Transcript exersarea gândirii creative prin metoda hermeneutică

EXERSAREA
GÂNDIRII
CREATIVE PRIN
METODA
HERMENEUTICĂ
- LICITAŢIA DE
IDEI
Dr. Mariana Marin
Contactul elevului-cititor cu opera literară
generează elevului deschidere pentru
autodezvoltare prin multiplele activităţi ce îi
solicită creativitatea.
Misiunea profesorului este ca elevul să fie tratat
ca subiect al propriei formări literar-artistice,
interpretându-i rezultatele nu numai ca valori
imanente, ci şi ca valori care sunt produse prin
activitatea de învăţare, comunicativă şi literară
a elevilor (valoarea in actu) [1].
Tehnicile selectate de către profesor
transfigurează ideea „statutului de privilegiat al
destinatarului” [3, p. 171].
Competenţa de evaluare a operelor literare
studiate, de evaluare a textelor elaborate,
proprii şi ale colegilor (valori ale educaţiei
literar-artistice) din perspectiva principiului
priorităţii receptorului de literatură şi artă a
fost dezideratul pe care l-am urmărit în cadrul
lecţiei - licitaţie de idei.
La baza licitaţiei de idei sunt metodele
hermeneutice ale educaţiei literar-artistice
(ELA) „care au funcţie de stimulare a
producerii valorii in actu a operei literare,
angajează acţiuni de manifestare a cititorului
în rol de al doilea subiect creator al operei, în
acelaşi rol producându-se subiectul
comunicant-profesorul, cu deosebirea că,
pentru profesor, acesta are un rol secund faţă
de cel comunicant” [2, p. 137].
Modalitatea de organizare se
prezintă ca o imitare a unei licitaţii
de bunuri materiale cu excepţia că
la licitaţia didactică nu se propun
obiecte care trebuie achiziţionate
cu bani, ci idei, opere literare, texte
literare recreate de elevi, ce vor fi
procurate cu idei, argumente,
justificări, opinii, atitudini.
Procedura de aplicare a licitaţiei de
idei ca tehnică de lucru, presupune
cel puţin două variante, pe care le
vom descrie în cele ce urmează.
Licitaţia de
idei
Se alege un grup de experţi constituit din 3-4 elevi. Se formează
grupuri de lucru. Experţii au funcţia de a analiza ideile lansate
de colegi şi de a le ordona descrescător, pornind de la cea mai
originală idee spre cea mai modestă. Moderatorul propune o
situaţie - problemă. Examinarea/soluţionarea situaţiei problemă
se va face din perspectiva discernerii de către elevi a valorilor,
exprimării opiniilor personale.
Elevii încearcă să o
cumpere, utilizând formule
specifice licitaţiei:
aş vrea să procur
ideea, dat fiind
faptul că;
mi-aş dori să
achiziţionez ideea,
întrucât;
voi cumpăra ideea,
întrucât; am nevoie
de această idee,
deoarece…
Ținând cont de cerinţele şi
procedura de desfăşurare, dar şi
de obiectivele cercetării
noastre, în experimentul de
formare am utilizat procedeul
respectiv în procesul predării
textului Pedeapsa de Erlend Loe
(clasa a IV-a).
„A procedat corect bunelul,
întorcându-le banii băieţilor
răufăcători ?”
După o discuţie în grupuri şi o selectare a variantelor
de răspunsuri au fost scoase la licitaţie următoarele
idei-soluţii:
(a) Bunelul a
procedat corect
(b) Bunelul nu a
procedat corect.
(d) Bunelul trebuia
să-i pedepsească pe
băieţi, punându-i să
muncească.
(e) Pedeapsa este un
mijloc care trebuie
aplicată oricui şi în
orice mod.
(c) Bunelul trebuia să
aleagă o altă
pedeapsă.
Cumpărând o idee sau alta, elevii au adus un şir de
argumente şi exemple. Propunem câteva dintre
argumentele elevilor care au cumpărat ideea (a)
Bunelul le-a întors banii, astfel a vrut să-i
ruşineze mai mult.
Bunelul nu numai că şi-a demonstrat
generozitatea, dar şi-a arătat şi inteligenţa.
Bunelul i-a pedepsit dublu in aşa mod,
deoarece bucuria băieţilor de a primi aceşti
bani aparentă.
Se vor simţi vinovaţi toată viaţa, dar le va fi
de învăţătură.
În text este un moment unde se spune
despre aceea că acum băieţii ar avea şi ei
livezi roditoare.
Cât priveşte organizarea licitaţiei de idei vizavi
de sarcina „Explică tăcerea pe banca de stejar
a personajelor din opera Întoarcere la mama
de N. Labiş”, clasa a IV-a, elevilor li s-au
propus următoarele teze/idei:
a. personajele cad in
amintiri;
d. personajele îşi
adună gândurile şi
emoţiile, pentru a şi
le împărtăşi liniştit.
b. emoţiile, bucuriile
sunt prea mari, ca să
poată fi stăpânite;
c. bucuria nu are
nevoie de cuvinte;
S-a cerut elevilor să dea
răspunsuri, valorificând
limbajul operei.
Susţin ideea (a), pentru că tăcerea presupune
multe, mai ales ea îţi răscoleşte amintirile, îţi
deschide lumea copilăriei, te face să-ţi admiri
trecutul.
Aş zice că acea tăcere a eului liric înseamnă
bucurie, care, la rândul său, te lasă „mut”, adică
fără cuvinte.
Păi, bine, dacă ar fi o bucurie, ei ar râde, ar
zâmbi, mie-mi pare că totuşi personajele,
adică mama şi feciorul îşi aşază gândurile pe
poliţă pentru a le împărtăşi liniştit.
Discuţiile au continuat cu redactarea unei
scrisori în numele băiatului plecat de acasă
adresată mamei. Propunem câteva secvenţe din
lucrările elevilor.
„ Scumpa mea mămică,
Drumul a fost lung şi plictisitor, dar întâlnirea
mea cu matale mi-a făcut să mă simt
fericit. Acum că am plecat am un dor şi mai
mare pentru locul copilăriei mele. Mireasma
de prune şi nuci o simt şi acuma. Sper să mă
întorc cât de curând ca să-mi potolesc dorul.
Te îmbrăţişez, scumpa mea mămică. Fiul tău
Nicolae ”. (Mihaela P, clasa a IV-a)
„Mămica mea frumoasă,
Simt cum pereţii se coşcovesc supuşi acţiunii
timpului care trece nemilos. Simt că Tărcuş nu
mă va recunoaşte. Simt că te voi vedea cu
părul dalb, când mă voi întoarce acasă. Sunt
bolnav, mămico, grav! Mă apasă dorul pentru
casa părintească. Aşteaptă-mă, scumpa mea!
Dulce pupic, al tău Nicolae!” (Xenia P., clasa a
IV-a)
„ Mi-e dor de tine, mamă! Îmi amintesc
cum lacrimile sărate ca apa mării îţi
curgeau pe faţa rumenă la clipa despărţirii.
Plângeai amar, de parcă ai simţi că nu voi
veni degrabă. Dar, mamă, ... ai încredere în
mine şi în Dumnezeu! Te iubesc enorm! Fiul
tău Nic.” (Nicoleta R, clasa a IV-a)
Menţionăm că alt grup de elevi a avut ca
sarcină redactarea unei scrisori, adresată
mamei la/unei rude în care să-şi exprime
opinia în legătură cu textul studiat la lecţie.
Propunem câteva fragmente din
compoziţiile elevilor:
„Mămico,
Vreau să-ţi comunic cât sunt impresionată
de un text nou, pe care l-am analizat azi. E
vorba de „Întâlnire cu mama” de N. Labiş.
Poezia m-a făcut să cad în amintiri, să mi
se trezească dorul pentru tine ...” (Irina L ,
clasa a IV-a)
„Bunele,
În poemul studiat azi am aflat că eul liric al
poeziei „Întoarcere la mama” simţea
mireasma de prună şi de pară. Când mă
gândesc la tine, mi-aduc aminte de
mireasma grâului şi a porumbului ...”
(Lucian L, clasa a IV-a)
„Dragul meu verişor,
Vreau să-mi împărtăşesc sentimentele
despre textul studiat azi. Am rămas surprins
de felul în care autorul a scris despre
bătrânețea casei: „s-au coşcovit pereţii
îmbătrâniți de ploi,/ sunt mai tăcute parcă
şi scările de piatră ...” (Oleg G, clasa a IV-a)
„Dragă mamă,
Prin poezia studiată am văzut o mamă
grijulie, bună, blândă. Nu pot să-nţeleg, de
ce timpul e nemilos şi îmbătrânește,
oamenii ... ? etc. ” (Radu B, clasa a IV-a)
Licitaţia de idei a fost organizată şi în baza compoziţiilor redactate de
către elevi, acestea servind drept surse de discuţie.
Devenind cumpărători ai textelor colegilor, elevii au fost puşi în
situaţia de a analiza, de a-şi exprima opiniile.
Ca punct de pornire a discuţiei a servit proverbul „ e plăcut nu să
munceşti, dar să nu munceşti degeaba”.
După o trecere în revistă a părerilor elevilor referitoare la învăţătura
desprinsă de elevi, a fost propusă spre licitaţie scrisoarea Irinei L.
Autoarea trebuia să decidă cui o va vinde, bineînţeles analizând
singură ideile şi argumentele cumpărătorilor.
Argumentele elevilor care au dorit să
procure scrisoarea respectivă au fost
următoarele:
Aş vrea să „cumpăr” scrisoarea Irinei, pentru
că a folosit expresia „a cădea în amintiri”,
care impresionează mult (Lucian L., clasa a
IV-a).
Aş vrea să „cumpăr” scrisoarea Irinei, pentru
faptul că nu a făcut greşeli de exprimare
(Veronica Ş., clasa a IV-a).
Ascultând scrisoarea Irinei, mi s-a făcut şi
mie dor de mamă. Aş cumpăra-o ca s-o
citesc de nenumărate ori ( Mihai M., clasa a
IV-a).
Scrisoarea Nicoletei R. a trezit interes
deosebit, exprimat astfel: Aş vrea mult să am
în colecţia mea de compuneri scrisoarea
Nicoletei, căci a folosit comparaţia „lacrimi
sărate ca apa mării”, epitetul „amar” (Maria F.,
clasa a IV-a).
A impresionat cît de convingător a spus
Nicoleta că Nicolae Labiş „nu va mai veni
degrabă”. Doar ştim că acest poet a murit
de tânăr. Pentru că scrisoarea este
originală, vreau s-o cumpăr eu! (Cristina
R., clasa a IV-a).
Vom constata că în procesul „cumpărării” elevii au
valorificat, de fapt, opera literară, relevând stările
trăite de eul liric al poeziei, unele aspecte de
limbaj al operei.
Caracterul ludic al metodei a asigurat un interes
viu pentru produsul lectoral, unul dintre scopurile
urmărite în cadrul acestei activităţi şi a confirmat
prioritatea receptorului de literatură şi artă în
propria devenire.
Interesul instantaneu a provocat acţiuni motivate,
în urma cărora elevul exprimă atitudini.
Atât analiza lucrărilor elevilor,
cât şi argumentele acestora,
tipul de comportament în
timpul licitaţiei, ne-a permis
să deducem că se observă în
discursul elevilor o poziţie
convingătoare, axată pe o
lectură calitativă, declanşată
de demersul ce solicită
libertatea imaginaţiei
elevilor.
Contrazicerea constituie nu doar un moft, ci o atitudine manifestată de un
spirit critic deosebit. Elevii trasează corespondenţe între elementele grafice
care, după părerea lor, nu corespund descrierii personajului.
Vom menţiona că elevul-cumpărător, fiind pus în situaţia de a cumpăra
produsul lectoral măreşte amplitudinea spiritului de observaţie, fapt ce
favorizează lansarea punctului de vedre propriu.
Elevul-vânzător va insista asupra lucrării proprii, prezentând o nouă viziune
asupra personajului literar, uneori contrară celei desprinse din opera
literară.
Dorinţa de a convinge auditoriul îi provoacă o asemenea poziţie, descrisă
prin expresia „cioara albă”.
Dezbaterile ne
atrag atenţia
asupra
argumentelor
cu care
operează elevii.
Ei insistă asupra
propriei viziuni,
asupra poziţiei faţă
de personaj,
antrenând
procesele psihice:
gândirea,
imaginaţia,
memoria.
Similitudinile stabilite
de elevi ne fixează
atenţia asupra
depăşirii tiparului
textual.
Elevii realizează
conexiuni, bazate pe
experienţa de viaţă
sau lectorală a lor.
Se spune că numai cititorii desăvârşesc opera şi închid lumea
pe care aceasta o deschide, dar fiecare (cititor) o face într-un
mod diferit.
Întrucât fiecare lector îşi constituie propria sa reţea de indicii,
nu se citeşte acelaşi text (chiar dacă este acelaşi!) de către
persoane diferite.
Variaţiile semantice şi de percepţie demonstrează creativitatea
lectorilor şi vitalitatea literaturii, care, asemenea păsării
Phoenix, renaşte din semnele sale o dată cu fiecare lectură.
Un text se multiplică într-o infinitate de texte care poartă,
fiecare, urma singularităţii lectorului.
Din cele relatate mai sus putem conchide că subiectulcititor/lectorul, subiectivitatea acestuia, sunt veriga solidă care
face legătura între text şi valorificarea atitudinală a acestuia.
Referinţe bibliografice:
PÂSLARU, Vl., Introducere în teoria educaţiei literar-artistice,
Chişinău, Editura Museum, 2001, 312 p.
PÂSLARU, Vl., Concepţia educaţiei lingvistice şi literare
(rezumat), în Limba română, 1995, nr. 5, p. 126-129.
POPESCU-NEVEANU, P., Dicţionar de psihologie, Bucureşti,
Editura Albatros, 1978, 784 p.
ONOJESCU, M., Lecturiada. Cercurile de lectură, Cluj-Napoca,
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2005, 206 p.
ŞCHIOPU, C.,VÂLCU-ŞCHIOPU, M., Limba şi literatura română.
Manual pentru clasa a X-a, Chişinău, Editura Litera Educaţional,
2005, 247 p.
ŞCHIOPU, C., CIMPOI, M., Limba şi literatura română. Manual
pentru clasa a XII-a, Chişinău, Editura Litera Educaţional, 2001,
318 p.