Transcript Prezentare Microsoft Office PowerPoint nou (2)

Al şaptelea copil al lui Gheorghe Eminovici şi al Ralucai, s-a
născut la 15 ianuarie 1850, în Botoşani. Tatăl, dintr-o familie
de ţărani români din Bucovina, învăţa carte şi intra în slujba
boierească, primind titluri mărunte de sulger şi caminar.
Mama este fiica stolnicului Vasile Iurascu din Jodesri.
Copilăreşte, în primii ani, la Botosani, din 1856 la Ipoteşti,
unde familia îşi cumpărase o mică moşie.

Studiile le începe probabil în casă. În 1858 e înscris în clasa a
III-a la Naţional-Hauptshule, şcoală primară greco-orientală
din Cernăuţi. În 1860, absolvind clasa a IV-a este elev la ”K.K.
Orber-Gimnasium” din acelaşi oraş, dar în 1862 părăseşte
şcoala şi se întoarce la Ipoteşti.
Debutul literar cu poezia ocazională „La mormântul lui Aron
Pumnul” într-o broşură votivă din ianuarie 1866 a
“învăţăceilor gimnazişti”. În acelaşi an debutează în „Familia”
(25 februarie/9 martie) cu poezia „de-aş avea…”, salutată de
Iosif Vulcan, care îi schimbă numele în Eminescu. Urmează „O
călătorie în zori” şi o traducere, apoi „Din străinătate”, „La
Bucovina”, „Speranţa” şi „Misterele nopţii”. Colaborează în
continuare la „Familia”.
Între timp, însoţeşte ca sufleor şi copist trupa lui M. Pascaly în
turnee în Transilvania şi Moldova, fiind şi sufleur în trupa lui
Iorgu Caragiale sau la Teatrul Naţional din Bucureşti.
Mihai Eminescu





















Adio
Afară-i toamnă
Amorul unei marmure
Atât de fragedă...
Călin
Când amintirile...
Când însuşi glasul
Ce e amorul?
Ce te legeni?...
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
Copii eram noi amândoi
Crăiasa din poveşti
Criticilor mei
Cu mâine zilele-ţi adaogi...
Cugetările sărmanului Dionis
De câte ori, iubito...
De ce în al meu suflet
De ce nu-mi vii
De-aş avea
De-or trece anii...
Departe sunt de tine...




















Odă (în metru antic)
Pajul Cupidon...
Pe aceeaşi ulicioară...
Pe lângă plopii fără soţ...
Peste vârfuri
Poet
Povestea codrului
Povestea teiului
Prin nopţi tăcute
Revedere
Rugăciunea unui dac
S-a dus amorul...
Sara pe deal
Scrisoarea I
Scrisoarea II
Scrisoarea III
Scrisoarea IV
Scrisoarea V
Se bate miezul nopţii...
Şi dacă...




















Despărţire
Diana
Din noaptea...
Din străinătate
Din valurile vremii...
Doina
Dorinţa
Egipetul
Epigonii
Făt-Frumos din tei
Fiind băiet păduri cutreieram
Floare albastră
Foaia veştedă
Freamăt de codru
Glossa
Iar când voi fi pământ
Iubind în taină...
Împărat şi proletar
Înger de pază
Înger şi demon


















Junii corupţi
Kamadeva
La Bucovina
La mijloc de codru...
La moartea principelui Ştirbey
La mormântul lui Aron Pumnul
La steaua
Lacul
Lasă-ţi lumea...
Luceafărul
Mai am un singur dor
Mănuşa
Melancolie
Misterele nopţii
Mortua est!
Nu mă înţelegi
Noaptea...
Nu voi mormânt bogat
A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.
Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.
Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul:
- Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.
…………………………
Patru ani de la debut,după ce publicase 14 poezii,tânărul poet se hotărăște să se
adreseze ,,Convorbirilor literare",revista ce mai importantă a epocii,unde știa că va fi
citit de Titu Maiore-scu.Aflat la studii în Viena,el trimite revistei iesene poezia ,,Venere si Madona",care conține câteva din metaforele și comparațile cele mai puternice
din intreaga poezie românească, scrisă pâna la acea dată.După acceptarea acestei
poezii la ,,Convorbiri litera-re",Eminescu încredinteaza revistei poemul
,,Epigonii",însoțit de o scrisoare către Iacob Negruzzi în care își explică ideile,mult
de-osebite de ale junimistilor. xq244y4552sqqp










Natura este una tipic romantica.Ea apare poetului sub douaă
infatisari principale.
Întai,ca toți romantici,poetul e atras de o natura de început de
lume,de materia care se naște din haos.El imaginează in ,,Scrisoarea I" un altfel de început și o altfel de naștere a universului:
,,La-nceput,pe când ființanu era,nici neființa,
Pe cand totul era lipsa de viata si vointa,
Când nu se ascundea nimica deși totul era ascuns…
Când a pătruns de sine insuși odihnea cel nepătruns.
Fu prapustie?genune?Fu noian întins de apă?
N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapă,
Caci era un întuneric ca o mare fără-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază.

Deși poezia este partea cea mai cunoscută a operei lui Eminescu,ea nu e singura.Știm deja că poetul a fost și unul din
marii gazetarii ai secolului al XIX-lea,publicând mai ales in
ziarul ,,Timpul"articole politice sau pe diferite alte teme,care
au avut mare ecou în epoca.Dar Eminescu a scris și proza
literară.Ea for-mează conținutul volumului al VIIlea,din1977,al marii ediții cri-tice începute de criticul
Perpessicius.Ca si poeziile,bucățile în proza scrise de
Eminescu se împart în ,,antume"(publicate de autorul
însuși,în timpul vieții)și,,postume"(publicate după moar-tea
lui).Prozele antume cele mai cunoscute sunt
nuvelele,,Sarma-nul Dionis“și,,Cezara".Dintre postume,vom
aminti un român ne-terminat din tinerețe, ,,Geniu pustiu",la
care se adauga numeroase alte povestiri,de obicei numai
schițate de Eminescu.


.Eminescu colinda țara,trece in Transilvania,iar între 1869 și 1874 îl aflam la Berlin și
Viena,urmând cursuri la universită-țile de acolo,în scopul obținerii unui doctorat în
filozofie.Doctor in filozofie nu va deveni însa,deși prietenii lui de la Junimea l-ar fi
dorit,ca să poată fi apoi numit profesor universitar in țara.Din 1870 începuse colaborarea
la ,,Convorbiri literare",se apropiase de Titu Maiorescu si de Costache Negruzzi și va fi
socotit el însusi un junimist important.Întors de la studii,va ține ,,prelec-tiuni
populare",ca toți junimistii.El este interesat de istorie (in 1871,împreună cu
I.Slavici,viitorul prozator,luase parte la orga-nizarea sărbătorilor lui Ștefan cel Mare de la
Putna,prilej pentru români de a-și afirma istoria proprie într-o Bucovina aflată sub
ocupație austriacă)și de filozofie(încearcă să traducă din marii filozofi).E un timp
redactor la,,Curierul din Iași",apoi redactor la ,,Timpul",revizor școlar și bibliotecar la
Iași;în toate aceste funcții pune suflet și consuma multă energie.Rapoartele școlare ale
revizorului sunt precise si bogate.Ca redactor și colabora-tor,el scrie articole politice fiind
unul din cei mai de seama ziari-ști români.Ca si Caragiale sau Slavici,contemporani si
prieteni cu el,Eminescu ridica gazetaria la nivelul unei veritabile arte.
De altfel,anii cei mai rodnici ai gazetarului, cei de la,,Timpul" (1877-1883),coincid cu anii
cei mai buni ai poetului,care-și scrie si publică în acest interval aproape toate marile
creațiile lirice.În timp ce se află la Viena, într-un sanatoriu, unde îl trimiseră junimiștii,în
țara,Maiorescu îi publică un volum de Poezii,singurul aparut în timpul vieții poetului,deși nu el l-a alcatuit. Cei șase ani care despart boala de moartea lui Eminescu sunt
ani de suferință pentru poet,a carui minte e tot mai des intunecata.El moare la 15 iunie
1889,urmat la câteva luni de Ion Creanga,pe care l-a cunoscut la Iași si care a fost toata
viața marele lui prieten.
A murit la 15 iunie 1889 la doar 39
ani.


Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța
din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.
Medicul Zaharia Petrescu, împreună cu dr. Alexandru Șuțu, l-a
examinat pe Mihai Eminescu, la 20 martie 1889. Concluzia
raportului medical a fost următoarea: “dl. Mihail Eminescu este
atins de alienație mintală în formă de demență, stare care reclamă
șederea sa într-un institut”. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă
pentru asistența judiciară a bolnavului.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit
în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor, București. Ziarul
Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. În
17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din
cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala
normală de institutori din București.

G. Calinescu,autorul unei extraordinare ,,Vieţi a lui
Mihai Eminescu(1932)",va evoca această mare
prietenie dintre doi din scriitori noştrii cei mai
mari şi va scrie aceste emoţionale cuvinte despre
moartea poetu-lui:,,Astfel se stinse în al optulea
lustru de viaţa cel mai mare poet,pe care l-a ivit şi-l
va ivi vreodată,poate,pământul românesc.Ape vor
seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări
padure sau cetate,şi cate o stea va vesteji pe cer în
depărtări,până când acest pământ să-şi strângă tote
sevele şi să le ridice în ţeava subţire a unui crin de
tăria parfumurilor sale".