Transcript Diapozitivul 1


Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.
Răsare luna-mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de argintie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie peste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape...
Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.

Alături teiul vechi mi se deschide:
Din el ieşi o tânără crăiasă,
Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
Călcând pe vârful micului picior,
Veni alături, mă privi cu dor.
Şi ah, era atâta de frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Un înger blând cu faţa radioasă,
Venind din cer se poate arăta;
Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
Grumazul alb şi umerii-i vădea.
Prin hainele de tort subţire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.





1.Precizaţi care este structura poeziei şi ce este
prezentat în fiecare parte.
2.Care sunt imaginile artistice ce realizează
atmosfera din prima parte a poeziei?
3.Găsiti procedeele artistice şi precizaţi rolul lor.
4.Ce reprezintă tânăra crăiasă?
5.Care sunt stările şi sentimentele transmise ?





1. Poezia este structurată în două părţi. Prima parte este reprezentată de vorbele autorului
care descrie locurile unde şi-a petrecut copilăria. În a doua parte este reprezentată
descrierea unei fete care pentru autor numai în visele lui apărea.
2. Imaginile artistice prezente în prima parte a poeziei sunt: imaginile auditive(,, s-aud cum
apa sună-ncetişor”/,, valurilor glas”/ ,, un bucium cânta tainic cu dulceaţă”), vizuale(,, răsare
luna”/,, un rai din basme văd printre pleoape”/ ,,pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii”),
dinamice(,, iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam”/,, răsare luna….”/,,părea c-aud venind
în cete cerbi”) şi olfactive(,, şi un miros venea adormitor”). Tabloul vizual și auditiv este
realizat printr-o acumulare a detaliilor, având rolul de a accentua lentuarea mișcărilor.
3. Procedeele prezente în text sunt: epitetele („ochii mari“/ „micul picior“/,,un freamăt lin”/ ,,
naltul ierbii”/ ,, tânără crăiasa”/ ,, păru-i blond”), comparaţiile (,, iar păru-i blond şi moale ca
mătasea”) şi personificările unde autorul personifică lumea de basm care există doar în
visele lui. Rolul acestor procedee artistice este de a trezi sentimente de melancolie, dragoste,
tristeţe astfel creând o lume de basm a fantasticului.
4. Tânăra crăiasă reprezintă copilăria autorului, el încercând să-şi amintească de vremurile
petrecute în pădure. El o caracterizează ca fiind cea mai frumoasă, existând numai în visele
lui.
5. În prima parte a poeziei sentimentele transmise sunt cele de dragoste, melancolie şi de
dor. În ultima strofă, cititorul atent poate sesiza că eul poetic insistă asupra unicității experienței și
asupra timpului evenimentului: „si, ah, era atâta de frumoasă”. Interjecția „ah” marchează
regretul de pe o altfel de lume, dar mai ales este conștientizat momentul de ruptură deoarece
nimfa, pădurea, vârsta adolescenței, toate aparținând unui trecut unic, fascinant care poate reînvia
numai prin poezie.






Fiind băiet păduri cutreieram este o poezie scrisă de către Mihai Eminescu în anul
1878 și publicată postum.
Poezia surprinde un episod din adolescența eului poetic.
Discursul eului poetic este la persoana I, marcă a subiectivității, iar verbele sunt la
timpuri trecute, dovadă a unor întâmplări deja petrecute.
Tabloul vizual și auditiv este realizat printr-o acumulare a detaliilor, având rolul de a
accentua lentuarea mișcărilor. Într-o natură paradisiacă, adolescentul lipsit de griji și
ocrotit de lumina lunii, divinitate astrală a nopții, se lasă cuprins de magia cântecului
pădurii, intrând în lumea visului și a basmelor. În felul acesta evenimentele poetice se
preschimbă într-o poveste tipic romantică în care timpul real își pierde tăria,
dimensiunile făcând loc fantasticului.
Din tei iese „o nimfă a pădurii“, o făptură de vis, de vrajă al cărei portret este surprins
cu o acuratețe halucinantă. Frumusețea zânei este una tipică femeii eminesciene, fiind
realizată printr-o condensare de epitete și comparații: „ochii mari“, „micul picior“,
„păru-i blond și moale ca mătasea“, „grumazul alb“, „trupul ei cel alb“.
În ultima strofă, cititorul atent poate sesiza că eul poetic insistă asupra unicității
experienței și asupra timpului evenimentului: „si, ah, era atâta de frumoasă”.
Interjecția „ah” marchează regretul de pe o altfel de lume, dar mai ales este
conștientizat momentul de ruptură deoarece nimfa, pădurea, vârsta adolescenței, toate
aparținând unui trecut unic, fascinant care poate reînvia numai prin poezie.