Cursul 1: Psihologie educațională

Vârstele educaționale

 Indivizii umani se nasc, cresc, se dezvoltă, se maturează, involuează şi mor. Studierea modificărilor legate de vârstă este realizată de bioreutică. Studierea modificărilor vieții psihologice legate de vârstă o face psihoreutica.

 Din punct de vedere al procesului de învățare se consideră că omul este capabil să învețe până la bătrânețe.

 Există particularități legate de vârstă cu importanță în procesul educativ. În acest sens există 3 teorii: teoria dezvoltării cognitive a lui J. Piaget, teoria egoului a lui E. Erikson şi teoria interpersonală a lui Suliven.



I. Concepţia lui Piaget

 Conceptul de stadiu de dezvoltare este un concept răspândit în biologie şi psihologie. De la începuturile sale, cel mai frecvent însă, conceptul este folosit în psihologia copilului. Pentru Piaget este caracteristică abordarea abstractă unidimensională. Aceasta se traduce printr-un proiect de cercetare bine determinat, formulat într-un cadru teoretic doctrinal. În studiul stadiilor de dezvoltare, Piaget a urmărit verificarea de ipoteze (ipoteza evoluției continue de la forme biologice la forme logice).

Vârstele educaționale

 Fiecare stadiu este o complexificare progresivă sau o diferențiere a celui precedent, care-l condiționează pe cel următor. Dezvoltarea decurge în virtutea unui del de "putere autogenă, autocreatoare a tendinței originale", tendință care se desfăşoară în urmărirea obiectivului său: obiectul cunoaşterii, obiect fizic, material. Obiectul fizic fiind stabil, pasiv, întotdeauna asimilabil, odată cu trecerea timpului, cu prețul unor acomodări, tendința asimilatoare ajunge progresiv şi în mod necesar la echilibru, iar dezvoltarea ne apare ca fiind calmă, regulată, omogenă, progresivă, orientată.

 Din punct de vedere al învățării, teoria lui Piaget este centrată pe aspectele cognitive "psihologia inteligenței". Perioada 0-2 ani este stadiul inteligenței senzorio-motorii; la 2-11 ani este stadiul operațiilor concrete când copilul pune cub peste cub el realizează o însumare, a făcut semnul "+". Când dă la alți copii din ceea ce are, apare scăderea "-"; împărțirea cu frații; la 12-19 ani este stadiul operațiilor formale. Peste 19 ani este stadiul operațiilor profesionalizării.

Vârstele educaționale



Concepţia lui Erikson

 Imaginea sintetică a decursului vieții umane propusă de E. Erikson, încreacă să integreze date psihologice şi psihanalitice cu date de sociologie şi etnologie. Fiecare societate îşi formează copiii conducându-i spre o stare de maturitate ideală care este "integritatea eului" (sau e ego-ului). Educația caută să asigure corespondență între calendarul sociocultural propriu societății respective (incluzând un număr de etape) şi orarul natural de dezvoltare a organismelor psihobiologice, deci armonia între dezvoltarea psihoorganică şi dezvoltarea psihosocială. Erikson desemnează un tablou al eului prin creştere continuă. Fiecare dintre cele opt stadii analizate are caracteristicile sale, o semnificație psihanalitică şi manifestări specifice în caz de nereuşită.

Vârstele educaționale

 Teoria lui E. Erikson privind procesul de învățare, este o teorie a ciclurilor de viață. Viața se desfăşoară în unități variabile ca desfăşurare, acestea fiind cicluri. Într-un ciclu omul are o anumită însărcinare (rezolvă o anumită problemă). Dacă aceasta este rezolvată trecerea la ciclul următor superior este lină, dacă nu se rezolvă sau dacă se rezolvă defectuos individul va fi grevat de nerezolvarea ciclului anterior.  Trecerea de la un ciclu la altul se produce printr-o criză. Depăşirea crizei reuşeşte achiziția unei noi stări de echilibru.  - prima treaptă, a primului an de viață. Însărcinarea este încrederea. Dacă încrederea copilului nu se rezolvă poate să apară atitudinea de neîncredere a sugarului. Încrederea este credința că se întâmplă ceva bine în jur. Sugarii neglijați dezvoltă neîncrederea, apare anxietatea, neliniştea, agitația.

 ruşine.

- anul al II-lea. Însărcinarea este dobândirea autonomiei. se referă la lucruri fundamentale: autonomia de igienă; până la 3 ani dobândeşte starea de

Vârstele educaționale

 - între 3 şi 5 ani, copilăria inițială: are încredere în sine că se poate autocontrola, dobândeşte curiozitate epistenică (de descoperire) are şi inițiativă de distrugere (descompunere a întregului în părți) dar şi de căutare. Dacă nu reuşeşte să-şi îndeplinească însărcinarea atunci începe să se simtă vinovat: sentiment de ruşine, ascundere, închidere în sine - trece de la o etapă la alta (stabilitatea se realizează în etapa III de viață).

 - etapa IV, între 6 şi 12 ani. Însărcinarea este dobândirea hărniciei, a perseverenței (industry versus inferiority). Gândirea este logică, este harnic, perseverent privind activitatea de învățare. Dacă nu este încurajat sau dacă pretențiile familiei sunt prea mari începe să se simtă inferior față de ceilalți copii, se va simți inferior - sentiment de inferioritate care are şi un reflex emoțional.

 - etapa adolescenței. Cea mai mare criză estede dezvoltare este reprezentată de criza adolescenței (criza de identitate). Există un cumul de rezolvări de sarcini nu numai de dobândire a personalității. Dobândeşte şi sentimentul identității, de unicitate (nu este un duplicat al totalului), sentimentul integrării în lume nu numai în comunitate. Problema stimei sociale apare acum. Adolescentul îşi pune problema dacă el are importanță pentru societate. Totul este trăit cu intensitate masivă, cu exacerbări emoționale. Adolescentul este şi confuz - dacă însărcinarea nu se rezolvă va fi confuz în continuare şi se va identifica cu altă persoană.

Vârstele educaționale

 - etapa VI, etapa de tânăr sau prima maturitate se întinde de la 20 la 40 ani. Însărcinarea este reprezentată de dobândirea sentimentului de intimitate trebuie să se simtă bine cu sine. Este grevat de rezolvarea problemei sexuale şi ea trebuie rezolvată cu succes. Dacă nu, urmează versantul izolării: izolare fizică în locuința proprie sau cu anturaj în jur (se teme de sine şi atunci are nevoie de anturaj).

 - etapa VII între 40 şi 65 ani, a maturității depline, de creație, producția cognitivă atinge apogeul. Sarcina principală este să producă, să creeze. Pentru o mamă îşi crează rezultatele prin familie, crează siguranța copiilor. Dacă nu, apare o stagnare îşi pun diagnosticul de ratare, sentiment de singurătate.

 - bătrânețea. În această etapă apar probleme legate de menținerea integrității cognitive, caracteriale. Dacă această problemă a integrității nu se rezolvă, apare depresia, renunțarea, amărăciunea sfârşitului vieții.

Vârstele educaționale



Teoria interpersonală a lui Sullivan generează o clasificare pe

stadii de dezvoltare în funcție de focusul relațiilor interpersonale. Profilul e influențat de interacțiile între factorii ineriori ai persoanei şi cei exteriori (sociali). Factorii biologici sunt în prima perioadă; factorii de mediu în perioada de maturitate. Este importantă această teorie mai ales pentru mediul de învățare, pentru stabilirea dificultăților de învățare a studentului în funcție de mediu. Toți anii sunt cronologic egali. După capacitatea de învățare, primul an de viață este încărcat cu procese de învățare, anul de vârstă 40 41 ani este sărac în procese de învățare, de asemenea 13-14 ani şi 14-15 ani.

Concepţia contemporană despre stadializarea vârstelor pedagogice



A. Vârsta premergãtoare şcolarizãrii



B. Vârsta şcolarizãrii



- micã

 

- medie 11-15 - preadolescențã, adolescențã 15-19



C. Vârsta adultã



Tinerețea 19-25



Maturitate 25-50



Bãtrânețea dupã 50 ani

Particularităţile psihologice ale adolescenţei

 Adolescenţa reprezintă perioada cuprinsă între 13-19 ani şi se caracterizează printr-o criză developmentală complexă: biologică, psihologică şi comportamentală.

 Atenţia este foarte dezvoltată la această vârstă, apărând atenția distributivă, capacitatea de concentrare. Memoria se caracterizează prin creşterea ponderii memoriei logice. Apar elemente de memorie mecanică. Se dezvoltă memoria vizuală, auditivă, motorie sau tactilă. Gândirea se caracterizează prin creşterea ponderii gândirii logice. Dse dezvoltă procesele de abstractizare, gândirea concretă, apar asocieri de idei. Imaginația este foarte dezvoltată la această vârstă.

 Afectivitatea se caracterizează prin trăiri sufleteşti deosebit de ample, intense.  Motivaţia pentru educație poate fi extrinsecă (recompense, pedepse) sau intrinsecă (dorința de cunoaştere, de autodepăşire).

 Comportamentul se caracterizează printr-o risipă de efort şi energie, care poate fi benefic canalizată spre sporturi complexe. Afirmarea de sine poate fi o caracteristică pozitivă (stimulând inițiativa, responsabilitatea, autocunoaşterea) sau negativă (dacă se depăşeşte un anumit prag, putând determina accese de non-conformism, negativism până la tulburări de comportament şi delictual.

Particularităţile psihologice ale vârstei tinere

 Tinerețea este "vârsta de aur", plină de entuziasm, elan şi exuberanță, o vârstă a împlinirilor ca personalitate, profesie, ca şi cetățean responsabil social. Tinerețea reprezintă totodată perioada de perfecționare psihică de echilibru funcțional optim (feed back optim) şi performanțe superioare. În această perioadă toate procesele psihice se desfăşoară la un înalt nivel de performanță.



Procesele psihice cognitive

   1. Atenţia este voluntară şi stabilă, distributivă şi elastică. Se dezvoltã atenția voluntarã, bazatã pe capacitatea de concentrare realizatã prin voințã. Stabilitatea concentrãrii se obține tot prin voințã. Atenția este o funcție operaționalã.

2. Memoria este logică. Memoria este foarte legatã de atenție. Se bazeazã nu numai pe atenție ci şi pe vigilitate (care la rândul ei depinde de claritatea câmpului conştiinței). Memoria stã la baza proceselor gândirii. Creşte ponderea memoriei logice. Poate sã mãreascã cuantumul de cunoştințe. Se contureazã pe mai mulți analizatori. Memoria se dezvoltã şi în funcție de cerințe şi în funcție de aptitudini. Procesul de stocare al memoriei (engramarea memoriei) este şi un proces de sintetizare.

3. Gândirea este abstractă, logică, profesionalistă, autoreglată şi oferă valoroase posibilități de autoinstruire, autocontrol şi autoreglaj. Apar elemente de creativitate, de adaptabilitate a gândirii la profesie, gândirea devine în cea mai mare parte logicã, operând cu raționamente inductuve sau deductive.

 4. Imaginaţia. Creşte ponderea imaginației realiste, reveria profesionalã fiind în directã legãturã cu creativitatea gândirii

Particularităţile psihologice ale vârstei tinere

 Procesele afective sunt dominate de îmbinarea armonioasă între trăiri şi acte raționale, logice. Apar sentimentele superioare de dragoste și devotament.

 Motivaţia. Cresc motivațiile interioare superioare: dragostea de adevăr, dreptate, dorința de afirmare. Motivația - principalul motor al acțiunii. Fãrã motivație nu se pun în joc capacitãțile cognitive.

 Caracterul se consolidează şi se stabileşte echilibrul între dorințe şi aspirații care sunt bine conturate şi realiste. Caracteristici caracteriale:      spiritul critic intransigent spiritul de afirmare Independența dorința de a fi respectat simțul propriei responsabilități 

Trăsturile personalitãţii:

      Capacitate de autoevaluare Capacitate de autoreglare și autocontrol Capacitate de autoinstruire Asumarea responsabilităților ( personale, sociale, familiale) Este capabil sã stabileascã relații democratice: de respect, de ajutor. Autoconducere proprie şi personalã.

Specificul psihologic al studentului la medicină

 Este necesar ca studenții la medicină să aibă calități psihologice mai deosebite. Viitorii studenți sunt selectați prin examenul de admitere, examen care le solicită şi evaluează aceste calități. Studenții la medicină sunt în general reprezentați de persoane cu vârsta cuprinsă între 18-19 ani şi 24-26 ani. Se observă că studentul incepe facultatea în perioada adolescenței târzii şi o termină la vârsta tânără.

 1. Funcţiile cognitive: percepție, atenție, memorie, inteligență, gândire, funcția imaginativă.

  Atenția se dezvoltă prin aportul voinței. La adult activitatea voluntară este mai stabilă. Elementele componente ale atenției sunt concentrarea şi distributivitatea. Studentul este capabil să se autocunoască, funcție care este legată de memorizare.

Memoria din punct de vedere calitativ este mai densă. Memoria logică are o pondere mai mare, permite însuşirea de date şi concepte abstracte, ajută învățarea în profunzime. La începutul facultății în primul an al studiilor studenții au o memorie mecanică apoi se dezvoltă memoria auditivă, vizuală şi a actelor motorii (pentru chirurgie, urgențe, examenul clinic general etc.).

  Gândirea este un proces care se dezvoltă până la 11-12 ani, apoi se structurează şi se reorganizează potrivit motivației. Gândirea este logică, abstractă, adaptată la obiectul cunoaşterii cu existența şi a elementelor de gândire concretă.

Imaginația (are rol în procesul de învățare) este mai realistă, uneori se bazează pe unele elemente ştiințifice.

Specificul psihologic al studentului la medicină

 2. Funcţiile afective: dispoziţia, emoţiile, sentimentele, pasiunile În perioada de adult tânăr, individul începe să-şi regleze emoțiile. Sentimentele devin mai structurate, se combină cu elemente pasionale. Tonusul dispozițional se egalizează (se echilibrează) la adultul tânăr salturile dispoziționale apar şi la învățătură. Componenta afectivă se îngrădeşte în funcție de scopuri.



3. Funcţiile conative (efectoare): motivaţia, voinţa, comportamentul

Motivația este bine structurată pentru studentul la medicină după modelul vocațional, după modelul imitației pentru cei care în familie au un medic sau motivația se bazează pe obținerea unor beneficii. Motivația este legată de capacitatea de dezvoltare a voinței. Nu se obține reglaj al controlului şi autocontrolului fără motivație. De exemplu fără voință nu se poate aprofunda cunoașterea.

Privitor la comportamentul academic al studențiilor la medicină pot să apară două situații: studenți cu rezultate bune în primii ani nu mai dau randament în anii terminali, sau mai frecvent, studenți care în primii ani au rezultate mai slabe în anii terminali devin competitivi și performanți.