Transcript Educaţia timpurie

Dezvoltare,
învAtare şI
educatie
la
vârstele mici
Educatia timpurie
prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei
Universitatea din Bucuresti
cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi
nou de studiu şi acţiune.
Educaţia timpurie în cadrul educaţiei
pentru toţi.
Definiţia educaţiei timpurii
Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al
politicilor internaţionale
Nevoile de dezvoltarea ale copiilor mici
Stimularea ca specific al dezvoltării la
vârstele mici
Tendinţe
Cuvinte cheie:
 Educaţie timpurie,
 Sprijin,
 Interventie
 Stimulare,




timpurie,
Copilăria mică,
Îngrijire,
Dezvoltare,
Dezvoltarea
optimală,
 Programe,
 Politici de educaţie
în copilăria timpurie
DE CE ?
 Lumea în care trăim este tot mai
complexă. Avem nevoie de tot mai multă
informaţie şi construim tot mai multe punţi
pentru a comunica unii cu alţii.
 Devine tot mai evident că modul în care începe
viaţa fiinţa umană este hotărâtor pentru
evoluţia să socială şi individuală.
 Cele mai importante descoperiri ale ştiinţelor
sociale, educatorilor şi ale disciplinelor biopsiho- sociale încearcă să identifice factorii
care dau un start cât mai adecvat în viaţă
fiinţei umane.
1. Educaţia timpurie ca domeniu
multiplu şi nou de studiu şi
acţiune.
Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare(ECCD)
 Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare
constituie un concept şi o orientare actuală care încearcă
să dea răspunsuri la neliniştile şi descoperirile referitoare
la noile generaţii. (Early Childdhood Care for
Development, ECCD).
 Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de studiu
care combină elemente din mai multe câmpuri de
cunoaştere şi acţiune şi care include: stimularea copilului
mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie, dezvoltarea
comunităţii, dezvoltarea femeii, psihologie, sociologie,
antropologie, dezvoltarea copilului, şi chiar economie.
Educaţie şi îngrijire timpurie
pentru dezvoltare
 La nivel internaţional se acordă tot mai multă importanţă
problematici care ţine de recunoaşterea faptului că în
construcţia vieţii copilului mic, dezvoltarea intelectuală,
emoţională şi fizică, socializarea şi achiziţiile
culturale TOATE INTERACŢIONEAZĂ.
 Tocmai pentru că lumea copilului mic este adevăratul
capital al viitorului, ECCD este recunoscută în toată
lumea ca un element esenţial al educaţiei permanente şi
în strategiile de susţinere a dezvoltării umane şi sociale.
 Mai mult, s-a demonstrat prin studii de cost-eficienţă
faptul că beneficiile economice şi sociale ale ECCD
acţionează asupra individului şi a societăţii ca un întreg
care depăşeşte costurile.
Educaţia timpurie, (care cuprinde
şi îngrijirea), componente
educationale
Educaţia prenatală a familiei;
Educaţia copilului mic (0-1 an);
Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general;
Educaţia copilului între 1-3 ani;
Educaţia preşcolară sau preprimară;
Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor;
Educaţia comunităţii;
Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia;
Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie;
Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţllor instrumentale şi
intervenţia timpurie;
 Educaţia ed.pentru comunicare şi stimularea dezvoltarii, limbaj şi
expresie;
 Educaţia prosociala şi educaţia pentru participare şi construcţia
indentităţii.










ET = Abordare multisectoriala,
holistica şi pluridisciplinara
La copilul mic nu putem separa
Educaţie
Protecţie
Sănătate
2. Educaţia timpurie în
cadrul educaţiei pentru toţi
 Organizaţiile internaţionale construiesc
azi politici care se referă la o mişcare
globală în favoarea copiilor şi copilăriei.
 Este vorba de a orienta politicile şi
practicile educaţionale în aşa fel încât să
se schimbe direcţia şi filosofia, adică
viziunea cu privire la valoarea şi la
importanţa vârstei mici şi a investiţiilor
pentru aceasta.
Pentru o alta viziune
!
Educaţia timpurie este astfel o
componentă importantă a
educaţiei pentru toţi









Identifică startul dezvoltării individuale;
Construieşte premizele socializării şi participării sociale;
Egalizează şansele la dezvoltare, participare şi integrare;
Responsabilizează educatorii, familia, comunitatea şi
socieatatea;
Propune şi proiectează parteneriate educaţionale având în
centru grija pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil;
Schimbă modul de abordare a vârstelor mici atât în teorie cât şi
în practică;
Oferă o perspectivă pozitivă, umanistă, holistică asupra
educaţiei, vârstelor copilării mici, activităţii de joc şi învăţare;
Schimbă curriculum, îl flexibilizează pentru toţi copiii;
Vede grădiniţa ca o instituţie a dezvoltării, eliminând viziunea
sancţionatoare şi etichetarea.
Premisa în Ed.Pt.Toţi
 Premisa de bază de la care porneşte educaţia timpurie
ca parte a educaţiei pentru toţi este că: investiţia în
vârstele mici-timpurii ale copilului promovează o
dezvoltare optimală tuturor copiilor.
 Dezvoltarea optimală este un concept care se referă la
abilităţile copilului de a achiziţiona deprinderi şi
comportamente relevante din perspectiva individuală şi
culturală şi care îi permit copilului să:



să funcţioneze în mod efectiv în contextul
curent,
să se adapteze cu succes când contextul se
schimbă;
să înţeleagă schimbarea.
ET = Sprijin pentru toţi copiii
 Parte componentă a familei sale, a comunităţii
şi a valorilor culturale ale acestora copilul mic,
de la 0 la 8 ani ( aşa cum este definit în
documentele de lucru ale organismelor
internaţionale) are nevoie să fie sprijinit în
dezvoltarea abilităţilor sale fizice, mentale,
sociale care îi facilitează supravieţuirea şi
realizarea individuală şi socială de mai târziu.
 Dacă dorim să sprijinim copilul mic în procesul
dezvoltării sale trebuie să înţelegem multiplele
faţete ale dezvoltării sale şi să definim contextul
în care trăieşte.
3. DEFINIŢIA EDUCAŢIEI
TIMPURII
 ET include toate formele de sprijin sau suport
necesare copilului foarte mic pentru a-şi realiza
dreptul la supravieţuire, protecţie şi pentru a ne
îngriji să îi fie asigurată dezvoltarea de la
naştere la 8 ani. (Evans, Meyer, Ilfeld, 2000,
p.3)
 Asigurarea îngrijirii, dezvoltării şi educaţiei
optimale a copilului, prin sprijin direct şi indirect
dat adulţilor, familiilor, comunităţilor şi întregii
societăţi pentru a percepe copilăria mică ca un
stadiu esenţial în devenirea umană şi socială a
indivizilor.
ET ca educaţie indirectă
 lucrul cu părinţii pentru a le întări deprinderile parentale,
 lucrul cu fraţii şi cu întreaga familie pentru a răspunde
nevoilor specifice de dezvoltare ale copilului mic,
 promovarea serviciilor de îngrijire zilnică şi opţiunile
existente,
 sprijinirea femeilor şi familiilor pentru a putea oferi suport
copiilor şi din punct de vedere economic.
De aici, PROGRAMELE ECCD se adresează proceselor din
comunitate de tipul:
 construirea capacităţilor familiilor şi comunităţilor,
 identificarea şi măsurarea problemelor din comunitate şi
rezolvarea acestora,
 dezvoltarea programelor intersectoriale,
 stimularea mobilizării şi participării sociale.
De ce 0 la 8 ani ?
 1. În termeni de teorie a învăţării, putem
spune că de la naştere la 8 ani este o
perioadă de viaţă în care copilul învaţă
predominant făcând (learning by doing),
deşi nu vom neglija nici faptul că el
învaţă şi prin observare şi ascultare.
 Sa faca
 Sa observe
 Sa asculte
DE la 0 la 8 ani ?
 Vom reţine ca idei cheie, nevoiile
copilului de de a găsi în jurul său :
 obiecte,
 ocazii,
 experimentare,
 mediu sigur şi stimulativ.
De ce
0 la 8 ani ?
 Termenul de copilărie timpurie include în
el şi dezvoltarea pre- natală şi continuă
şi în vârsta timpurie a anilor şcolii
primare (6-8 ani) datorită experienţelor
continue ale copilului sau a continuării
experienţelor acestuia.
Etape ale copilăriei timpurii
 Cea mai rapidă perioadă de dezvoltare a creierului are
loc în primii doi ani de viaţă, determinând în mod
semnificativ structurile intelectuale, emoţionale, fiziceimunologice şi funcţiile sociale. (Mustard 1998, Carnegie
Corporation, 1994, apud. Evans, Meyers, Ilfeld, E, 2000,
p.12).
 Experienţele trăite de copil între 2 şi 5 ani duc la
fundamentarea învăţării viitoare şi a educaţiei formale şi
determină deprinderile de ordin social.
 Experienţele copilului în timpul tranziţiei către şcoala
primară (de la 4 la 6 ani)
 şi apoi în cadrul şcolii (de la 6 la 8 ani) sunt hotărâtoare
dacă ceea ce s-a învăţat înainte de şcoală este susţinut
şi dacă copilului îi merge bine la şcoală şi mai târziu în
viaţă.
Conceptele cheie în ET
Îngrijire,
Nutriţie,
Mediu,
Învăţare,
Dezvoltare,
Sprijin direct şi indirect
Îngrijirea
 Îngrijirea se defineşte ca un proces din
care rezultă un mediu îmbogăţit şi care
poate sprijini dezvoltarea optimală a
copilului. Practic, termenul de îngrijire
ţine de cultură. Include tot ceea ce
adultul şi alte persoane semnificative în
viaţa copilului sunt capabile să ofere,
Nutriţie
 Nu e vorba doar de hrana copilului ci de modul de hrănire
a acestuia care înseamnă un element cheie în vederea
unei creşteri şi dezvoltări sănătoase. Studiile au
demonstrat că un copil bine hrănit, (adică hrănit
consistent şi cu o îngrijire atentă) este mai rezistent la
boli şi învaţă mai bine decât cel care nu primeşte o
asemenea hrănire. În aceeaşi măsură, un copil neglijat
este mai vulnerabil la îmbolnăviri şi malnutriţie şi devine
mai puţin echipat şi motivat pentru a învăţa. Studiile
efectuate în ultimii 20 de ani de UNICEF au demonstrat şi
au propus campanii internaţionale pentru a acoperi
nevoia copilului de calciu, magneziu, iod şi fier.
Mediul cuprinde
 mediu sigur şi sănătos, suportiv şi cu
interacţiuni adecvate, modele
potrivite, stimulare, protecţie şi timp
care sunt toate componente ale
respectării drepturilor copilului.
Învăţarea
Pentru dezvoltare este crucială învăţarea
Aceasta este definită ca achiziţii de cunoştinţe,
deprinderi, obişnuinţe şi valori formate prin
experienţă, experimentare, reflecţie, şi sau studiu
şi instruire. (MYERS,1995, apud Evans, Meyers,
Ilfeld, 2000). Statutul curent de dezvoltare a
copilului facilitează sau inhibă atât învăţarea
prezentă cât şi cea viitoare. (LEVINGER, 1992,
apud Evans, Meyers, Ilfeld, 2000).
Dezvoltare, învăţare, îngrijire
Astfel învăţarea este o
parte cheie a procesului de
dezvoltare şi rezultatele ei sunt
afectate de calitatea îngrijirii pe care
o primeşte copilul.
Dezvoltarea
 Dezvoltarea este definită ca un proces
de schimbare în care copilul ajunge să
stăpânească tot mai multe şi complexe
niveluri de mişcare, gândire, simţire şi
interacţiune cu semenii şi cu obiectele
din mediu
 dezvoltarea sănătoasă, holistică a
copilului este un drept fundamental al
fiecăruia.
Sprijin direct şi indirect
 Presiune şi sprijin două laturi ale
dezvoltării şi învăţării
 Acţiunile de sprijin presupun stimularea
dezvoltării implicând presiune directă
asupra copilului dar şi asupra celor din
jur
4. Educaţia la vârstele mici ca
obiectiv al POLITICILOR
internaţionale
 Pentru a aborda educaţia timpurie este bine să pornim de
la a înţelege diferitele perspective în care poate fi
construită.
 Dacă pornim în perspectiva nevoilor vor apela la
cunoştinţe psihologice şi sociologice asupra dezvoltării
umane.
 Dacă accesăm perspectiva drepturilor vom dezvolta
ideile referitoare la politicile care însoţesc acest nou
domeniu. Nu este suficient să argumentăm nevoia de
educaţie adecvată la vârstele mici: este nevoie ca ea să
fie recunoscută prin drepturile acceptate şi transformată
în acţiune reală prin programe adecvate. La nivelul
acţiunii apare şi calitatea acestor programe precum şi
eficienţa lor.
Perspectiva drepturilor
 Perspectica drepturilor descrie în primul rând eforturile
internaţionale de a stabili direcţii strategice comune
statelor în această direcţie.
 Astfel, una din temele specifice de educaţie pentru
politicile UNESCO şi UNICEF este dezvoltarea şi
protecţia micii copilării. Este vorba de a încuraja
comunităţile de a se preocupa şi de a oferi condiţii
favorabile pentru toţi copiii mici, spre a le încuraja
dezvoltarea.
 Este vorba, cu precădere, de acele situaţii în care copiii
sunt defavorizaţi şi devin vulnerabili în dezvoltare
datorită unor medii sociale marginale şi-sau exclusive
(sărăcie, orfani, HIV SIDA, minorităţi, fete, etc)
Documentele POLITICILOR
Internaţionale
Documente internaţionale care oglindesc
aceste drepturi sunt:
 Conventia Drepturilor Copilului(1989),
Declaratia Conferintei Mondiale despre
Educatia pentru toti (EFA),(1990), Summitul
Mondial despre Copii, Declaratia de la
Salamanca (1994), Conventia despre
Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare
impotriva Femeilor (CEDAW), şi altele.
Argumentele in sprijinul
investitiei în ET
Argumentul drepturilor
Argumentul ştiinţific
Argumentul economic
Argumentul echităţii sociale
Argumentul participării
sociale
Argumentul eficienţei sociale
Argumentul drepturilor
Copiii au dreptul de a trai şi de a-si dezvolta la maxim
potentialul.
 Totii copiii. fără distinctie de sex, rasa, limba, religie sau de
orice fel, trebuie să aiba sansa de a-si dezvolta intregul
potential.
 Copiii, datorita vulnerabilitatii lor fizice şi mentale, au
nevoie de ingrijire şi atentie speciala.
 Copiii care traiesc in conditii foarte dificile au nevoie de
atentie speciala.
 Parintii şi familiile(oricum ar fi definite)-atat femeile cat şi
barbatii-au responsabilitatea primara pentru cresterea,
dezvoltarea, şi educarea copiilor lor.
 Guvernele ar trebui să stabileasca o politica de mediu care
să permita familiilor şi comunitatilor sa-si indeplineasca
responsabilitatile cresterii şi protejarii copiilor.
Argumentul ştiinţific (1)
 Cercetarea stiintifica stabileste importanta promovarii
dezvoltarii sanatoase in timpul primilor ani şi
demonstreaza ca programele de atentie integrata in
dezvoltarea timpurie ofera o oportunitate extraordinara de
a evita sau modera problemele de dezvoltare, aducand
astfel beneficii durabile indivizilor şi societatii.
 Dovezi din domeniile psihologiei, nutritiei, sanatatii,
sociologiei, psihologiei, şi educatiei continua să se
acumuleze, indicand ca anii timpurii sunt cruciali in
formarea inteligentei, personalitatii şi comportamentului
social. Copiii se nasc cu cu abilitati fizice, sociale şi
psihologice, care le permit să comunice, să invete, şi să
se dezvolte. Daca aceste capacitatinu nu sunt
recunoscute şi sustinute, acestea se vor vesteji in loc să
infloreasca.
Argumentul economic
 ET conduce la beneficii economice pentru
societate.
 Exista o literatura stiintifica ampla care leaga
imbunatatarile in scolarizare şi invatare de
angajarea crescuta şi de productivitatea
economica. Dar chiar fara aceste fapte, bunul
simt sugereaza ca o persoana care este bine
dezvoltata fizic, mental, social şi emotional va fi
intr-o pozitie mai buna de a fi angajat şi de a
contribui economic in familie, comunitate, tara,
decat o persoana care nu si-a dezvoltat aceste
capacitati.
Argumentul moral
Copiii sunt viitorul;ei perpetueaza valorile
culturale
 Prin copii, umanitatea isi transmite valorile.
Aceasta transmitere incepe cu copiii mici.
Pentru a pastra valorile morale şi sociale, sau
pentru a le schimba in bine-trebuie să incepem
cu copiii. Valorile, cum ar fi traiul impreuna in
armonie şi apreciand şi protejand mediul, incep
să se evidentieze in anii prescolari şi pot fi
promovate prin programe de copilarie timpurie.
Argumentul echităţii sociale
Programele de copilarie timpurie promoveaza echitatea
 Asigurand un ‘’inceput cinstit’’ copiilor, este posibil să
modifici inechitatile socio-economice şi legate de gen
care provoaca probleme. Conditiile nesanatoase şi
stressul asociate cu saracia sunt insotite de inechitati in
dezvoltarea timpurie şi in invatare. Aceste inechitati ajuta
sau mentin sau amplifica inechitatile sociale şi economice
existente. Intr-un ciclu vicios, copiii din familiile cu resurse
putine adesea cedeaza repede şi progresiv inaintea
colegilor lor mai avantajatiin dezvoltarea lor mentala şi in
pregatirea lor pentru scoala şi viata, şi acest gol nu se
umple.
Argumentul participării sociale
 Copiii asigura un punct de plecare pentru actiunile
sociale şi politice care pot ajuta in a construi consensul şi
organizarea pentru binele comun. Desi copiii nu pot vota,
politicienii, in special la nivele locale, incep să aprecieze
faptul ca acestia (copiii) pot asigura un punct de plecare
pentru actiuni politice şi sociale, construirea consensului
şi a solidaritatii in comunitatile in care traiesc copii. In
general, parintii sunt preocupati de un viitor mai bun
pentru copiii lor şi sunt adesea dispusi să colaboreze şi
să se sacrifice pentru a indeplini acest scop.
 O investitie in programele de copilarie timpurie poate fi o
investitie in crearea unor cetateni mai educati.
Argumentul eficienţei sociale
Adaugand o componenta ET alte programe sociale devin mai
eficiente
 Succesul unei varietati de programe sociale(de exemplu,
programe de supravietuire accentuand sanatatea şi nutritia, sau
educatia din scoala primara, sau programele de dezvoltare a
femeilor) pot fi ameliorate prin incorporarea unui element de
atentie fata de dezvoltarea in copilaria timpurie. De exemplu,
printre alte strategii, daca programele de sprijin parental sunt
oferite de sectorul de sanatate in adaugire fata de cu serviciile
de remediere, creste sansele de supravietuire ale copilului; un
accent pe insusi procesul de hranire poate creste seminificativ
valoarea suplimentatiei nutritionale; atentia fata de ‘‘pregatirea’’
copiilor pentru scoala poate face programele educationale mai
eficiente; şi programele de ingrijire ale copilului pot creste foarte
mult sansele femeilor de a participa in programe menite să le
sprijine rolul productiv.
5. Nevoile de dezvoltare ale
copiilor
Caracteristicile şi nevoile copiilor mici
 Fiecare copil este o persoana unica cu un temperament
individual, stil de invatare, mediu familial, şi modelul şi
temporizarea cresterii. Pe masura ce se dezvolta copiii,
au nevoie de tipuri diferite de stimulare şi interactiune
pentru a-si exersa abilitatile de evolutie şi a-si dezvolta
unele noi. Este important să observam ca abilitatile
mentionate sub ‘‘ce fac copiii’’ nu ar trebui considerate
drept universale, in special in termenii manifestarii lor in
actiunea copiilor. De altfel, abilitatile au nevoie să fie
adaptate pentru a reflecta consideratiile culturale şi
sansele disponibile copiilor pentru a-si dezvolta abilitatile,
cunostintele, şi abilitatile in general asociate cu o varsta
data.
UNICITATEA
 TOŢI COPIII au nevoi determinate de
creştere, învăţare, dezvoltare, identitate
afirmare.
 Acestea sunt UNICE, determinate de zestrea
ereditară, de mediul social apropiat,
experienţele timpurii(rutine şi evenimente) şi
contextul socio-cultural de dezvoltare.
 Fiecare copil are anumite nevoi dar acestea
sunt pentru adultul care îl creşte şi îngrijeşte
anumite CERINŢE
De la NEVOI la CERINŢE


CERINŢE EDUCAŢIONALE
CERINŢE EDUCAŢIONALE
SPECIALE
6. Stimularea
 Dezvoltarea normală a creierului se produce datorită
stimulării. Dacă aceasta nu se realizează într-o manieră
adecvată, creierul nu se dezvoltă în parametrii optimali şi
nu se pot realiza competenţele necesare dezvoltării
psihologice. La nivel neuronal conexiunile nervoase
rămân limitate, ramificaţiile neuronale nu se realizează.
Învăţarea şi produsele ei, rămân limitate, sau cel puţin
insuficiente pentru o adaptarea firească.
 Să nu uităm că dezvoltarea creierului este globală şi că
acesta are nevoie de stimulare permanentă prin căile
senzoriale şi prin organizarea tot mai adecvată a mişcării
şi a manualităţii.
Simţurile şi încurajarea
explorării
 Dacă stimularea este cea care dezvoltă creierul, (despre asta
vorbesc toate teoriile moderne), trebuie să ne intereseze ca prin
programele educative aceste stimulări să ajungă la creier. Căile
de intrare în creier sunt cele cunoscute de simţurile copilului:
prin văz, auz, olfactil, tactil sau kinestezic. De aceea
programele educative pentru vărstele mici se preocupă de
deschiderea căilor de transmitere a stimulărilor.
 A doua direcţie este cea care analizează şi clarifică
răspunsurile date de copil stimulărilor diferite venite de la mediu
şi intrate prin căile senzoriale. Adică limbajul ca răspuns la
limbaj, precum şi abilitarea manuală şi explorarea obiectelor.
Pentru copilul mic este deosebit de important să descifrăm
mecanismele mişcării, capacitatea de a explora, de a face
anumite lucruri, de a comunica. Prin aceste căi de comunicare
şi mişcare, copilul este stimulat şi asta îl ajută să îşi dezvolte
inteligenţa. Sau ca să fim mai concreţi cu descoperirile
moderne: inteligenţele.
Să nu uităm
 La o simplă stimulare copilul poate găsi
o cascadă de răspunsuri
Mişcarea
 Sesizăm uşor că fiecare copil mişcă mult,
înainte de a învăţa să se deplaseze. Mişcă
mâinile, braţele, se întoarce şi se răsuceşte.
Toate aceste mişcări provoacă maturizarea
creierului şi declanşează mecanismele
necesare mişcărilor tot mai complexe. De
aceea pe măsură ce se dezvoltă copilul trebuie
încurajat să mânuiască obiectele să mişte şi să
se delaseze tot mai organizat în aşa fel încât
folosirea mâinilor să fie tot mai coordonată.
Pentru părinţi şi educatori
 Pentru educatori este deci de subliniat
faptul că trebuie să încurajăm copilul mic
să se mişte, să îşi folosească simţurile,
să dezvolte capacităţile manuale şi pe
cele intelectuale.
Asta în fiecare zi.
În esenţă
 STIMULAREA copilui mic presupune
încurajarea acestuia să se mişte, să
comunice, să folosească tot mai mult
mâinile şi să îşi dezvolte căile de
pătrundere a informaţiilor spre creier:
văzul, auzul, simţul tactil şi mirosul.
STIMULAREA copilului presupune
lucru cu tot corpul şi cu intelectul
său, nu numai lucrul cu intelectul.
7. Tendinţe
Recomandarile UNESCO pentru statele lumii
 UNESCO recomandă guvernelor să formuleze educaţie
timpurie ca o prioritate şi să investească pentru ea.
Măsurile principale sunt:
 să pună la punct politici adecvate;
 să susţină prin legislaţie;
 să integraeze educaţia timpurie ca o componentă a
educaţiei pentru toţi;
 politicile să fie bazate pe date riguroase şi pe probe clare;
 politicile să fie urmate de practici potrivite precum şi de
servicii de calitate;
 să fie adunate date suficiente şi informaţiic are să susţină
formularea politicilor.
ET este un START BUN
Depinde de noi ca părinţi, ca
cercetători, educatori, profesori, alţi
profesionişti şi ca membrii ai
comunităţilor să influenţăm politicile şi
practicile sociale, pentru a face
din programele de ET
un START BUN în viaţa pentru toţi copiii
O sută de căi
traducere şi adaptare după Loris Malaguzzi


















Copilul are o sută de limbaje,
O sută de mâini,
O sută de gânduri,
O sută de moduri de a gândi
Jocul şi vorbirea.
O sută, mereu o sută
De feluri de a asculta
De a se minuna, de a iubi.
O sută de jucării
Pentru a cânta şi a înţelege.
O sută de cuvinte pentru a
descoperi,
O sută de cuvinte pentru a
inventa,
O sută de cuvinte pentru a visa.
Copilul are
O sută de limbaje
(şi o sută de sute de sute încă).
Dar... i se fură nouazecisi nouă.
Şcoala şi cultura


















Separă capul de corp .
I se spune copilului
Să gândească fara să-şi
folosească mâinile.
Să facă lucrurile fără a gândi.
Să asculte şi nu să vorbeasca.
Să inteleaga fara a se bucura.
I se spune copilului
Ca munca şi jocul,
Realitatea şi fantezia,
Ştiinţa şi imaginaţia,
Cerul şi pământul,
Raţiunea şi visul
Sunt lucruri
Care nu merg impreuna.
Şi atunci cand i se spune copilului
ca SUTA nu există,
Copilul raspunde
Nu-i adevărat !
Exista ...o sută.
Vă mulţumensc
pentru atenţie