Transcript 6.ce sa faci cu indoiala

Ce să faci cu îndoiala?
Ziua 6
Ioan a auzit din temniţă despre lucrările
lui Hristos, şi a trimis să-L întrebe prin
ucenicii săi: ‘Tu eşti Acela care are să
vină sau să aşteptăm pe altul?’.”
Matei11:2.3
 Viaţa noastră este un amestec de culori. Uneori
seninul cerului este împletit cu norii cei negri, iar
alteori verdele câmpiei este îmbrăcat în cenuşiul
secetei.
 În clipa prezentă suntem pe culmile gloriei, iar
în clipa imediat următoare ne găsim în prăpastia
descurajării. Acum avem o inimă ce bate
liniştită în adierea păcii lui Dumnezeu, iar în
secunda următoare este gata să iasă din piept
sub vâltoarea ameninţărilor. Aşa este în general,
cursul vieţii pe acest pământ.
 Trec oare, şi cei credincioşi pe un astfel de
drum?
 Este posibil ca un om al lui Dumnezeu să se
descurajeze?
 Ce poţi face atunci când crezi că ai rămas
singur?
 Acestea sunt câteva din întrebările ce se află
în atenţia noastră pentru azi, încercând să
găsim răspuns la ele din perspectiva unui alt
episod al vieţii lui Ioan Botezătorul.
Valea îndoielii
 Curajul de a sta pentru Dumnezeu şi de a transmite
adevărul într-un mod deschis faţă de căsătoria ilegitimă a lui
Irod Antipa, a atras după sine pierderea libertăţii lui Ioan
Botezătorul.
 În temniţă, într-un mod treptat, Ioan experimentează
simţământul descurajării.
 De ce s-a ajuns aici? Era cumva nemulţumit că fusese închis pe
nedrept? Ei bine, nu găsim nici cel mai mic indiciu că el ar fi
manifestat un spirit revendicativ.
 Având în vedere cele scrise de Ellen White pe marginea acestui
subiect, observăm câţiva factori care l-au făcut pe Ioan să
ajungă în valea îndoielii:
Hristos Lumina Lumii
 Viaţa lui Ioan Botezătorul fusese plină de activitate, iar
întunericul, tristeţea şi lipsa de mişcare din închisoare apăsau
greu asupra lui. Deoarece săptămână după săptămână trecea
fără să audă vreo schimbare, îndoiala şi deznădejdea au pus
stăpânire pe el. Ucenicii săi nu-l uitaseră. Li se îngăduia să
meargă la el în închisoare şi îi aduceau veşti despre lucrarea lui
Isus şi povesteau cum alergau mulţimile la El. Dar se întrebau
de ce, dacă acest nou Învăţător era Mesia, nu făcea
nimic pentru a-l elibera pe Ioan? Cum putea El să
îngăduie ca înainte-mergătorul Lui cel atât de
credincios să-i fie răpită libertatea, ba poate chiar
viaţa?
Hristos Lumina Lumii
 Întrebările acestea n-au rămas fără efect. Îndoieli care altfel
nu s-ar fi ivit erau sugerate lui Ioan. Satana se bucura să
audă cuvintele acestor ucenici şi să vadă cum sfâşiau ele
sufletul acestui trimis al Domnului. De câte ori aceia care se
socoteau prietenii unui om bun şi care sunt gata să-i dovedească
credincioşia se dovedesc a fi vrăşmaşii cei mai primejdioşi! De câte
ori, în loc de a-i întări credinţa, cuvintele lor aduc apăsare şi
descurajare. Ca şi ucenicii Mântuitorului, Ioan Botezătorul nu
înţelegea natura Împărăţiei lui Hristos (HLL 192; DA
214).
 Sunt câteva cauze inerente naturii umane, care în anumite
condiţii fac psihicul nostru să tremure. În primul rând, se
ştie că mediul fizic în care trăim influenţează
foarte mult starea noastră psihică.
 Ioan fusese luat din mijlocul naturii şi dus într-o încăpere
întunecată. Dintr-un spaţiu deschis, plin de culoare şi viaţă
el a ajuns într-un loc închis şi probabil, insalubru. Pe lângă
aceasta, lipsa activităţii fizice duce la trăiri pesimiste şi la
pierderea tonusului necesar pentru starea de bine a fiinţei
umane. Cei doi factori, mediul şi lipsa mişcării, au
putut genera o stare propice pentru descurajare.
 Ceea ce a înrăutăţit şi mai mult situaţia este dat pe de-o
parte de anumite discuţii purtate de Ioan cu
ucenicii săi, iar pe de altă parte, de propria lipsă de
înţelegere cu privire la misiunea lui Mesia.
 În situaţii de criză, prezenţa prietenilor poate fi o
binecuvântare. În cazul lui Ioan, însă, ucenicii săi ridică
întrebări care îl fac pe acesta să treacă de la
descurajare la îndoială.
 Poate fi Isus Mesia? Dacă da, de ce nu face nimic pentru
eliberarea înainte-mergătorului Său?
 Este uşor să observi cum prietenii lui Ioan joacă în aceste
circumstanţe rolul celor mai subtili vrăjmaşi, făcând astfel
lucrarea celui rău.
 Cu sute de ani înainte, ceva similar se întâmplase cu Iov.
Prietenii care veniseră să-l susţină în tragedia lui,
devin instrumente în mâna lui Satana pentru a-l
descuraja pe omul lui Dumnezeu.
 Aceeaşi situaţie o întâlnim cu puţin timp înainte de
răstignirea Domnului nostru Isus Christos: să te ferească
Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi Se întâmple aşa ceva! – erau
cuvintele apostolului Petru, vrând să-L facă pe Mântuitorul
nostru să renunţe la jertfă.
 Satana a luptat ca prin vrăjmaşi să aducă teama,
iar prin prieteni îndoiala.
Natura împărăţiei
 Lipsa înţelegerii privind natura împărăţiei inaugurate de Mesia,
a fost o altă cauză care l-a aruncat pe Ioan în groapa descurajării.
Deoarece propria aşteptare era asemănătoare cu a
contemporanilor săi iudei, şi anume aceea ca Mesia urma să
preia conducerea tronului davidic, Ioan părea că este înşelat în
speranţele sale.
 Atunci când aşteptările sale nu au corespuns cu
realitatea, sufletul lui Ioan a oscilat cu putere între descurajare
şi îndoială. Pe lângă toate aceste frământări, atacul direct al
forţelor întunericului zdruncinau din temelii credinţa
profetului: „veneau ceasuri când şoaptele demonilor îi chinuiau
mintea şi umbra unei temeri îngrozitoare se întindea asupra lui”
(HLL 193; DA216).
 Într-o asemenea situaţie, te poţi întreba pe bună dreptate,
de ce a îngăduit Dumnezeu acest lucru?
 De ce marii oameni ai lui Dumnezeu trec prin asemenea
momente cumplite de îndoială şi descurajare?
 Aşa a fost Moise (Num. 20: 1- 12), aşa fusese Ilie (1 Împ.
19: 9. 10), iar Ioan trecea acum pe acelaşi drum. Astfel,
pentru a se asigura că nu greşise, că misiunea sa îşi găsise
împlinirea şi că Isus din Nazaret era Mielul lui Dumnezeu care
ridică păcatele lumii (Ioan 1: 29), Ioan a trimis pe doi din
ucenicii săi să întrebe direct: Tu eşti Acela care are să vină sau
să aşteptăm pe altul? (Luca 7: 19; Matei 11: 3).
 Ce avea să răspundă Domnul Hristos trimişilor lui Ioan?
Certitudini
 În faţa lui Hristos, cei doi ucenici ai lui Ioan
aşteaptă un răspuns la întrebarea: Tu eşti Acela care
are să vină sau să aşteptăm pe altul? Răspunsul pe
care El îl oferă este dat în mod simultan prin
cuvânt şi fapte.
 Astfel, în timp ce El săvârşeşte lucrările Sale
mesianice, se aud cuvintele: Duceţi-vă de spuneţi lui
Ioan ce auziţi şi vedeţi: Orbii îşi capătă vederea, şchiopii
umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază
şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. (Matei 11:
5).
Răspunsul
 Răspunsul pe care Ioan l-a primit era în sine o descriere a naturii împărăţiei
pe care Hristos venise să o întemeieze. Dacă Isus avea milă faţă de
orice nenorocit şi răspundea fiecărei nevoi umane însemna că El
nu uitase de acela care a trăit pentru pregătirea venirii Sale.
 Observând lucrările Domnului Hristos, ucenicii lui Ioan devin martori
ai Săi pentru consolidarea credinţei celui ce-i trimisese. Ei vor
spune lui Ioan ceea ce au văzut şi ceea ce au auzit. Din instrumente ale
îndoielii, cei doi devin martori ai credinţei. Prin raportul lor
trebuiau să întărească faptul că El este Mesia cel aşteptat.
 În afară de aceasta nu mai era nimic altceva. Nu era nicio asigurare concretă
că El va interveni pentru salvarea lui din temniţă. Ioan trebuia să-L accepte
şi să creadă în El, indiferent dacă El urma sau nu să facă ceva pentru
rezolvarea problemei cu care se confrunta.
 Credinţa nu înseamnă să înţelegi toate lucrurile, ci credinţa
înseamnă să-I permiţi lui Dumnezeu să fie ceea ce este şi să-L
laşi pe El să realizeze ceea ce Şi-a propus în dreptul tău.
Certitudinea salvării şi călăuzirii divine izvorăşte din ceea ce este
Dumnezeu.
 Chiar dacă dilemele cu care ne confruntăm sunt multe uneori,
poate că următoarele paragrafe aruncă o lumină mai mare
pentru dezvoltarea credinţei noastre:
 Hristos nu va părăsi niciodată pe aceia pentru care a
murit. Noi Îl putem părăsi şi putem fi copleşiţi de ispite, însă Hristos
niciodată nu Se întoarce de la acela pentru care a plătit
răscumpărarea cu viaţa Sa. Dacă viziunea noastră spirituală ar fi
trezită, am putea vedea suflete plecate sub apăsare şi împovărate de
durere, încărcate ca un car sub greutatea snopilor şi gata să moară în
descurajare. Ar trebui să vedem îngerii care zboară repede în
ajutorul acestor ispitiţi, împingând înapoi oştile care îi
înconjoară şi aşezând picioarele lor pe temelia cea sigură.
Luptele care se duc între cele două oştiri sunt tot atât de reale ca şi
acelea duse de oştile lumii acesteia, şi de rezultatul acestei lupte
spirituale depind urmările veşnice.
 În viziunea proorocului Ezechiel se vedea ceva ca o mână sub aripile
heruvimului. Acest fapt trebuie să-i înveţe pe slujitorii lui Dumnezeu că
puterea divină este aceea care aduce succesul. Aceia pe care
Dumnezeu îi foloseşte ca soli ai Săi nu trebuie să creadă că
lucrarea Lui depinde de ei. Fiinţele mărginite nu sunt lăsate să
poarte această povară a răspunderii. Acela care nu doarme, care este
mereu la lucru pentru împlinirea planurilor Sale, va duce înainte
lucrarea Sa. El va zădărnici planurile celor nelegiuiţi şi va
aduce confuzie în sfaturile acelora care complotează să
aducă greutăţi poporului Său. Acela care este Împăratul, Domnul
oştirilor, stă între heruvimi şi în mijlocul frământărilor şi tumultului
popoarelor, El veghează încă asupra copiilor Săi. Când întăriturile
împăraţilor vor fi distruse, când săgeţile mâniei vor străpunge inimile
vrăjmaşilor Săi, poporul Său va fi sigur în mâinile Sale. (Profeţi şi
Regi, cap. 13, paragr. 26,27)
De ce îndoială?
 Fiecare dintre noi este implicat direct în marea luptă care a
zguduit universul, şi unul dintre efectele acestui război
cosmic este că uneori ne simţim singuri şi abandonaţi. De
aceea este important să ştim că alături de noi, este
Mântuitorul nostru. El ne înţelege cel mai bine. Oricât
de mare ar fi criza prin care trecem şi oricât de importantă
ne este misiunea în lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să ne
aducem aminte mereu şi mereu că El cunoaşte totul şi El
înfăptuieşte pentru noi ceea ce ne-a încredinţat să
facem.
Ce să facem cu îndoiala?
 Îndoiala este una din armele folosite de cel rău chiar de la
izbucnirea conflictului în cer. A fost folosită cu succes şi în
grădina Edenului.
 Scopul este bine cunoscut: subminarea autorităţii lui
Dumnezeu şi ruperea legăturii cu El.
 De obicei, ispita îndoielii câştigă teren atunci când
eşti singur: fie în urma unui succes, fie în urma
unui eşec.
 Iată de ce, pe baza experienţei lui Ioan Botezătorul,
încercăm să scoatem anumite lecţii care să ne ajute în lupta
noastră contra îndoielii.
Importanţa unui stil de viaţă sănătos
 Deşi nu ne aflăm în temniţă, aşa cum Ioan a fost, este posibil ca
propriile obiceiuri de viaţă să ne facă să aducem
întunericul în viaţa noastră. Mediul în care trăim şi lucrăm
poate aduce multă confuzie asupra gândurilor noastre.
 Un spaţiu luminos şi bine ordonat poate contribui la buna
dispoziţie şi la eficienţa lucrului pe care-l facem. Obiceiul de a lăsa
mintea să se ocupe doar cu lucruri pozitive, lipsite de egoism,
invidie sau ură, ne va ajuta să experimentăm adevărata libertate.
Exerciţiul fizic zilnic ştim că este necesar nu doar pentru trup, ci
şi pentru minte. Bine practicat, acesta va aduce beneficii religiei
noastre.
 Astfel, un spirit vioi, o minte mereu trează, un optimism
sănătos – toate acestea oferă un cadru foarte bun pentru dezvoltarea
credinţei şi în acelaşi timp pentru evitarea îndoielii.
Prieteni de încredere
 Este bine să avem prieteni de încredere şi să ne sfătuim cu ei, dar
niciodată aceştia nu trebuie să ocupe locul care îi revine doar lui
Dumnezeu.
 Ioan avusese o experienţă reală, el auzise vocea lui Dumnezeu care
certifica identitatea Celui botezat şi de aceea întrebările
ucenicilor săi erau în contrast vădit cu declaraţia divină.
 Orice sugestie care te face să te îndoieşti de adevărul clar
descoperit, respinge-o şi priveşte-o ca venind din partea
celui rău. Uneori se pare că lucrurile nu sunt foarte clare, ci sunt
într-o zonă gri, adică nici alb, nici negru. Într-o lume tot mai confuză,
Cuvântul lui Dumnezeu face diferenţa foarte clar şi ne
oferă direcţie şi siguranţă.
Să ştii ce crezi, dar să nu crezi că tot ce
ştii înseamnă adevărul absolut
 Gândurile lui Dumnezeu sunt infinit mai înalte decât
gândurile noastre. Ioan ştia că Mesia va întemeia
împărăţia lui Dumnezeu şi chiar propovăduise acest
lucru, dar nu înţelesese că Cel care venise îşi
stabilea regatul Său în inimile oamenilor. Este
esenţial să vedem lucrurile în profunzimea
lor, oferind lucrurilor spirituale o
importanţă mult mai înaltă decât celor din
lumea materială.
În momente de confuzie ocupă-ţi mintea
cu gândurile lui Dumnezeu
 În experienţa lui Ioan au fost momente când
demonii şopteau minciunile lor (HLL, 193; DA
216), iar aceştia putea fi alungaţi doar prin
Cuvântul lui Dumnezeu.
 Atunci când eşti ispitit adu-ţi aminte versete
şi făgăduinţe biblice, cântă imnuri şi lasă ca
prezenţa liniştită a Duhului Sfânt să ia în stăpânire
mintea.
Acordă-I lui Dumnezeu orice succes pe
care-l ai şi pune înaintea Sa fiecare eşec
 Momentele de descurajare şi îndoială au venit la Ioan după o
lucrare plină de succes. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost
înfrânt de cel rău? Greu de spus! Iată de ce, trebuie să
punem pe seama lui Dumnezeu orice succes al
nostru. Aceasta ne fereşte de mândrie şi de cădere.
 Dacă totuşi am eşuat, atunci să recunoaştem şi să-I
predăm lui Dumnezeu inima noastră împreună cu eşecul
nostru căci harul său este infinit mai mare decât fiecare eşec
pe care-l avem. Aceasta ne va ajuta şi ne va da putere să
mergem mai departe având gândul îndreptat spre biruinţă.
Întrebări pentru discuţie
 Cineva a făcut afirmaţia că „îndoiala este
cel mai mare păcat”. Îi dai dreptate sau
nu? Explică-te.
 Ce crezi că hrăneşte mai uşor îndoiala,
eşecul sau succesul? Justifică-ţi
răspunsul.
 Simţământul de singurătate este cauza
sau efectul îndoielii?
Sugestii pentru rugăciune
 Gândiţi-vă la persoane din biserica voastră
care au realizat proiecte deosebite în ultima
vreme şi rugaţi-vă pentru ele.
 Într-un jurnal personal notează-ţi câteva
succese pe care le-ai avut până în prezent şi
câteva eşecuri. Într-o rugăciune personală, în
taină, mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru
succese şi spune-I lui despre eşecurile tale
într-un mod cât mai deschis.