Transcript Epopeea lui Ghilgames
Gasser Greta Clasa a XI-a A
Fragmente din Epopeea lui Ghilgames
• • • • • Autor: poet babilonian necunoscut Dateaza de aprox. 4500 de ani Variante: exista mai multe variante, î.Hr
cea mai veche (babiloniană) datând de pe la 1700 î. Hr, iar cea mai nouă (ninivită) fiind parţial rescrisă şi dezvoltată în jurul anului 1000 In limba romana epopeea a fost tradusa din limbile germana si franceza Suport: este scrisa pe 12 placi de lut
Cum a fost descoperita?
• In jurul anului 1850 Austen Henry Layard si Hormuzd Rassam au inceput explorarea la Ninive a palatului lui Senacherib (704 -681 i.Chr.). Surpriza acestor sapaturi a constituit-o descoperirea a aproximativ 25.000 placi si parti de placi alcatuind biblioteca marelui rege Assurbanipal (668-627 i.Chr.). Placile erau din pamant ars, scrise cu caracter cuneiform in limba assiriana, cat si neobabiloniana si cuprindeau descrieri ale razboaielor si faptelor vitejesti ale regilor si imparatilor assirieni si babilonieni, opere literare, insemnari astronomice, diverse acte. "Regele lumii" - regele Assiriei - adunase in biblioteca sa toate operele literare si stiintifice cunoscute in acele timpuri, aproape 1500 de titluri.
Ghilgames
• • La inceputul deceniului opt al secolului al XIX-lea, unul dintre primii assirologi, George Smith a facut cunoscuta mai ales una dintre tablitele descoperite in biblioteca de la Ninive a unei povestiri a potopului care amintea de cea a Bibliei. Povestea potopului constituie a XI-a tableta a "Epopeei lui Ghilgamesh". Descoperirea sa a fost descrisa in lucrarea „ Assyrian discoveries an account of explorations and discoveries on the site of Noineveh, during 1873 and 1874” si mai taziu in 1891 in "Assyriologische Bibliothek" (vol. III).
Ulterior, au fost descoperite si alte fragmente, in diferite limbi ce descriau faptele vitejesti ale eroului Ghilgames. Textul epopeei a fost reconstituit de Paul Haupt. Alaturi de fragmentul din biblioteca lui Assurbanipal alte doua fragmente au fost date la lumina de Friedrich Delitzsch. Acestea se refereau la legenda despre potop iar unul dintre ele, era scris in limba neobabiloniana. Alte trei parti ale epopeei dateaza din vremea primului imperiu babilonian. Odata cu descoperirea ei, „Epopeea lui Ghilgames” devine opera literara orientala cea mai tradusa si dezbatuta.
Palatul de la Ninive
Cele 12 tablete
• •
Continutul celor 1 2 tablete ale epopeei lui Ghilgames
Tableta I: doi eroi Tableta II: întâlnire, prietenie, proiectarea aventurii Tableta III: Pregătirea şi plecarea Tableta IV: Călătoria Tableta V: Pierderea în pădurea de cedru,Victoria Humbaba Tableta VI: Un alt triumf şi exces: Taur Ceresc Tableta VII: Moartea lui Enkidu Tabletat VIII: Funeraliile Enkidu Tabletat IX: Ghilgameş în căutarea vieţii fără de sfârşit Tableta X : Intoarcerea Tabletat XI: E şec în a reveni la viaţa obişnuită Tableta XII: O altă versiune a morţii Enkidu
Eroul
•
Eroul poemului
, Ghilgameş, a cărui existenţă istorică este atestată de texte sumeriene, a fost rege în Uruk cam pe la începutul mileniului al treilea; dar încă de prin anul 2.500 î.e.n. Ghilgameş a devenit o figură de legendă, un erou foarte popular şi dincolo de graniţele Sumerului. Eposul însă este impresionant nu atît prin vechimea sa, cît prin natura şi sensurile personajului şi ale ideilor încorporate în operă, în pasaje în care naraţiunea şi descrierile, folosind adesea un sugestiv limbaj metaforic, alternează cu meditaţiile filosofice şi cu tonurile de îndurerată elegie, duse pînă la disperare.
Subiectul
• • R egele Ghilgameş îşi asupreşte supuşii, care se plîng zeilor. Aceştia îl crează pe puternicul Enkidu — fiinţă pe jumătate umană, pe jumătate animalică - şi îl trimit la Uruk, ca să-l învingă pe Ghilgameş. Dar după o luptă în care puterea lor se arată a fi egală, cei doi se împrietenesc şi împreună săvîrşesc o serie de vitejii. Ghilgameş însă este şi un neliniştit, care îşi pune tot felul de întrebări, care "a văzut pînă în adîncul lucrurilor", care "a pătruns taina celor ascunse" - un fel de Faust sumerian, ce nu se mulţumeşte cu ştiinţa, ci caută sensul vieţii în satisfacţiile pe care le produc faptele, acţiunea. Pentru vitejia şi frumuseţea lui bărbătească pătimaşa şi capricioasa zeiţă Iştar se îndrăgosteşte de el. Ghilgameş, cunoscîndu-i frivolele aventuri amoroase o refuză şi o jigneşte.
După alte peripeţii Ghilgameş găseşte mult-dorita "iarbă a nemuririi"; dar pe drum un şarpe i-o fură, semn că un asemenea dar nu le este hărăzit oamenilor. Vrea să coboare în "lumea de dincolo", să-l vadă pe prietenul său Enkidu, dar nu îi este îngăduit decît să vorbească cu sufletul lui Enkidu, să-l întrebe despre tainele din lumea morţii. Enkidu îi vorbeşte despre trista lui soartă din lumea cealaltă: Enkidu
• După alte peripeţii Ghilgameş găseşte mult-dorita "iarbă a nemuririi"; dar pe drum un şarpe i-o fură, semn că un asemenea dar nu le este hărăzit oamenilor. Vrea să coboare în "lumea de dincolo", să-l vadă pe prietenul său Enkidu, dar nu îi este îngăduit decît să vorbească cu sufletul lui Enkidu, să-l întrebe despre tainele din lumea morţii. Enkidu îi vorbeşte despre trista lui soartă din lumea cealaltă:
Iată, pe prietenul tău drag, pe care-l îmbrăţişai de se bucura inima ta, pe acesta îl mănîncă acum viermii, ca pe o haină veche; Enkidu, pe care l îmbrăţişai, de se bucura / inima ta, acum zace ca un războinic înfrînt, trîntit în colb. Prietenul tău drag, acum în colb se zbate; Enkidu, prietenul tău drag, acum în colb se zbate...
•
Descrierea soartei celor aflaţi în lumea morţilor
jumătate a rămas intact.
continuă sub forma unui dialog; dar după numai opt versuri, tot ce a mai rămas din acest poem, se termină brusc. Din forma sa primitivă (care putea să aibă cam 3.600 de rînduri) abia La aceasta se adaugă versurile rămase, traduse în diverse limbi (sumeriană, akadiană, babiloniană, asiria'nă, hitită, hurită ş.a.), cu ajutorul cărora s-a putut reconstitui două treimi din opera întreagă, într-un ansamblu destul de unitar, continuativ şi complet.
Se considera ca figura lui Ghilgameş ar fi influenţat personajul biblic
Samson
, dar şi cîteva episoade din legenda lui
Hercule
, anumite trăsături din aventurile găsindu-se în
Odiseea
. Desigur că, pentru babilonianul de acum patru milenii şi jumătate care o asculta povestită, Epopeea lui Ghilgameş mai era încărcată şi cu semnificaţii religioase şi cu valori simbolice, azi pierdute pentru npi, dar păstrînd încă şi azi indubitabile sensuri morale. în timp ce, cu multe veacuri mai tîrziu, muza aedului grec va celebra figura unui luptător aspru şi va cînta "mînia ce-aprinse pe-Achil Peleianul", şi războiul, şi masacrele, şi viclenia, - muza poetului sumerian cînta pasionata sete de viaţă şi devotamentul unei prietenii ce nu cedează nici în faţa obstacolului morţii, celebrînd totodată curajul, simţul de dreptate şi impresionanta ţinută morală a unui erou; a unui erou care luptă şi el, dar nu împotriva oamenilor. Nu varsă o picătură de sînge omenesc - căci ţelul suprem al lui Ghilgameş nu este războiul şi uciderea, ci cultul prieteniei şi dorul nemuririi.
Bibliografie
• • • •
http://www.culture-pass.ro/history-hit-nr 1/epopeea-lui-ghilgames.html
http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=180 http://www.librariaatlas.ro/images/Epopeea_ Ghilgames_mondero.jpg