Teme & motive în Lostri

ţ

a

Material realizat de Ingrid Tomonicska

Tema povestirii…

este statutul omului aflat într-o strânsă relaţie cu natura, cu lumea animalieră. „Unirea” personajului principal cu lostriţa poate reprezenta întoarcerea acestuia la stadiul genetic primar, reintegrarea lui în circuitul universal.

Motive

Peştele (în general) - apare în multe mitologii, simbolizând diferite lucruri. În mitologia celtică reprezintă înţelepciunea; în alte mitologii păgâne este imaginea maternităţii, a sexualităţii, a vitalităţii. Pentru primii creştini a devenit semnul de recunoaştere al religiei lor. Dar putem spune şi că reprezintă

mitul totemic.

În mitologia populară autohtonă peştele apare ca motiv mitic, arhetipal. El este strămoşul tuturor vieţuitoarelor lumii.

Aliman prinde lostriţa cu bucurie şi cu dragoste nestăvilită şi încearcă s-o ocrotească, contopindu-se cu ea în adâncurile misterioase ale apelor, într-o lume necunoscută, tainică a valurilor care "s-au pecetluit deasupra lui pentru totdeauna", sugerând întoarcerea omului la origini, prin refacerea legăturii totale cu elementele cosmosul

ui.

Lostri

ţ

a… sugerează iubirea ei.

ştima, duhul rău al apelor,

Necuratul, dracul de baltă

, care vrăjise pe mulţi bărbaţi cu

Superstiţia populară

(eres) spune că dracul ia diverse înfăţişări ca să atragă oamenii şi să-i determine să păcătuiască, pentru a le lua sufletul şi pentru a-i distruge.

John William Waterhouse, A Mermaid

Sirena…

este jumătate jumătate om. În peşte

Odiseea

lui Homer a fost prima menţiune documentară existenţa unor fiinţe jumătate peşte jumătate om, numite sirene. Aveau voci minunate şi prin cânt atrăgeau marinarii, care, pentru a le auzi cât mai de-aproape, ajungeau să-şi sfărâme corăbiile de stânci.

Ulise ar fi păţit la fel, dar, povăţuit de vrăjitoarea Circe, recurge la o strategie: el se leagă de catarg, iar tovarăşii lui îşi astupă urechile cu ceară.

Transformarea peştelui în Ileana ne arată dualitatea acestei fiinţe, lucru datorită căruia putem să o asemănăm cu o sirenă. Familiaritatea ei cu apa întăreşte acest lucru.

Alte opere:

Literatură:

 Hans Christian Andersen,

Mica sirenă

 Homer,

Odiseea

Muzică:

  Felix Mendelssohn,

Fair Melusina

Richard Wagner,

Der Ring des Nibelungen

(cele trei fete ale Rinului)  Fan-Long Ko,

The Weeping Mermaid

(1993)

Pictură:

 John William Waterhouse,

A Mermaid

(

1895 -1905

)  Frederic Leighton,

The Fisherman and the Syren

Dublul…

poate reprezenta binele răul, lumina-întunericul etc.

Obiectul miraculos (lostriţa de lemn) primit de Aliman de la vraci care „ţine locul” fetei, cât timp aceasta se află la Aliman.

Pactul cu Diavolul…

este un motiv foarte răspândit în literatură, reprezentând un târg, conform căruia cineva îşi vinde sufletul pentru a primi înţelepciune, tinereţe, bani, putere etc.

Michael Pacher, Sfântul Wolfgang

ş

i Deavolul

Aliman face un pact cu vrăjitorul pe care îl găseşte sus pe Neagra. În numele iubirii, este capabil de sacrificiul suprem şi bănuim că îşi lasă sufletul acolo în schimbul lostriţei de lemn şi a formulelor magice pe care le învaţă de la bătrân.

Alte opere:

        Christopher Marlowe,

Dr. Faustus

, Johann Wolfgang von Goethe,

Faust

Arrigo Boito,

Mefistofele

(operă) Charles Gounod,

Faust

(operă) Klaus Mann,

Mephisto

(roman) Mihail Bulgakov,

Meşterul şi Margarita

(roman) Steven Vincent Benét,

Diavolul şi Daniel Webster

(nuvelă) Adam Mickiewicz,

Pani Twardowska

(poem)

Apa

În mitologie, este un element primordial, simbol al vieţii, al regenerării şi al purităţii. Lumea apelor, a mărilor este diferită de cea a uscatului, a oamenilor, având tărâmuri şi adâncimi necunoscute şi mistice. Aşa se explică mulţimea creaturilor fabuloase, considerate a trăi în ape. Are în general semnificaţii benefice. Este considerată a fi purificatoare. În numeroase religii este utilizată ca element al botezului.

Semnificaţii malefice poate avea râul, care, datorită cursului său şerpuitor, este asimilat cu şarpele, iar de aici cu Satana.

Primăvara zăpezile se topesc brusc, iar atunci apa poate provoca inundaţii şi nenorociri oamenilor.

Ileana este adusă de apele învolburate, acestea fiind provocate de Aliman, care, vrând să descătuşeze fata aflată în lostriţă, provocă inundaţii.

Alte opere:

 Ştefan Bănulescu,

Mistreţii erau blânzi

  Vasile Voiculescu,

Pescarul Amin

William Faulkner,

În timp ce agonizez

Drumul ini

ţ

iatic… este caracteristic basmelor, dar nu numai, în care Făt-Frumos trebuie să parcurgă acest drum, care reprezintă calea spre maturizare, spre împlinire şi totodată atingerea absolutului, a unui ideal.

Drumul lui Aliman: căutarea vrăjitorului, cât şi căutarea Ilenei după ce o pierde.

Alte opere:

Ion Creangă, Povestea lui

Harap-Alb

Mircea Eliade, La ţigănci;

Maitreyi

Vrăjitor/ vrăjitoare

Vrăjitoare

- în credinţa populară era o femeie cu puteri magice, ce putea realiza vindecări miraculoase, sau poate aduce nenorociri. Provine din timpurile religiilor politeiste, anterioare creştinismului, când se credea în zâne bune iar cele rele fiind vrăjitoarele, care erau frecvent de sex feminin. Din gard nuielele rupte, sau cozile de mătură erau folosite pentru zbor de vrăjitoare , credinţa despre puterile miraculoase de vindecare cu ierburi de leac a lor provine din timpul anterior creştinismului. După perioada de creştinizare a fost considerată ca fiind în legătură de alianţă cu demonii lui Lucifer. Din Biblie provine termenul de vrăjitorie şi pedepsirea celor ce o practică. Acest termen a fost mai precis conturat în actele de condamnare a vrăjitorilor din evul mediu, care procese erau considerate ca o măsură de salvare a unui suflet păcătos. În perioada evului mediu de extirpare a vrăjitoarelor, din motive de ură invidie, puteau fi înlăturate cu pretextul învinuirii de vrăjitorie persoane de ambele sexe, dar mai ales femei. Termenul poate fi găsit în Europa începând ca. din anul 1000.

Mama fetei

VRĂJITOR

s.

1.

(rar) şaman, taumaturg, (pop.) descântător, fermecător, vraci, (reg.) farmazon, (Transilv.) şişcoi, (înv.) vâlfă.

2.

mag, magician, (rar) taumaturg, (pop.) vraci.

Bătrânul

Alte opere:

         Mihail Bulgakov,

Meşterul şi Margarita

Johann Wolfgang von Goethe,

Faust

Johann Wolfgang von Goethe,

Ucenicul vrăjitor

W. Shakespeare,

Macbeth

J. R. R. Tolkien,

Stăpânul inelelor

L. Frank Baum,

Vrăjitorul din Oz

J. K. Rowling,

Harry Potter

Butcher,

The Dresden Files

John Varley,

Vrăjitor

Aliman

– regionalism = apă adâncă

Ileana

– nume de basm, vezi Ileana Cosânzeana