Transcript conc psihoetice

Deontologia psihologică (psihoetica!)
A stat la baza realizării acestei prezentări.
1. autonomia
 posibilitatea de a alege cursul pe care dorim să îl ia
acţiunile noastre, în baza faptului că avem
discernământ, ne cunoaştem interesele şi ştim care
credem că ne este binele propriu.
ce presupune autonomia?
 1. eliberarea sau libertatea faţă de constrângeri
 2. libertatea de a alege
 3. informaţia şi rezonabilitatea alegerii (alegerea în
cunoştinţă de cauză)
 4. recunoaşterea faptului că orice persoană este moral
valoroasă
Credeţi că ar putea fi justificată, întemeiată sau legitimă?
a. principiul paternalismului
 versiunea ,,tare”- paternalism înseamnă restrângerea autodeterminării
în beneficiul persoanei respective. Arată ceea ce o persoană trebuie
constrânsă să facă!
 în sens sens larg- principiul se aplică atunci când este justificată
restrângerea autodeterminării pentru a preveni ca o persoană să îşi facă
rău (de exemplu, să se sinucidă, să inhaleze substanţe periculoase, să
circule periculos, sau chiar să fumeze). Arată ce trebuie o persoană să
fie împiedicată să facă!
 Este un principiu pozitiv sau negativ?
Home work... (pe bune!!!)
 Selectaţi din Codul deontologic:
 1. acţiunile obligatorii
 2. acţiunile interzise (psihologului!)
 3. acţiunile permise.
b. principiul lezării
 Libertatea unei persoane poate să fie restrânsă în
cazurile în care ea ar putea să-i lezeze pe alţii (să le
facă rău).
c. principiul ofensei
 Un act poate să fie supus restricţiilor dacă aduce ofensă
publică (îi face pe alţii să se simtă prost, jigneşte,
produce ruşine).
 De meditat: Unde ne oprim cu argumentul: acţiunea X
trebuie interzisă fiindcă lezează moravurile publice?
d. principiul bunăstării generale
(binefacerii)
 Conform acestuia, fiecare posesor de venituri trebuie
să dea o parte din ele pentru ,,binele public”. În acest
fel, persoana nu pierde în nici un caz mai mult decât
câştigă cei cărora li se redistribuie venituri în cadrul
politicilor de asistare a celor aflaţi în nevoie sau al unor
domenii deficitare non-profit (de exemplu arta).
e. principiul moralismului legal
 Restrângerea autodeterminării se bazează pe ideea
prevenirii actelor imorale iar legea este văzută ca
instrument de întărire a moralităţii.
 Unii eticieni socotesc că morala nu trebuie să
,,colapseze” în lege fiindcă transformă actele imorale
în acte ilegale, în rând cu violul, hoţia, crima. Dacă un
act nu este constrâns şi nu aduce prejudicii altei
persoane, el nu ar trebui interzis prin lege.
 Voi ce credeţi?
2. binefacerea (beneficienţa)
 Binefacerea este un concept legat preponderent de cel
moral de grijă. Profesioniştilor li se cere acest lucru!
 Credeţi că sunt legitime dpdv. moral aşteptările ca
medicii sau psihologii să răspundă şi unor apeluri ale
pacienţilor atunci când sunt în afara serviciului!
tot despre binefacere...
 Binefacerea este o componentă necesară bunăstării oamenilor şi trece
dincolo de cerinţele autonomiei. Ea face parte din categoria datoriilor
morale imperfecte faţă de alţii, în sensul precizat de către Kant.
Utilitarismul consideră binefacerea altceva decât datoria (obligaţia
morală perfectă). Binefacerea este meritorie pentru că este un act
supererogatoriu (dincolo de datorie), cum ar fi cel făcut de medici
pentru pacienţii săraci, care nu-şi pot plăti serviciile medicale, sau
pregătirea suplimentară gratuită pentru elevii cu probleme speciale în
educaţie.
 În majoritatea profesiilor nu se cere doar să-ţi pese de domeniul şi
colectivul în care lucrezi, de renumele firmei sau instituţiei. Astfel de
datorii nu pot să fie stipulate legal, ci doar moral. Un sacrificiu
rezonabil este însă cerut oricui se angajează în diferite categorii de
profesii din domeniul psihologiei şi educaţiei. Este o condiţie a altei
valori a eticii profesionale: devotamentul faţă de profesie!
4. paternalismul
 Punctul de vedere paternalist susţine ideea că există
situaţii în care oamenii au un discernământ mai slab,
sunt vulnerabili, lipsiţi de putere, nu au mijloace să-şi
urmeze scopurile.
J. St.Mill, Despre libertate
este posibil (oare?) să vorbim şi în sens pozitiv
despre paternalism...
 să ne ne referim atunci la interferenţa în libertatea persoanei prin
acte justificate referitoare exclusiv la bunăstarea, binele, fericirea,
nevoile, interesele sau valorile celei care este supusă coerciţiei.
 Această parte pozitivă a paternalismului se adresează persoanelor care,
în mod obiectiv, nu sunt în situaţia de a-şi urma planurile proprii de
viaţă, uneori nu pot nici să şi le formuleze (cazul copiilor mici, a
persoanelor cu oligofrenie severă, al celor aflaţi în comă sau cu un
handicap care îi face să trăiască o viaţă vegetativă, a celor senili).
 Cei foarte tineri (minorii) suportă un paternalism limitat până la vârsta
la care li se recunoaşte capacitatea de a consimţi şi discernământul în
sensul alegerii propriilor planuri de viaţă, a credinţelor şi valorilor,
pentru ei înşişi.
Paternalismul ca problemă intervine frecvent în
psihoetică!
 Un sens tolerabil al acestuia se referă la recunoaşterea autorităţii
profesionale (a faptului că, diletant fiind, este bine să te laşi ,,pe mâna
profesionaliştilor”).
 Acest lucru este şi riscant: de multe ori acceptarea paternalismului vine
din faptul că psihologii cu care intrăm în contact nu ne dau nici
informaţii accesibile astfel încât să putem alege pentru noi înşine în
cunoştinţă de cauză (de exemplu, despre diagnostic şi alternativele de
intervenţie).
 Există chiar tentaţia de a ,,proteja” pacienţii sau clienţii de aflarea
adevărului pe motiv că acesta le-ar face rău. Astfel de cazuri sunt,
indiferent de bunele intenţii care îi animă pe ,,protectori”, încălcări ale
autonomiei.
 Re...vezi problematica consimţământului informat!
4. drepturi şi acţiune dreaptă
 Problema drepturilor intervine în situaţii profesionale
în mod contextual. Indiferent de contexte, există însă
cadre normative acceptate de tipul, Declaraţiei
Universale a Drepturilor Omului. În contextul
respectării lor se elaborează şi norme pentru
practicarea profesiilor care cuprind drepturile celor
afectaţi de ele: drepturile pacienţilor, contribuabililor,
clienţilor, elevilor sau ale celor angajaţi în profesii
(drepturi sindicale, de exemplu).
un drept
 relevă libertatea de acţiune sau libertatea de a nu fi supus
anumitor acte.
 Drepturile au formă negativă (ceea ce trebuie opriţi
alţii să ne facă) sau pozitivă : ceea ce putem să facem.
 Există diferite categorii drepturi: politice, legale,
morale(cele garantate de principii etice, de exemplu,
dreptul la o îngrijire medicală profesională, dreptul la
informaţii asupra propriei persoane, dreptul de a fi
corect informat despre problemele publice).
condiţii pentru exercitare...
 Orice drept este corelat cu datoria cuiva de a-i asigura
exercitare.
 Un drept asigură exercitarea autonomiei unei persoane în
urmărirea scopurilor şi intereselor proprii.
 Un drept justifică acţiunea persoanei care îl exercită şi
faptul că acesta solicită
sprijin în exercitarea lui.
 Evidenţiaţi drepturile clienţilor şi ale psihologilor stipulate în
Codul deontologic!
în loc de concluzie...
 Principiile enunţate mai sus intervin în contextul tuturor
eticilor profesionale. Ele constituie repere pentru
construcţia codurilor diferitelor etici în sensul principiilor,
valorilor şi normelor care se cer respectate în spiritul
coerenţei între democraţie şi etica oricărei profesii
exercitate într-un regim democratic.