Transcript Cuvinte monosemantice si polisemantice

Cuvinte monosemantice şi
polisemantice
Raportând forma cuvântului la conţinutul său,
putem deosebi două categorii de cuvinte:
 Unele cuvinte denumesc obiecte, fiinţe,
fenomen, stări, acţiuni, însuşiri, înlocuiesc alte
cuvinte – adică au un sens lexical – cuvinte
noţionale;
 Altele au doar rol de instrumente
gramaticale, sunt lipsite de sensuri lexicalecuvinte relaţionale, cum sunt prepoziţiile şi
conjuncţiile.
Cuvintele noţionale pot fi:
a. Monosemantice;
b. Polisemantice.
a. Monosemantice- au doar un singur
sens; sunt cuvintele (neologismele)
împrumutate recent şi fac parte dintr-un
domeniu ştiinţific sau tehnic.
Exemple de cuvinte
monosemantice:axiomă, aselenizare,
biolog, bisturiu, calciu, carburator,
centrifug, dializă, galvanizare, infarct,
neon, periscop, radio, teoremă, vacuum,
etc.
b. Polisemantice:
Sunt cuvintele care au mai multe sensuri.
Sunt cuvinte vechi în limbă şi au ajuns la bogăţia de
sensuri datorită utilizării lor în contexte variate.
Exemplu:
Ochi: 1. organ al văzului; 2. fiecare dintre spaţiile libere
ale unei ferestre; 3. porţiune de teren: ochi de pădure;
4. întindere de apă: ochi de apă; 5. orificiu al maşinii
de gătit; 6. particulă rotundă de grăsime care pluteşte
pe un lichid; 7. tub electronic: ochi magic; 8.
specialitate culinară preparată din ouă.
Concluzie:
Cuvintele polisemantice au mai multe sensuri,
dar în cursul vorbirii, când sunt folosite în
diferite contexte, ele au un singur sens.
Dintre aceste sensuri:
 Unul este sens de bază (sens primar) – este
sensul cel mai vechi şi apare spontan în mintea
vorbitorilor (ascultătorilor);
 Celelalte sensuri, care s-au dezvoltat pe
parcurs, se numesc sensuri secundare.
După criteriul stilistic:
Sens propriu – care denumeşte în mod
direct obiectul, fenomenul, fiinţa sau
acţiunea din realitate;
Sens figurat – care nu denumeşte, ci
atribuie anumite însuşiri prin raportare la
alte obiecte, fiinţe sau fenomene.
De exemplu:
Cerc (cuvânt foarte vechi) are sensul
propriu: figură geometrică plană
alcătuită din mulţimea punctelor aflate
la distanţă egală de un punct fix.
Sensuri figurate:
1. Nume dat unor obiecte în formă de linie
circulară: Copiii se joacă cu cercul.
2. Disc gradat: Cercul busolei s-a defectat.
3. Grup de oameni legaţi prin interese comune: Sa dezmembrat cercul de prieteni. Cercul
ştiinţific a ţinut o şedinţă.
Masă – sens propriu: mobilă;
Sensuri figurate:
1. Am pus masa.- am pus pe masă obiectele
necesare servirii mâncării;
2. Masa a fost gustoasă.- mâncarea a fost
gustoasă.
Datorită sensului figurat al cuvintelor se nasc figurile de
stil. De exemplu:
Am auzit o explozie.- sens propriu;
Vestea că mergem în excursie a declanşat o explozie de
bucurie. – sens figurat:
Soba este caldă. – sens propriu;
Ea are o privire caldă. – sens figurat;
Apa curge domol. – sens propriu;
Răspunsurile curgeau unul după altul. – sen figurat.
Ionel s-a lovit la gură. – sens propriu;
A ajuns de gura satului. – sens figurat.
Sinonimele
Sinonimele sunt acele cuvinte care au forme
deosebite, dar sensuri identice sau
apropiate.
În funcţie de posibilitatea de înlocuire a unor
cuvinte cu altele, sinonimele pot fi:
 Perfecte (totale)- ale căror sensuri sunt
identice, deci un cuvânt poate fi înlocuit cu altul;
 Parţiale – ale căror sensuri sunt doar apropiate,
deci un cuvânt nu poate fi înlocuit cu altul;
Exemple pentru sinonimie parţială:
Casă – imobil, locuinţă, domiciliu, cămin, clădire, etc. În
propoziţia: El locuieşte într-un imobil cu zece etaje,
cuvântul imobil nu poate fi înlocuit cu domiciliu, cămin
locuinţă, dar poate fi înlocuit cu clădire, casă.
Familie – neam, dinastie;
Se poate spune: Ion are a familie numeroasă, dar nu
putem spune că “Ion are o dinastie (un neam) mare. În
schimb, cuvântul dinastie din propoziţia “Dinastia
Muşatinilor a domnit în Moldova” putem spune “Familia
(neamul) Muşatinilor a domnit în Moldova”.
Clasificarea sinonimelor
După aria geografică, originea şi domeniile
în care sunt folosite, sinonimele pot fi:
Sinonime arhaice - acele cuvinte vechi
care au fost înlocuite cu termeni noi:
Polcovnic- colonel, gâdea – călău, satârpaloş- sabie,domn- voievod- rege; etc.
 Sinonime regionale – sunt cuvintele folosite pe
o zonă geografică restrânsă a ţării:
picioci, barabule, crumpi – cartofi,
paradaisă – roşie, piparcă – ardei, şpais –
cămară, ştrimf –ciorapi, brişcă – briceag, clisă
– slănină, gace – chiloţi, izmene, horincă,
pălincă – ţuică, poţoc – şobolan, prunc – copil,
laviţă – bancă de şezut;
Sinonime populare – sunt cuvintele
folosite în toate graiurile româneşti, deci
cu o arie mai largă decât
regionalismele:berechet – abundenţă,
beteag – bolnav, a se bizui – a se baza,
bârlog – vizuină, gureş – vorbăreţ,
mârţoagă – cal slab, etc.
Sinonime neologice- cuvintele noi care
înlocuiesc cuvintele vechi: a abandona –
a părăsi, a acuza – a învinui, conspiraţie
– uneltire, a flata – a linguşi, impertinent,
arogant – neobrăzat, obraznic, nociv –
dăunător, oscilant – nehotărât,
penitenciar – închisoare.
 Sinonime argotice – cuvinte folosite de o
anumită categorie socială: bulău, universitate,
pârnaie, răcoare – închisoare, a ciordi, a
şmangli, a umfla – a fura,
biştari, lovele – bani, avariat – accidentat, a
avea stofă – a avea talent, boşorog – bătrân,
bostan – cap, bucătar-şef – şeful unui laborator
clandestin de preparare a drogurilor, bucăţică
bună – femeie atrăgătoare, de moralitate
îndoielnică,etc.
Omonimele
Omonimele sunt cuvintele cu aceeaşi
formă, cu aceeaşi pronunţie, dar cu
un înţeles diferit.
Omonimele pot fi:
a. Totale;
b. Parţiale;
c. Lexico-gramaticale.
a. Totale – cele două cuvinte omonime
sunt identice din punct de vedere formal
în întreaga lor paradigmă. De exemplu:
lac1 (baltă) şi lac2(de unghii) au aceeaşi
formă de plural: lacuri;
cursă1(alergare) şi cursă2 (capcană) au
aceeaşi forma de plural: curse.
b. Parţiale– cele două cuvinte omonime au
forme identice numai la anumite
paradigme ale lor. De exemplu:
masă1 (mobilă) şi masă2 (mulţime) au
pluralele diferite: mese – mase;
bandă1 (grup de răufăcători) şi bandă2
(fâşie îngustă) au pluralele diferite: bande
– benzi.
c. Lexico-gramaticale- forme identice din
paradigma unor părţi de vorbire cu totul
diferite. De exemplu:
cer1 (substantiv) şi cer2 (pers.I, sing, ind. de la
verbul a cere;
sare1 (de bucătărie) şi sare2 (pers.III, sing.,
ind, de la verbul a sări;
poartă1 (loc de intrare) şi poartă2 (pers.III,
sing.,ind. de la verbul a purta, etc.
Exemple de omonime: gol-gol, golf-golf,
nouă-nouă, palat-palat, liliac-liliac,
broască-broască, mare-mare, milă-milă,
pompă-pompă, pol-pol, rachetă-rachetă,
recrea-recrea, râs-râs, sol-sol-sol, tablătablă, testa-testa, toc-toc-toc, etc.
Paronimele
Paronimele sunt cuvinte asemănătoare
ca formă, dar diferite ca sens.
Majoritatea paronimelor sunt neologisme,
ele se găsesc în limbile originale tot cu
statut de paronime.
Confuzia paronimică este o greşeală de
limbă care se realizează:
Ori prin substituire reciprocă între cele
două cuvinte, ori
Prin cunoaşterea doar a unui cuvânt.
Exemple de paronime: adapta – adopta,
amputaţie – imputaţie, apoziţie – opoziţie,
apropria – apropia, arbitral – arbitrar, atlas
– atlaz, carbonier – carbonifer, cazon –
gazon, companie – campanie,
comunitate – comuniune, concilia – consilia,
deferenţă – diferenţă, dependenţă –
dependinţă, depoziţie – dispoziţie,degusta
– dezgusta, echitate – echitaţie, emigrant
– imigrant, eminent – iminent, emite-omite,
eroare – oroare, evoca-invoca, familialfamiliar, ferigă-verigă, flagrant-fragrant,
floral-florar, glacial-glaciar, investi-învesti,
libret-livret, literar-literal, maestru-maistru,
mortal-mortar, monah-monarh, numerarnumeral, ordinal-ordinar, original-originar,
temporal-temporar, orgie-urgie, permisiepermisiune, petrolier-petrolifer, solidarsolitar, stalactite-stalagmite, stoc-stog, etc.
Antonimele
Antonimele sunt acele cuvinte care au
forme deosebite şi sensuri opuse.
Exemple de antonime:
abstract-concret, acord-divergenţă, averesărăcie, bucurie-supărare, cald-frig,
celebru-necunoscut, a coborî – aurca, a
defăima – a lăuda, dincolo – dincoace,
duşman – prieten, exterior – interior, fluid –
solid, a goli – a umple, inocent – vinovat,
izbândă – eşec, laşitate – curaj, major –
minor, negru – alb, noapte – zi, ordine –
anarhie, a pleca – a veni, a vorbi – a
tăcea, sus – jos, aici – acolo, vesel – trist,
etc.
Antonimele pot fi derivate prin prefixe în felul
următor:
 Ambele cuvinte sunt derivate cu prefixe: a se
îmbrăca – a se dezbrăca, a se încălţa – a se
descălţa, a încurca – a descurca, a confirma –
a infirma, antebelic-postbelic, a include-a
exclude, subdezvoltat – supradezvoltat, a
înşuruba – a deşuruba, etc.
 Numai unul dintre cuvinte este derivat cu
prefix: cunoscut – necunoscut, politic – apolitic,
normal – anormal, corect – incorect, acceptabil
– inacceptabil,
certitudine – incertitudine, războinic –
antirăzboinic, aerian – antiaerian,
argument – contraargument, indicat –
contraindicat, suportabil – insuportabil,
moral – imoral, cinstit – necinstit, organic
– anorganic, a robi – a dezrobi, etc.
Pleonasmul
Pleonasmul este o greşeală de exprimare care
se datorează:
 Apariţiei unor sinonime în aceeaşi structură:
firesc şi natural, concomitent şi simultan,
manierat şi binecrescut, prolog introductiv, etc;
 Apariţiei unor cuvinte înrudite semantic:
cobai de experienţă, divertisment plăcut,
ereditate moştenită, etc.,
Determinanţilor inutili: a convieţui
împreună, a preambala dinainte, a reveni
din nou, etc.,
Compuselor prin prefixoide: nevralgie
dureroasă, microinterviu scurt, ortografie
corectă, paleoslava veche, etc.
Cele mai frecvente structuri pleonastice
sunt: a abrevia pe scurt, abundenţă mare,
amploare mare, a anexa alături, anost şi
plictisitor, a anticipa dinainte, atracţie
ispititoare, a avansa înainte, aversă de
ploaie, babă bătrână, bancnotă de hârtie,
băştinaş autohton, biografia vieţii, cadenţă
ritmică, catastrofă tragică, câştig profitabil,
circa aproximativ, a coabita împreună, a
coborî jos, concesiv şi îngăduitor,
concluzie finală, consens unanim, dar
însă, definitiv şi irevocabil, a deshuma din
pământ, diurnă zilnică, efemer şi trecător,
epilog final, etnogeneza unui popor,
exemplu pilduitor, firesc şi natural, folclor
popular, happy-end fericit, intemperiile
vremii, a întoarce înapoi, jurnal cotidian,
laitmotiv repetat, leac tămăduitor, limonadă
de lămâie, mujdei de usturoi, a nota în
scris, a numerota cu cifre, omletă de ouă,
omniprezent pretutindeni, onest şi cinstit,
oranjadă de portocală, ortoepie corectă,
ortografie corectă, pantă înclinată, pamflet
satiric, picnic în aer liber, polemică
contradictorie, precocitate prematură, a
reaminti din nou, reclamă publicitară,
retribuţie salarială, savant erudit, sortiment
variat, a surveni pe neaşteptate,
unanimitate totală, a urca sus, utopie
irealizabilă, vacarm asurzitor, varietate
diversă, vastitate imensă, vedetă celebră,
vestigiu din trecut, zbor aerian, etc.