Transcript Dr. Psiholog Daniela Florentina Ionescu, Asociatia de Siguranta Auto

Consilierea psiho-socială post accident
Asociaţia
EVENIMENTUL TRAUMATIC
Psiholog Florentina IONESCU
Evenimentul traumatic
• Expunerea la un eveniment
traumatic se consideră a fi
experienţa directă a
persoanei care a fost martor
sau a fost confruntat cu un
eveniment/evenimente care au
implicat moartea, ameninţarea
cu moartea, rănirea gravă, sau
o ameninţare pentru
integritatea fizică de sine sau a
altora. Răspunsul persoanei
implică frică intensă,
neajutorare sau oroare.
(DSM-IV-TR)
• În faţa unei ameninţări, oricare ar fi ea,
organismul intră în modulul de
supravieţuire, o stare de excitaţie maximă,
de tip “luptă sau fugi”. Atunci când aceste
reacţii defensive nu se pot manifesta ca
atare, energia lor rămâne “legată” în
organism sub forma de simptome
• Trauma este ca şi cum
printr-un sistem de 110
volţi ar trece un curent
de 220 volţi!
• Trauma ne poate afecta la nivel emoţional,
fizic, cognitiv, comportamental şi relaţional
cu efecte în:
•
PLANUL OCUPAŢIONAL
•
PLANUL INTELECTUAL
•
PLANUL SPIRITUAL
•
PLANUL SOCIAL
IMPACT PSIHO-SOCIAL
Factorii care determină
efectele psiho-sociale:
• Vârsta
• Sănătatea fizică
şi mintală
• Dizabilităţile
• Statutul economic
• Religia
• Antecedente de
evenimente
traumatice
• Sistemul de suport
social
• Intensitatea
perturbării vieţii
• Mediatizarea
Răspuns psihologic la traumă
 Oamenii experimentează de multe ori
răspunsuri puternice şi neplăcute
emoţional, cognitiv şi fizic în urma
expunerii la un accident rutier, ce pot
include o combinaţie de:
•Frică şi anxietate
•Atacuri de panică
•Fobie de autoturism
•Inutilitate, vină
•Pierderea siguranţei de
sine, neîncredere
•Comportamente compulsive
şi adictive (consum de alcool,
droguri, mâncare etc)
•Durere fizică
•Confuzie, ruşine
•Agresivitate, furie
Posibile simptome fizice
Pierderea poftei de mâncare
Dureri de cap, dureri în piept
Coşmaruri, dificultăţi de vorbire
Hiperactivitate
Creşteri de ritm cardiac, tensiune,
glicemie
Diaree, dureri de stomac, greaţă
Insomnie
Oboseală, energie scăzută, erupţii
cutanate, probleme sexuale
Posibile simptome emoţionale
Auto-învinovăţire sau învinovăţirea altora
Iritabilitate, furie
Izolare, retragere, negare
Frica de repetarea experienţei
Şoc, amorţeală, confuzie
Flash-back-uri ale traumei
Tristeţe, depresie, durere
Probleme de concentrare, memorie
Relaţii conflictuale / discordie maritală
Alte tipuri de reacţii
 Frica de întuneric
 Frica de a fi singur, de mulţimi sau de străini
 Sensibilitate la zgomote puternice
 Dificultăţi de concentrare
 Vinovăţie, furie, durere
 Retrăirea traumelor din trecut
DE RETINUT! Manifestările de stres în
situaţie de criză constituie un răspuns
normal la o circumstanţă anormală.
Insă dacă simptomele persistă, este nevoie
de intervenţia unui specialist.
Consecinţele psihosociale ale traumelor
Teama şi suferinţa
Impactul
evenimentului
traumatic
Schimbări
de
comportament
Boli psihice
O abordare a sănătatii publice,
National Academies Press, 2003.
Sursa
PRIMUL AJUTOR PSIHOLOGIC
PRIMUL AJUTOR PSIHOLOGIC
DE CE E NEVOIE DE AJUTOR PSIHOLOGIC
Pentru fiecare persoană vătămată fizic, ar putea fi cel puţin
5-6 cu “leziuni” psihologice, ceea ce poate copleşi şi
împiedica acţiunile de urgenţă sau răspunsul medical.
DE CE E NEVOIE DE AJUTOR PSIHOLOGIC
Evenimentele critice includ de obicei o pierdere greu de
depăşit:
- relaţii personale, bunuri materiale, sănătate
- şansa de a genera un venit
- coeziunea socială
- demnitate, încredere şi siguranţă
- imaginea pozitivă de sine
- încrederea în viitor
•
PAP - activităţi care diminuează tulburările emoţionale şi
suferinţa fizică, pentru populaţia afectată, dar şi pentru salvatori
PAP presupune conexiune umană într-un mod plin de
compasiune, îmbunătăţirea siguranţei, furnizarea de
confort fizic şi emoţional, oferirea de asistenţă psihologică,
practică, informaţii, facilitarea continuării vieţii în condiţii
cât mai apropiate de cele dinaintea apariţiei traumei
PRINCIPII DE BAZĂ
ALE PRIMULUI AJUTOR PSIHOLOGIC
COMPONENTE
SIGURANŢA
FUNCŢIONAREA
ACŢIUNEA
Restabilirea
siguranţei fizice,
confort, protecţie
şi diminuarea
stresului
fiziologic
Facilitarea
funcţionării
psihologice
şi redobândirea
sentimentului
de siguranţă
şi control.
Iniţierea
acţiunilor de ştergere
a urmărilor
evenimentului
şi de revenire
la o viaţă normală
• Modul cum gândim determină
apariţia anumitor sentimente
şi emoţii, ducând în final la
modificări ale
comportamentului (cogniţia,
emoţia şi comportamentul se află în
permanentă interacţiune şi determinare)
• Nu spune nimănui în ce mod ar fi trebuit/ar
trebui să gândească, să simtă, să se
comporte, ajută-l să-l găsească modalităţile
care i se potrivesc
• Dacă simptomele persistă sau se agravează,
este nevoie de o intervenţie specializată
Când nu este suficientă asistenţa primară
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Anxietate
Depresie
Sindrom de stres post-traumatic
Severe probleme de somn
Emoţii puternice
Subiectul vorbeşte
despre sinucidere
Simptome fizice persistente
Abuz de alcool sau de droguri
Comportamentul său este un risc pentru alţii sau pentru
sine
Comportament inconsecvent
Exista indicii de abuz sau activităţi criminale
SALVATORII
• In funcţie de personalitate
şi sensibilitate, salvatorul
va parcurge şi el toate
fazele răspunsului
psihologic la traumă
• Salvatorul este parte a crizei
colective, prin definiţie, este
expus la incidente critice,
deconectat de la sistemele
de sprijin personal
• Amânarea reacţiilor
emoţionale duce la
fenomenul de burnout şi la
sindrom de stres
post-traumatic
Sindromul de stres
post-traumatic
• Retrăirea traumei,
amintiri obsesive, coşmaruri
• Sensibilitate crescută la
stimuli, discursuri repetitive
• Anxietate accentuată, astenie generalizată,
tulburări psiho-somatice şi de comportament
• Auto-culpabilizarea privind supravieţuirea sa
• Evitarea activităţilor care amintesc de traumă
• Detaşare/înstrăinare de cei din jur şi diminuarea
interesului faţă de una sau mai multe activităţi
care înainte de traumă îi erau obişnuite
Consilierea post-accident
Cei mai mulţi dintre clienţii
care se prezintă în terapie
sunt inconştient blocaţi în
momentul accidentului şi se
aşteaptă ca acesta să se
întâmple din nou. Creierul
reptilian readuce în prezent
scena accidentului, oricând
simte o ameninţare, ca şi
cum accidentul s-ar produce
aici şi acum. Din cauza
acestei reacţii, clienţii se pot
teme de orice le aminteşte de
circumstanţele originale ale
accidentui.
Reacţiile de teamă şi furie pot
fi activate prin re-expunerea
la anumite intersecţii, străzi,
sau chiar autoturisme de o
anumită culoare, în cazul în
care aceste elemente au fost
relevante într-un accident
• Pentru majoritatea
oamenilor, momentul
impactului este partea
cea mai copleşitoare şi extrem de încărcată
emoţional a accidentului. De obicei, oamenii
experimentează o discontinuitate de sine, şi,
adesea, un decalaj în memorie, legat de impact
• Numai prin direcţionarea atenţiei la
evenimentele de înainte şi de după impact şi
abia apoi, treptat, spre centrul evenimentului, se
poate recâştiga continuitatea de sine
•
•
•
•
•
Corpul nostru / mintea
funcţionează în timpul prezent, de
aceea simţim în continuare că
accidentul se întâmplă acum şi
aici, chiar dacă de la eveniment
au trecut luni sau ani.
Dacă trauma nu a fost integrată
psihic, reacţiile celui traumatizat
vor continua să se manifeste
exact ca în momentul
evenimentului
Este posibil să apară chiar flash-uri de memorie care anunţă
evenimentul, cum ar fi vizualizarea unui accident care urmează
să se întâmple îndată ce clientul se apropie de o intersecţie
Consilierea si terapia celor implicaţi în accidente se bazează pe
o resursă importantă şi anume “AI SUPRAVIEŢUIT”
Organismului trebuie să i se reamintească permanent ca a
supravieţuit, deoarece în felul acesta corpul / mintea, proiectate
pentru a vindeca experiente intense sau extreme, pun în
funcţiune mecanismele de reglare fizică şi psihică
CONCLUZII
• Există un consens că asigurarea confortului,
informării, sprijinului, şi acţiunile care satisfac
nevoile imediate ale oamenilor, fizice şi
emoţionale,
joacă un rol
important în modul
cum persoana face
faţă unui
eveniment foarte
stresant, influenţând
viaţa sa viitoare
• Primul ajutor psihologic este
conceptualizat ca un sistem
de susţinere şi non-intervenţie. Nu
reprezintă o terapie sau un tratament
• Primul ajutor psihologic are drept scop,
pe termen scurt, reducerea tulburărilor
iniţiale cauzate
de traumă şi, pe
termen lung, să
stimuleze
funcţionarea
adaptivă a
individului