Transcript 4.cand prietenii te atata

Când prietenii te aţâţă/determină la
sentimente negative!
Ziua 4
Prietenii aduc ştirile
„Ucenicii lui Ioan au dat de ştire
învăţătorului lor despre toate aceste
lucruri.” (Luca 7:18)
 Erau primele zile ale anului şi ultimele de pregătire pentru
Campionatul de Patinaj Artistic al Statelor Unite. Jeff
Gillooly şi Shawn Eckhardt l-au angajat pe Shane Stant să o
ajute pe prietena lor Tonya Harding să câştige trofeul
mult râvnit. Nu o puteau ajuta ei pentru că metoda era
una mai neobişnuită: trebuia să rupă piciorul drept al
principalei rivale, Nancy Kerrigan. Până la urmă atacatorul
a reuşit să ajungă în apropierea ei, dar, din fericire, doar a
rănit-o. Totuşi, lovitura a forţat-o să renunţe la concurs, iar
Tonya, rivala, a câştigat. După descoperirea conspiraţiei,
medalia a fost retrasă şi patinatoarea izolată de lumea
sportivă.
 Euripides spunea că un prieten loial face
cât zece mii de rubedenii. Dar a fi loial
e totul? Astăzi urmărim povestea unui
titan al credinţei şi al credincioşilor săi
ucenici.
Un glas în pustie
 Învăţătorul lor a fost ca o aversă de vară după săptămâni de secetă.
Înainte să apară el, viaţa curgea într-o monotonie ucigătoare.
Ucigătoare de orice speranţă...
 Viaţa de zi cu zi repeta la nesfârşit : lupta pentru pâinea zilnică,
o încercare disperată ca după ce ai plătit dările să poţi duce acasă o
pâine şi un peşte. Ura faţă de exploatatorii imperiali era egalată doar
de frustrarea faţă de trecut... şi viitor. Bătrânii rabini recitau la
nesfârşit însemnările despre gloria apusă a micuţului popor de la
confluenţa continentelor şi subliniau acele texte sacre care promiteau
revenirea gloriei casei lui David. Dar după secole de inerţie, în care
doar câteva revolte fără şanse de reuşită au tulburat cursul lin al
vremurilor, iudaismul semăna cu un oraş înghiţit de nisipul pustiei...
Dar în această pustie s-a auzit un glas!
Mesajul lui Ioan
 Cu înfăţişarea lui nonconformistă, cu mesajul său colţuros, cu
ritualul său iordanic, Ioan aducea cu el un vânt al
schimbării.
 Dintr-odată, fluxul ştirilor a repornit ca un carusel al cărui
proprietar a tresărit din aţipire, şi în câteva săptămâni, de la
Ierusalim până în nord şi sud, evreii discutau despre noua
vedetă a speranţei neamului lor. Tineri şi bătrâni, pescari,
agricultori sau păstori, vameşi sau învăţaţi, mergeau să-l
asculte.
 Mesajul lui era simplu: Împărăţia este aproape şi era ultima
oră în care mai puteau să se pregătească pentru ea.
 Mai mult decât atât, mesajul era pentru toţi: pentru omul
simplu, pentru trădătorii de vameşi, pentru ostaşii armatei,
chiar şi pentru cei mai cucernici.
 Un lucru e sigur: chiar dacă mesajul lui Ioan nu era prea
popular, apariţia lui a avut darul de a trezi naţiunea şi
visurile ei acoperite de secolele uitării.
 Cuvinte ca „Mesia”, „tronul lui David”, „eliberare” erau pe
buzele şi în minţile oamenilor.
 Pe măsură ce noua mişcare trezea curiozitatea gloatelor,
Ioan câştiga prieteni şi duşmani. Ca pe lângă orice
învăţător, şi în jurul lui se adunase o grupă de visători
care au considerat că merită să lase totul pentru a
nu pierde nimic din lucrarea care putea fi începutul unei
noi ere pentru naţiunea lor. Până la urmă, Împărăţia era
aproape!
Ce să înveţe de la Ioan
 Şi aveau ce să înveţe de la Ioan! Curaj, cinste,
credincioşie faţă de Dumnezeu şi misiunea Sa,
tenacitate... Imaginea sutaşului roman cel mai
impunător pălea în faţa prezenţei acestui bărbat
oţelit de rigorile deşertului...
 Slăbiciuni? Nu le găseai la acest om! Nu puteai să fii
decât mândru să faci parte din grupul restrâns al
apropiaţilor lui... Putea fi cineva „mai mare”
decât acest nou Ilie?
Adevărul adevărat
 Răspunsul l-a dat tot Ioan: „după mine vine Cineva mai
puternic decât mine”!
 „Cum va arăta acel Cineva?” era o întrebare care cu
siguranţă le-a trecut iar şi iar prin minte. Până într-o zi
când un strigăt de bucurie al învăţătorului, un botez mai
special şi dezertarea a doi colegi prea curioşi a anunţat
coborârea popularităţii lui Ioan Botezătorul.
 Pentru cei rămaşi acele câteva minute s-au transformat
într-o amintire difuză cu miel, porumbel şi un om
simplu, o amintire interesantă şi nimic mai mult decât
atât.
 Ioan ştia foarte bine ce rol a primit de la Dumnezeu. Dar
ucenicii şi prietenii lui nu înţeleseseră acest lucru. Unii dintre
ei, pe lângă prietenie faţă de Ioan nutreau şi dorinţa de a fi
importanţi din cauza acestei relaţii cu Ioan şi a atenţiei
de care se bucura. Dacă Ioan era important atunci şi ei erau,
fiind apropiaţii lui.
 Mânaţi de spiritul de conservare, ucenicii lui Ioan aproape că îşi
doreau să nu mai vină niciodată Mesia despre care predica
Ioan.. Venirea lui Mesia ar fi însemnat încheierea
mandatului lor. Însemna ieşirea lor din scenă.
 Dar nu numai ucenicii ci şi oamenii care îl ascultau pe Ioan erau
contrariaţi; se poate mai multă corectitudine şi înţelepciune
decât a lui Ioan?
 În timp ce Ioan afirma adevărul despre sine şi adevărul
despre Isus, ucenicii lui aduceau veşti intrigante
despre popularitatea crescândă a lui Isus. Nu era uşor
pentru Ioan să reziste la aceste veşti nepopulare; nu era
simplu să ignore provocarea orgoliului trezit de aceste
realizări ale Celui pe care El l-a popularizat.
 Noi ajutăm cu plăcere pe cei neajutoraţi şi care au
nevoie de mila noastră. Dar în momentul când aceştia
se dovedesc mai talentaţi, mai populari şi mai
admiraţi decât noi, nu prea ne convine.
 Ioan trecea prin aceste stări, iar prietenii lui îl adânceau
cu veştile lor în această prăpastie.
În temniţa anonimatului
 A urmat pierderea în anonimat... Pe măsură ce „Galileanul”
înmulţea pâinea şi transforma apa, vindeca boli şi alunga
demoni, malurile Iordanului erau din ce în ce mai goale şi
învăţătorul din ce în ce mai necăutat.
 Acelaşi om, acelaşi mesaj, dar înconjurat de câţiva
prieteni şi... duşmani. Era timpul răzbunării şi libertatea de
a mustra se plăteşte cu libertatea! Pe de altă parte, era timpul
când prietenii profetului să-şi arate prietenia... A
împărţit atâtea cu ei! Vise, speranţă, putere, curaj! Acum ei
împărţeau cu el puţină... libertate! A, da, şi veşti despre
lucrarea care creştea...
 Dincolo de veşti, împărţeau întrebări:
 după atâta efort, aceasta-i răsplata?
 Dacă nu, de ce întârzie Împărăţia?
 Vărul acesta e Cel Ales sau un şarlatan care şi-a
transferat urmaşii celui întemniţat?
 Să ne imaginăm cum s-a simţit Ioan,
 când a observat că ucenicii lui îl vizitează tot mai
rar,
 că atunci când vin îl ridică în slăvi pe noul lor
maestru, pe Isus,
 că îi povestesc tot felul de cuvinte înţelepte rostite
de El, de tot felul de replici date provocatorilor de
cărturari şi farisei,
 îi spun despre extraordinare minuni pe care le face
 şi mai ales despre faptul că lumea aproape l-a
uita pe el şi se îndreaptă spre acest nou
Învăţător.
 În umbra temniţei, i se părea că
totul e o
nedreptate.
 El pregătise calea, el fusese primul, iar acum nu
doar că a pierdut întâietatea dar era uitat,
părăsit, nevizitat. Această uitare era mai
dureroasă pentru Ioan decât temniţa în sine.
 Nu putea să mai vadă întregul plan al lui
Dumnezeu, iar prietenii şi ucenicii lui nu îl ajutau
prea mult, dimpotrivă îi provocau amărăciune prin
ştirile pe care i le aduceau.
Fii un astfel de prieten!
 În cele din urmă, a primit de la Isus ştirea că El continuă




lucrarea începută de Ioan, că tot ce făcuse Ioan, are acum sens
şi că oamenii treziţi de predicile lui Ioan acum vin la Mântuitorul şi
sunt salvaţi.
Atunci a înţeles Ioan că misiunea lui se încheiase şi că totul s-a
meritat, chiar şi sacrificiul de a fi martir.
Cât de mult contează ca fiind prieten cu cineva să îl susţii
emoţional şi spiritual; să nu-l dobori prin informaţii
îngrijorătoare ci să-l ajuţi să vadă sensuri şi perspective mai înalte.
E foarte uşor să fii un aducător de veşti, dar e foarte greu să fii
un aducător de veşti constructive, încurajatoare.
Aceasta este provocarea de astăzi! Fii un astfel de prieten!
Întrebări
 Care este persoana pe care o admiri cel mai mult? Ce
anume admiri la ea?
 Ţi-ar plăcea să locuieşti permanent în preajma acestei
persoane? Ce ţi-ar plăcea să faceţi împreună?
 Gândeşte-te la o vedetă care este în pierdere de
popularitate. Ce crezi că simte? Ce ai face dacă ai fi în locul
ei?
 Ajutorul oferit de ucenicii lui Ioan maestrului lor a fost cel
potrivit? Argumentează-ţi răspunsul.
 Cum putem ajuta un prieten care este tentat să nutrească
sentimente negative faţă de cei care o duc mai bine decât
el?
De meditat
 Eclesiastul 4:4 - Am mai văzut că orice muncă şi orice
iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia
asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după
vînt.
 Iacov 3:16 - Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă,
este tulburare şi tot felul de fapte rele.
 PÍZMĂ - Ciudă, necaz, nemulțumire, ură, dușmănie;
(sens curent) invidie. 1) Sentiment de nemulțumire egoistă
provocat de situația cuiva în societate sau de calitățile
cuiva; invidie; ciudă. 2) Sentiment de animozitate ascunsă
(față de cineva); pică; ranchiună.
Întrebări suplimentare
 Invidia („pizma”) apare în Galateni 5 ca
fiind una din roadele firii pământeşti?
Care crezi că este roada Duhului
(Gal.5:22) care ar birui cel mai bine
păcatul invidiei?
 Fratele cel mare din parabola fiului
risipitor (Luca 15:25-30) era ros de
gelozie. Ce sfat i-ai da unui astfel de frate?
Aplicaţie
 Sună-ţi un prieten care trece printr-o perioadă dificilă!
 Gândeşte-te la o modalitate de a felicita pe cineva care-ţi
trezeşte invidia!
 Scrie un paragraf despre cum îţi doreşti să te comporţi când ai
de-a face cu succesul unui coleg de-al tău!
 Încearcă să îţi compari viaţa cu cea a locuitorilor din diferite
zone ale lumii (ex. Statele Unite, Danemarca, Rusia, China,
Coreea de Nord, Africa, etc)
 Compune o parafrazare modernă a pildei fiului risipitor cu
accent pe reacţia fratelui cel mare. Încearcă să schimbi sfârşitul
parabolei descriind bucuria fiului cel mare!