Transcript FĂCÂND IMPOSIBILUL POSIBIL - ATITUDINEA NUMERI 13:1-14:10 Când Israel s-a apropiat de râul Iordan, Moise a trimis doisprezece iscoade care să investigheze Ţara Promisă.

FĂCÂND IMPOSIBILUL POSIBIL - ATITUDINEA
NUMERI 13:1-14:10
Când Israel s-a apropiat de râul Iordan, Moise a
trimis doisprezece iscoade care să investigheze Ţara
Promisă. Erau câte unul pentru fiecare seminţie şi au
intrat în Canaan, au explorat ţara şi apoi s-au întors
cu ştiri. Cei doisprezece au avut aceleaşi experienţe
exterioare, dar concluziile interioare la care au ajuns
zece dintre ei au fost total diferite de ale celorlalţi
doi. Iosua şi Caleb au prezentat ceea ce numim
ştirile minorităţii, dar foarte diferite de ale celor
zece. Ei aveau într-adevăr dreptate.
FRAZĂ CHEIE:
Ce ar fi putut să cauzeze aceste diferenţe
de opinie între cele două grupuri?
Asemănări
Cele doisprezece iscoade erau lideri ai seminţiilor lor (13:2).
Cele doisprezece iscoade au primit aceeaşi făgăduinţă
(13:2).
3. Cele doisprezece iscoade au primit aceleaşi oportunităţi
(13:2).
1.
2.
Deosebiri
Ştirile Majorităţii
1.
2.
3.
Zece au spus „nu se poate”.
N-au înţeles bine misiunea lor.
Nu au privit circumstanţele la lumina lui Dumnezeu.
Ştirile Minorităţii
1.
2.
3.
Doi au spus „da, se poate”.
Şi-au înţeles bine misiunea.
Au privit circumstanţele la lumina Dumnezeului lor.
Cei zece
La întoarcerea lor, cele zece iscoade au arătat
o atitudine rea faţă de sarcina de împlinit. Nu
e de mirare că Dumnezeu nu apărea nicăieri
în ştirile lor. Numele Lui nu e menţionat nici
măcar o dată. Dispoziţia lor atât de amară,
perspectiva lor pesimistă şi ştirile lor
negativiste s-au împrăştiat ca o plagă prin
toată adunarea Israelului.
„Desigur, Canaan e o ţară unde curge lapte şi
miere, dar e locuită de uriaşi!”
Aşa ziceau cei zece: „Nu există nici o modalitate
prin care să putem intra şi să punem mâna
pe această ţară.”
Cei doi
Deşi Iosua şi Caleb au parcurs acelaşi traseu şi au
văzut aceleaşi lucruri pe care le-au văzut şi
celelelalte iscoade, totuşi ei s-au întors cu ştiri
pozitive şi pline de entuziasm. Nu s-au îndoit nici o
clipă că Israel putea să cucerească ţara Canaan. Ei
aveau ca temelie pentru ştirile lor, înregistrările
istorice despre felul în care Dumnezeu îl protejase
pe Israel în deşert. Au admis că da, existau
obstacole, dar de asemenea ştiau că nu exista nimic
şi nimeni care să-L poată opri pe Dumnezeu.
Ei s-au întors spunând: „Da, e adevărat că sunt uriaşi în
ţară, dar nu sunt nimic comparativ cu Dumnezeul nostru.
Putem să-i cucerim şi pe ei şi ţara lor! Ah, şi a propos, în
Canaan chiar curge lapte şi miere!”
Cea mai mare diferenţă: Atitudinea!
Unica diferenţă între cei ce au adus „ştirile
majorităţii” şi cei ce au adus „ştirile
minorităţii” era de ordin interior. Ştirile lor
atât de diferite reflectează atitudinile lor atât
de opuse cu privire la ţară, la făgăduinţele
divine, la poporul din Canaan, la munca ce se
necesita, la Dumnezeu şi la ei înşişi. Ia în
considerare atitudinile Majorităţii:
1.
2.
3.
4.
5.
Nu L-au ascultat pe Dumnezeu.
Au crezut că ţara nu le oferea nici un viitor.
Au dovedit laşitate din cauza fricii lor.
L-au ignorat total pe Dumnezeu în ştirile lor.
Au suferit de un complex numit “lăcuste”.
Care a fost rezultatul?
Aceşti zece pesimişti au răspândit îngrijorarea lor
prin toată adunarea Israelului. Atitudinile lor putrede
au infectat toată adunarea într-o aşa măsură, încât
această contaminare spirituală nu a putut fi oprită.
Observă pe cine s-a dat vina pentru răspunsul
negativ al întregului popor: „Fraţii noştri ne-au muiat
inima, zicând: „Poporul acela este mai mare şi mai
înalt la statură decât noi” (Deut.1:28).
Datorită ştirilor negative ale majorităţii, acest grup de
iscoade a privat aproape două milioane de oameni
de moştenirea lor din Canaan. Prin influenţa lor
veninoasă, cei din Israel au fost duşi din nou în
deşert ca să moară acolo, iar Dumnezeu Şi-a oprit
împlinirea scopului Său faţă de aleşii Lui pentru încă
40 de ani plini de frustrare.
Dacă doar ar fi ascultat Minoritatea!
Ia în considerare atitudinea lor pozitivă:
1.
2.
3.
4.
5.
L-au ascultat pe Dumnezeu.
Au insistat să intre şi să pună mâna pe ţară.
Au dovedit un curaj bazat pe credinţă.
Au simţit o siguranţă fără îngrijorare.
S-au văzut pe ei înşişi în relaţie cu Dumnezeu.
Care a fost rezultatul?
Caleb şi Iosua au supravieţuit acestei generaţii în timp
ce celelalte iscoade au pierit în deşert împreună cu
restul adulţilor din acea generaţie fără credinţă.
Dovada Atitudinii
Atitudinea face diferenţa. Dezvoltarea unei atitudini pozitive este
primul pas conştient pentru a deveni cu adevărat un lider.
Conducerea de succes nu poate fi construită fără acest
fundament crucial. Trebuie să analizăm următoarele dovezi ale
atitudinii sugerate de cuvintele şi acţiunile lui Iosua şi Caleb:
1. Atitudinea noastră determină perspectiva noastră asupra vieţii.
2. Atitudinea noastră determină reacţiile noastre faţă de ceilalţi.
3. Atitudinea noastră face de multe ori singura diferenţă între
4.
5.
6.
7.
succes şi eşec.
Atitudinea noastră de la începutul unei sarcini de îndeplinit va
afecta rezultatul ei mai mult decât orice altceva.
Atitudinea noastră poate transforma problemele în
binecuvântări.
Atitudinea noastră ne poate da o perspectivă pozitivă care nu
este prea des întâlnită în societatea noastră.
Atitudinea noastră nu devine bună în mod automat doar
pentru că Îi aparţinem lui Dumnezeu.