Transcript 5.ioan care nu coboara

Ioan care nu coboară, ceilalţi urcă
Ziua 5
Nu e nevoie să te tăvăleşti în noroi,
pentru a atrage atenţia
 Hai să ne imaginăm că, Ioan, din momentul când a devenit
adolescent, când tatăl său era de serviciu la Templu, el se urca
pe motor şi pleca prin cartierele oraşului. Se oprea pe la fiecare
bar sau discotecă; intra în fiecare cazinou şi îşi încerca norocul.
Poate că ar fi putut să plece uneori cu câte o fată la petreceri
prin cluburi.
 Nu-i aşa că ar fi fost un tip popular şi simpatizat de toţi tinerii?
 Nu-i aşa că uneori ar fi putut să le predice din Biblia de pe iPhonul
pe care îl avea în buzunarul blugilor?
 Nu-i aşa că ar fi fost mult mai misionară această metodă decât
aceea folosită de el?
 Cu toate acestea, Ioan, a ales să nu frecventeze cluburile nici
barurile; nu a fost la petreceri cu fetele şi băieţii drogaţi.
 El a înţeles misiunea foarte diferit de mulţi alţi
tineri. Ioan a stat ceva mai departe de toate atracţiile şi
locurile de imoralitate.
 El a trăit doar ca un tânăr diferit, iar Dumnezeu a adus la el
pe toţi cei dispuşi să asculte ceva despre Împărăţia
cerurilor.
 Deşi, am putea crede că greşea, totuşi roadele metodei
şi misiunii lui, ne spun că a făcut ce trebuia. Mii de
oameni, copii, tineri, femei , bărbaţi, oameni învăţaţi şi
bătrâni veneau zi de zi după el ca să-i asculte mesajul.
 De foarte multe ori noi ne speriem de
ideea că trăind diferit, discret şi fără a fi
prezenţi prin locurile de distracţie, s-ar
putea să rămânem izolaţi. Ba, uneori
folosim această idee drept pretext ca să
ne ducem în locuri rău-famate. Ne
prefacem că îi căutăm acolo pe tineri, ca
să le vorbim despre Dumnezeu.
Dumnezeu îi trimite pe oameni la tine,
vorbeşte-le doar
 Un gând inspirat, în cartea Mărturii vol. 9, cap.
„Unirea în Isus Hristos”: spune că
 „Dacă noi ne-am smeri înaintea lui Dumnezeu şi am fi
buni, ar fi o sută de convertiri la adevăr acolo unde
acum nu este decât una…Hristos a lăsat la o parte
haina Sa imperială, coroana Sa împărătească şi înalta
Sa poziţie de comandă şi a coborât jos, la cele mai de jos
adâncimi ale umilinţei.”
Echipa de misiune
 Niciodată nu ar trebui să ne considerăm singuri lucrători în ce
priveşte salvarea celorlalţi. Echipa de misiune este compusă din
Dumnezeu şi noi.
 Întâi Dumnezeu este cel care va pregăti totul, inclusiv inima
mea şi gândurile mele. El aduce în inima mea dorinţa de a
face ceva pentru alţii, apoi tot El trezeşte în inima celorlalţi
dorinţa de a-L căuta.
 Dumnezeu conduce paşii celor pe care îi cheamă la mântuire,
către o persoană pregătită să ofere mărturie. Practic,
Dumnezeu aduce în calea noastră pe cei ce au nevoie de El. Aşa
cum îi conducea pe oameni la Ioan, în pustie.
Ce a făcut Ioan?
 Ceea ce Ioan a făcut tot timpul a fost rugăciunea
şi mărturia. El s-a lăsat inspirat şi condus de
Duhul Sfânt. Privea la oameni şi le simţea nevoia,
căutarea după un mesaj din partea lui Dumnezeu.
 Ar fi foarte greşit dacă dorinţa noastră de a ne
coborî în obscuritate şi imoralitate s-ar ascunde
după un pretext de fals misionarism.
 Dumnezeu nu ne cere să ne mânjim
caracterul sau gândurile pentru a salva pe
cineva.
Iată un exemplu foarte clar
 Lot, este vizitat de doi străini (care până la urmă s-a
dovedit că erau îngerii Domnului). Concetăţenii săi, au
observat că străinii sunt în casa lui Lot şi au venit cu gândul
de a săvârşi o nelegiuire. Şi homosexualitatea şi prostituţia
erau foarte cunoscute acestor oameni. Atunci erau şi plini
de alcool. Când mulţimea a cerut să fie aduşi oaspeţii,
pentru a fi batjocoriţi, Lot, încearcă o soluţie uluitoare,
incredibilă: el decide să le ofere spre satisfacerea plăcerilor
pe fiicele sale care erau virgine.
 Îţi poţi imagina imensitatea acestei greşeli? Poţi
intui inutilitatea şi prostia fără măsură a acestei
metode?. Ei bine, salvarea a venit de la
Dumnezeu, care îl ceartă pe Lot şi oferă o soluţie
salvatoare prin puterea Lui.
 Mesajul lui Dumnezeu a fost clar: nu trebuie să te
sacrifici pe tine sau pe fiicele tale coborând în
mocirlă, în noroi, nici măcar pentru a-L apăra
pe Dumnezeu.
 Dumnezeu se apără pe Sine fără a ne cere
nouă să murdărim viaţa noastră pentru
asta.
Identificarea cu ceilalţi tineri,
nu înseamnă să practicăm aceleaşi
păcate ca şi ei;
nu înseamnă să abandonăm
principiile Bibliei şi să anulăm orice
regulă, doar cu scopul de a fi atât de
populari şi asemenea încât să le
putem vorbi.
Identificarea autentică înseamnă:
 Limbajul: fără a folosi cuvinte vulgare sau jignitoare,
putem totuşi exprima mesajul biblic pe înţelesul tinerilor
de acum. Nu este nevoie să rescriem biblia, ci doar să o
facem relevantă şi înţeleasă pentru cei ce ştiu mai mult
limbajul internetului.
 Credinţa: pot explica ce înseamnă credinţa, doar atunci
când ofer mărturia mea despre acţiunile credinţei în viaţa
personală.
 Caracterul: nimic nu este mai convingător decât un
caracter ce arată principii constante.
Identificarea autentică înseamnă:
 Compasiunea: nu trebuie să mă distanţez de ceilalţi într-o
atitudine de superioritate, ci să fiu alături de ei în momentele
lor de nevoie.
 Nu este un moment de nevoie
 când ei aleg să se drogheze, ci atunci când trebuie ajutaţi să nu mai
facă acest lucru ori să înţeleagă că nu e bine să-l înceapă.
 Nu ajut pe nimeni împărţind alcoolul cu el, ci păstrându-mi mintea
limpede şi sănătatea întreagă.
 Nu trebuie să devin orb pentru a putea călăuzi pe un nevăzător, ci
dimpotrivă, trebuie să-mi protejez vederea pentru a fi de folos.
 Nu trebuie să devin infractor pentru a avea acces la cineva care a
greşit.
 Am nevoie de putere şi nevinovăţie pentru a putea ridica
pe cineva din cădere.
Cum poţi determina pe ceilalţi să
urce, să iasă din mediul lor?
Poţi face asta prin prietenie cu principii
 Trebuie şi pot să fiu prieten cu ceilalţi. Prietenia este cea
mai bună modalitate de a salva pe cineva. Dar
prietenia autentică este atunci când îl ajuţi pe celălalt să se
ridice la un nivel superior al vieţii lui.
 Nu eşti un prieten adevărat dacă îl cobori pe
celălalt şi nici dacă te laşi coborât. Prin coborârea ta
îl încurajezi să rămână acolo, jos şi este ca şi cum l-ai fi
coborât chiar tu.
 Faptul că eşti prieten cu cineva nu te obligă să devii ca el ci
să-l ajuţi pe celălalt să devină asemănător cu Isus.
Prin diverse proiecte
 Activităţile noastre misionare ar trebui să nu mai fie doar
ceva ce facem noi pentru alţii, de ca şi cum noi suntem cei
ce avem totul şi ceilalţi sunt cei ce nu au nimic.
 Ar fi o bună ocazie de mărturie dacă ne-am uni cu alţi
tineri în diverse proiecte de servire a celor în nevoie
sau în proiecte ecologice.
 Avem foarte multe valori comune cu tineri din alte biserici
sau culturi, de ce să nu folosim aceste lucruri comune şi să
construim prietenia lucrând împreună pentru alţii.
Prin părtăşie
 Nu este interzis să onorez invitaţia cuiva, şi
mântuitorul accepta invitaţii, chiar şi de la cei
păcătoşi sau făţarnici ai vremii. Ceea ce trebuie să
fac este să afirm foarte clar şi să respect
principiile mele de credinţă şi de viaţă.
 Datorez consideraţie faţă de ceilalţi dar am şi
dreptul la respect faţă de crezul meu.
 Apoi le poţi vorbi despre lucruri importante cum e
mântuirea
Ioan colabora cu o echipă
(ceea ce te ţine la înălţime este o echipă)
 Un lucru foarte important de ştiut despre
Ioan, este faptul că avea cu el o echipă. Îşi
spuneau „ucenicii”. Ioan era un lider.
Învăţătura lui, ideile lui, modul lui de viaţă,
caracterul său, toate erau de interes pentru
un grup de prieteni care au fost
influenţaţi de Ioan.
Echipa vizitează, echipa invită,
echipa îi aducea informaţii
 Echipa ucenicilor lui Ioan vizita localităţile, îi aduceau veşti
despre oameni, despre evenimente şi în final chiar şi despre
lucrarea lui Isus, care începuse să predice şi să facă minuni.
 Când ai o astfel de grupă de prieteni, poţi să te pregăteşti, ai
timp să te rogi, oamenii vor fi aduşi de aceştia la tine.
 Să nu crezi cumva că Ioan a primit la pachet această echipă.
Erau de fapt prieteni pe care el şi i-a făcut. Orice tânăr
poate să aibă un grup de prieteni. Astfel aflăm despre Ioan că
nu era un ciudat, singuratic şi necomunicativ, prietenii lui
demonstrează că el avea legături cu oamenii, doar că a
fost mereu la înălţime; şi-a impus un standard propriu de viaţă
şi a trăit conform acestui standard.
Modelul Ioan versus modelul
Samson
 Atât naşterea , cât şi familia şi misiunea face din
tânărul Samson un model comparabil cu tânărul
Ioan Botezătorul.
Samson coboară mereu
 Toată istoria lui Samson se învârte în jurul unui verb: a coborî;
 Samson se naşte în urma unei profeţii (ca şi Ioan). Părinţii lui
Samson se dovedesc a fi mai încrezători în Dumnezeu decât preotul
Zaharia. Tatăl lui Samson este educat şi crescut cu multă atenţie şi
este instruit cu privire la misiunea specială pe care o
rezervase Dumnezeu pentru el.
 Dar ce face Samson? El mereu şi mereu se cobora printre filisteni,
printre jocurile lor de noroc şi printre fetele lor imorale. Ba chiar se
căsătoreşte cu o fată cunoscută la întâmplare.
 Atât de multă nevoie era de un eliberator, Samson era chemat
special pentru asta dar el se joacă şi se compromite, coboară
până în ultima zi a vieţii lui, când în temniţă cade sub dărâmăturile
produse chiar de el.
Samson mănâncă mierea din cadavre,
ca să coboare
 Samson mănâncă miere, doar aşa pentru că
se distra admirând cadavrele pe care le lăsa în
urma lui. Era fascinat de capacitatea lui de a
ucide, lei, vulpi, oameni. Mierea era ceva ca
un trofeu despre isprăvile lui.
Ioan stă mereu la înălţime
 Ioan rămâne mereu departe de ispitirile şi atracţiile societăţii
aglomerate. El nu merge la meciuri, nu merge la jocuri de
noroc, nu este fan al unor concerte îngrozitoare, nu aleargă
după trupurile provocatoare ale unor femei imorale.
 El rămâne lângă Dumnezeu, în natură, în locuri unde putea
vedea minunile create dar putea şi predica fără paraziţi mesajul
divin.
 Şi el era un eliberator, chiar mai important decât Samson.
Pentru că Ioan a înţeles misiunea; el trebuia să vestească
pocăinţa şi Împărăţia cerurilor; el trebuia să pregătească
drumul pentru venirea Mântuitorului.
Ioan mănâncă miere pentru a-şi păstra
standardul înalt, pentru a rămâne la
înălţime
 Ioan avea un regim alimentar simplu şi
echilibrat , dar nu pentru aventură sau ca un moft
ci pentru a-şi păstra vie gândirea şi
misiunea.
 El nu se laudă şi nu face ghicitori din meniul său, ci
pur şi simplu alege să trăiască discret şi sănătos.
Singurul care a putut coborî
fără să se mânjească este Isus
 Nu din dorinţă de izolare sau din atitudine de
superioritate este coborârea un lucru rău, ci din cauza
neputinţei noastre de a controla consecinţele şi puterea
ispitelor.
 Singura persoană care a putut coborî în cele mai adânci
întunecimi ale păcatului a fost Mântuitorul. El este
singurul care poate să nu fie întinat de răul care
ademeneşte. În „El nu s-a găsit păcat”, în timp ce noi
„toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui
Dumnezeu”.
Ioan a decis că el nu coboară,
ştia el de ce.
 Ioan nu a fost un tânăr antisocial sau speriat, ci unul realist,
conştient de puterea păcatului şi a celui rău. El a decis,
asemenea lui Daniel, să nu coboare standardul
principiilor lui de viaţă.
 Ioan ştia un adevăr:
Nu coborâtul este problema
ci urcatul înapoi
 Mai greu decât a coborî în noroiul păcatului, este să te
smulgi din ghearele lui şi să te întorci la starea de
neprihănire oferită de Isus.
 Ioan ştia acest lucru şi a preferat să nu coboare.
 Un dresor celebru de şerpi, declară că „cei mai mulţi oameni
sunt muşcaţi de şerpi, nu atunci când încearcă să-i prindă ci
atunci când vor să le dea drumul”.
 Păcatul este ca un şarpe veninos. Stă liniştit până îl iei şi îl
aduci lângă tine, dar te loveşte atunci când încerci să te desparţi
de el, când vrei să scapi de sub influenţa lui. Părăsirea
păcatului este mult mai grea decât îmbrăţişarea lui.
Concluzie:
 Nimeni nu ar trebui să se aventureze inconştient pe terenul
celui rău. Pretextul „misiunii” este unul fără justificare din
punctul de vedere al Planului lui Dumnezeu.
 Dacă e nevoie ca cineva să audă Cuvântul, Dumnezeu va
face astfel încât să nu ne compromită pe noi, ci ne va
conduce la o întâlnire cu cei în nevoie dar pe un teren sigur.
 Nu e nevoie să ne mânjim pentru a fi salvatori; nu e
nevoie să renunţăm la propria mântuire pentru a
salva pe alţii. A plătit preţul întreg Isus Mântuitorul, noi
trebuie doar, ca şi Ioan să pregătim calea revenirii
Sale şi a Împărăţiei cerurilor.
Teme de discuţie:
 Vorbiţi despre 3 locuri unde un tânăr creştin nu ar trebui să coboare,
nici măcar pentru misiune!
 Spune celor din grupa ta despre o persoană care te-a ajutat să urci în
viaţa spirituală! Prin ce a reuşit acest lucru?
 În ce aspecte un tânăr de astăzi se aseamănă cu Ioan şi în ce aspecte
se aseamănă cu Samson? Comentaţi în grupă acest lucru.