Transcript figuri_de_stil - WordPress.com

FIGURI DE STIL
PREZENTARE GENERALĂ
FIGURI DE STIL

Figuri de sunet /
de repetiţie

Figuri de
construcţie


Figuri de
semnificaţie

Figuri de analogie

Figuri sintacticosemantice

Figuri de
insistenţă / de
adresare
Figuri de gândire
A.
Figuri de sunet/ de
repetiţie
• ANAFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la
începutul unei fraze / al unui vers
„Când viforul se scoală, când cerul se mânie
Când negura se-ntinde, când norii se-mpletesc,
Când focul sărpuieşte d-a lungul în tărie
Cu fulgerul, atuncea cu groază te privesc.”
Gr. Alexandrescu
EPIFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la sfârşitul
unei fraze / al unui vers
ASONANŢA = repetarea unei vocale accentuate
într-o secvenţă verbală.
„Când torsul s-aude l-al vrăjilor caer
Argint e pe ape şi aur în aer”
ALITERAŢIA = repetarea unor consoane
„Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de
ploaie... „
M. Eminescu
ONOMATOPEEA = imitarea de sunete şi zgomote din
natură cu scopul creării de imagini auditive dinamice
„ A popoarelor de muşte sărbători murmuitoare”
M. Eminescu
B. Figuri de construcţie
TAUTOLOGIA = repetarea prin derivare din aceeaşi familie lexicală
„ Ce e val ca valul trece...”
„ Vom visa un vis ferice...” – M. Eminescu
INVERSIUNEA= schimbarea ordinii obişnuite a cuvintelor într-un vers /
propoziţie
„ A ierbii / Molatece lanuri le treieră cerbii”
ENUMERAŢIA = înşiruirea unor termeni de acelaşi fel
pentru a amplifica ideea exprimată
„ Eram aşa de obosit
de primăveri
de trandafiri
de tinereţe
şi de râs”- L. Blaga
EPIZEUXISUL = reluarea imediată a unui cuvânt în vers / frază
cu efectul de intensificare
„Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri” - Eminescu
PARALELISMUL= alăturarea a două aspecte / idei / sentimente cu efect de
intensificare
paralelism sinonimic: ideea e redată de cuvinte din aceeaşi sferă semantică
paralelism antitetic: imagini contrastante
paralelism sintetic: dispunerea ideilor în ritm simetric
HIPERBAT( DISLOCAREA) = procedeu retoric constând în introducerea în
topica obişnuită a unui cuvânt / sintagme în topică inversă
„ Eşti ca vioara, singură, ce cântă...” – T. Arghezi
C. Figuri de gândire
ANTITEZA = prezentarea în opoziţie a unor caracteristici,
personaje, idei, cu scopul de a evidenţia o categorie
dintre ele
„ Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri...”
– M. Eminescu
IMPRECAŢIA = se formulează dorinţa de a-l vadea
pe adversar pedepsit pentru defectele sale sau
pentru comportamentul blamabil
„ Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân,
M-a duşmănit trăind mereu
Şi-a pizmuit norocul meu!
E un păgân şi Dumnezeu,
E un păgân” – G. Coşbuc
HIPERBOLA = exagerarea voită a trăsăturilor şi
staturii unui personaj, a dimensiunilor unui obiect cu
scopul de a reliefa importanţa sa, măreţia
„ Sălbaticul Vodă e-n zale şi fier
Şi zalele-i zuruie crunte
Gigantică poart-o cupolă pe frunte
Şi vorba-i e tunet, răsufletul - ger
Şi barda din stânga-i ajunge la cer
Şi Vodă-i un munte! ” – G. Coşbuc
LITOTA = • o formă a disimulării prin intermediul căreia se
lasă a se înţelege mai mult decât se spune:
„ Când vezi piatra ce nu simte nici durerea şi nici mila
De ai inimă şi minte – feri în laturi, e Dalila! ” – Eminescu
•inversul hiperbolei, minimalizare voit exagerată
„Atâta strălucire-ncape
În bietul bordeiaş de paie...” – Goga
D. Figuri de semnificaţie
EPITETUL = constă în reliefarea unor însuşiri deosebite ale
obiectelor, fiinţelor, ideilor, fenomenelor şi stărilor sufleteşti.
Clasificare:
a) ornant / general: „ Ochii tăi mari caută-n
frunza cea rară.”
b) individual : ”Frumos odor e Fulga! Şi naltă-i e făptura.”
c) cromatic : „ Mii de fluturi mici albaştri” „ Curg în
râuri sclipitoare.”
d) personificator: „Ele [izvoarele] trec cu harnici unde şi
suspină-n flori molatic.”
e) comparativ : „El are glas puternic ... /Şi mers cu
legănare de gingaşă fecioară.”
f) metaforic: „ Şi părul său de aur în creţuri lungi se lasă
/ Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. „
g) hiperbolic: „ Şi zalele-i zuruie crunte, / Gigantică
poart-o cupolă pe frunte…”
h) aliterativ : „ Într-o sălbatică splendoare”
i) onomatopeic : „ Ecou-i răspunde cu vocea-i
vuindă.”
j) pleonastic : „ Peste care trece-n zgomot o
mulţime de norod.”
k) sinestezic: „Primăvară…/O pictură parfumată
cu vibrări de violet.”
l) aspaţial şi atemporal : „ Plutea-n acest imens
senin.”
m) oximoronic : „ Venere, marmură caldă, ochi de
piatră ce scânteie.”
n) tautulogic : „ tăpşanul prăvălatic” „ făclii
prealuminate”
o) inversat : „ Bătrânul mag înalţă fruntea, / Ce
sfânt e graiul gurii sale.”
Structură : - simple; duble; triple;
pletoră ( mai mult de trei determinări); reluate
SINECDOCA = îmlocuirea unui nume prin altul pe baza relaţiei cantitative
„ E cerul plin de stele
Şi câmpul încă plin de roze.” - Macedonski
METONIMIA = numele unui obiect este înlocuit cu un altul prin
corespondenţă directă
a cauzei / a efectului: „ Voiam să-mi sparg veninul, să uit cele trecute”
– I.H.Rădulescu
a instrumentului „Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier” –
Eminescu
a posesorului:
a întregului prin parte: „ Braţul lui prin taberi mii de morţi împarte” –
Bolintineanu
a conţinătorului prin conţinut: „ Fiarbă vinu-n cupe, spumege
pocalul! ” - Eminescu
SINESTEZIA = varietate metaforică constând într-un complex de
senzaţii transpuse prin îmbinare de imagini vizuale, auditive, tactile,
olfactive, gustative:
„ Primăvara... o pictură parfumată cu vibrări de violet!” –
Bacovia
„ Cântecul tău a umplut clădirea toată [...] ca o lavandă sonoră”
- Arghezi
SIMBOLUL = semn concret ce reprezintă un alt
obiect, o persoană,o situaţie etc.
ontologic / de natură: crucea pentru Creştinism
analogic / de formă: porumbeii pentru iubire/Pace
convenţional / de înţelegere: drapelele satelor
E. Figuri de analogie
PERSONIFICAREA = atribuirea unor
însuşiri umane unor obiecte, lucruri,
abstracţiuni
„ Printre gratii luna moale, sfiicioasă şi
smerită/ şi-au vărsat razele ei” – Eminescu
COMPARAŢIA = punerea în paralel a
doi termeni pentru a evidenţia
caracteristicile unuia
„ În pâlnia muntelui iezerul netulburat,
ca un ochi al lumii, s-a deschis” –
Blaga
METAFORA = transfer de sens între între obiecte ( presupune o
comparaţie neexprimată)
Realizare: - in presentia/explicită: „ Noaptea-i o regină lunatecă
şi brună” - Eminescu
- in absentia/implicită: „ Nevinovatul, noul ou – palat de
nuntă şi cavou” - Barbu
Tipuri: concret-concret: „Spune, tu, Noapte, martor de smarald”
Arghezi
abstract-concret: „ Tăcerea gândului şi-a orei” – Arghezi
concret- abstract: „ Şi gândirea-i arătură
Peste care boi de zgură plutesc”
abstract-abstract: „ Din vecinicia ta nu sunt măcar un ceas” Arghezi
F. Figuri sintacticosemantice
OXIMORONUL = asociere paradoxală a
doi termeni contradictorii
„ Suferinţă, tu, dureros de dulce...”
Eminescu
“ Culorile le iau din apă,
Din dulci otrăvuri şi din vânt..” – Blaga
DIAFORA = utilizarea succesivă a unui
cuvânt cu înţelesuri diferite în acelaşi
context
„ Pâinea fierul o rodeşte,
Tot cu fierul o păstrăm” – Bolliac
G. Figuri de insistenţă /
de adresare
INTEROGAŢIA RETORICĂ = formularea une întrebări
la care poetul nu aşteaptă un răspuns, întrebarea
având valoare emfatică
„ Şi te slujesc, dar, Doamne, până când?” - Arghezi
INVOCAŢIA POETICĂ = interpelare adresată unei
muze, divinităţii etc. cu scopul de a formula o
rugăminte, o cerere, un îndemn
„Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!” – Arghezi
„ Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne...!?” - Eminescu