de Alexandru Opris Optica este o parte a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase. Ea cerceteaza natura luminii, producerea, propagarea, absorbtia, interactiunea ei cu substantele precum si masurarea marimilor ce caracterizeaza lumina.

Refractia

Lumina, generata sau reflectata de diverse corpuri constituie agentul fizic care, prin intermediul retinei, face ca ochiul sa poata vedea aceste corpuri (gr. Opsis = stiinta despre vedere).

Refractia

este schimbarea direcţiei de propagare a unei unde din cauza schimbării vitezei de propagare, cel mai adesea la interfaţa dintre două medii sau la gradientul local al proprietăţilor mediului în care se propagă. Cel mai uşor de observat exemplu este în cazul luminii, atunci când aceasta trece dintr-un mediu transparent (aer, apă, sticlă etc.) în altul. Totuşi fenomenul se petrece cu toate undele, inclusiv cu cele sonore.

undă se modifică, unda îşi schimbă direcţia, însă frecvenţa rămâne aceeaşi. În optică, pentru studiul refracţiei se foloseşte noţiunea de indice de refracţie, care este direct legată de viteza de propagare. Lentilele şi prismele optice se bazează pe fenomenul de refracţie pentru a modifica direcţia razelor de lumină.

reflectă înapoi în mediul iniţial, după legile obişnuite ale reflexiei (cu excepţia cazului în care unghiul de incidenţă este nul, sau dacă avem de La interfaţa dintre două medii, viteza de fază şi lungimea de Odată cu refracţia are loc şi reflexia, adică o parte a undei se a face cu materiale speciale, cu indice de refracţie negativ).

Cel mai adesea în viaţa de zi cu zi se poate observa refracţia atunci când privim într-un vas cu apă: obiectele par a fi mai aproape de suprafaţă decât sunt, iar poziţia lor pare a se schimba odată cu unghiul din care sunt privite. Pentru a determina poziţia unui obiect creierul uman analizează o pereche de raze de lumină venite de la acel obiect, încercând să afle unde se intersectează. De aceea în imaginile alăturate sunt prezentate perechi de raze care se refractă împreună (deşi sub un unghi uşor diferit, din cauza unghiurilor de incidenţă diferite).

Tot refracţia este fenomenul din spatele curcubeului, ori a mirajelor care apar, de exemplu în deşert, atunci când temperatura aerului variază foarte rapid cu înălţimea. În mod similar, poziţiile reale ale astrelor de pe cer nu sunt cele aparente, mai ales atunci când aceste astre se văd aproape de orizont: intrând în atmosferă pieziş, ele se refractă progresiv din cauza dependenţei indicelui de refracţie al aerului de altitudine (în principal prin intermediul presiunii). Aşa se explică şi variaţia discontinuă a poziţiei şi formei Soarelui atunci când apune ori răsare. Un fenomen asemănător apare în cazul undelor electromagnetice emise de şi către sateliţi: în mod normal devierea este nesemnificativă, dar în cazul semnalelor GPS ea trebuie calculată pentru a se putea obţine o precizie mai bună a poziţiei determinate .

Odată cu schimbarea unghiului de observare, se modifică şi poziţia aparentă a unui obiect în apă: cu cât este privit mai pieziş, obiectul pare a fi aproape desuprafaţa apei; privit perpendicular pe suprafaţă, eroarea de apreciere a adâncimii obiectului este minimă, dar nenulă .

Reflexie optică

este un fenomen în fizică de întoarcere de la un obstacol a undelor electromagnetice. Această reflexie e cu atât mai intensă cu cât suprafaţa de care sunt reflectate este mai netedă, conform legii lui Lambert. Lege care ia în considerare „unghiul de reflexie” - ω faţă de perpendiculară, suprafaţa efectivă şi cosinusul unghiului faţă de normală (perpendiculara pe suprafaţa de reflexie).

1. Prima lege a reflexiei: raza de incidenţă,raza reflectată şi normala pe plan sunt coplanare.

2.

A doua lege a reflexiei: unghiul de incidenţă

i

este egal cu unghiul de reflexie

r

:

i

=

r

Galvanometrul: daca o oglinda plana se roteste cu un unghi alfa raza reflectata se roteste cu 2 alfa. In schimb daca se roteste obiectul cu unghiul alfa, raza reflectata se roteste tot cu alfa. Bazat pe acest fapt este construit galvanometrul care indica prezenta curentilor de intensitate foarte mica.

Sextantul: pe acelasi principiu, descris mai sus, pot fi masurate variatii mici de lungime in cazul dilatarii si contractiei corpurilor solide. Reflexiile succesive pe doua oglinzi plane care fac un unghi intre ele stau la baza constructiei sextantilor- instrumente folosite in navigatia maritima si aeriana pentru determinarea pozitiei navelor.

Bibliografie: 1. : http://ro.wikipedia.org/wiki/Refrac%C5%A3ia 2. www.e-referate.co 3.Fizica-manual pentru cl a IX-a Intocmit de Alexandru Opris clasa a IX-a MI4 End Show