Transcript tradiţii de crăciun gr.sc.ind. toma n.socolescu ploiesti

TRADIŢII DE IARNĂ
Realizare:
Profesor de limba şi literatura română Alina Bălan
Grupul Şcolar Industrial “ Toma N. Socolescu” Ploieşti
TRĂSĂTURI.CLASIFICARI.
TEME FUNDAMENTALE
ALE
FOLCLORULUI ROMÂNESC
MOTTO:
„ Datinile şi obiceiurile par să realizeze o
misterioasă legătură între cer şi pământ.
Iarna, de sărbători, oamenii au un adânc
sentiment religios şi par a circula liber dintr-un
univers în altul. Perpetuate de-a lungul secolelor
tradiţiile şi obiceiurile ni se înfăţişează într-o
frumuseţe aparte ce simţi că te inspiră”
ARE CARACTER ORAL
SE TRANSMITE PRIN VIU GRAI
CARACTER ANONIM
CREATORII SUNT NECUNOSCUŢI
ARE CARACTER COLECTIV
DE ACEEA CIRCULĂ ÎN MAI MULTE
VARIANTE
ARE CARACTER SINCRETIC
SE ÎMBINĂ CU
ALTE ARTE
MUZICA,DANSUL
TRADIŢIONAL ŞI
TRANSLATIV(TRECE DE LA O
GENERAŢIE LA ALTA,DE LA O EPOCĂ LA
ALTA)
- CARACTER
-ARE CARACTER ENCICLOPEDIC ACOPERĂ TOATE SFERELE VIEŢII
INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE
-ESTE O ADEVĂRATĂ OGLINDĂ A
SUFLETULUI ROMÂNESC,A
CARACTERULUI ŞI SPECIFICULUI
NAŢIONAL
SPECIILE GENULUI EPIC
1.ÎN VERSURI:BALADA,LEGENDA;
2.ÎN PROZĂ:LEGENDA,BASMUL,SNOAVA;
SPECIILE GENULUI LIRIC:
1.În versuri:doina,poezia obiceiurilor calendaristice;
2.În proză:strigături,zicători,proverbe;
SPECIILE GENULUI DRAMATIC
Teatrul cu măşti,teatrul cu păpuşi,ursul,capra,etc.
TEME ŞI MOTIVE SPECIFICE
1.COMUNICAREA OM-NATURĂ;
2MOARTEA ŞI VIAŢA-CONTINUU,TĂRÂMURI COMUNICANTE;
3.IUBIREA-SENTIMENT ATOTPREZENT ÎN TOATE
IPOSTAZELE:MAMĂ,FILIALĂ,ADOLESCENTINĂ,CONJUGALĂ,DE RUDENIE.
4.BINELE-SCOP AL EXISTENŢEI ŞI VALOARE SUPREMĂ TRIUMFĂTOARE;
5.RĂUL PERSONIFICAT PRIN FIINŢE SUPRANATURALE ÎNVINSE DE
INTELIGENŢA UMANĂ;
6.DORUL-SENTIMENT ATOTCUPRINZĂTOR ŞI SEMNIFICATIV PENTRU
AFECTIVITATEA NAŢIONALĂ;
7.JALEA-DUREREA AMARNICĂ A INDIVIDULUI SAU COLECTIVITĂŢII;
8.ÎNSTRĂINAREA DE SATUL VĂZUT CA UN CENTRU AL LUMII.
Poezia obiceiurilor de iarnă. Colinda
Poezia obiceiurilor de iarna. Colinda
-poezie tradiţionala românească,ce se cântă în
preajma Crăciunului, atestând sincretismul
limbajului folcloric
-O.Birlea identifică urmatoarele categorii de
colinde:
1. Colindatul celor mici- “ Piţărăii”; Sorcovitul
2. Colindatul cu mască
3.Colindatul propriu-zis, al cetelor de flăcăi sau
fete

Ritualul se desfăşoară de obicei începând în Ajunul Crăciunului
(24 decembrie),pâna dimineaţa următoare.Grupul de şase până la
treizeci de tineri( colindători) aleg un vătaf, care cunoaşte obiceiurile
tradiţionale şi vreme de patruzeci sau optsprezece zile ei se adună de
patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită , ca să primească
instrucţia necesară.În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcaţi în straie
noi şi împodobiţi cu flori si zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la
casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă
din trompete şi bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge
duhurile rele şi să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă
prima colindă la fereastră şi după ce au primit învoirea celor ai casei ,
intră în casă şi îşi continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere şi
rostesc urările tradiţionale. Colindătorii aduc sănătate şi bogăţie,
reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere si
pere mici…’’
(M. Eliade, “ Istoria credinţelor şi ideilor religioase”)
“
Funcţia colindului determină structura,
toata organizarea textului- colindatul
îndeplineşte funcţia de urare(de belşug) ce
a cunoscut o evoluţie spre funcţia actuală
de felicitare.
 În desfăşurarea ceremonialului, ceata are
un comportament ritual, folosind o “
recuzită” şi o costumaţie specificăcolindătorii poartă embleme ale rolului lor
 La polul receptării –rolul celui care
primeşte mesajul produce o diferenţiere a
colindului( în funcţie de statutul socioprofesional )

Copii colindători din Maramureş
COLIND PROPUS SPRE ANALIZA
“ Ia sculati, sculati,/ voi,boieri bogati,
de mi va uitati /pe-o gura de vale/
voua vi se pare tot soare rasare/
ci voua va vine / tot cirezi de vaci,
vacile zbierand,/ vitelusi sugand,
din codite dand,/ cu codite-n voalte,
in voalte rasucite,/ in aur poleite,/
ia sculati, sculati, / voi, boieri
bogati/ de mi va uitati/ pe-o gura de vale, / voua vi se pare/tot soare
rasare/soare nu rasare,/ ci voua va vine/ tot turme de oi,/ oile
zbierand,/ din codite dand,/ cu codite-n voalte, /in voalte rasucite,/
in aur poleite./ Ia sculati, sculati,/ voi , boieri bogati,/ de mi va
uitati/ pe-o gura d vale/ voua vi se pare/soare tot rasare/ soare nu
rasare/ ci voua va vine/ herghelii de cai/ caii nechezand/ manzuleti
sugand/din codite dand/ia sculati, sculati,/voi, boieri bogati,/ de mi
va uitati/ pe-o gura de vale/ voua vi se pare/ soare tot rasare/ soare
nu rasare/ ci voua va vine/ tot care de grau/ care scartaind/ carausi
manand/ din bice plesnind.”
Repere de avut în vedere
Structura poemului-adresare directă
 Tipul de emiţător-ceata de colindători
 Tipul de receptor-”boieri bogaţi”
 Semnificaţii simbolice-solaritate,
grâu,cal(mitologia hipică la români)
 Alte figuri de stil-procedee retorice
repetitive,enumeraţii si repetiţii ,proprii
textelor populare în general

Colinde, colinde,
E vremea colindelor
Colinde, colinde ,
Evremea colindelor,
Caci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Şi tremură brazii
Mişcând rămurele,
Căci noaptea de azi-I
Când scanteie stelele.
Se bucur copiii
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Işi piaptana pletele…
De dragul Mariei
Şi al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.( M.Eminescu)
CRÃCIUNUL - Nașterea
Domnului
Crăciun este un zeu solar, de origine indo-europeană, specific teritoriilor
locuite de geto-daci, indentificat cu zeul roman Saturn și cu zeul iranian Mithra.
Timp de peste un mileniu, creștinii sărbătoreau Anul Nou în ziua de Crăciun.
Determinativul de "moș" arată vârsta zeului adorat, care trebuie sa moară și să
renască, împreună cu timpul calendaristic, la Anul Nou. în legatura cu Moș
Crăciun au circulat multe legende. Prin tot ce face, Crăciun se opune sau
împiedică nașterea pruncului creștin Iisus, deoarece venirea pe lume a acestuia
înseamnă moartea Moșului. Tradițiile contemporane despre "sfântul" Crăciun,
despre Moșul "darnic și bun", "încărcat cu daruri multe" sunt influente livrești
care au pătruns în cultura populară de la vest la est și de la oraș la sat.
Sărbătorile de Crăciun dureaza, în sens restrâns, trei zile (25-28 decembrie),
sau, în sens larg, 19 zile (20 decembrie - 7 ianuarie).
Alături de partea religioasă a Irozilor, s-a dezvoltat mult timp, poate chiar și astăzi,
partea profană, jocul păpușilor. Într-o cutie purtată de doi baieți este înfățisată
grădina lui Irod și o parte din piata orașului. Moș Ionică, îngrijitorul curții și o
paiață dau naștere la o serie de scene care satirizează întâmplări și obiceiuri prin
care sunt ridiculizați hoții, fricoșii ori femeile ce se sulemenesc. Vechi de tot,
teatrul păpușilor a fost o petrecere plăcută chiar în palatele Domnitorilor tarii.
Pomul de Craciun este un brad împodobit, substitut al zeului adorat în
ipostaza fitoformă, care moare și renaște la sfârșit de an, în preajma
solstițiului de iarnă, sinonim cu Butucul de Crăciun. Impodobirea bradului și
așteptarea de către copii a "Moșului", numit, în sud-estul Europei, Crăciun,
care vine cu daruri multe, este un obicei occidental care a pătruns de la oraș
la sat, începând din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Pomul de
Crăciun s-a suprapus peste un mai vechi obicei al încinerării Butucului (zeul
mort) în noaptea de Crăciun, simbolizând moartea și renașterea divinității și
a anului la solstițiul de iarnă. Obiceiul a fost atestat la romani, aromani,
letoni și sârbo-croați.
Tradiții românești:
VICLEIMUL
În unele locuri în noaptea Crăcinului putem
întâlni și cântarea religiosă cunoscută sub
numele de Vicleimul sau Irozii, la care participă
copiii. Această dramă religioasă ne înfățișează
misterul Nașterii Domnului în toate fazele sale.
Personajele dramei sunt Irod și ceața sa de
Vicleim, un ofițer și soldați îmbracați în portul
ostașilor romani, trei crai sau magi: Melchior,
Baltazar și Gaspar, un cioban, un prunc și în
unele parți o paiața.
Vicleimul apare la noi pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Originea lui este apuseană
și se leaga de misterul celor trei magi ai evului mediu. Introdus timpuriu în Germania
și Ungaria, a pătruns la noi prin sașii din Transilvania. Din prima forma Vicleimului,
prezentarea magilor și dialogul lor, s-au dezvoltat pe rând, prin activitatea micilor
cărturari, trei tipuri principale, în cele trei mari ținuturi: Muntenia, Moldova și Ardeal.
Pomul de Crăciun împodobit.
MÂNCĂRURI DE CRĂCIUN
Cârnați.
Tobă.
Sarmale în foi de varză.
Cozonacul
aburind
Sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos
Crăciunul, reprezintă pentru poporul român (în
special cel Creștin Ortodox) un prilej de mare
bucurie. După postul Crăciunului, perioadă de
înfrânare atât trupească cât şi spirituală, dezlegare
la mâncare de dulce aduce după sine numeroase
obiceiuri şi un potpuriu de preparate din carne de
porc şi dulciuri de sărbătoare. Tăierea porcului se
face în ziua de Ignat. Din carne de porc, pentru
praznicul Crăciunului, se prepară slănină, cârnaţi,
caltaboşi, tobă, sarmale, friptură de porc, ciorbă
de oase. Dulciurile care sfârşesc masa de
sărbătoare, sau cu care sunt omeniţi oaspeţii care
calcă pragul casei şi colindătorii sunt: cozonacul,
plăcinta şi lipiile. Toate aceste preparate prezintă
diversificări în funcţie de zona etnografică şi sunt
însoţite de băuturi specifice fiecărei zone: ţuică,
palincă, diverse vinuri.