Transcript *Dezvoltarea turismului prin valorificarea, conservarea patrimoniului

”Dezvoltarea turismului prin
valorificarea, conservarea
patrimoniului cultural, arhitectural,
tradiţional, natural şi peisagistic
din teritoriul Ţării Făgăraşului
ELENA NEMEŞ VINTILĂ
Ţara Făgăraşului
Ţara Făgăraşului sau Ţara Oltului este una dintre cele mai
mari şi mai bine individualizate depresiuni din Transilvania,
mărginită la sud de Munţii Fagaraş şi Perşani şi la nord, nord-est
de limitele sudice ale platoului Târnavelor; cursul Oltului o
străbate de la est spre vest.
Geo Bogza - "Cartea Oltului"
“numai datorita aluatului din care sunt plamaditi, inflexibilei lor
dârzenii, la poalele muntilor înalti si albastri nu se întinde o tara a
saraciei..."
Turismul rural
◦ este o activitate economică
◦ este o modalitate de conservare a calităţilor naturale şi umane
din acest spaţiu geografic
◦ este un mod de educaţie
◦ este un mod de creştere a calităţii vieţii pentru cei care practică
acestă activitate.
Obiectivele turismului rural 1
◦ petrecerea vacanţelor în alte condiţii de viaţă decât cele
obişnuite, în speţă, condiţiile din mediul urban;
◦ creşterea interesului pentru noi destinaţii, ca o consecinţă şi
a ridicării nivelului educaţional;
◦ posibilitatea de fragmentare a perioadelor vacanţelor,
concomitent cu creşterea perioadei destinate odihnei;
Obiectivele turismului rural 2
◦ creşterea cererii de spaţii de cazare cu un confort mai redus
şi deci mai ieftine;
◦ practicarea turismului cultural şi de cunoaştere (mai ales
pentru tineri şi pentru persoanele de vârsta a III-a);
◦ preocuparea pentru sănătate prin mişcare în aer liber şi
consum de alimente cât mai naturale;
Dezvoltarea comunităţilor
rurale prin:
◦ valorificarea bogatului şi variatului potenţial rural;
◦ stabilizarea populaţiei;
◦ crearea de noi locuri de muncă;
◦ diversificarea utilizării forţei de muncă şi a utilizării terenurilor;
◦ dezvoltarea serviciilor în mediul rural;
◦ economisirea de investiţii pentru crearea de capacităţi de
cazare, alimentaţie publică sau agrement;
◦ susţinere economică a agricultorilor;
Dezvoltarea comunităţilor
rurale prin:
◦ promovarea comunicării cu implicaţii asupra informării
locuitorilor rurali asupra unor aspecte ale vieţii cotidiene;
◦ revigorarea şi susţinerea artei populare;
◦ reabilitarea patrimoniului imobiliar;
◦ decongestionarea zonelor turistice supra aglomerate.
Zona montană a Ţării
Făgăraşului
◦ Peisajul este impresionant datorită vârfurilor mai înalte de
2500 m ai Munţilor Fagaras, vârfuri traversate de văi şi de
poteci ştiute doar de localnici.
◦ Aceste poteci erau utilizate pentru realizarea unor legături
culturale şi economice cu toate celelalte provincii istorice .
Zona montană a Ţării
Făgăraşului
◦ Munţii Făgăraş reprezintă forma majoră, dominantă a reliefului.
Ei prezintă un aspect cu adevărat alpestru, ceea ce a făcut pe unii
geografi din trecut să le dea denumirea de Alpii Transilvaniei.
◦ Sunt conservate forme tipice: vârfuri ascuţite cu aspect
piramidal, creste de intersecţie, „ace“, „turnuri“, „colţi“, circuri şi
văi glaciare, morene, versanţi abrupţi, văi înguste şi adânci.
Zona montană a Ţării
Făgăraşului
◦ Altitudinile vîrfurilor Făgăraşului fac ca aceşti munţi să fie cei mai
înalţi din România, opt piscuri avînd peste 2500 de metri:
Moldoveanu cu 2544 m, cel mai înalt vîrf din România, Negoiu cu
2535 m al doilea ca altitudine în Carpaţii româneşti, Viştea Mare cu
2527 m, Lespezi cu 2522 m, Cornu Călţunului cu 2510 m, Vânătoarea
lui Buteanu, 2507 m, Hîrtopu, 2506 m şi Dara cu 2501 m. Alte 42 de
vîrfuri au înălţimi cuprinse între 2400 şi 2500 de metri.
VALEA SÂMBETEI - aşezata în Valea Sâmbetei, altitudine
1401 m, acces de la Complexul turistic Sâmbăta pe drumul forestier.
De aici se poate urca spre Fereastra Mare a Sâmbetei (2188 m).
VALEA SÂMBETEI
PODRAGU, aşezată în Căldarea Podragu, în vestul
lacului, altitudine 1360 m, acces din oraşul Victoria.
Resursele de apă din teritoriul Ţării Făgăraşului sunt alcatuite din
ape subterane (freatice si de adancime) şi din ape de suprafata (râuri şi
lacuri naturale şi artificiale).
Flora şi fauna
Pe teritoriul Ţării Făgăraşului se pot întâlni toate etajele de
vegetaţie de la pădurile de foioase până la etajul alpin. Gama
floristică este deosebit de variată.
Fauna
◦ Dintre animale predomină căpriorul (Capreolus Capreolus),
care constituie o mare valoare cinegetică a zonei, vulpea
(Vulpes vulpes), dihorul (Putorius putorius). Se mai întâlnesc
ursul (Ursus arctos), mistreţul (Sus scrofa attila Thomas), râsul
(Lynx lynx), cocoşul de munte (Tetrao urogallus rudolfi). În
etajul alpi şi subalpin este de remarcat prezenţa caprei negre
(Rupicapra rupicapra).
Gospodaria ţărănească din
teritoriul Ţării Făgăraşului
◦ Satele din Microregiunea Valea Sâmbetei sunt compacte,
grupate, concentrate în jurul bisericilor.
◦ Structura locuinţelor era condiţionată de relief, stare materială şi
socială şi de tendiţele estetice în construirea caselor de locuit.
◦ Tipul de gospodărie preponderent întâlnit este acela de "curte
închisa".
◦ Aceste case erau mici, construite din lemn, acoperite cu paie,
lipite cu lut şi văruite cu albastru, compuse din cameră şi tindă.
„Casa dinainte" este împodobită cu mobilier
sobru, uneori pictat cu motive florale, cu 3–4 icoane pe
sticla, păretare şi ştergare intens, dar armonios
colorate.
Ocupaţii, meşteşuguri şi instalaţii
tradiţionale în Ţara Făgăraşului
◦ Locuitorii Ţării Făgărşului s-au ocupat cu agricultura,
cultivând preponderent cartofi, grâu, porumb, secară şi
ovăz, utilizând îngrăşăminte natural şi lucrând manual
pământul. Un loc aparte îl constituia, în trecut, cultivarea
plantelor tehnice, a inului şi a cânepii pentru pânza din
care făceau imbrăcăminte.
Creşterea animalelor a fost ocupaţia de baza a locuitorilor din
Microregiunea Valea Sâmbetei. Animalele, în trecut, ca şi astăzi, sunt scoase
la păscut (ciurdă). Pentru creşterea oilor, şi acum sătenii practică
tranhumanţa. Produsele obţinute (brânza, lâna si pieile) sunt comercializate ,
sau utilizate pentru consum propriu.
Meşteşugul cojocăritului a fost dezvoltat datorită
practicării oieritului în zonă. Cojocarii prelucrau pieile de
oaie şi le transformau în obiecte de îmbrăcăminte,
frumos decorate, cu o cromatică foarte specială.
În zilele noastre, Dumitru Sofronea este cel mai vestit
cojocar din zonă. Cei mai talentaţi artizani români
figurează pe lista patrimoniului cultural UNESCO.
Dumitru Sofronea, fost cojocar al Regelui Mihai, a fost
declarat de instituţia internaţională „tezaur uman viu”.
Portul popular
◦ Căciula se poartă ţuguiată, pălăria cu borul mic este garnisită – în ținuta de
sărbătoare – cu un ciucure mare şi cu o podoabă din mărgele și flori numită
„vrâste”, care atârnă peste borul pălăriei.
◦ Cămaşa veche, „românească” era croită drept, cu guler îngust, mâneci largi,
păstrând tipul generalizat al cămăşii bărbăteşti originareCioarecii
confecţionaţi din pănură sunt ceva mai largi decât cei Sibiu. Ca şi ornament
specific, amintim bordura neagră de „creste la cioareci”, realizată din postav
aplicat. Chimirul, „şerparul”,este ornamentat cu motive stanţate şi cusături
cu şuviţe din piele colorată, denumite „cosoaie”.
◦ Pieptarele întregesc costumul. Pieptarul înfundat, cu ornamentul de floare
„pe piept”, înainte era purtat de femei.
Obiceiuri tradiţionale din
Comuna DRĂGUŞ
◦ Obiceiurile şi credinţele populare, păstrate şi transmise din
generaţie în generaţie au avut un rol important în păstrarea tradiţiilor
în zonă. Aceste obiceiuri şi datini sunt legate de principalele sărbători
religioase, de cele mai importante momente din viaţa omului
(naştere, nunta, înmormântare), sau de activităţile agricole.
◦ In ajunul Crăciunului pornesc colindătorii, organizaţi în trei grupuri :
copiii cu steaua, irozi şi ceata feciorilor. Copiii au stele confecţionate
din lemn şi hârtie, frumos împodobite, sau iconiţe . Grupul «Irozilor»
este format din copii mai mari (14-15 ani), fiecare costumat în Irod,
în cei trei crai, un militar, un preot, un cioban. Ei interpretează scene
biblice legate de Naşterea Mântuitorului.
„Buzduganul”
◦ Această sărbătoare marchează încheierea muncilor agricole și bucuria recoltelor
bogate.
◦ „Buzduganul“ este un obicei popular vechi al locului, unul de mulțumire către
Dumnezeu: patru cununi împletite din spice de grâu reprezintă cele patru
anotimpuri, iar cele 12 spice îi reprezintă pe cei 12 apostoli.
◦ Dimineaţa este dedicată obiceiului „Sărbătoarea Buzduganului“. Din cele mai
frumoase spice se face un Buzdugan, în formă de cruce dublă, care este împodobit
cu beţe. Buzduganul este purtat până în sat, la casa stăpânului clăcii. Acolo, alaiul
este aşteptat de săteni, iar Buzduganul şi purtătorii lui sunt stropiţi cu apă Tinerii
se adună la biserică şi apoi pornesc prin sat însoţiţi de lăutari. La fiecare poartă,
bătrânele, îmbrăcate în port popular, ies la porţi şi se alătură tinerilor. Până la
ieşirea din sat, alaiul devine tot mare. Când toată adunarea ajunge la casa
stăpânului clăcii, Buzduganul este pus pe masă de secerătorul care l-a purtat, iar
gazda îl va pune la loc de cinste pentru anul următor. Apoi se dă semnalul începerii
petrecerii, care ţine până în zori.
Analiza SWOT a
potenţialului turistic
PUNCTE TARI
◦ potenţial turistic complex – natural şi antropic, cu posibilităţi de utilizare în
toate anotimpurile
◦ capacitate mare de cazare în diverse structuri de primire a turiştilor în
pensiunile rurale, ce poate fi utilizată pe tot parcursul anului
◦ turismul rural, dezvoltat ca ramură economică, practicat în special în
Staţiunea climaterică Sâmbăta de Sus
◦ domeniul schiabil relativ bine dezvoltat, posibilităţi pentru practicarea
schiului, a sporturilor de iarnă şi a sporturilor extreme
◦ ponderea mare a turiştilor străini din totalul turiştilor care vizitează anual
zona
PUNCTE SLABE
◦ accesibilitatea turiștilor în județul Brașov şi în zonă este mult îngreunată de
lipsa aeroportului și/sau a unei autostrăzi
◦ ofertă scăzută a posibilităților de agrement în zonele în care se practică
turism rural
◦ numărul redus al programelor de instruire pentru turism şi neadaptarea
celor existente la nişele de piaţă
◦ lipsa serviciilor de intervenţie de urgenţă: pompieri, ambulanţă, în zonele
de risc (la baza pârtiilor, trasee turistice)
◦ insuficienta utilizare a mijloacelor informatice şi a internetului pentru
informare, marketing şi rezervare
◦ Inexistenţa unor plăcuţe explicative la monumente, a unor ghiduri audio în
mai multe limbi
◦ Pregătire insuficientă privind antreprenoriatul şi managementul turistic a
unor proprietari de pensiuni
OPORTUNITĂŢI
◦ dezvoltarea ecoturismului, în special, în zona montană
◦ dezvoltarea turismului cultural includerea în circuitul Sibiu – Braşov – Sighişoara
◦ dezvoltarea turismului rural şi a agroturismului cu respectarea principiilor
dezvoltării durabile şi a regulamentelor urbanistice care permit conservarea
identității şi specificității microregiunii
◦ diversificare formelor de turism funcţie de cerinţe de nişă în domeniu (turism
religios, bird-watching, vânătoare şi pescuit, sport extrem etc.)
◦ susţinerea evenimentelor culturale cu caracter de unicitate şi periodice
◦ dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii de transport pentru facilitarea
accesului spre zonele turistice
◦ extinderea şi îmbunătăţirea reţelei de informare turistică, astfel încât să
răspundă nevoilor turiştilor
◦ atragerea operatorilor de turism din ţară în zonă
RISCURI
◦ lipsa aeroportului și absența autostrăzii pot genera în timp efecte negative
asupra dezvoltării turismului;
◦ neadaptarea raportului calitate – preț funcție de piața europeană poate duce
la pierderea graduală a turiștilor de pe piața occidental
◦ supraaglomerarea zonelor turistice prin construcţii fără autorizaţii sau care nu
respectă mediul înconjurător și identitatea locală;
◦ lipsa forței de muncă specializate în servicii turistice
◦ concurenţa internaţională, precum şi cea din partea judeţelor înconjurătoare
◦ Depopularea şi populaţia îmbătrânită din zonelor rurale
◦ Disparitatea creată prin neintegrarea socială a romilor
◦ Instabilitate legislative
◦ încălzirea climatică globală riscă să efectueze derularea activităţilor turistice
de iarnă
Avantajele generate de turism
pentru zonele rurale
◦ turismul poate fi considerat ca un mijloc de susţinere a
dezvoltării societăţii rurale
◦ turismul poate participa la păstrarea viabilităţii şi
stabilităţii localităţilor rurale importante
◦ turismul poate să devină o alternativă faţă de agricultură
Tipuri de sate turistice
◦ Sate turistice etnografic-folclorice.
◦ Sate turistice de creaţie artistică şi artizanală.
◦ Sate turistice climaterice şi peisagistice.
◦ Sate turistice de interes vânătoresc.
◦ Sate turistice pastorale.
◦ Sate turistice pentru practicarea sporturilor.
Strategii de marketing în
turismul rural
◦ O strategie presupune: promovarea turismului rural, comercializarea
produsului turistic rural atât pe plan intern cât şi pe plan extern,
cooperare internă şi internaţională şi realizarea unor programe de
cooperare.
Mijloacele tradiţionale de promovare sunt comune,
respectiv:
◦
◦
◦
◦
◦
suporturi de vânzare (ghiduri, broşuri, pliante, cataloage);
diverse obiecte publicitare;
prezenţa la saloane şi târguri de turism;
utilizarea mijloacelor mass-media;
utilizarea paginilor Web în reţeaua Internet.
CONCLUZII
◦ Ţara Făgăraşului dispune de un potenţial turistic deosebit de complex.
Alternanţa peisagistică, monumentele istorice şi de arhitectură, muzeele şi
elementele de etnografie sunt numai câteva dintre reperele care o situează
între destinaţiile turistice de referinţă şi de tradiţie ale ţării noastre.
◦ Valorificarea resurselor turistice şi dezvoltarea turismului trebuie să fie organic
corelate cu prevederile generale ale sistematizării complexe a teritoriului, care
să asigure o dezvoltare armonioasă tuturor sectoarelor economice.
Vă mulţumim pentru atenţie!