Transcript 1 nascut sa fie mare

Născut să fie mare
Ziua 1
Luca 1: 13 – 15 pp
Nu te teme Zahario, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată.
Nevastă-ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune
numele Ioan. El va fi o pricină de bucurie şi veselie, şi
mulţi se vor bucura de naşterea lui. Căci va fi mare
înaintea Domnului....
Un nume – mesajul identităţii
 Îţi place numele pe care îl porţi?
 Cine ţi l-a pus?
 Cunoşti semnificaţia lui?
 Ce crezi că oferă importanţă unui nume?
Pe când eram adolescent am început să devin pasionat
de etimologia numelor. Aceasta m-a ajutat foarte
mult de-a lungul anilor în lucrarea cu tinerii. Îmi este
mult mai uşor să le reţin numele şi, de asemenea,
ştiu un lucru foarte important: a striga pe cineva pe
nume înseamnă una dintre cele mai plăcute muzici
pentru urechile sale.
Pentru această săptămână
 în centrul atenţiei noastre va fi un personaj al cărui nume
este foarte întâlnit nu doar în scrierile nou-testamentale, ci
peste tot în lumea de azi.
Vom încerca împreună să observăm
 ce legătură este între numele său, identitatea şi
misiunea sa.
 Apoi vom urmări în ce măsură putem să extrapolăm
experienţa sa la timpurile noastre.
Ioan Botezătorul
 s-a născut ca răspuns la rugăciunea părinţilor,
 iar naşterea lui a fost un motiv de bucurie pentru mulţi. Aşa
a fost începutul său.
 De ce este importantă naşterea sa?
 Pentru că originea sa, timpul şi circumstanţele naşterii
sale au făcut pe mulţi să se întrebe: „oare ce va fi
pruncul acesta?” (Luca 1: 66).
 Evenimentele care au însoţit naşterea lui Ioan Botezătorul
au depăşit sfera obişnuitului, iar oamenii au fost cuprinşi
de un simţământ de teamă (Luca 1: 65), întrebându-se cu
privire la misiunea celui care urma să se nască.
Imaginează-ţi puţin!
 Lucrurile se desfăşoară într-un mod obişnuit, normal.
 Oamenii se trezesc şi pleacă la treburile lor zilnice. Fiecare
cu ocupaţia lui.
 Ţăranii îşi lucrează pământul, păstorii îşi însoţesc
turmele la păscut, soldaţii îşi poartă armele, vameşii
strâng birurile, cărturarii îşi predau învăţăturile, iar
preoţii îşi desfăşoară ritualurile lor religioase.
 Nimic neobişnuit! Astăzi este la fel ca ieri, iar anul acesta la
fel ca anul trecut. Viaţa îşi continuă cursul ei predictibil:
primăvară şi vară, toamnă şi iarnă
Cu toate acestea
 dincolo de această desfăşurare obişnuită a vieţii, lucrurile
se schimbă.
 La o scanare atentă a caracterului oamenilor, calitatea
morală este tot mai precară. De fapt, situaţia oamenilor la
cumpăna dintre cele două ere (BC & AD), este izbitor de
asemănătoare cu cea de dinaintea potopului când „toate
întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în
fiecare zi numai spre rău” (Gen.6:5).
Poate că descrierea următoare reprezintă cel mai bine
realitatea din timpul naşterii lui Ioan Botezătorul:
Hristos Lumina Lumii
Înşelăciunea păcatului ajunsese la culme . Toate mijloacele
de a strica sufletele oamenilor fuseseră puse la lucru. Fiul lui
Dumnezeu, cercetând lumea, văzu suferinţe şi mizerie. Cu milă văzu
cum oamenii ajunseseră victime ale cruzimii lui Satana. El privea cu
compătimire la aceia care erau corupţi, ucişi şi pierduţi. Ei îşi
aleseseră un conducător care i-a pus în lanţuri la carul lui.
Deznădăjduiţi şi înşelaţi ei îşi continuau drumul într-o jalnică
procesiune spre ruina veşnică - spre o moarte în care nu mai este
speranţă de viaţă, spre o noapte în care nu mai apare dimineaţa.
Agenţii satanici intraseră în oameni.
Hristos Lumina Lumii
Trupul fiinţelor omeneşti, făcut pentru a fi un locaş al lui
Dumnezeu, devenise locaş al demonilor. Simţurile, nervii, pasiunile,
mădularele oamenilor, erau influenţate de agenţi supranaturali prin
satisfacerea plăcerilor josnice. Pe chipurile oamenilor se imprima chiar
pecetea demonilor. Feţele oamenilor reflectau expresia legiunilor celui
rău de care erau posedaţi. Aceasta era perspectiva pe care o vedea
Mântuitorul lumii. Ce privelişte pentru Infinita Puritate! ... Cu mare
interes lumile necăzute aşteptau să vadă cum Iehova Se ridică şi
nimiceşte pe locuitorii pământului. (HLL 29, 30, ediţia 2002 /
Desire of Ages 36, 37)
 Exact acum, când soarta omenirii este gata să fie
pecetluită prin judecata divină, îngerul Gabriel, la
ceas de rugăciune, anunţă pe Zaharia - un preot
credincios, dar în vârstă - că va fi tatăl lui Ioan.
 În planul lui Dumnezeu nimic nu este la
întâmplare. Dacă am putea să deschidem ochii şi să
vedem lucrurile în lumina înţelepciunii Sale, am
observa că El este interesat de fiecare detaliu.
 Chiar numele protagoniştilor din întâmplarea biblică
poartă în sine un mesaj relevant pentru acel timp.
Semnificaţia numelui
 Elisabeta este un nume a cărui origine şi semnificaţie se
regăsesc în numele ebraic Elisheba (Exod. 6: 23). Soţie a
primului mare preot din istoria Israelului, Elisheba este în
acelaşi timp o străbunică a Elisabetei, mama lui Ioan
Botezătorul.
 Semnificaţia numelui ebraic s-ar traduce astfel:
Dumnezeul meu este legământ/jurământ (My God is an oath,
lb. engl.) şi poate însemna: Dumnezeul meu este sigur sau
Dumnezeul meu Îşi ţine cuvântul. Ceea ce El a spus se
va împlini cu siguranţă. .
 Pe de altă parte, numele soţului său, Zaharia, înseamnă
simplu: Domnul Şi-aduce aminte (Yahweh remembers –
engl). În istoria biblică, această expresie – Domnul Şi-aduce
aminte – are o conotaţie specifică. Astfel, El Şi-adus aminte
de Noe (Gen. 8: 1), de Avraam (Gen. 19: 29), de
legământul făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov (Exod. 2: 24),
de Ana (1 Sam. 1: 19).
 De fiecare dată când Domnul „Şi-aduce aminte”, El
acţionează spre binele oamenilor, El salvează şi eliberează
În acest context
 preotul Zaharia putea fi o mărturie vie că Dumnezeu n-a
uitat de tragedia umană şi n-a uitat să răspundă nici
rugăciunilor pe care acesta le-a înălţat pentru primirea unui
fiu.
Când Dumnezeu „Şi-a adus aminte” de situaţia lumii noastre,
în locul judecăţii a trimis pe Ioan (Domnul este îndurător)
ca să vestească bunătatea Sa fără margini prin venirea lui
Mesia, Mântuitorul lumii.
Deşi mesajul său avea să fie direct şi lipsit de linguşire,
numele lui Ioan trebuia să le amintească mereu
ascultătorilor săi că Domnul este îndurător şi aşteaptă
ca oamenii să se pocăiască.
Caracter şi misiune
Din punct de vedere omenesc, naşterea lui era o
imposibilitate.
Vârsta înaintată a celor doi soţi l-a făcut pe Zaharia să se
îndoiască de mesajul îngerului Gabriel (Luca 1: 18).
Şi într-adevăr, nu este uşor să crezi că fiul pentru care
te-ai rugat o viaţă întreagă, pe lângă faptul că depăşeşte
graniţele imposibilului prin naşterea sa, va fi o persoană
atât de importantă încât despre identitatea şi misiunea sa
este profetizat cu sute de ani înainte
(Isaia 40: 3; Maleahi 3:1; 4: 5. 6).
Este uimitor însă, că Dumnezeu nu doar
transformă o imposibilitate în
realitate, dar şi face cunoscut acest lucru
cu mult timp înainte de a avea loc. A crede
acest lucru înseamnă printre altele, să
accepţi ca imposibilul să devină
posibil chiar în propria-ţi viaţă.
Deşi, alături de soţia lui, Zaharia era un om
cu
totul
diferit
de
majoritatea
contemporanilor săi, având un caracter
ireproşabil (Luca 1: 6), reacţia lui la
descoperirea făcută de înger, ne arată
cât de greu este pentru om să creadă şi să
accepte pe deplin căile lui Dumnezeu.
Ceea ce merită să ştim în legătură cu
Ioan Botezătorul
este nu doar că
naşterea sa depăşeşte limitele înţelegerii noastre, ci
viaţa sa în întregime, este un itinerariu neînţeles şi diferit de orice
aşteptare umană.
El se naşte pentru a fi „mare înaintea Domnului”
(Luca 1:15),
dar nu frecventează nicio instituţie de învăţământ din timpul său şi
nu este întâlnit în nicio şcoală de ucenicie a vreunui maestru din acea
vreme.
Atunci când devine mare şi este recunoscut ca atare, viaţa îi este
curmată brusc, dispărând într-un mod neînţeles de pe scena istoriei.
Ce înseamnă să fii mare în lumea
noastră?
Să ne gândim la discuţiile pe care le au colegii noştri.
Când folosesc aceştia expresii de genul: “e tare!”, sau “e
cool!”?
Care este scopul suprem al unui tânăr într-o societate
secularizată?
Care sunt (non)valorile care stau la baza formării
comportamentale a indivizilor din zilele noastre?
Din păcate, ceea ce apreciază lumea timpului
prezent are la bază egoismul, mândria şi vanitatea
umană. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti,
pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din
lume (1 Ioan 2: 16).
Probabil, că atunci când ai fost mic ai fost întrebat cel puţin o
dată ce vrei să devii când vei fi mare.
Majoritatea copiilor răspund într-un mod inocent şi cu o
motivaţie nobilă la această întrebare.
Ei doresc să fie medici pentru a face bine oamenilor; să
devină profesori pentru a educa pe copii, pompieri pentru
a salva pe cei în pericol etc.
Pe măsură ce timpul trece, însă, se întâmplă ceva în
sistemul de valori al acestor micuţi.
 Adolescenţii, apoi tinerii vor să atingă un statut pentru a
avea sau pentru a fi cineva. Star-urile sau VIP-urile lumii
noastre sunt cei care au bani, sunt frumoşi şi au nume
sonore în politică, teatru, muzică etc.
 Nu tot aşa stau lucrurile în lumea lui Dumnezeu. Ioan avea
să fie mare înaintea Domnului prin două lucruri:
 prin caracter şi
 prin misiunea sa.
• Prin abstinenţa de la orice băutură care putea să-i
altereze luciditatea gândirii şi
• prin prezenţa Duhului Sfânt în viaţa sa, chiar înainte de a
se naşte, Ioan avea să-şi închine copilăria şi tinereţea lui
Dumnezeu, devenind astfel unul dintre cei mai mari
reformatori din istoria lumii.
Caracterul său puternic avea să dea
autoritate misiunii sale:
Ioan trebuia
să fie un sol a lui Iehova, pentru a duce oamenilor lumina lui Dumnezeu.
El trebuia să dea o nouă îndrumare gândurilor lor.
Trebuia să-i impresioneze cu sfinţenia cerinţelor lui Dumnezeu şi cu nevoia lor
după dreptatea Sa desăvârşită.
Un asemenea sol trebuia să fie sfânt.
Trebuie să fie un templu al Duhului Sfânt. Pentru a putea îndeplini lucrarea sa,
trebuia să fie sănătos la corp şi plin de tărie intelectuală şi morală.
De aceea era nevoie ca el să-şi stăpânească poftele şi patimile.
Trebuia să dea dovadă de o aşa stăpânire de sine încât să poată sta neclintit în
orice împrejurări, ca şi stâncile şi munţii pustiei.
Hristos Lumina Lumii
Pe timpul lui Ioan Botezătorul, lăcomia după averi, iubirea
de lux şi petrecere erau larg răspândite. Plăcerile senzuale,
petrecerile şi beţiile provocau boli şi degenerare fizică,
întunecând înţelegerea spirituală şi slăbind împotrivirea
faţă de păcat. Ioan trebuia să fie un reformator. Prin viaţa
lui cumpătată şi prin îmbrăcămintea lui simplă el trebuia
să fie o mustrare pentru excesele timpului. HLL 82, ediţia
2002; (DA 99,100)
La timpul descoperit de Dumnezeu, când Ioan şi-a început
lucrarea sa publică, nu doar oamenii simpli şi obişnuiţi
au venit să-l asculte. Printre ei se aflau vameşi, soldaţi,
învăţaţi ai vremii şi mulţi conducători politici.
În faţa tuturor Ioan stătea fără teamă, plin de tărie şi
demnitate, transmiţând mesajul divin.
În faţa cuvintelor sale, Irod Antipa tremura de vinovăţie (HLL
191, DA 214) , şi chiar mai mult, când glasul lui Ioan s-a auzit
în pustie Satana însuşi „a început să se teamă pentru
siguranţa împărăţiei sale” (HLL 201; DA 224).
Când mai marii timpului tremurau în faţa lui, când chiar Satana
se temea că îşi pierde domeniul peste care era stăpân, te poţi
întreba pe bună dreptate:
ce fel de om a fost Ioan Botezătorul?
A ajuns el mare doar pentru că aşa a profetizat îngerul
Gabriel?
Autoritatea sa
Autoritatea sa provenea din colaborarea umanului cu
divinul.
Pe de-o parte se afla Duhul Sfânt, pe de altă parte putem
observa la el un caracter integru, frumos armonizat cu
adevărul.
În virtutea unei chemări divine speciale şi a unei
identităţi morale clare, Ioan a putut să-şi îndeplinească
misiunea de a fi deschizător de drumuri pentru venirea lui
Mesia.
Misiunea sa avea să fie încununată de succes pentru că ştia cine
este şi pentru că şi-a păstrat această identitate ascunsă
în Dumnezeu.
El a fost mare pentru că şi-a trăit viaţa în prezenţa lui
Dumnezeu, pregătind un popor pentru venirea Eliberatorului.
Pentru că Ioan L-a onorat pe Dumnezeu, şi Dumnezeu
l-a onorat pe el.
Un nume, un caracter, o misiune
Viaţa lui Ioan Botezătorul ne învaţă că numele primit la
naştere poate să ne confere o identitate. După cum fiecare
identitate este unică la fel fiecare misiune are specificul ei.
Ceea ce dă forţă misiunii însă, este păstrarea nealterată
a identităţii.
Aceasta se poate face printr-un caracter modelat de Duhul Sfânt şi
de adevăr.
Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul, anunţarea numelui,
comportamentului şi misiunii sale pot fi extrapolate la fiecare
tânăr care s-a născut într-o familie ce aşteaptă a doua venire
a lui Hristos.
Iată de ce, dacă eşti unul dintre cei care cred în revenirea
Fiului lui Dumnezeu curând, dacă tu crezi că El va veni în
timpul vieţii tale, atunci întreabă-te: în ce măsură
destinul meu poate fi asemănător cu al lui Ioan
Botezătorul?
La naşterea lui Ioan Botezătorul, îngerul a prezis că el „va fi
mare înaintea Domnului”.
Oare ce s-a spus la naşterea ta?
 Nu doar naşterea lui Ioan a fost o minune, ci fiecare naştere
poartă cu sine ceva supranatural. Fiecare naştere
reeditează creaţiunea edenică.
Când Adam şi Eva au fost creaţi „stelele dimineţii au izbucnit în
cântări de bucurie” (Iov 38: 7).
Fiecare naştere este un nou spectacol al vieţii. Primul lucru
pe care l-ai făcut atunci când te-ai născut a fost să începi să
plângi, dar plânsul acesta a dat tonul pentru corul îngerilor. A
fost cântecul de laudă că un nou miracol, o nouă viaţă şi-a
început odiseea.
Nu doar Ioan
Da, nu doar Ioan, ci şi tu te-ai născut să fii „mare înaintea
Domnului”. Chiar mai mare decât Ioan! Ca să te convingi
te rog citeşte pentru tine Matei 11: 1.
Tânărul Ioan s-a născut pentru a pregăti un popor pentru
prima venire a lui Hristos.
Tineri ca tine s-au născut pentru a pregăti lumea
întreagă pentru a doua venire a Sa. Ioan L-a privit pe
Hristos în hainele umanităţii Sale, tu Îl vei privi în toată
gloria Sa ca Fiu de Dumnezeu.
Ce destin ţi-a pregătit Dumnezeu!
Cum te cheamă?
Este foarte uşor să răspunzi la această întrebare, însă, sub
fiecare nume se ascunde o identitate.
Aş vrea să ştii că Dumnezeu ţi-a oferit o identitate, iar aceasta a
fost stabilită înainte de a te naşte.
Ca să fii „mare înaintea Domnului”, te rog păstrează această
identitate nealterată.
Eşti unic în istoria universului şi nimeni nu poate îndeplini
misiunea pe care Dumnezeu ţi-a încredinţat-o.
Prin urmare, păstrarea identităţii şi realizarea
misiunii pe care ai fost chemat s-o realizezi depinde
de natura caracterului tău.
Pentru aceasta fii prieten cu Duhul Sfânt şi clădeşte pe
adevăr.
Dumnezeu ţi-a dat viaţă, ţi-a oferit un nume şi te-a chemat
să fii „mare” înaintea Sa. Acceptă-i invitaţia!
Întrebări:
 Discutaţi în gupe de câte 3-4 despre numele pe care îl
purtaţi. Dacă ai fi putut să-ţi alegi tu numele care ar fi fost
acela? Ce semnificaţie are numele tău? Poţi face vreo
conexiune între nume şi profesia ta?
 Cât de importantă este identitatea în realizarea unei
misiuni? Exemplifică!
 Misiunea Bisericii Adventiste este asemănătoare cu
misiunea lui Ioan Botezătorul. Care lucruri crezi că
întăresc identitatea acestei biserici şi o ajută în realizarea
misiunii pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o?
Sugestii pentru rugăciune:
 Roagă-te pentru prietenii din grupa ta de discuţie şi pentru
ca fiecare să-şi descopere rolul în lucrarea lui Dumnezeu
 Rugaţi-vă pentru aceia care sunt în căutarea unei cariere
profesionale