Transcript puscasu

TEMA LUCRĂRII
VALORIFICAREA
ASPECTELOR EDUCATIVE
PRIVIND PORTUL TRADIŢIONAL
Prof. Margareta Puşcaşu
SCOALA CU CLASELE I-VIII ALBEŞTI - BOTOŞANI
DE CE ACEASTĂ TEMĂ?
O dată cu trecerea timpului valorile şi tradiţiile
româneşti, moştenite de milenii, se estompează sub
imperiul prostului gust, a unui pseudo - proces de
modernizare şi globalizare.
Limba, portul, obiceiurile, sărbătorile, muzica,
meşteşugurile, arta populară şi credinţa strămoşească
sunt, dincolo de orice cartea de vizită, comori
inestimabile ale românismului în lume.
Ele însele şi toate la un loc reprezintă esenţa
noastră ca naţiune, ceea ce ne uneşte şi ne
individualizează deopotrivă.
Cunoşti o ţară sau un popor pornind de
la oameni şi de la obiectele plăsmuite de ei.
Alături de limbă, obiceiuri şi tradiţii, costumul
popular constituie o emblemă de recunoaştere, o
marcă a identităţii etnice, un document cu certă
valoare istorică şi artistică.
Ca cetăţeni europeni, avem datoria morală să
ne păstrăm identitatea civică, culturală şi naţională,
dar pentru aceasta trebuie să cultivăm în sufletul
generaţiilor, de timpuriu, sentimentul de apartenenţă
naţională, prin redescoperirea valorilor tradiţiilor
populare.
Muzeul Judeţean Botoşani
Monument istoric a cărui clădire datează din anul 1913 prezintă în
cele 17 săli de expoziţie, dispuse la parter şi etaj, cele mai
semnificative momente ale evoluţiei zonei Botoşanilor din preistorie
până în contemporaneitate.
Obiecte de uz
gospodăresc
port popular
Elemente de
arhitectură
meşteşuguri
Obiecte legate
de obiceiuri
podoabe
DOMENIUL
ETNOGRAFIC
Mobilier ţărănesc
Instrumente muzicale
Obiecte de cult
Ţesături de interior
ocupaţii
ceramică
ROMANIA
REGIUNI ETNOGRAFICE = 7
SUB-REGIUNI = 16
ZONE ETNOGRAFICE = 97
COSTUME POPULARE = 112
Portul popular este unul din fenomenele etnografice
care s-a dezvoltat odată cu formele vieţii sociale şi se
manifestă ca unul din elementele de bază a culturii
materiale.
Cunoaşterea
lui
înseamnă
înţelegerea
caracterelor proprii ale poporului şi contribuie esenţial la
definirea specificului etnic.
Costumul popular este o sinteză artistică a sufletului
mioritic românesc: o întruchipare, prin ţesătură şi cusătură,
a inegalabilei doine populare româneşti.
Cunoşti o ţară sau un popor pornind de la oameni şi
de la obiectele plăsmuite de ei. Alături de limbă, obiceiuri şi
tradiţii, costumul popular constituie o emblemă de
recunoaştere, o marcă a identităţii etnice, un document cu
certă valoare istorică şi artistică.
1. Costum: complex vestimentar de sărbătoare,
care are un caracter etnic de prestigiu.
Fel de îmbrăcăminte caracteristic unui popor .
Costum naţional sau costum popular: costumul
care reflectă particularităţile etnice de vestimentaţie a
unui
popor.
2. Port : este felul de îmbrăcăminte folosit la
anumite ocazii.
Port de sărbătoare, port de ocazii, port de lucru; port de
copii.
Se folosesc expresiile "port tradiţional" şi "port popular."
Tradiţional = transmis de la o generaţie la alta direct
prin grai viu, fără ajutorul unei scrieri.
Port popular = în general, portul de la sat. Se mai
foloseşte expresia "port orăşenesc."
Costumul femeiesc este compus
din
cămaşă, poale şi piesa care acoperă partea de la
brâu în jos. Această ultimă piesă se deosebeşte
de la regiune la regiune şi se disting trei tipuri de
bază a veşmântului tradiţional românesc:
 Costumul cu catrinţă
(Transilvania,Banat,Oltenia,Bărăgan,Dobrogea
şi parţial Moldova);
 Costumul cu fotă
(Moldova,Nordul Munteniei,
zona Banatului);
 Costumul cu vâlnic
(Oltenia,parţial Muntenia).
Costumul bărbătesc
se compune
dintr-o cămaşă lungă, în sudul şi estul ţării, şi
mai scurtă în nord şi în vest.
Pantalonii sunt lungi şi strâmţi în nord şi sud vest şi ceva mai scurţi şi largi în nord - vestul
ţării.
COSTUMUL FEMEIESC
Costumul popular femeiesc din zona Botoşanilor se
încadrează prin structura sa, în tipolgia costumului cu
fotă, denumită în Moldova catrinţă.
Are următoarea componenţă:
 îmbrăcămintea capului,
 cămaşa,
 brâul,
 catrinţa,
 încălţămintea,
 pieptarul, bundiţa, cojocul, sumănica
Cămaşa femeiască
În zona Botoşanilor
se întâlnesc două
tipuri de cămăşi,
după sistemul de
croială:
• cămaşa dreaptă
sau slobodă şi
• cămaşa încreţită
în jurul gâtului.
CATRINŢA
Catrinţa, de format dreptunghiular, purtată de la
talie în jos, peste poalele cămăşii, este fixată sus
cu chingă, bârneaţă, sau cu brâu. Catrinţa este
ţesută în două sau patru iţe din lână (urzeala din
păr lucios şi rezistent, extras din prelucrarea lânii),
băteala din niţă (lână fină tunsă de pe un miel de
o vară), este purtată strâns pe trup, fără creţuri,
în faţă având suprapuse cele două capete, din
care unul, uneori, se poartă ridicat.
Catrinţă din vestul zonei
Catrinţă din estul zonei
Rădăuţi-Prut, Coţuşca, Mitoc,
Manoleasa, Ripiceni
COSTUMUL BĂRBĂTESC
Costumul bărbătesc se
compune din:
 cămaşă,
 iţari sau izmene,
 brâu
 chimir
 curea
 încălţăminte
Pentru anotimpul friguros
se adaugă: sumanul,
cojocul, mantaua.
Cămaşa bărbătească
Confecţionată din pânză de cânepă,
cânepă cu bumbac, in şi bumbac, lână
ţigaie, cămaşa bărbătească din zona
Botoşanilor prezintă diferite tipuri, întâlnite
în evoluţie:
Cămaşa dreaptă – cămeşoiul
Cămaşa cu fustă (cămaşa de sărbătoare)
Cămaşa cu platcă
Cămaşă cu platcă
Cămeşoi bărbătesc
Cămaşa tinereasca
de sărbătoare
Iţari - Izmene
Haine groase
Bundiţă
Cheptar
Încălţămintea
BRÂU - CHIMIR
,,ARTA ACULUI’’ – cusutul şi
brodatul tradiţional
• Studierea meşteşugului şi a artei acului în
şcoală se
desfăşura pe criterii ştiinţifice,
prioritate având activităţile practice.
• Pe parcursul studierii acestui meşteşug
popular-artistic străvechi şi tradiţional, elevii
acumulează experienţă şi aptitudini de a crea
obiecte pe linia tradiţiei, li se cultivă dragostea
pentru estetic şi frumosul izvorât din moştenirea
populară.
• Elevii vor însuşi modalităţi de executare corectă
a punctelor de cusut, vor descoperi avantajele şi
valorile lor tehnice în procesul de creare a
broderiilor polimorfe şi policrome.
• Activitatea elevilor va fi orientată spre cercetarea
fenomenului artistic popular şi transmiterea lui
din generaţie în generaţie, o atenţie deosebită
se va acorda descifrării atente a vechii funcţii şi
simboluri ale obiectelor tradiţionale. Astfel, elevii
se vor familiariza cu vechea civilizaţie spre a
găsi numeroase soluţii, a percepe echilibrul şi
frumosul, sensurile ei profund umane, armonia
şi optimismul cromaticii şi a decorului.
TEHNICI DE CUSUT ŞI BRODAT
punctul
înaintea acului
punctul de tighel
punctul lănţişor
punctul zig-zag
punctul
cruciuliţă
găurele
ACTIVITAŢI EDUCATIVE
• Prin succintele exemplificări pe care le-am adus în
discuţie, am dorit să arăt unitatea spiritualităţii
româneşti care a asigurat, de fapt supravieţuirea şi
dăinuirea românilor pe întinse arii teritoriale şi
culturale. Pentru că, aşa cum sublinia întemeietorul
şi redactorul revistei Luceafărul, Al. Ciura, ,,Există,
totuşi, o lume românească….Şi dacă alcătuiri
omeneşti au pus stavilă despărţitoare între fraţi şi
fraţi, ei sunt uniţi totuşi prin unitatea de limbă, prin
unitatea de port şi prin dragostea de neam, care-i
adună laolaltă pe aceşti moşteni pribegi ai bătrânei
şi veşnicei cetăţi….Aceeaşi limbă românească
simţeşte când se bucură sau plânge cântând şi
acelaşi popor poet apare în toate cântecele’’.
• Prin activităţile desfăşurate în cadrul orelor de
opţional şi nu numai, elevii au descoperit cum
torcea bunica, şi cum pieptăna lâna, şi cum o
răsucea, şi cum o punea pe ghem, şi cum ieşeau
ciorapi, mănuşi, pieptare, etc. Au aflat cum î-şi
realizau hainele de lucru şi cele de sărbătoare
(costumul popular), văzute în imagini şi expoziţii, sa constatat că puţini sunt cei care fac artă din faptul
că doresc să fie aproape de ,,rădăcini’’, tradiţii, de
ceea ce-i autentic şi veritabil.
• Astăzi, când valorile reprezentative ale artei
populare româneşti se retrag, treptat, în colecţiile
muzeale, ori îmbracă noi forme în atelierele
artizanale, datoria specialiştilor este să impună
conştiinţei naţionale şi mondiale aportul cultural al
latinităţii răsăritene, deoarece mărturiile acestui
tezaur – sublinia, cu o jumătate de veac în urmă,
omul de cultură G.M. Cantacuzino - ,,…..au făcut
parte vie din procesul nostru de formaţie, parte vie
din adâncurile sufletului nostru colectiv pe care ne
putem bizui pentru a înţelege, pentru a pătrunde,
pentru a cunoaşte ce am fost ieri, pentru a şti ce
vrem mâine’’.