Lucian blaga- modernitate si orizont mitic
Download
Report
Transcript Lucian blaga- modernitate si orizont mitic
Metoda proiectului
Întrebarea
esenţială
· Cum ar fi fost lumea noastra fara poezia lui L. Blaga?
Întrebările unitatii de invatare
· Cum pot identifica particularitatiile liricii lui L.Blaga?
· Care sunt trasaturile specifice modernismului poeziei lui L. Blaga?
· Cum pot analiza un text la prima vedere?
Întrebări de continut
· In ce domenii ale cunoasterii s-a remarcat personalitatea lui Lucian Blaga?
· Care sunt conceptele filozofice din sistemul filozofic prezente in lirica sa?
· Care sunt temele si motivele poeziei blagiene?
· Care sunt trasaturile liricii blagiene?
· De ce poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o arta poetica?
· În ce consta substratul filozofic al poeziei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de
Lucian Blaga
· În ce consta modernismul poeziei blagiene?
Opreşte trecerea. Ştiu că unde
nu e moarte nu e nici iubire- ,
şi totuşi te rog: opreşte ,
Doamne, ceasornicul cu care ne
măsuri destrămarea”
“
Lucian Blaga este :
- singurul poet din literatura româna care şi-a creat un sistem
filozofic. Pentru a-i înţelege poezia trebuie sa-i cunoşti filozofia.
- un spirit contemplativ care vine în literatura noastră pe tradiţia
influenţei culturii germane, ca şi Eminescu, Ion Barbu şi Al.
Philippide. Are o înclinaţie spre metafizică, specifica Germaniei.
- un poet care iubeşte cosmosul, stelele
- un poet cu o voce foarte tristă, melancolic; sentimentul
blagian- tristeţea metafizică.
- poetul cel mai fără trup din literatura română, este bolnav de o
tristeţe metafizică, tristeţe a spiritului, o tristeţe fără leac, o
boală a îngerilor. G. Călinescu: În el curge sângele alb al lui
Rainer Maria Rilke (sugerează devitalizare, extirparea
biologicului).
Iubirea
ca mod de cunoaştere a universului,
iubirea-pretext pentru moarte,
ars poetica,
tragismul condiţiei umane,
natura dionisiacă, păgână,
timpul,
satul mitic, eternizat,patriarhal,
demitizarea lumii şi a existenţei umane,
existenţa umană ,
viaţa, moartea
Lumina,
taina,
neliniştea metafizică,
presimţirea morţii,
comuniunea omului cu universul,
ireversibilitatea timpului( marea trecere),
structura bipolară a omului şi a existenţei umane (dualitatea fiinţei
umane şi a existenţei),
ruptura eu/ univers,
degradarea satului patriarchal,
dorul de moarte,
stelele,
lacrimile,
întunericul etc.
Poemele luminii ( 1919)
Vitalism,
dorinţa de contopire cu universal, cu cosmosul,
Iubirea -este un mod de comunicare cu universul,
natura este personificată.In poezii intalnim o dragoste si o natură păgâne cu
o puternică viziune cosmică.
Trăsăturile fizice şi spiritual ale iubitei sunt reliefate prin atribute cosmice
( Vreau să joc!, Izvorul nopţii, Din părul tău); sentimental erotic este
prezentat metafizic, iubirea fiind pretext pentru moarte. Părul iubitei este ca
o noapte care îmbracă tot pământul, mâinile iubitei vor ţine poetului urna cu
cenuşa lui
( simbolul cenuşii – moartea).
Binele şi răul sunt în interdependenţă: lumina raiului provine de la flăcările
iadului, iar în fiinţa umană lumina şi păcatul sunt înfrăţite ( sugerează
dualitatea fiinţei umane),
Volumul este construit în jurul metaforei luminii ( Izvorul nopţii),
Poemele sunt pline de seninătate, linişte, neliniştea apare mai târziu odata
cu vol. Paşii profetului
Poemele sugerează: liniştea, tristeţea, frica de moarte, dragostea,
Lumina simbolizează o parte din lumina divină, viaţa, cunoaşterea.
Se
schimbă atitudinea, atmosfera.
Reflexivitate, cugetare,
Natura este surprinsă vara, sub semnul zeului Pan, zeul
vegetaţiei, al naturii, elementul universului liric=panismul.
Zeul percepe natura sensorial, prin simţuri. În poezia
Moartea lui Pan apare ca un om bătrân şi orb care pipăie
corniţele mieilor.
Moartea lui Pan- moartea exultanţei, moartea trăirii
plenare, cosmice, exuberante a tinereţii. Zeului vegetaţiei îi
ia locul Zeul religiei creştine ( Isus ) care introduce în lume
noţiunea de păcat.
Prezintă
drumul în viaţă, trecerea vieţii,
Mottoul volumului: Opreşte trecerea.L. Blaga nu elogiază
trecerea, ea presupune efemeritate,
Sentimente: neliniştea tragică, accente triste, pesimiste,
depresive,
În acest volum , Blaga este un contemplativ, un reflexiv, simte că
s-a înstrăinat de lucruri, de natură şi că cerul îi e refuzat. Apare
ruptura dintre eul liric şi univers.
Natura îşi pierde inocenţa şi înfăţişarea paradisiacă, poetul se
simte înstrăinat de ea, de rădăcinile sale.
Numai copilăria, numai creatorul popular mai păstrează legătura
cu sensurile eterne. Doar universul mitic al satului este locul
eternităţii: Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Reflectă
lumea sub imperiul nopţii, somnul fiind un
simbol al morţii, al eliberării de materie.
Elogiază somnul, starea latent, atarea de
virtualitate ( Somnul).
Prin somn , omul se întoarce spre origini, la părinţi.
Omul vine dintr-un somn ancestral. Toată poezia lui
Lucian Blaga este o întoarcere înapoi .
Sugerează
amiaza vieţii, se simte influenţa folclorului.
Teme filozofice: teama de moarte, de nimic ( poezia Din
adânc), destinul uman( poezia Naştere), satul natal aflat sub
semnul morţii, al răului, al blestemului ( poezia Vrajă şi
blestem) etc.
Satul şi oraşul sunt două simboluri, moduri sufleteşti, două
lumi diferite.
Satul românesc, în unele poezii este inundat de lumini de azur,
în alte poezii este degradat, smuls din matcă, deposedat de
sacru, de spiritualitate, transformat într-un spaţiu al morţii.
Se observă încercarea poetului de a găsi spiritualitatea satului
natal.
Poetul îşi găseşte alinarea în contactul cu spiritualitatea
spaţiului mioritic.
Simbolizează
îmtoarcerea la copilărie, la valorile satului
autohton.
Poetul a coborât din ceruri pe pământ, după ce s-a ciocnit
de porţile închise ale acestuia .Poeziile se caracterizează prin
calm, linişte, simplitate.
Motivul soarelui iberic, mediteranean ( Coasta soarelui)
Surprinde dorul pentru satul natal.
Titlurile poeziilor sunt neblagiene: Belşug, Ciocârlia.
Dedică versuri fetiţei sale, căreia îi arată frumuseţile ţării.
Se
observă împăcarea poetului cu universal
regăsit în puritatea lui primară.
Poeme pline de speranţă, de încredere în
germinaţie.
Înstrăinarea poetului de rosturile
fundamentale a fost învinsă şi timpul nou este
primit cu bucurie şi încredere.
Lucian Blaga – Trei feţe
Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu