CONDIȚII GENERALE ALE ACTIVITĂȚII PSIHICE UMANE

LIMBAJUL

Concepte specifice:

 Limbajul este activitatea de utilizare a limbii sau a altui sistem de semne simbol în raporturile cu ceilalți oameni cu funcția de exprimare și comunicare a gândirii prin utilizarea de semne care au aceeași valoare pentru toti indivizii. (Norbert SILLAMY )  Limba este suportul și instrumentul comunicării ce constă într-un sistem de semne și reguli logico-gramaticale elaborat social-istoric, care servește ca instrument de codificare si transmitere a informației în procesul real al comunicării.

 Comunicarea este procesul de transmitere a informatiilor. Cea mai simpla schema de comunicare, între două persoane, cuprinde urmatoarele elemente: a. emițătorul - cel care produce și transmite mesajul; b. receptorul sau destinatarul - cel care recepționează mesajul; c. canalul de comunicare – veriga care mijlocește ajungerea mesajului de la emițaător la destinatar: aerul, apa etc.; d. semnalul – entitate fizică prin care se obiectivează mesajul: sunete, semne grafice, lumini etc.; e. codul – un sistem de semne prin care se semnifică ceva, adică se recepționează sau se transmite un mesaj informațional.

Funcțiile limbajului

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

de comunicare

– constă în asigurarea transmiterii informației de la o persoană la alta;

de cunoaștere

– se referă la direcționarea și fixarea activițății de cunoaștere; facilitează și mediază operațiile de abstractizare și generalizare; permite explorarea și investigarea realității, îmbogățirea și clarificarea cunoștințelor;

simbolică de reprezentare

– de substituire a unor obiecte, fenomene, relații prin formule verbale sau alte semne;

expresivă sau afectivă

etc.; – facilitează exteriorizarea și transmiterea ideilor sau trăirilor complexe prin intonație, ritmul vorbirii, pauze, accente, mimică, gestica,

persuasivă sau de convingere

– de inducere a unor stări de afect, atitudini,etc.;

de reglare sau de determinare

– de conducere a conduitei altei persoane sau a propriului comportament;

ludică sau de joc

– presupune asociații verbale de efect, ritmică, ciocniri de sensuri etc.;

dialectica

sau de formulare și rezolvare a contradicțiilor sau a conflictelor problematice – prezentarea de argumente pro și contra unei teze, în cadrul unei dezbateri colective;

de detensionare nervoasă, cathartică

– se realizează prin modalițăți specifice care țin cont de tipurile de personalitate implicate.

Forme ale limbajului:

I.

a)

Limbaj verbal

Limbajul oral -este modul natural și primordial de realizare a limbajului verbal. În ontogeneză, el este primul care se constituie și va sta la baza limbajului scris. Comunicarea se desfășoară totdeauna în situații concrete și beneficiază de un ansamblu de mijloace de expresivitate (gestică, mimică, intonație, timbrul vocii, accentul, alegerea cuvintelor,etc.). modul în care este structurată rețeaua de comunicare, limbajul oral îmbracă urmatoarele forme: In funcție de -

monologul

- în care subiectul vorbitor are rol numai de emițător. El constă în adresarea unei persoane catre un auditoriu, motiv pentru care monologul trebuie sa fie atent elaborat în funcție de particularitățile auditoriului, de regulile gramaticale și logice, să fie fluent și modulat în latura lui expresivă pentru a ușura înțelegerea și connvingerea auditoriului. Monologul trebuie sa se adreseze minții, dar și inimii, incitând atat latura intelectuală, căt și pe cea emoțională, feed-back-ul realizandu-se numai prin priviri, mimică, prin manifestarea atenției sau a nerăbdării.

Monologul oral absolut (în absența oricarei persoane) constituie o raritate și depașește normalul. Se poate vorbi însă de un monolog interior care poartă caracteristicile unei conversații a subiectului cu sine însuși.

-

dialogul

- în care rolurile de emițător și de receptor se schimbă succesiv. Fiind față în față, forma și conținutul acestei comunicări se pot modifica și pe parcurs, în raport cu planul inițial, în funcție de reacția interlocutorului cu care subiectul se află într-un permanent feedback. În cazul dialogului, se pot distinge două forme ale limbajului:  limbajul situativ - care poate fi inteles numai daca subiectul se află în situația la care se referă interlocutorul. Este întâlnit în cazul copiilor cu vârste de până la șase-șapte ani, ei inchipuindu-și că ceilalti "văd" ca și ei persoanele și împrejurările vizate;  limbajul contextual- este accesibil fără a se recurge la date percepute, întrucât propozițiile și denumirile sunt suficiente pentru imaginarea corectă a situațiilor și a evenimentelor avute în vedere.

b) Limbajul scris apare și se dezvoltă, în ontogeneză, mai târziu decât cel oral, numai printr-un proces organizat de învațare. Este mult mai pretențios din punct de vedere al regulilor comunicării optime, elaborarea lui realizându-se, relativ, lent. Cu toate acestea, se constata ca nivelurile individuale de elaborare și funcționare a limbajului scris sunt diferite de cele ale limbajului oral (procentul celor care ajung să stăpânească un limbaj scris superior dezvoltat este inferior celor care posedă un limbaj oral bine elaborat). Fiind destinat unui receptor absent în momentul dat sau a unuia necunoscut, limbajul scris trebuie sa fie: corect alcătuit structurat-logic, explicit, complet și accesibil. Limbajul scris permite o reflectare mai fidelă a gândirii, a capacițăților intelectuale, deoarece presupune o elaborare mai atentă.

II.

Limbaj paraverbal

Informația este codificată și transmisă prin elemente prozodice și vocale ce însițesc cuvântul și vorbirea în general și care au semnificații comunicative aparte. În această categorie se înscriu: caracteristicile vocii (comunică date despre interlocutori bărbat-femeie, tânar-bătrân, alintat hotarât, energic-epuizat,etc.), particularitățile de pronunție (oferă date despre proveniența interlocutorilor urban-rural, zonă geografică, gradul de instrucție, etc), intensitatea rostirii, ritmul și debitul vorbirii, intonația, pauzele,etc.

III.

Limbaj non-verbal

Informația este codificată și transmisă printr-o diversitate de semne legate direct de postura, mișcarea, gesturile, mimica, înfățisarea partenerilor. Gesturile mimice sau corporale se constituie ca suport in comunicarea uzuală cu sau fara intenția de a comunica.

-expresorii

sunt gesturi mimice care însoțesc trăirile subiecților. Au o puternică determinare biologică și ca atare o exprimare standard. Semnificația lor interculturală este extrem de largă. Tristețea, dezgustul, amenințarea, neliniștea, groaza, triumful, se exprimă aproximativ la fel la popoare diferite ,îndepartate geografic și cultural.Expresorii sunt prezențe primare în ontogeneza gestualității unii chiar la națtere: surîsul, încruntarea, dezgustul, ceea ce facilitează construcția relației de comunicare copil-adult.

-regulatorii

sunt mișcări care permit și mențin schimbul verbal dintre interlocutori apropierea de partener, postura de ascultare, de solicitare a cuvântului, de modificare a ritmului și intensității verbale, etc.

-

ilustratorii

sunt mișcări ce facilitează, susțin și completează comunicarea verbală. Sub aspectul conținutului ilustratorii indică direcția (sus, acolo, departe), dimensiunea (mare mic),forma (dreptunghi, spirală), persoana (mie, tu), ritmul acțiunii(rapid, incet) ,etc.

-emblemele

cel pentru liniște, etc.

sunt gesturi cu semnificaíe clară, cu echivalent lingvistic cert: mișcările capului pentru da și nu, clipitul complice din ochi, semnul victoriei, gestul care indică nebunia,

-adaptorii

sunt gesturi observabile de timpuriu în ontogeneză având rol de descărcare psihică și echilibrare.Apar sub forma manipulărilor de obiecte-pixul, foile de scris, cravata, haina și a automanipulărilor-răsucirea șuviței de păr, mișcatul ritmic al piciorului, atingerea nasului, rosul unghiilor, etc

Bibliografie / surse: 1.

2.

Psihologie: manual pentru clasa a X-a Elena Lupșa, Victor Bratu - Deva, Editura Corvin 2005 Psihopedagogie pentru examenela de definitivat și grade didactice:curs elaborat în tehnologia învățământului deschis la distanță / Bogdan Balan, Ștefan Boncu, Andrei Cosmovici, coordonator Constantin Cucoș – IAȘI: ed. Polirom 1998 Alte surse: http://www.youtube.com/watch?v=ozbW52xQfts&feature=related http://www.marian-rujoiu.ro/video-limbajul-non-verbal-studii-de-caz-si exemple/ http://www.cio.com/article/facial-expressions-test http://www.bbc.co.uk/science/humanbody/mind/surveys/smiles/ Realizator: Prof. Marian LUCA