Transcript Tema 4
Tema 4. Managerul in lumea contemporană
4.1. Managerul şi calităţile necesare lui 4.2. Tipuri de manageri şi leadership 4.3. R oluri şi mediul de muncă a managerilor 4.4. Conţinutul muncii managerilor
4.1. Managerul şi calităţile necesare lui
O intreprindere, o administraţie, o instituţie de invăţămant, o bibliotecă se pot dezvolta, căpătand o excelentă reputaţie, numai graţie unor colaboratori creativi, competenţi, disponibili, ce sunt puşi in valoare de activitatea conducătorilor lor.
Se poate deveni manager voit sau din intamplare.
Unii pot avea reticenţe in acceptarea unui post de conducere, determinate de: teama de a lua o decizie, de a şi evalua colegii, de a inăbuşi conflictele; teama de schimbări; lipsa disponibilităţii de a-şi sacrifica familia şi timpul liber; dubii cu privire la competenţa sa; nesupunere la o examinare publică a competenţei sale.
Aceste reticenţe ii franează elanul sau pot chiar provoca refuzul promovării.
Există şi motivaţii care determină acceptarea unui post de conducere, cum ar fi: nevoia de putere; nevoia muncii in echipă; dorinţa de a-şi răspandi ideile, de a le concretiza; evitarea monotoniei; căutarea consideraţiei sociale; ameliorarea situaţiei materiale a familiei; lărgirea orizontului profesional şi personal etc.
Mulţi oameni işi incep cariera fără a se aştepta să fie implicaţi in procesul managerial. Oricum, in timp, mulţi dintre ei acumulează treptat atribuţii manageriale, realizand că o parte semnificativă şi din ce in ce mai mare din timpul lor este consacrată conducerii altora, in alte cazuri ei pot fi promovaţi fără o trecere treptată printr-un post de specialist, primind titlul de "manager".
Practica a demonstrat că meseria de manager poate fi invăţată ca oricare alta.
Doar analizand situaţiile cu care se confruntă un conducător avem posibilitatea să identificăm cunoştinţele pe care acesta trebuie să le posede, in orice caz, chiar dacă in trecut viitorul manager a fost un reputat specialist, va trebui, pentru noua "meserie", să-şi lărgească considerabil aria cunoştinţelor sale pentru a putea face faţă cu succes noilor provocări.
C inci tipuri de calităţi manageriale cheie pe care trebuie să le posede un manager:
Calităţi tehnice Calităţile analitice Calităţi de diagnosticare Calităţi conceptuale С alităţi manageriale Calităţi interpersonale
Calităţi tehnice
Managerii de nivel inferior (şi, intr-o mai mică măsură, managerii de nivel mijlociu) au nevoie de calităţi tehnice care sunt relevante pentru activităţile pe care le conduc. Deşi aceştia pot să nu indeplinească sarcinile tehnice, ei inşişi trebuie să fie in stare să inveţe subordonaţii, trebuie să răspundă la intrebări şi astfel să asigure indrumarea intregii activităţi; in general, managerii superiori nu se bazează pe calităţile tehnice.
Calităţi conceptuale
Calitatea conceptuală este abilitatea de a gandi in termeni abstracţi. Calitatea conceptuală il face pe manager să aibă o imagine de ansamblu şi să inţeleagă cum părţile unei organizaţii sau ale unei idei funcţionează impreună.
Calităţile conceptuale sunt folositoare intr-o gamă largă de situaţii, incluzand optimizarea idealurilor. Ele par, oricum, a fi mult mai importante pentru managerii superiori decat pentru cei de mijloc sau de nivel inferior.
Calităţi interpersonale
Calitatea interpersonală este abilitatea de a avea de a face efectiv cu alţi oameni, atat din interiorul, cat şi din exteriorul organizaţiei.
Exemple de calităţi interpersonale sunt: abilitatea de a fi legat de oameni, de a le inţelege nevoile şi motivaţiile, de a arăta o reală compasiune pentru suferinţele colaboratorilor, indiferent de "rangul" acestora etc.
Calităţi de diagnosticare
Calitatea de a diagnostica este abilitatea de a aprecia o anumită situaţie şi de a-i stabili cauzele. Calităţile de a diagnostica ale managerului de succes sunt comparabile cu acelea ale unui doctor, care analizand simptomele pacientului identifică boala acestuia.
Calităţile analitice
Calitatea analitică este folosită pentru identificarea problemelor relevante (sau variabile) intr o situaţie, pentru a vedea cum se leagă şi pentru a le aprecia importanţa relativă.
Calităţile analitice se leagă foarte des de calităţile de diagnostician. De exemplu, un manager numit intr o nouă poziţie poate fi confruntat cu o mare varietate de probleme care ii solicită atenţia.
Toate calităţile sunt educabile in timp
Pregătirea şi perfecţionarea pentru funcţia de "manager" poate fi realizată prin programe de training, dar şi printr-o permanentă autoperfecţionare; insă, pentru ca perfecţionarea să fie posibilă, este necesar ca in procesul selecţiei să fie urmărită existenţa şi a altor calităţi care stau la baza dezvoltării şi "exploatării" celor cinci analizate anterior, cum ar fi:
sănătate fizică şi mentală (solicitată, mai ales, de necesitatea unei puteri de muncă şi rezistenţă la stres deosebite); personalitate şi caracter (corectitudine, curaj, integritate, imparţialitate, fermitate, sociabilitate, perseverenţă, iniţiativă, creativitate ş.a.m.d.); experienţă, atitudini, educaţie şi abilităţi (cultură generală, competenţă profesională, capacitatea de a lucra cu oamenii, de a comunica, de a negocia, de a lua decizii, de a şi asuma riscuri, capacitatea de a prognoza pe termen lung, de analiză şi sinteză, viziunea de ansamblu, diferite indemanări necesare etc.); m otivaţie.
4.2. Tipuri de manageri şi leadership
Există două clasificări ale managerilor: A. Clasificarea managerilor după nivelul din cadrul organizaţiei; B. Clasificarea managerilor după aria specializării.
A. Clasificarea managerilor după nivelul din cadrul organizaţiei Conducerea de varf (top management)
cea care activitate a este indrumă şi controlează intreaga organizaţiei; in general, ei sunt responsabili scopului cu planificarea şi interpretarea organizaţiei, ei determină strategia firmei şi definesc politicile sale principale.
Cele mai folosite titluri pentru managerii de top sunt: preşedinte, preşedinte-director general, vicepreşedinte, director executiv.
Conducerea de mijloc (middle management)
implementează strategia şi politicile principale care vin de la nivelul superior al organizaţiei.
Managerii de mijloc dezvoltă planuri tactice şi proceduri standard de operare, coordonează şi supraveghează activităţile managerilor de nivel inferior. Titlurile managerilor de nivel mijlociu sunt: manager de divizie, manager executiv şef de departament, şi manager operaţional.
Conducerea de bază (lower level management)
este cea care coordonează şi supervizează activităţile angajaţilor operaţionali. Managerii de nivel inferior işi petrec majoritatea timpului lucrand, motivand angajaţii, răspunzand la intrebări şi rezolvand probleme zilnice. Majoritatea sunt foşti angajaţi operaţionali care, datorită muncii asidue şi potenţialului lor, au fost promovaţi manageri. Mulţi dintre managerii de mijloc şi superiorii de astăzi şi-au inceput cariera la acest nivel de management.
B. Clasificarea managerilor după aria specializării
Managerii financiari
a căror principală responsabilitate o reprezintă resursele financiare ale intreprinderii.
Managerii operativi
sunt cei ce creează şi conduc sistemele, care transformă resursele in bunuri şi servicii.
Managerii de marketing
sau clienţii săi. sunt responsabili cu facilitarea schimbului de produse intre organizaţie şi cumpărătorii
Managerii de resurse umane
ale organizaţiei. sunt persoane insărcinate cu conducerea formală şi gestiunea resurselor umane
Managerii administrativi
.
Toate tipurile de manageri pot fi impărţiţi in diverse tipuri şi in funcţie de: caracteristicile lor psihologice (extravertiţi şi introvertiţi, in funcţie de deschiderea lor către lumea exterioară); intensitatea muncii depuse şi gradul de autoritate (participativul, autoritarul şi participativul-autoritar); orientarea lor (către sarcină, către om, către eficienţă); gradul de asumare a riscurilor (prudentul, echilibratul, jucătorul, inocentul); diverse trăsături de caracter (nerăbdătorul, servilul, mondenul, versatul, arivistul, inovatorul, calculatul, zelosul etc.), acestea nefiind decat aspecte limitate ale personalităţii lor.
• • • Fiecărui tip de conducător ii corespunde un stil de conducere.
Leadershipul poate fi tratat ca un stil de conducere aparte, definit de mulţi ca fiind sinonimul conducerii.
Un lider poate fi un bun manager, insă pentru ca un manager să fie eficace trebuie să aibă calităţi de lider.
Există distincţie intre leadershipul formal şi cel informal.
Liderii formali
au puterea poziţiei; aceasta inseamnă că deţin autoritatea in cadrul unei organizaţii şi ii influenţează pe alţii să muncească pentru obiectivele organizaţiei.
Liderii informali
de obicei nu au această autoritate şi işi pot exercita sau nu influenţa in susţinerea organizaţiei.
In timp au fost identificate trei stiluri de lideri:
autoritari,
care deţin toată autoritatea şi responsabilitatea, comunicarea se realizează de sus in jos, angajaţii sunt insărcinaţi cu diverse probleme şi se aşteaptă de la ei rezultate corecte şi precise;
adepţi ai liberei iniţiative
("laissez-faire"), care "cedează" responsabilitatea şi permit subordonaţilor să muncească cum doresc, sunt adepţii unei minime comunicări cu colaboratorii, aceasta realizandu-se indeosebi orizontal intre membrii colectivului "condus";
democratici,
care deţin autoritatea finală, dar deleagă autoritatea altora care participă la determinarea sarcinilor de muncă, comunicarea realizandu-se in ambele sensuri.
Fiecare dintre aceste tipuri are avantajele şi dezavantajele sale. De exemplu, liderul democratic îi poate motiva pe angajaţi să lucreze eficient, deoarece deciziile implementate sunt ale lor. Pe de altă parte, procesul de luare a deciziilor ia un timp pe care angajaţii l-ar putea folosi pentru rezolvarea problemelor. De fapt, oricare dintre cele trei stiluri (tipuri) poate fi eficient.
4.3. R oluri şi mediul de muncă a managerilor
M anagerii joacă zece roluri diferite (grupate in trei categorii):
decizionale
atunci cand managerul iniţiază o schimbare, dezvoltă o nouă strategie (ca intreprinzător), rezolvă diverse tulburări (de la minusuri in inventar la greve), alocă resurse, negociază etc.;
interpersonale
situaţii etc.;
informaţionale
managerul işi joacă rolurile sale interpersonale atunci cand participă la o reuniune, cand ia cina cu un client, cand negociază cu diverse grupuri, cand ia poziţie faţă de diverse managerul adună şi oferă informaţii-cheie celor ce le pot folosi, de exemplu, managerul general propune directorului de marketing o oportunitate de afaceri sau previne directorul de resurse umane asupra unei posibile greve.
Mediul in care işi desfăşoară activitatea managerii poate fi analizat prin prisma celor trei dimensiuni (laturi) posibile: dimensiunea personală, mediul intern şi mediul extern:
Conducătorul ca persoană Dimensiuni ale mediului de muncă al unui conducător Conducătorul şi mediul intern Conducătorul şi mediul extern Soţie, părinţi, copilărie, fraţi, speranţe, educaţie, copii, aspiraţii, valori Cultura organizaţiei, sarcini, timp de luat decizii, autoritate, alte domenii, subordonaţi, sindicat, produse, etc.
Cultura locală, schimbări sociale, politică, legi, economia naţională, economie mondială, etica muncii, concurenţi, etc.
Dimensiunea personală.
Fiecare conducător intră in relaţii cu ceilalţi oameni din organizaţie sau din afara ei, intr-un mod cu totul personal, unic. In fiecare moment are de a face cu o situaţie deosebită sau cu o problemă, pe care le rezolvă intr-un stil personal.
Mediul intern
trebuie studiat in funcţie de diferenţele dintre variantele muncii de conducere. In mediul său de muncă conducătorul găseşte importante informaţii: natura şi numărul colaboratorilor, tipul de activităţi ale fiecăruia, relaţiile dintre compartimentul său şi alte compartimente, cată autoritate are in funcţia pe care o deţine, metodele folosite pentru a determina realizările posibile şi pe cele imposibile, relaţiile cu alţi conducători de la acelaşi nivel etc.
Mediul extern
constituie cea de-a treia dimensiune a universului de lucru al conducătorului. Acest mediu conţine toţi acei factori care interacţionează cu organizaţia: natura şi numărul concurenţilor, clienţilor şi pieţelor pe care acţionează, natura economiei sau a societăţii, cerinţele legilor, gradul de dezvoltare tehnologică şi factorii ideologici etc.
4.4. Conţinutul muncii managerilor
Activitatea de management poate fi sintetizată in şase procese, respectiv:
Conducătorii formulează decizii
, adică desfăşoară un proces prin care o acţiune este aleasă in mod conştient din mai multe alternative posibile, cu scopul de a atinge un rezultat dorit.
Conducătorii planifică şi fundamentează strategii
; pentru aceasta, ei anticipează viitorul, stabilesc diverse alternative ale acţiunii şi aleg calea cea mai bună de urmat, trasand directive in acest sens; altfel spus, se centrează pe obiective, definindu şi scopurile şi obiectivele şi direcţionandu-şi toate eforturile către realizarea acestora.
Conducătorii organizează şi stabilesc poziţiile
; aceasta inseamnă, printre altele, că intai vor stabili structura şi locurile de muncă necesare şi apoi vor plasa oamenii in aceste locuri (posturi).
Conducătorii comunică
clienţii, presa etc.
cu colaboratorii, colegii, superiorii, dar şi cu furnizorii,
Conducătorii direcţionează şi inspectează
comune.
, adică influenţează acţiunea colaboratorilor spre ţeluri şi obiective
Conducătorii controlează activităţile
către un ţel predeterminat.
; aceasta inseamnă că folosesc procesele care măsoară activitatea şi o direcţionează
Conducerea se confruntă zi de zi cu diverse probleme: A) Problemele umane
sunt legate de persoana sa (să trăiască in armonie cu propriul său eu) sau de cei cu care intră in contact (să fie un exemplu de comportament, să găsească răspunsuri la intrebări, să comunice, să ştie să-şi asculte subordonaţii, să apară ca un om de acţiune şi cu putere de decizie).
b) Probleme tehnice.
Conducătorul nu trebuie să cunoască cu necesitate toate problemele tehnice, aşa cum am văzut, dar trebuie să ştie unde să găsească răspunsul pentru ele. El poate obţine sfaturi adecvate de la specialişti, dar trebuie să cunoască destulă tehnică pentru a fi capabil să decidă care este cea mai bună soluţie tehnică.
c) Probleme bugetar-financiare
grupului de muncă.
. Conducătorul este de obicei răspunzător pentru asigurarea şi folosirea fondurilor. El trebuie să fie în stare să prezinte în aşa fel situaţia superiorilor săi încât aceştia să înţeleagă nevoile financiare ale
d) Probleme conceptuale şi de integrare.
Problemele conducerii implică, în ultimă instanţă, integrarea specifică a părţilor identificabile într-un întreg, funcţionarea organizaţiei înseşi fiind un rezultat al intercondiţionărilor.
În concluzie, indiferent ce cale va urma, pentru a fi eficient, un manager trebuie să cunoască sarcinile ce-i revin (natura şi sfera de cuprindere a responsabilităţilor sale profesionale). După aceea, el trebuie să se formeze, să-şi perfecţioneze deprinderile pentru a putea îndeplini aceste sarcini, dar şi să cunoască mai bine mediul în care va acţiona.
Pentru seminarul:
Selectaţi din literatura de specialitate exemple de activitate cu succes a managerilor şi determinaţi la ce tip de manager ei se referă.
Selectaţi din surse periodice exemple de activitate cu succes a managerilor din Republica Moldova.