Semantica și pragmatica limbajului natural

Daniela Gîfu

Cursul nr. 5

Semn, semiotică, modele ale comunicării

2

„Orice am face, nu putem să nu comunicăm.” Paul Watzlawick

3

Comunicarea – înțelesuri

“

Comunicarea este un comportament care, din punctul de vedere al celui care comunică, are ca ţel transmiterea de mesaje cu ajutorul unor simboluri către una sau mai multe persoane

”.

prof. Michael Kunczik Johannes Gutenberg Universität din Mainz Erwin Kelly - San Francisco California State University (n. 01.03.1945) Colditz/Germania) - propagandă ~ PR

Comunicarea – înțelesuri

“

Comunicarea este acţiunea de a face ca un individ I, situat într-o epocă într-un anumit loc, să-şi însuşească experienţa referitoare la datele şi evenimentele ambianţei de la un alt individ sau sistem E, folosind elemente de cunoaştere care le sunt comune.

” Abraham Moles (1920- 22 mai1992) - doctor de fizică și filozofie - a stabilit analiza legăturilor dintre estetică și teoria informatiei.

Semn - Semiotica - semioză

-

Semn Obiectul

– “

ceva

ce este în așa fel determinat de

altceva

, numit său, și care determină un anume

Efect

asupra unei persoane, efect pe care-l numesc

Interpretantul

său, încât acesta din urmă este determinat mijlocit de primul” (Peirce 1990, p.254).

-

Semiologia

(semiotica) – parte a psihologiei sociale, “o știință care să studieze viața semnelor în cadrul vieții sociale” (Ferdinand de Saussure 1988).

-

Semiotica

- știința care studiază procesele de semioză (de semnificare).

“

Gândim numai prin semne” (Ch.S. Pierce) - Semioza

- “fenomenul care deosebește formele de viață de obiectele neînsuflețite (Th. Sebeok 2002, p.19).

6

Semiotica – știință interdisciplinară

-

Semiotica

- modul în care mesajele sunt generate, codificate, transmise, decodificate şi interpretate, precum şi felul în care această tranzacţie este procesată în funcţie de context (Sebeok, [1994] 2002). - Un proiect de semiotică generală (Eco, [1976] 2003) include:

a) o teorie a codurilor – semiotica semnificării

Semiotica - procesele culturale ca procese de comunicare. Dincolo de ele - un sistem de semnificare.

b) o teorie a producţiei de semne – semiotica comunicării

a - oferă elementele unei analize semiotice: subiecţi, cod, context (situaţional (social (cultural))). b - semiotica este o ştiinţă interdisciplinară.

7

Semiotica - știință a științelor

-

în știința calculatoarelor - semnele au rol primordial Moduri de reprezentare a datelor: 1. Prin cifre binare (0 și 1) 2. Forma limbajelor de programare 3. Formalisme matematice și logice 4. Interfețe grafice sau textuale 8

Reprezentarea numerelor întregi în Mărime şi Semn (MS)

Claude Shannon -

o cifră binară conține cantitatea de informație de 1 bit.

(

binary digit

- „cifră binară”).

John Wilder Tukey

(16 iun.1915 – 26 iul.2000) matematician, statistician american Ex. de calculul cantității de informație:

Pp. că vedem un zar, dar suntem prea departe ca să vedem ce număr a ieșit.

n=(1, 2, 3, 4, 5, 6) Dacă (if) aflăm că n< 4 (then) n=(1, 2, 3). Cantitatea de informație care ne-a fost dată este deci 1 bit, deoarece incertitudinea s-a înjumătățit: de la 6 la numai 3 valori posibile.

Dacă (if) aflăm că n>4 (then) n=(5,6) Cantitatea de informație primită ar fi fost log 2 (6/2) respectiv 1,584962500721156 biți.

9

Noțiuni elementare în Informatică

O structură de

8 biți = 1 octet

(numit și bait, engl.

byte

, cu simbolul

O

O cantitate de informație de

2 10 =1024 octeți = 1 kilooctet (1 kO, 1 kB) Se recomandă singularul!

respectiv

B

). bit, nu biți și bait, nu baiți 2 10 Denumirile exacte, corecte sunt: = 1024 octeți = 1 KiB (1 Kibibait).

1000 octeți = 1 kO (1 kilooctet).

8 bit, 16 bit, 24 de bit, 32 de bit În sistemul binar:

n bit are capacitatea de a reprezenta o valoare întreagă între 0 și 2 n număr total de 2 n valori posibile)

.

-1 (un

8 bit - valori între 0 și 255 (2 8 -1=256-1); 16 bit - valori între 0 și 65.535; 24 bit - valori între 0 și 16.777.215

32 bit - valori între 0 și 4.294.967.295.

10

Reprezentarea numerelor întregi (în Mărime şi Semn)

- constantele şi variabilele întregi (1 octet) - un cuvânt (2 octeţi) - două cuvinte (4 octeţi). Ex. substantiv compus

semnul este 0 pt. numerele pozitive semnul este 1 pt. numerele negative.

Obs: - La toate reprezentările

bitul cel mai semnificativ reprezintă semnul

- restul reprezentării (ceilalţi biţi) se folosesc pentru reprezentarea în binar a numărului.

- reprezentarea numerelor întregi – 2 câmpuri:

semnul

şi

modulul

.

pt. modul:

0 pe bitul semn (valoarea pozitivă a numărului) 1 pe bitul semn (valoarea negativă a numărului) valoarea modulului său în baza 2 (restul reprezentării).

11

Relația dintre semiotică, înțeles și comunicare

Comunicarea - modalități înțelese între participanții la procesul de comunicare: - cuvinte - imagini - schițe - gesturi Semn - obiect pt. interpretant - acțiuni cu o semnificație etc.

semn Charles Sanders Peirce

(10 sept. 1839 – 19 apr. 1914) - filosof și logician american - fondator al pragmatismului - unul dintre părinții semioticii moderne

obiect interpretant Fig. 1 Triunghiul semiotic 12

Ternaritatea la Pierce Idei

– 3 clase -

primaritatea

– calități ale simțirii (simple aparențe) -

secundaritatea

– experiența efortului discociat de ideea unui scop țintit (acțiunea brută) -

terțiaritatea

– mentalitatea Obs: Alte tipuri de idei - combinări ale celor 3 “Terțiaritatea este relația triadică ce există între semn, obiectul său și gândul interpretant... Orice concept este, desigur, un semn” (Pierce, 8, 332).

13

Clasificări ale semnelor – Ch. Pierce

Criteriu I. -

relațiile semnelor cu cele 3 elemente ale triunghiului semiotic:

1. semnul în sine independent de obiect / interpretant

sintaxă

(“gramatică speculativă”) Ex:

sintaxa unei limbi

– modul de structurare a cuvintelor (semnelor) pt. a alcătui propoziții (secvențe de semne)

Cum?

Categorizarea semnelor: substantive, verbe, adjective, prepoziții etc.

Limbaj – mulțimea secvențelor de semne considerate valide.

14

Clasificări ale semnelor – Ch. Pierce

Criteriu II. - cf.

primarității, secundarității și terțiarității

: -

qualisemne

– fără identitate, exprimă doar o calitate Ex. tipărirea îngroșată -

sinseme

- semne individuale (ocurențe sau “tokeni”) Ex. un buton plasat în interfața unui program de calculator Obs: Un sinsem poate avea mai multe qualisemne Ex. un buton poate fi roșu, imens și rotunjit -

legisemne

- un tip general de semne, un semn-lege, un tip, o clasă de ocurențe de tokeni Ex. un cuvânt, în general, sau semnul grafic generic pentru un cuvânt.

15

Clasificări ale semnelor – Ch. Pierce

Criteriu I. -

relațiile semnelor cu cele 3 elemente ale triunghiului semiotic

2. relația semnelor cu obiectele denotate propriu-zisă”)

semantica

(“logica Trei tipuri de semne:

iconuri

- o asemănare cu obiectul denotat -

indici

- semne din care se poate deduce existența unui obiect Ex. prin convenţie - semnul

balanţă

(icon rostit) prin semnul lingvistic echivocul /balanţă/ între /echilibru/ şi /dezechilibru/

vs

simboluri

– semne numai prin existența unui interpretant: arbitrar și convențional Temă de discuție: “valiză”

16

Teoria lui Charles W. Morris (1971)

Orice

organism

pentru care ceva reprezinta un

semn

este un

interpretam

. - Trei categorii de semne:

1. semnal

- semn natural al organismului sau mediului.

2. icon

- semn care se aseamănă cu un obiect, permițănd identificarea.

3. simbol - semn prin care se înlocuiește un fenomen corespunzător și semnalele lui, în urma unei relații accidentale sau conversaționale.

4.

“

semnul semnului

” - un semn produs pentru a fi folosit drept înlocuitor al oricărui semn cu care este sinonim.

5. “

consign

” (semn de comunicare, comsemn) - un semn care are aceeasi semnificație pentru E. și R.

17

Clasificări ale semnelor – Ch. Pierce

Criteriu I. -

relațiile semnelor cu cele 3 elemente ale triunghiului semiotic

3. Cum este reprezentat semnul de către interpretantul său pragmatică (“retorică pură”) Trei tipuri de semne: -

remă

/

termen

– un semn despre care nu putem spune că este A sau F, ci doar că există Ex. un cuvânt individual -

dicisemn

/

propoziție

- poate fi asertată ca A sau F Ex: câinele poate să latre.

raționament

de adevăr.

– leagă mai multe propoziții pe baza valorilor lor Temă de discuție: tipuri de raționament (primitiv, intuitiv, silogistic etc.)

18

Clasificări ale semnelor – Ch. Pierce

Criteriu III. –

semantică) existența unor relații cu alte semne / obiecte denotate (sintaxă, resp.

Trei tipuri de semne: -

informale

– caracterizate preponderent de relații semantice Ex. în politică sau religie -

formale

– caracterizate preponderent de sintaxă Ex. logica formală, teoria limbajelor / matematica pură • • • • • • -

notaționale

– care au și sintaxă și semantică Ex. Limbile naturale, notații muzicale, chimice, matematică etc.

Semne ce pot fi clasificate în alte notații: cantitative (ex. în aritmetică / algebră) succesiunii – programarea calculatoarelor pentru grupare relaționale, în teoria grafurilor etc.

ale existenței (folosirea scrisului / cititul) valorice, în bani

19

Charles W. Morris - trei dimensiuni ale semioticii

1.

Sintactica

- relaţia dintre semne (PB) - categoriile de semne determinate de așteptările celui care le folosește (corespondența pragmatică), precum și denumirile semnelor (corespondența semantică).

2.

Semantica

- sensul intenţional al semnului (PB) - semnele își află semnificația prin modul și locul în care sunt întrebuințate.

3.

Pragmatica

– interpretarea semnului în ceea ce priveşte efectul asupra receptorului/ subiectului semiotic

Perspectiva behavioristă a comunicării (PB)

- studierea raporturilor dintre simboluri și comportamentul uman.

(23 mai 1901 – 15 ian. 1979) filosof și semiotician american - adept al teoriei behavioriste

20

John Fiske – continuatorul teoriei lui Morris

Studiul înţelesului – trei elemente: - sintactica - semantica semnul la ceea ce se referă semnul - pragmatica utilizatorii semnului ( 30 mar. 1842 – 4 iul. 1901) filosof și istoric american, teoretician al comunicării

21

Clasificări ale semnelor – Ch. Morris

Criteriu IV. – plecând

de la teoria acțională (behavioristă)

Behaviorismul

béhaviorisme) (engl.

behaviorism

, behaviour = comportament; fr. Impuls Început Acțiuni Sfârșit Scop Act 1 Act 1 ...

Act n George Herbert Mead -

Behaviorismul

social (27 feb. 1863 – 26 apr. 1931) filozof, sociolog și psiholog american

22

Clasificări ale semnelor

-

Ch. Morris

-

Trei tipuri de semne:

designative, agentul capătă informații de orientare prescriptive, indică agentului cum să se comporte apreciative, permit agentului să/și aprecieze efectul acțiunilor sale.

Criteriu IV. – cf.

teoriei acționale

-

G.H. Mead

-

Trei stadii într-o acțiune:

orientare, generată de impulsuri perceptive prelucrare , generată de impulsuri de prelucrare îndeplinire, caracterizată de impulsuri de satisfacere sau defulare.

23

Înţelesuri ale comunicării

Comunicarea stă la baza tuturor proceselor, interacţiunilor şi relaţiilor interumane.

înţelegere:

• o înţelegere a mesajelor primite pe diferite canale de comunicare; • înţelegere între 2 pers, 1 pers şi 1 grup, sau 2 grupuri;

comunitate

• existenţa grupurilor /structurilor sociale pe care acestea le dezvoltă

participare

• comunicare = proces care implică participarea din partea membrilor grupului

organizare

• acţiunea organizată, organizarea acţiunii

Procesul comunicării - 1934

mesaj Emiţător Receptor Feed-back Karl Bühler (27 mai1879 - 24 oct. 1963) psiholog german și teoretician în științe ale comunicării

Die Sprachtheorie

1933 – delimitase 3 funcții, preluate de Jakobson: 1.

Prezentativă (expresivă) 2.

Apelativă (auditor) 3.

Reprezentativă (starea de lucruri)

Modelul lui Jakobson

referent mesaj Emiţător canal cod Receptor

emiţătorul

şi

receptorul mesajul

- un enunţ /ansamblu de semne;

canalul

;

codul

- un ansamblu de semnificaţii;

referentul

-

situaţional

(componente prezente în timpul comunicării) şi

textual

(componente absente actualizate prin mesaj).

Roman Jakobson (11 oct.1896 - 18 iul.1982) A pus bazele - Analiza structurală a limbajului, disciplina de fonologie

Probleme de stilistică

Funcțiile lui Jakobson

Cele şase elemente îndeplinesc funcţii specifice, distribuite pe caracteristici: (Drăgan, 96, 22) 1.

Referenţială

(a referentului) Se recunoaşte după întrebuinţarea persoanei a treia (el, ei) şi a pron. neutru.

2.

Expresivă

(a emiţătorului) Este relevată prin debit, intonaţii, ritmul discursului şi se recunoaşte după întrebuinţarea persoanei întâi (eu, noi) şi a interjecţiilor.

3.

Conativă

(a receptorului) Se recunoaşte după utilizarea persoanei a doua (tu, voi), a vocativului, imperativului şi a interogaţiilor.

4.

Fatică

(a canalului) Se recunoaşte după întrebuinţarea cuvintelor golite de sens (bine, da! ah!) şi a repetiţiilor.

5.

Metalingvistică

(a codului) Permite definirea sensului termenilor necunoscuţi de receptor: “adică”, “în alţi termeni”, “cu alte cuvinte”.

6.

Poetică

(a mesajului) Este aferentă unei expresivităţi specifice discursului.

Procesul comunicării

emiţător canal receptor codare J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G. W. Noomen

Ştiinţa comunicării

decodare efect

Modelul lui T. Newcomb – 1953

abordarea sistemică a procesului de comunicare “Premisa după care comunicarea între indivizii umani îndeplineşte funcţia esenţială de a permite ca 2 sau mai mulţi interlocutori să menţină orientarea simultană, unii către ceilalţi şi către obiectele unui mediu exterior” (Newcomb 1953,

An approach to the study of communication acts

. în McQuail, 1999, 37): mediul comun “Un proces care menţine orientarea participanţilor spre contextul evenimenţial, permiţând o adaptare în timp real pe baza simetriei dintre cele trei componente. Modelul presupune însă că în orice moment sistemul AXB este în echilibru (stabil) sau tinde spre o astfel de stare.” (McQuail, 1999, 37)

Modelul lui Ogden & Richards

- modelul lingvistic se centrează pe «dubla situaţie», informaţională (proces de comunicare) şi simbolică a mesajului (proces de reprezentare); - mesajul - elementul unui “proces de reprezentare”, intermediar între realitate şi imaginea acestei realităţi.

Realitate Emițător axa axa reprezentării Mesaj comunicării Receptor Imagine Reprezentarea simbolică pp.: 1. Idei (noțiuni) 2. Cuvinte (simbol) 3. Lucruri (realități de referință) simbolizare Simbol (cuvinte) Referință (idei) referire Referent (lucru)

Forme ale procesului de comunicare

Comunicare verbală

: • utilizează ca mijloc de acţiune cuvântul vorbit (sau scris); • presupune o limbă şi limbaj comune; • s.n. comunicare codată: cuprinde toate mesajele verbale cu toate sensurile limbii.

Obstacole

de emitere de receptare

Forme ale procesului de comunicare

Comunicare non-verbală:

• totalitatea semnelor, gesturilor şi a mimicii cu ajutorul cărora suntem capabili să transmitem un mesaj, o emoţie sau o reacţie (numita şi

limbajul trupului

) • limita între verbal şi non-verbal este comunicarea

paralingvistică

: ezitări, intonaţii, timbrul vocii, pauze, bâlbâieli, viteza de expunere etc.

Obs: 30-35% din conţinutul unui mesaj = comunicarea verbală şi 65-70% = comunicării nonverbală

Forme ale procesului de comunicare

Comunicare non-verbală:

Canalele de comunicare verbală-nonverbală se împart în funcţie de receptorii specifici : •

Canal vizual

– schimb de priviri, expresia feţei, ţinuta corporală, distanţa interpersonală, gesturile, mimica, ticurile, dinamica mişcării corpului, mişcarea buzelor, mobilitatea globilor oculari, zâmbetele, grimasele.

Forme ale procesului de comunicare

Canalele de comunicare verbală-nonverbală se împart în funcţie de receptorii specifici : •

Canal auditiv

– facilitează comunicarea verbală şi în plan secundar comunicarea paralingvistica.

•

Canal tactilo-chinestezic –

important în special în preluarea şi transmiterea mesajelor cu valoare emoţională •

Canal olfactiv

– ajută mecanismul de auto-apărare. Formarea unei imagini de ansamblu asupra unei persoane. •

Canal gustativ

– comunicare intrapersonală – formarea unei păreri, acceptare sau respingere a unui anumit tip de aliment.

•

Al şaselea simţ

– informaţii cu rol de avertisment, de premoniţie, de apărare împotriva unor prezumtive primejdii.

Forme ale procesului de comunicare

•

Comunicare non-verbală:

O formă aparte de comunicare non

spaţiului

»: -verbală: «

utilizarea

• • • • Zona intimă (0 – 45 cm) Zona personală (45 – 122 cm) Zona socială (1,23 – 3,5 m) Zona publică (peste 3,5 m ) • 2 persoane cu manifestări non-verbale identice, în contexte diferite produc - foarte rar efecte identice - partenerilor de discuție reacții diferite

Forme ale procesului de comunicare

Comunicare interpersonală

• implică existenţa a minimum 2 parteneri (rol activ sau pasiv) • cu cât legăturile dintre participanții la comunicare sunt mai apropiate, cu atât comunicarea va fi mai intensă • forma cea mai răspândită: dialogul •  matrici comportamentale influenţate de următorii factori: gradul de apropiere (proximitate spaţială) • • • • limitele şi întinderea contactelor fizice stilul cald sau autoritar de comunicare schimbul de priviri ca formă de comunicare volumul şi ritmul interacţiunilor • dinamica autodezvăluirilor reciproce

Forme ale procesului de comunicare

Comunicare interpersonală

desfăşurată în absenţa/prezenţa unui lider: când există divergenţe de opinie între X şi Y faţa de Z există 3 reacţii comportamentale diferite: • apropierea celor două atitudini; • atenuarea importanţei acordate subiectului ce formeaă sursa tensiunii; • eşec al primelor 2 variante  relaţiei afective între X şi Y  reducerea intensităţii se diminuează nevoia de comunicare reciprocă.

Forme ale procesului de comunicare

Comunicare intrapersonală

• Controversată • • dialog cu sine (monolog interior); ajută la fixarea unor noţiuni sau clarificarea anumitor • probleme; dacă folosirea acestei forme de comunicare e frecventă → probleme intrapsihice ale individului.

Forme ale procesului de comunicare

Comunicare de grup

• extensie a comunicării interpersonale; • • poate furniza informaţii relativ la pasivismul sau activismul manifestat de anumite persoane pe parcursul procesului de comunicare; folosită cu succes de psihoterapeuţi

Comunicare mediatizată

• este unidirecţională, lipsită de feed-back imediat din partea receptorilor • mesajele sunt difuzate în general prin intermediul unor dispozitive tehnice şi al unor canale media

Forme ale procesului de comunicare

Comunicare de masă

• o formă a comunicării mediatizate; • realizată de către specialişti, profesionisti ai comunicării:

Comunicare esopică

• anumite fapte sau evenimente ce nu pot fi aduse la cunoştinţa cuiva în mod direct sunt comunicate în mod indirect prin intermediul unor fabule, maxime, cugetări, analogii, aluzii; • folosirea de personaje imaginare în locul personajelor reale (de obicei înlocuirea cu animale); • o stratagemă a comunicării esopice: exprimarea unei informaţii sub forma unei dezminţiri.

Forme ale procesului de comunicare

Comunicare politică şi electorală

• disciplină de sine-stătătoare; • are ca scop păstrarea unei legături intre actorii politici şi cetăţeni, precum şi dezvoltarea legăturii ca atare;

Comunicarea intra/inter-instituţională

• are loc un transfer şi contra-transfer informaţional, între membrii sau angajaţii unei instituţii, firme etc • doi parametrii ai succesului într-un mediu concurenţial: calitatea şi viteza de reacţie eficient de tranfer al informaţiilor.

 model

Forme ale procesului de comunicare

Comunicare publică

• informaţii de interes public;

Comunicare publicitară

• intrumentele, mijloacele si metodele folosite de agenţiile publicitare în scopul formării, promovării şi menţinerii imaginii unor produse / firme /actori / partide politice;

Comunicare educativă

• favorizarea accesului la ştiinţă al cetăţenilor cu ajutorul mijloacelor de difuzare în masă

Forme ale procesului de comunicare

Comunicare organizaţiilor societăţilor civile Comunicare paradoxală

• în timp de conflict, război: constă în dezinformarea adversarului care ştie, la rândul său, că este dezinformat; • • f. util în reuşita operaţiunilor secrete; se aplică cenzura, pentru a ridica moralul forţelor proprii.

Comunicare internaţională

• între opinia publică mondială şi cei de care depind marile evenimente care influenţează umanitatea; altă valenţa: • comunicarea diplomatică

Vă mulţumesc!