Transcript Slide 1

Interdependenţa şi dinamica funcţiilor managementului
- acum 4-5decenii – prioritare organizarea şi control(-evaluarea)
(de tip cazon);
- în prezent – previziune, antrenare şi organizare.
Amploarea procesului de management pe verticala sistemului
managerial.
Modificarea intensităţii procesului de management în timp, la
începutul şi sfârşitul anului, trimestrului, lunii (calendaristice).
Previziunea – evoluţie ciclică a intensităţii acesteia (înaintea
începerii unei noi perioade de activitate – punct maxim,
menţinându-se la nivel înalt şi la începutul perioadei de activ.)
Organizarea – asemănătoare previziunii, cu deosebirea că:
- intensitatea maximă după cea a previziunii – asigurarea realizării
ob.previzionate;
- în decursul anului(perioadei de activitate) se menţine la nivel mai
ridicat decât P;
-amplitudinea modificării intensităţii mai mică decât la previziune.
Coordonarea - evoluţie ciclică diferită a intensităţii faţă de P şi O:
intensitate maximă pe aproape toată perioada de activitate, mai
restrânsă la început şi sfârşit de perioadă.
Antrenarea – fundamentată pe motivarea complexă, menţinută la nivel
înalt, cu o uşoară intensificare în zilele imediat următoare după
încheierea unei perioade de activitate.
(Control-)Evaluarea – intensitate ridicată pe parcursul întregii perioade
de activitate şi amplificarea intensităţii la sfârşitul perioadei şi
începutul următoarei perioade.
Principiile managementului – generale pentru întreg sistemul de management
- specifice se referă la subsistemele
manageriale(riguros conturate pentru subsistemele organizatoric
şi informaţional)
Principiile generale ale managementului:
- asigurării concordanţei dintre parametrii sistemului de management al
organizaţiei cu caracteristicile sale esenţiale şi ale mediului ambiant (corelare,
adaptare şi perfecţionare a SM la situaţia din cadrul organizaţiei, la cultura
organizaţională şi la contextul socio-economic în care-şi desfăşoară activitatea);
-
managementului participativ – implicarea managerilor, proprietarilor,
specialiştilor(reprezentanţi ai proprietarilor) şi alţi stakeholderi semnificativi
apelând la leadership şi realizând un nou tip de cultură organizaţională;
-
motivării tuturor factorilor implicaţi, a stakeholderilor în activităţile
organizaţiei – dimensionarea şi alocarea resurselor, stabilirea şi utilizarea
stimulentelor şi sancţiunilor materiale şi morale de către factorii decizionali,
astfel încât să asigure o armonizare a intereselor tuturor părţilor implicate;
-
eficacităţii şi eficienţei – modelarea sistemului de management
(dimensionarea, structurarea şi combinarea tuturor proceselor şi relaţiilor de
management) să aibă în vedere maximizarea efectelor pozitive economicosociale cuantificabile şi necuantificabile ale organizaţiei, vizând asigurarea unei
competitivităţi ridicate.
eficacitate – îndeplinirea obiectivelor şi/sau sarcinilor previzionate, la
termen şi în condiţiile prestabilite;
eficienţă – efecte (venituri) superioare eforturilor (cheltuielilor) implicate.
Este importantă (esenţială) cunoaşterea şi însuşirea principiilor
managementului de către toţi cei implicaţi direct sau indirect în
managementul organizaţiilor, dar “cel mai important fel de
cunoştinţe despre principiile conducerii sunt cele privind modul
cum trebuie să le aplicăm”(Henry Fayol, la constituirea
managementului întreprinderilor ca o ştiinţă).
Evoluţia managementului pe plan mondial şi în România
De la constituirea primelor formaţiuni istorice – formele incipiente ale activităţii de
conducere: reguli şi prescripţii.
Conturarea ştinţei managementului la începutul secolului XX, în capitalism
(complexitatea şi dinamismul evoluţiei activităţilor în toate domeniile, în
primul rând în economie).
Henry Fayol şi Frederic Taylor
În funcţie de natura conceptelor şi metodelor utilizate preponderent, de funcţiile
managementului cărora li se acordă prioritate şi de funcţiunile organizaţiei
asupra cărora se axează, delimităm patru şcoli de management: clasică
(tradiţională); behavioristă(comportistă); cantitativă; sistemică.
Şcoala clasică (tradiţională)
– concepte şi instrumente economice(profit,
cheltuieli, investiţii etc.) în manieră analitică;
- relaţiile de management examinate în ansamblul lor, cu accent
pe organizare(organizaţie...producţie);
- contribuţie decisivă la constituirea ştiinţei managementului.
Şcoala behavioristă(comportistă) – concepte şi metode sociologice şi
psihologice(sistemul de valori, comportamentul individual şi organizaţional,
atitudini, aptitudini, leadership, cultură organizaţională, motivaţie etc.);
- coordonare, organizare, antrenare(motivare) şi controlevaluare(firmă...P, C-D şi RU).
D.Mc.Gregor, M. Crozier, Moreno, R.Weber, M. Gvisiani, J. Indraskiewicz
ş.a.
Şcola cantitativă - concepte şi metode matematice şi statistice(teoria grafelor,
firelor de aşteptare, analiza combinatorie, programarea liniară etc.);
- previziunea şi organizarea (producţie, comercială şi C-D)
A. Kaufman, E. Kameniţer, C. Afanasiev, J. Starr, F. Goronzy ş.a.
Şcoala sistemică – sinteză a precedentelor (cea mai complexă şi aplicativă),
dominantă în prezent.
P.Drucker, R. Johnson, H.Mintzberg, M. Porter, C. Popov, Ph. DeWoot ş.a.
... în România...prima data în Europa – sistemul taylorist-ţesătoria de bumbac din
Piteşti... V. Madgearu curs management 25.01.1916
Managementul bazat pe cunoştinţe
Principii şi percepte generale privind conceperea şi implementarea managementului
bazat pe cunoştinţe:
-
-
-
-
Tratarea cunoştinţelor ca element determinant ale funcţionalităţii şi
performanţelor organizaţiei;
Abordarea şi utilizarea cunoştinţelor în multivarietatea şi multidimensionalitatea
lor (...de importanţă strategică);
Focalizarea managementului asupra tratării complexe a cunoştinţelor în cadrul
organizaţiei;
Integrarea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale în procesele şi
relaţiile de P, O, C, A şi C-E ale firmei;
Identificarea, utilizarea şi valorificarea eficientă a cunoştinţelor prin soluţii
manageriale care să combine personalul de specialitate cu tehnologiile
informaţionale, comunicaţionale etc.performante;
Conştientizarea de către toţi salariaţii organizaţiei că accesarea şi obţinerea
cunoştinţelor trebuie urmată obligatoriu de utilizarea, valorificarea şi protejarea
cunoştinţelor;
Inducerea (la personalul organizaţiei a) concepţiei şi comportamentelor potrivit
cărora împărţirea(distribuirea, răspândirea către) şi utilizarea cunoştinţelor - cu
alte persoane – este o abordare normală şi eficace (organ.şi indiv.);
-
-
Valorif.superioară a cunoştinţelor se realiz.preponderent prin “reţele” şi
mecanisme orizontale şi pe diagonală (nu prin abordări organz.de tip ierarhic),
interne şi externe organizaţiei, care să funcţ.preponderent pe princ.ec.de piaţă;
Acordarea unei atenţii speciale persoanelor, zonelor şi proceselor de muncă unde
se obţin şi utiliz.intens noile cun..;
Managementul bazat pe cunoştinţe este un demers continuu pe tot parcursul
existenţei organizaţiei;
Cunoştinţele reprezintă o sursă principală de putere, atât pentru indivizi cât şi
pentru organizaţii;
Managementul cunoştinţelor este costisitor, dar şi mai scumpă este neglijarea
acestora:
Managementul cunoştinţelor necesită manageri şi organisme manageriale
specializate în acest domeniu:
Transformarea firmei într-o organizaţie care învaţă permanent;
Protejarea cunoştinţelor individuale şi organizaţionale din cadrul firmei;
Obiectivele şi criteriile de apreciere ale necesităţii şi calităţii managementului
bazat pe cunoştinţe şi ale managerilor şi specialiştilor care-l exercită sunt
reprezentate de performanţele obţinute de firmele respective.
Raporturile dintre ştiinţa managementului şi managementul ştiinţific
Managementul este ştiinţa care se ocupă cu studiul proceselor şi
relaţiilor de management din cadrul sistemelor socio-economice,
în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează,
sistematizării şi generalizării acestora şi conceperii de noi sisteme,
metode, tehnici de management, care să asigure evoluţia
competitivă a acestora (sistemelor studiate) în raport cu ele însele
sau cu altele(comparabile).
Ansamblul proceselor de muncă prin care elementele teoreticometodologice furnizate de ştiinţa managementului sunt
operaţionalizate în practica socială reprezintă managementul
ştiinţific.
...munca de zi cu zi a managerilor care-şi desfăşoară activitatea la
toate nivelurile ierarhice din organizaţii.
...fundamentată pe cunoaşterea şi aplicarea elementelor teoreticometodologice puse la dispoziţie de ştiinţa managementului.
...cealaltă parte a muncii managerilor >>> conducere empirică
Caracteristicile managementul ştiinţific
- aportul creativ determinat de complexitatea şi
diversitatea situaţiilor de management;
- diversitatea şi eterogenitatea sa ca urmare a
conţinutului şi modului de manifestare;
- pronunţatul său caracter “uman” (deciziile şi
acţiunile oamenilor; modelarea muncii lor);
- caracterul “de masă” (executanţii>>>acţionari şi
...principiul mangementului participativ).
Interdependenţa dintre ştiinţa managementului şi
managementul ştiinţific
...amplificată ca urmare a unui complex de factori:
- ştiinţa ->>>factor(forţă) de producţie; noi valenţe ale trinomului:
şt.man. – man.şt. – competitivitate;
- creşterea nivelului de pregătire al componenţilor organizaţiei;
- proliferarea managementului participativ(mai ales în cadrul
firmelor mari şi medii, unde legea prevede obligativitate).
Mai mult decât raportul dintre teorie şi practică: dimensiunea
umană specifică şi caract.de masă al act.de manag.
Impactul şt.man.asupra activ.mangeriale constă în: imprimarea unui
conţinut ştiinţific; generarea unei funcţionalităţi superioare;
creşterea performanţelor generale ale firmelor; amplificarea
sustenabilităţii organizaţiilor.
Guvernarea corporativă
s-a conturat ca un domeniul specific al managementului ştiinţific în urmă cu mai
puţin de douăzeci de ani, dar se pare că aplicarea „în practică” nu şi-a atins
scopul. Gândită teoretic ca posibil răspuns la încercarea de delimitare a
managementului companiei de proprietarii acesteia, guvernarea corporativă ar
trebui să reprezinte „practica mangerială prin care se asigură conducerea unei
organizaţii în interesul proprietarilor de către manageri profesionişti, altii decât
proprietarii”.
Din perspectiva companiei, se asigură un control eficace, necesar
pentru a satisface interesele actualilor proprietari dar şi pentru a
atrage noi investitori. Totodată, companiile care beneficiază de o
conducere corporativă riguroasă sunt funcţionale şi profitabile,
contribuind la buna funcţionare a economiei în ansamblu (a
sistemului economiei de piaţă, a economiei naţionale şi
internaţionale).
Se presupune că în condiţiile guvernării corporative consiliul de administraţie:
– acţionează în interesul acţionarilor;
– asigură sisteme de control intern eficace şi se îngrijeşte de sănătatea etică a
organizaţiei;
– oferă viziune şi direcţie strategică, supraveghere şi control al mediului şi –
acolo unde este cazul – pune sub semnul întrebării actualele sisteme.
Practic guvernarea corporativă ar reprezenta o formă specifică de management
ştiinţific vizând relaţiile şi procesele manageriale centrate pe stakeholderi
externi organizaţiei (prezentând anumite particularităţi). Organizaţiile pentru
care se impune guvernarea corporativă prezintă anumite particularităţi, fiind de
mare importanţă economică şi socială. Ne referim la totalitatea companiilor mari
şi mijlocii din lume, cu impact deteminant asupra performanţelor economiilor
naţionale şi economiei mondiale şi a asigurării eticii în derularea afacerilor.
“...reprezintă un set de reguli, decizii, acţiuni şi stimulente prin care managementul
unei organizaţii este astfel direcţionat şi controlat încât să maximizeze profitul şi
valoarea organizaţiei pentru proprietarii şi ceilalţi stakeholderi ai săi.”
Sistemul managerial al organizaţiei (Sistemul de management)
-
subsistemul organizatoric;
subsistemul informaţional;
subsistemul decizional;
subsistemul metode şi tehnici de management;
subsistemul managementului resurselor umane;
alte elemente de management.