Transcript Managementul organizaţiei - Academia de Studii Economice

Definirea ştiinţei managementului
Managementul organizaţiei rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de
management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le
guvernează şi a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de
conducere, de natură să asigure obţinerea, menţinerea şi creşterea competitivităţii.
(O.Nicolescu, I.Verboncu, Managementul organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 2007, pag.18)
Managementul organizaţiei rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de
management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le
guvernează şi a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de
conducere, de natură să asigure obţinerea, menţinerea şi creşterea
competitivităţii.
Managementul organizaţiei este componentă (cea mai dezvoltată, cunoscută şi ...
importantă) a ştinţei managementului organizaţiei.
Managementul este ştiinţa care se ocupă cu studiul proceselor şi relaţiilor de
management din cadrul sistemelor socio-economice, în vederea descoperirii
legităţilor şi principiilor care le guvernează, sistematizării şi generalizării
acestora şi conceperii de noi sisteme, metode, tehnici de management, care să
asigure evoluţia competitivă a acestora (sistemelor studiate) în raport cu ele
însele sau cu altele(comparabile).
(I.Cochină, Managementul general al firmei, editia a II-a, Editura Tribuna economică, Bucureşti, 2005, pag.14)
- societăţii în ansamblu (vizează întreaga societate d.p.v.
economic, social, politic etc.)
- economice
Ştiinţa conducerii:
- sociale
- politice (dacă vizează numai acel domeniu, la nivelul
societăţii, al unei ţări etc.)
- organizaţiei ... întreprinderii ... firmei etc.
Managementul organizaţiei – componenta căreia îi este consacrată peste jumătate din
literatura de specialitate (de management) în lume:
- întreprinderea (firma) este unitatea economico-socială ce constituie “celula de bază” a
sistemului economiei naţionale, principalul generator de valoare (adăugată şi de
întrebuinţare), în care îşi desfăşoară activitatea majoritatea populaţiei oricărei ţări;
- primele studii s-au realizat în întreprindere, locul inovării teoretice şi practice în
domeniul managementului.
Procesele şi relaţiile de management
Dublul caracter al managementului organizaţiei:
- economic <<< disciplină economică de sinteză
- multidisciplinar <<< integrarea de categorii şi metode ale altor
ştiinţe.
Procesele de muncă în cadrul sistemelor socio-umane de:
- execuţie (se acţionează direct sau indirect asupra
obiectelor cu ajutorul unor mijloace de muncă, generându-se produse şi/sau servicii corespunzător activităţii de
bază a organizaţiei şi obiectivelor previzionate);
- management (o parte a forţei de muncă acţionează asupra
celeilalte părţi, a majorităţii resurselor umane, în vederea realizării unei eficienţe cât mai ridicate, având un
caracter multidimensional).
Procesele de management – ansamblul fazelor proceselor de muncă din cadrul organizaţiei, prin care
se determină obiectivele acesteia şi ale subsistemelor incorporate, resursele şi procesele de muncă
necesare realizării lor şi executanţii acestora, prin care se integrează şi controlează munca
personalului folosind un complex de abordări, metode şi tehnici în vederea îndeplinirii cît mai
eficiente a raţiunilor ce au determinat înfinţarea respectivei organizaţii.
Componentele principale corespund funcţiilor(atributelor) managementului(conducerii): P, O, C, A, C-E.
Fazele sau etapele principale ale procesului tipic de management: - previzională (P şi celelalte în viziune
prospectivă, anticipare...)
- de operaţionalizare (O, C şi A)... management operativ – decizii curente
- de comensurare şi interpretare a rezultatelor (C-E, pe baza obiectivelor şi criteriilor ...previzionate).
Procesele de management se deosebesc de alte procese de muncă prin următoarele trăsături: interdependenţa
activităţilor componente; continuitate;ciclitate; progresivitate; eficacitate.
Relaţiile de management pot fi definite ca raporturile care se stabilesc între
componenţii organizaţiei şi între aceştia şi componenţii altor sisteme în
procesele previzionării, organizării, coordonării, antrenării şi control-evaluării
activităţilor acestora.
- triplă determinare: social-economică; tehnico-materială; umană.
- sunt influenţate de mai mulţi factori (variabile organizaţionale): natura
proprietăţii; categoria de organizaţie; complexitatea producţiei(activităţii de
bază) şi continuitatea acesteia; caracteristicile proceselor tehnologice;
dimensiunea organizaţiei; complexitatea organizaţiei; nivelul dotării tehnice;
gradul de cooperare şi specializare;dispersia teritorială a subunităţilor;
caracteristicile materiilor prime şi materialelor; gradul de automatizare a tratării
informaţiilor; potenţialul uman; concepţia managerilor asupra managementului
organizaţiei; legislaţia priviind agenţii economici etc.
Funcţiile (atributele) managementului
Procesele de management sunt partajate(având în vedere natura
sarcinilor implicate de desfăşurarea lor şi modul de realizare) în:
-
-
Previziune – ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele
obiective ale organizaţiei şi componentelor sale, precum şi resursele şi principalele mijloace de
realizare a obiectivelor. Prognoze (minim 10 ani), planuri (ca forme de concretizare a strategiilor –
planuri pe termen lung 3-5... ani – sau a politicilor organizaţiei – planuri pe termen mediu 0,5-2 ani),
programe (orizont de timp redus). Ciclul previzional fără sfârşit: viziune, misiune, scopuri, previziune,
monitorizare, măsurare, analize, noi previziuni... Caracteristic în perioada actuală: reconsiderare –
fundamentarea pe cercetări de piaţă, pe cerinţele efective ale consumatorilor, apelând la instrumentarul
de marketing; exercitarea sa integral la nivelul organizaţiei; amplificarea dimensiunii strategice
(abordarea previziunii pe termen lung). Dublul caracter: funcţie managerială şi domeniu de sine
stătător al organizaţiei(d.şt).
Organizare - ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc şi delimitează
procesele de muncă fizică şi intelectuală şi componentele lor (mişcări, timpi, operaţii, lucrări, sarcini
etc.), precum şi gruparea acestora pe posturi, formaţii de muncă, compartimente şi atribuirea lor
resurselor umane, corespunzător anumitor criterii manageriale, economice, tehnice şi sociale, în
vederea realizării în cât mai bune condiţii a obiectivelor previzionate. Organizarea de ansamblu a
organizaţiei (stabilirea structurii organizatorice şi a sistemului informaţional) exercitată de
managementul superior al organizaţiei, condiţionând sensibil eficienţa procesului de management în
ansamblul său. Organizarea principalelor componente ale organizaţiei (domeniile sau funcţiile
organizaţiei) se realizează la nivelul managemntului mediu şi inferior, luând în considerare specificul
proceselor de muncă. Dublu caracter: funcţie managerială şi domeniu de sine stătător al
organizaţiei(disciplină ştiinţifică, cu instrumente specifice: analiza postului, analiza variabilelor
organizaţionale, drumul critic,, diagrama ASME, diagrama GANTT, graficul Hyjmans, operograma,
organigrama etc.) Caracteristic în perioada actuală: exercitarea organizării într-o viziune suplă şi
flexibilă; caracter creativ şi dinamic.
-
-
-
Coordonare – ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează
deciziile şi acţiunile personalului organizaţiile şi ale subsistemelor sale, în
cadrul previziunilor şi sistemului organizatoric stabilit anterior. – organizarea în
dinamică – determinată de: dinamismul organizaţiei şi al mediului ambiant,
imposibil de reflectat în totalitate în previziuni şi în sistemul organizatoric;
complexitatea, diversitatea şi, parţial, ineditul reacţiilor personalului şi
subsistemelor organizaţiei. –bilaterala-multilaterală.
Antrenare – încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se
determină personalul organizaţiei să contribuie la realizarea obiectivelor
previzionate, pe baza luării în considerare a factorilor care îl motivează.
Fundamentul antrenării: Motivarea: pozitivă – amplificarea satisfacţiilor
personalului (realizarea sarcinilor, accesibilă majorităţii executanţilor); negativă
– ameninţarea cu reducerea satisfacţiilor (nerealizarea sarcinilor, inaccesibilă
unei părţi apreciabile a executanţilor). Man.şt.-scări motivaţionale: Maslowcerinţe fiziologice, securitate, contacte umane, status social, autoralizare.
Proces(sistem) motivaţional:complex, diferenţiat şi gradual.
Control-evaluare – ansamblul proceselor de muncă prin care performanţele
organizaţiei, subsistemelor şi componenţilor acesteia sunt măsurate şi comparate
cu obiectivele şi standardele stabilite initial(anterior), în vederea eliminării
deficienţelor constatate şi integrării abaterilor pozitive.(măsurarea rezultatelor;
compararea realiz.cu ob.şi standarde; determinarea cauzelor; efectuarea
corecturilor) Caracter preventiv, flexibil şi adaptiv, fără a pierde din rigurozitate.
Modalităţi:implicit, independent, divizat şi intens.