Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. (Romani.
Download ReportTranscript Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. (Romani.
Slide 1
Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui.
Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.
(Romani 12:7)
STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA
DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME
LA DOINA „FRUNZĂ VERDE MAGHERAN...”
Lecţii recapitulative pentru elevii din clasa a VIII-a
Prof. IOAN HAPCA
Slide 2
admiraţia faţă de vitejia şi curajul haiducului
•
Creaţia populară „Frunză verde magheran...” face
parte din creaţia de poezii populare publicată de Vasile
Alecsandri şi este inclusă în partea intitulată „Doine din
Ţara Românească" sub titlul „Mehedinţeanul”, cu numărul
LV.
•
Ea este o doină de haiducie în care poetul popular îşi
exprimă în mod direct admiraţia faţă de vitejia şi curajul
haiducului, faţă de dorinţa acestuia de a se alătura celor care
luptă pentru libertate socială şi naţională.
•
Doina începe, în cea mai bună tradiţie a liricii noastre
populare, prin expresia „frunză verde magheran", şi este
structurată în două părti, cea de-a doua parte fiind marcată
tot de o construcţie specifică: „Frunză verde păducel".
Slide 3
haiducia văzută ca un fenomen social
•
Deşi doina este localizată prin câteva elemente lexicale
(„mehedinţean", „Olt.'', „mehedinţi", „Tudor",
„mehedinţel", „Dunărea"), aspectele de viaţa la care ea se
referă sunt generale — haiducia văzută ca un fenomen
social, ca o formă de rezistenţă şi luptă pentru libertate.
•
În prima parte, eul liric se confesează, îşi dezvăluie
originea marcată de o latură reală, concretă a existenţei, dar
şi de alta fabuloasă, izvorâtă din legătura cu natura si în care
rezidă calităţile lui deosebite: „Sunt născut pe frunzi de fag
/ Ca să fiu la lume drag./ Şi-s scăldat de mic în Olt, / Să
mă fac viteaz de tot / Şi-s frecat cu busuioc,/ Să am zile cu
noroc.”
Slide 4
satisfacţia, bucuria şi speranţa
•
Urmarea firească a acestei legături intime cu natura este, mai
târziu, haiducia, căci în mijlocul munţilor şi al codrilor voinicul îşi
împlineşte şi îşi manifestă personalitatea şi menirea: „Apoi m-am
lăsat în vale / Cu trei rânduri de pistoale, / Ş-am ajuns un voinicel /
Cu inima de oţel.”
•
Trecerea către partea a doua a doinei este realizată printr-o
exclamaţie retorică („Aoleo! Ce foc de dor!”) prin care eul liric îşi
exprimă satisfacţia, bucuria şi speranţa că va avea posibilitatea să se
alăture lui „badea Tudor”.
•
De aceea, în cea de-a doua parte, care începe cu expresia „Frunză
verde păducel”, este evidenţiată adeziunea totală a haiducului faţă de
mişcarea lui Tudor Vladimirescu, în slujba căreia îşi va pune toate
calităţile - curajul, priceperea în mânuirea puştii, rapiditatea în luptă,
spiritul de sacrificiu: „Un şoiman mehedinţel,/ Care ştie să chitească
/ Rândunica s-o lovească, / Şi mai ştie de călare / Să se lupte-n fuga
mare./ Şi mai ştie să înoate/ Vâslind Dunărea din coate.
Slide 5
creşterea dramatismului comunicării
•
Doina se încheie cu aceeaşi exclamaţie retorică
prin care este marcat şi sfârşitul primei părţi
(„Aoleo!”), ea dobândind astfel, în primul rând, o
perfectă unitate compoziţională.
•
De asemenea, reluarea exclamaţiei la finalul
fiecărei părţi duce la creşterea dramatismului
comunicării unor sentimente, la evidenţierea
profunzimii acestora. Ideea de dramatism, de
potenţare a trăirilor sufleteşti este accentuată şi de
prezenţa expresiilor „ce foc de dor”, „mă arde
focul”, „ţipă sufletul în mine”, alăturate exclamaţiei
„Aoleo!”, care, în final, se şi repetă.
Slide 6
dorinţa arzătoare de libertate a haiducului
•
Sentimentul predominant este dorinţa arzătoare de
libertate a haiducului, căruia i se alătură ataşamentul total şi
necondiţionat faţă de cei care luptă pentru neatârnare
naţională şi dreptate socială, de aici izvorând şi un sentiment
de bucurie sinceră, nereţinută.
•
Pe lângă aceste sentimente sunt evidente şi mândria de
a fi haiduc şi conştiinţa de sine a voinicului, care se
autodefineşte prin raportare la natură şi la lumea
înconjurătoare. Nu e nimic arogant în această atitudine
pentru că însuşirile enumerate sunt, de fapt, ale fiecărui
haiduc, şi astfel se conturează un portret tipic, care urmează
unei interogaţii tot cu caracter general: „Cine-a merge după
el?/ Un şoiman mehedinţel,/ Care ştie să chitească/
Rândunica s-o lovească [...]”.
Slide 7
o diversitate de procedee artistice
•
Toate sentimentele amintite şi însuşirile
haiducului sunt exprimate cu o forţă impresionantă
şi o diversitate de procedee artistice.
•
Se întâlnesc astfel forme de superlativ absolut
realizate în mod expresiv („viteaz de tot”, „ce foc de
dor”), repetarea exclamaţiei retorice „Aoleo”,
epitetul metaforic „cu inima de oţel”, forma inversă
a verbului la viitor, „veni-va", diminutivele
„voinicel”, „mehedinţel”, precum şi substantivul
comun „badea”, asociat celui propriu - „Tudor”,
creându-se astfel impresia unei atmosfere de
comunicare intimă, de apropiere sufletească.
Slide 8
o diversitate de procedee artistice
•
Se remarcă pronunţatul caracter liric al
textului poetic, nu numai prin mijloacele
menţionate anterior, ci şi prin folosirea unor
verbe la persoana I singular („sunt”, „să fiu”,
„să mă fac”, „am crescut”, „am ajuns” etc.) şi
a pronumelor reflexive şi personale la aceleaşi
categorii gramaticale („mă”, „m-", „-mi”, „în
mine”), procedee prin care eul liric îşi
dezvăluie trăirile. Poezia are un ritm trohaic, o
rimă împerecheată sau pereche şi măsura de 78 silabe.
Slide 9
o împletire a diferitelor motive folclorice
•
Ca în orice creaţie populară, în aceasta doină se
constată o împletire a diferitelor motive folclorice
(legătura om-natură, motivul codrului, motivul
haiduciei, al dorului, al norocului, dezvoltate prin
procedee specifice creaţiei populare literare paralelismul sintactic, acumulările verbale, gradarea
ascendentă a sentimentelor etc.
•
Prin valoarea ei estetică, prin simplitatea
formei şi prin sinceritatea sentimentelor
exprimate şi această doină dovedeşte, alături
de alte creaţii folclorice româneşti, valoarea şi
originalitatea literaturii noastre populare.
Slide 10
doinele, creaţii populare lirice
•
Poporul român este creatorul unui adevărat tezaur
artistic, în cadrul căruia un loc aparte îl ocupă doinele,
creaţii populare lirice care exprimă o varietate de sentimente
deosebit de puternice.
•
În această specie se încadrează şi poezia „Frunză verde
magheran...” , deoarece s-a transmis pe cale orală din
generaţie în generaţie şi are un autor anonim care îşi
exprimă direct, ca în orice operă lirică, trăirile sale: dorinţa
de libertate şi de dreptate socială, ataşamentul faţă de aceste
idei din care izvorăşte un sentiment de bucurie sinceră,
nereţinută. Aceste sentimente sunt deosebit de puternice, iar
profunzimea lor este ilustrată prin folosirea exclamaţiei
retorice „aoleo”, care se repetă şi este însoţită de alte
expresii menite să potenţeze sentimentele exprimate: „ce foc
Slide 11
caracterul oral, anonim şi popular
•
Caracterul popular al acestei doine este
dovedit şi de prezenţa unor cuvinte şi forme
populare: „frunzi”, „maica”, „a merge”, „să
chitească”, „să cere” etc. şi de elementele de
versificaţie specifice creaţiei orale.
•
Se observă astfel că poezia este o doină
datorită caracterului ei oral, anonim şi popular,
precum şi a diversităţii sentimentelor
exprimate şi a profunzimii acestora.
Slide 12
Caracteristicile unei doine populare:
• — specie a genului liric;
• — în versuri, în general scurtă, astrofică sau
cu strofe inegale;
• — predomină rima pereche sau monorima,
care sporesc muzicalitatea;
• — titlul este lung, fiind, de regulă, primul
vers;
• — eul liric devine, în funcţie de tipul doinei,
haiducul, tânărul îndrăgostit, cel ce pleacă la
Slide 13
Caracteristicile unei doine populare:
• — deoarece sentimentele nu sunt în realitate
separate, tot aşa apar ele şi în doine, unul fiind
predominant şi ajutând la categorisirea doinei;
• — apare, pregnant, comuniunea omului cu
natura;
• — tablourile sunt în general dinamice, pline de
viaţă, dezvăluind trăirile intense ale eului liric,
prin prezenţa persoanei I singular;
Slide 14
Caracteristicile unei doine populare:
•
•
•
•
•
•
— se cântă într-un tempo larg, tărăgănat, având drept
alte caracteristici următoarele elemente structurale:
scara unitonală, uneori redusă la un număr mic de sunete;
formule melodice tipice;
ritm liber nesimetric, cu o emisiune vocală specifică
diferenţiindu-se de la o regiune la alta;
versul nu este definitiv legat de o melodie, astfel încât un
text poate circula pe mai multe melodii, după cum o
melodie poate primi mai multe texte;
îmbinarea versurilor cu melodia nu este totuşi, arbitrară, în
aceasta constând creaţia decisivă a autorului/autorilor.
Slide 15
Caracteristicile unei doine populare:
• — ca melodie, doina are un caracter
unitar, constituind, în unele regiuni
(precum Ţara Oaşului sau
Maramureşul) unicul tip de melodie
cunoscut pentru cântecele profane;
• — astăzi, ea se mai numeşte şi cântec
lung, prelung, de coastă, de frunză şi
circulă în toată ţara.
Slide 16
DESPRE LECŢIILE CUPRINZÂND
Doina „ Frunză verde magheran”
Concept original şi realizare:
Numai pentru UZ INTERN la
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII
Vişeu de Jos ~ Jud. MARAMUREŞ
str. Principală, nr. 1111
Tel. 0262-368013
E-mail: [email protected]
Autor > Prof. IOAN HAPCA
Slide 17
Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui.
Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.
(Romani 12:7)
STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA
DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME
LA DOINA „FRUNZĂ VERDE MAGHERAN...”
Lecţii recapitulative pentru elevii din clasa a VIII-a
Prof. IOAN HAPCA
Slide 2
admiraţia faţă de vitejia şi curajul haiducului
•
Creaţia populară „Frunză verde magheran...” face
parte din creaţia de poezii populare publicată de Vasile
Alecsandri şi este inclusă în partea intitulată „Doine din
Ţara Românească" sub titlul „Mehedinţeanul”, cu numărul
LV.
•
Ea este o doină de haiducie în care poetul popular îşi
exprimă în mod direct admiraţia faţă de vitejia şi curajul
haiducului, faţă de dorinţa acestuia de a se alătura celor care
luptă pentru libertate socială şi naţională.
•
Doina începe, în cea mai bună tradiţie a liricii noastre
populare, prin expresia „frunză verde magheran", şi este
structurată în două părti, cea de-a doua parte fiind marcată
tot de o construcţie specifică: „Frunză verde păducel".
Slide 3
haiducia văzută ca un fenomen social
•
Deşi doina este localizată prin câteva elemente lexicale
(„mehedinţean", „Olt.'', „mehedinţi", „Tudor",
„mehedinţel", „Dunărea"), aspectele de viaţa la care ea se
referă sunt generale — haiducia văzută ca un fenomen
social, ca o formă de rezistenţă şi luptă pentru libertate.
•
În prima parte, eul liric se confesează, îşi dezvăluie
originea marcată de o latură reală, concretă a existenţei, dar
şi de alta fabuloasă, izvorâtă din legătura cu natura si în care
rezidă calităţile lui deosebite: „Sunt născut pe frunzi de fag
/ Ca să fiu la lume drag./ Şi-s scăldat de mic în Olt, / Să
mă fac viteaz de tot / Şi-s frecat cu busuioc,/ Să am zile cu
noroc.”
Slide 4
satisfacţia, bucuria şi speranţa
•
Urmarea firească a acestei legături intime cu natura este, mai
târziu, haiducia, căci în mijlocul munţilor şi al codrilor voinicul îşi
împlineşte şi îşi manifestă personalitatea şi menirea: „Apoi m-am
lăsat în vale / Cu trei rânduri de pistoale, / Ş-am ajuns un voinicel /
Cu inima de oţel.”
•
Trecerea către partea a doua a doinei este realizată printr-o
exclamaţie retorică („Aoleo! Ce foc de dor!”) prin care eul liric îşi
exprimă satisfacţia, bucuria şi speranţa că va avea posibilitatea să se
alăture lui „badea Tudor”.
•
De aceea, în cea de-a doua parte, care începe cu expresia „Frunză
verde păducel”, este evidenţiată adeziunea totală a haiducului faţă de
mişcarea lui Tudor Vladimirescu, în slujba căreia îşi va pune toate
calităţile - curajul, priceperea în mânuirea puştii, rapiditatea în luptă,
spiritul de sacrificiu: „Un şoiman mehedinţel,/ Care ştie să chitească
/ Rândunica s-o lovească, / Şi mai ştie de călare / Să se lupte-n fuga
mare./ Şi mai ştie să înoate/ Vâslind Dunărea din coate.
Slide 5
creşterea dramatismului comunicării
•
Doina se încheie cu aceeaşi exclamaţie retorică
prin care este marcat şi sfârşitul primei părţi
(„Aoleo!”), ea dobândind astfel, în primul rând, o
perfectă unitate compoziţională.
•
De asemenea, reluarea exclamaţiei la finalul
fiecărei părţi duce la creşterea dramatismului
comunicării unor sentimente, la evidenţierea
profunzimii acestora. Ideea de dramatism, de
potenţare a trăirilor sufleteşti este accentuată şi de
prezenţa expresiilor „ce foc de dor”, „mă arde
focul”, „ţipă sufletul în mine”, alăturate exclamaţiei
„Aoleo!”, care, în final, se şi repetă.
Slide 6
dorinţa arzătoare de libertate a haiducului
•
Sentimentul predominant este dorinţa arzătoare de
libertate a haiducului, căruia i se alătură ataşamentul total şi
necondiţionat faţă de cei care luptă pentru neatârnare
naţională şi dreptate socială, de aici izvorând şi un sentiment
de bucurie sinceră, nereţinută.
•
Pe lângă aceste sentimente sunt evidente şi mândria de
a fi haiduc şi conştiinţa de sine a voinicului, care se
autodefineşte prin raportare la natură şi la lumea
înconjurătoare. Nu e nimic arogant în această atitudine
pentru că însuşirile enumerate sunt, de fapt, ale fiecărui
haiduc, şi astfel se conturează un portret tipic, care urmează
unei interogaţii tot cu caracter general: „Cine-a merge după
el?/ Un şoiman mehedinţel,/ Care ştie să chitească/
Rândunica s-o lovească [...]”.
Slide 7
o diversitate de procedee artistice
•
Toate sentimentele amintite şi însuşirile
haiducului sunt exprimate cu o forţă impresionantă
şi o diversitate de procedee artistice.
•
Se întâlnesc astfel forme de superlativ absolut
realizate în mod expresiv („viteaz de tot”, „ce foc de
dor”), repetarea exclamaţiei retorice „Aoleo”,
epitetul metaforic „cu inima de oţel”, forma inversă
a verbului la viitor, „veni-va", diminutivele
„voinicel”, „mehedinţel”, precum şi substantivul
comun „badea”, asociat celui propriu - „Tudor”,
creându-se astfel impresia unei atmosfere de
comunicare intimă, de apropiere sufletească.
Slide 8
o diversitate de procedee artistice
•
Se remarcă pronunţatul caracter liric al
textului poetic, nu numai prin mijloacele
menţionate anterior, ci şi prin folosirea unor
verbe la persoana I singular („sunt”, „să fiu”,
„să mă fac”, „am crescut”, „am ajuns” etc.) şi
a pronumelor reflexive şi personale la aceleaşi
categorii gramaticale („mă”, „m-", „-mi”, „în
mine”), procedee prin care eul liric îşi
dezvăluie trăirile. Poezia are un ritm trohaic, o
rimă împerecheată sau pereche şi măsura de 78 silabe.
Slide 9
o împletire a diferitelor motive folclorice
•
Ca în orice creaţie populară, în aceasta doină se
constată o împletire a diferitelor motive folclorice
(legătura om-natură, motivul codrului, motivul
haiduciei, al dorului, al norocului, dezvoltate prin
procedee specifice creaţiei populare literare paralelismul sintactic, acumulările verbale, gradarea
ascendentă a sentimentelor etc.
•
Prin valoarea ei estetică, prin simplitatea
formei şi prin sinceritatea sentimentelor
exprimate şi această doină dovedeşte, alături
de alte creaţii folclorice româneşti, valoarea şi
originalitatea literaturii noastre populare.
Slide 10
doinele, creaţii populare lirice
•
Poporul român este creatorul unui adevărat tezaur
artistic, în cadrul căruia un loc aparte îl ocupă doinele,
creaţii populare lirice care exprimă o varietate de sentimente
deosebit de puternice.
•
În această specie se încadrează şi poezia „Frunză verde
magheran...” , deoarece s-a transmis pe cale orală din
generaţie în generaţie şi are un autor anonim care îşi
exprimă direct, ca în orice operă lirică, trăirile sale: dorinţa
de libertate şi de dreptate socială, ataşamentul faţă de aceste
idei din care izvorăşte un sentiment de bucurie sinceră,
nereţinută. Aceste sentimente sunt deosebit de puternice, iar
profunzimea lor este ilustrată prin folosirea exclamaţiei
retorice „aoleo”, care se repetă şi este însoţită de alte
expresii menite să potenţeze sentimentele exprimate: „ce foc
Slide 11
caracterul oral, anonim şi popular
•
Caracterul popular al acestei doine este
dovedit şi de prezenţa unor cuvinte şi forme
populare: „frunzi”, „maica”, „a merge”, „să
chitească”, „să cere” etc. şi de elementele de
versificaţie specifice creaţiei orale.
•
Se observă astfel că poezia este o doină
datorită caracterului ei oral, anonim şi popular,
precum şi a diversităţii sentimentelor
exprimate şi a profunzimii acestora.
Slide 12
Caracteristicile unei doine populare:
• — specie a genului liric;
• — în versuri, în general scurtă, astrofică sau
cu strofe inegale;
• — predomină rima pereche sau monorima,
care sporesc muzicalitatea;
• — titlul este lung, fiind, de regulă, primul
vers;
• — eul liric devine, în funcţie de tipul doinei,
haiducul, tânărul îndrăgostit, cel ce pleacă la
Slide 13
Caracteristicile unei doine populare:
• — deoarece sentimentele nu sunt în realitate
separate, tot aşa apar ele şi în doine, unul fiind
predominant şi ajutând la categorisirea doinei;
• — apare, pregnant, comuniunea omului cu
natura;
• — tablourile sunt în general dinamice, pline de
viaţă, dezvăluind trăirile intense ale eului liric,
prin prezenţa persoanei I singular;
Slide 14
Caracteristicile unei doine populare:
•
•
•
•
•
•
— se cântă într-un tempo larg, tărăgănat, având drept
alte caracteristici următoarele elemente structurale:
scara unitonală, uneori redusă la un număr mic de sunete;
formule melodice tipice;
ritm liber nesimetric, cu o emisiune vocală specifică
diferenţiindu-se de la o regiune la alta;
versul nu este definitiv legat de o melodie, astfel încât un
text poate circula pe mai multe melodii, după cum o
melodie poate primi mai multe texte;
îmbinarea versurilor cu melodia nu este totuşi, arbitrară, în
aceasta constând creaţia decisivă a autorului/autorilor.
Slide 15
Caracteristicile unei doine populare:
• — ca melodie, doina are un caracter
unitar, constituind, în unele regiuni
(precum Ţara Oaşului sau
Maramureşul) unicul tip de melodie
cunoscut pentru cântecele profane;
• — astăzi, ea se mai numeşte şi cântec
lung, prelung, de coastă, de frunză şi
circulă în toată ţara.
Slide 16
DESPRE LECŢIILE CUPRINZÂND
Doina „ Frunză verde magheran”
Concept original şi realizare:
Numai pentru UZ INTERN la
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII
Vişeu de Jos ~ Jud. MARAMUREŞ
str. Principală, nr. 1111
Tel. 0262-368013
E-mail: [email protected]
Autor > Prof. IOAN HAPCA
Slide 17