Transcript Consilierea - ca suport psihologic al situaţiei de a fi - SMES

Dincolo de principiul iubirii si urii






Dorinţa de a face această prezentare s-a născut din colaborarea între Spitalul de Psihiatrie
“Al. Obregia” şi Complexul de Servicii Comunitare Găieşti, colaborare ce a pornit de la
necesitatea câtorva dintre adolescenţii ce locuiau în centru de a primi asistenţă psihiatrică
de specialitate
Prin această lucrare ne propunem să expunem problemele specifice unui centru
instituţionalizat creat pentru adolescenţii ce provin din familii cu dizabilităţi severe de
relaţionare, pentru care Serviciul de Asistenţă Socială a decis imposibilitatea continuării
vieţii în familie
Este vorba de un centru ce funcţionează din 2002, în care există permanet 47 de tineri cu
vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani - ce locuiesc în apartamente; mai există 25 de locuri
pentru adolescenţi cu dizabilităţi, 15 locuri pentru violenţă domestică (cupluri mamă – copil
– în cazuri de abuz emoţional, verbal sau fizic din partea soţului) şi 5 locuri pentru copiii
neglijaţi şi exploataţi – cu dizabilităţi
Titlul “Violenţa – dincolo de alternativa iubire – ură” reprezintă o metaforă
pentru ceea ce am considerat a fi quintesenţa relaţională a acestor adolescenţi
– acting-out-urile, abuzul, tentativele suicidare, violurile, trecerile rapide şi
brutale de la idealizare la devalorizare
Echipa ce lucrează cu aceşti adolescenţi este alcătuită din psihologi, asistenţi sociali şi
referenţi tineri, ocazional medicul psihiatru la care s-a făcut apel în cazurile de
decompensare, motiv pentru care lucrarea reuneşte şi particularităţi ale unor încercări de
consiliere psihologică sau psihopedagogică, cu accent pe dificultăţile rezultate din
structurările dizarmonice de personalitate ale adolescenţilor în cauză
Un cuvânt important de spus îl au mediul de provenienţă şi gradul de cultură al acestor
adolescenţi, dincolo de care rămân o serie de temeri, complexe şi insuccese
Adolescenţii instituţionalizaţi –
o privire de ansamblu
-
-
-
-
O proporţie mare dintre aceşti adolescenţi au un Q.I. semnificativ peste medie; de
regulă, aceştia au un frate sau o soră mai mare care este student(ă) sau lucrează în
învăţământ
Foarte puţini dintre ei păstrează legătura cu părinţii; în general problemele de
relaţionare au fost pe linia relaţiei paterne
În centru nu au fost semnalate tulburări legate de consumul de alcool, droguri sau
cerşetorie, cele mai frecvente reclamaţii fiind din sfera abandonului şcolar. Au existat
situaţii în care asistentul social sau referentul a mers cu ei şi a asistat la ore. Faptul
că provin din acest sistem protejat le dă prioritate în a fi reînscrişi în circuitul şcolar
activ – de exemplu, există adolescenţi de 18 ani care acum sunt în clasa a IX-a.
Refuză orice persoană fizică sau cadru instituţionalizat care ar putea fi privită ca o
tentativă de construire a unui Supra-Eu.
Tendinţa colegilor de clasă şi a celor din jur este de a-i privi în funcţie de ceea ce
spun, nu de a-i compătimi, însă dorinţa lor rămâne aceea de a ascunde şi de a se
ascunde
În general nu au probleme de adaptare la venirea în centru, mai ales că mulţi dintre
ei vin din casele de copii şi consideră mediul de aici mult mai favorabil. Mulţi dintre ei
sunt copii abuzaţi şi utilizează între ei un limbaj specific pe care au pretenţia ca
asistentul social şi referentul să îl cunoască a priori, fără ca ei să depună vreun efort
în acest sens; la neîndeplinirea acestei dorinţe tolerează greu frustrarea şi manifestă
crize de furie şi violenţă verbală.
Expunerea problemelor din
perspectivă psiho - socială






Bariere în comunicare
Nevoia de afectivitate
Lipsa încrederii în propria persoană
Nevoia de stimulare în orice tip de activitate
Tulburări de comportament de tipul: fugă, minciună, furt
Incapacitatea de a primi ceea ce li se oferă – vând sau chiar dau

Lipsa asumării responsabilităţii personale – cer totul de la
asistentul social – “trebuie să mergi cu mine oriunde am nevoie că
degeaba alimentele şi îmbrăcămintea primită
de-aia eşti plătit!”

Nevoia de a fi în centrul atenţiei – fie prin a crea probleme, fie prin
simptome conversive persistente – exemplul fetiţei ce a convins să i
se cumpere un aparat auditiv, deşi toate examinările oto-acustice
au demonstrat că nu este nevoie

Nerespectarea regulamentului intern, ce coexistă cu o imensă
teamă de a fi daţi afară din sistem; de menţionat că această
teamă există mai mult la cei cu nivel intelectual crescut
Particularităţi ale exprimării intenţiilor şi emoţiilor la
adolescenţii instituţionalizaţi (I)




Nu pot depăşi convingerea că sunt
cunoscuţi şi trataţi “ca obiecte”,
nemairămânând timp pentru
cunoaşterea lor ca persoane
Răspund agresiv la ceea ce li se oferă
şi sunt consideraţi “copii pe care
trebuie să stai cu băţul” pentru că nu
ştiu să primească altfel
Se comportă ca şi cum ar avea numai
drepturi, nu şi obligaţii faţă de acest
sistem – “statul trebuie să îmi ofere”
Trezesc uneori în personalul auxiliar
reacţii de tipul: “dă-le orice, să scăpăm
de ei!” – a primi prin forţă +
rejecţie


Fug dintr-un loc bun şi se duc în
necunoscut
Nu au sentimentul de CASĂ şi îi
deranjează dacă simt că personalul de
îngrijire şi-ar dori asta de la ei






Deziderate: - comunicarea
bidirecţională ar fi factorul princeps
consilierea duce către ieşirea din criză
prin efectul său anxiolitic
important: a vorbi la acelaşi nivel de
integritate afectivă ei
Ridicarea empatiei la rang “cheie” în
gesturi şi dialog
Accentul ar trebui pus nu doar pe
cristalizarea unei personalităţi
echilibrate, ci şi pe utilizarea
particulară a reacţiei psihologului ca
trigger al dorinţei de schimbare a
acestor adolescenţi
În lucrul cu aceşti copii, celălalt devine
acea fiinţă “pricepută” ce oferă feedback pentru “strădania”
adolescentului

consilierea autentică cu ei presupune
depăşirea mesajelor explicite şi
implicite de multe ori prin sugestie rolul comunicării imperative
Particularităţi ale exprimării intenţiilor şi emoţiilor
la adolescenţii instituţionalizaţi (II)




Eticheta de apartenenţă la un centru instituţionalizat implică o
puternică aderenţă la acest statut, fapt ce îngreunează relaţionarea
şi, în ultimă instanţă,egosintonia trăirilor
reacţia este indusă de frustrările ce generează interes şi nevoie de
afecţiune
aceşti adolescenţi se simt de multe ori abandonaţi, nu percep
dimensiunile consilierii, ceea ce-i face revendicativi, atrăgând după
sine un comportament de rejecţie din partea personalului calificat
cei profund afectaţi, deşi îşi doresc o autentică relaţie, percep altfel
durata întâlnirilor şi timpul şedinţelor, refugiindu-se în protecţia
dată de statutul lor
Patologie şi patogenie în comportamentul
acestor adolescenţi




Prostituţia – mai ales la adolescentele de
etie romă; în cazurile în care s-a constatat,
mama naturală a fost cea care şi-a dus fiica
să se prostitueze; există un contract de
colaborare cu poliţia oraşului în care se
încearcă ruperea firului
Violenţa fizică – este mai intensă în
aceeaşi fratrie şi mai mult la cei de etie
romă; este un acting-out ce ia forma unui
comportament primitiv în care certurile
pleacă de la mâncare, mai puţin de la bani
Violenţa verbală – chiar la adresa
psihologuli, asistentului social sau
referentului ce îi are în grijă
Comportament de scindare a
personalului în “buni” şi “răi”,
concomitent cu treceri succesive de la
idealizare la devalorizare, ce angrenază
şi alte instituţii ale statului şi provoacă
masive conflicte între ei şi cei care îi
îngrijesc, între personalul Centrului şi
forurile superioare – exemplul grupului de
adolescenţi ce s-au plâns la în cadrul
bisericii că nu sunt bine îngrijiţi



Structurarea unor personalităţi
dizarmonice, predominant de cluster
B, în principal borderline şi
antisocial, punctul de pornire fiind
carenţa emoţională cronică, ce
antrenează după sine un mecanism de
tipul: acestor adolescenţi, oricât li s-ar
oferi, rămâne insuficient, lipsindu-le
patternul pentru a primi. Se ajunge la
nemulţumire, devalorizarea celuilalt, iar
atunci când conştientizează mecanismul
pe care l-au pus în funcţiune – apare
fuga în
Simptome psihiatrice majore – sunt
acuzaţi de mitomanie, folosesc apărări
disociative, converii majore,
proiecţia şi chiar tentativele
suicidare nedisimultate, deoarece
mecanismele sunt în cea mai mare
măsură inconştiente
Episoadele depresive atunci când
există, se suprapun structurilor de
personalitate anterior descrise şi mai
puţin se datorează unei endogenii per se
A exprima - a înţelege


Violurile – în istoria multora dintre aceste
adolescente este prezent un abuz. Este greu de
investigat proporţia în care este vorba de
începerea vieţii sexuale printr-un viol (au existat
situaţii în care anchetele poliţiei au confirmat
acest lucru), în ce măsură comportamentul
victimei poate fi incriminat drept trigger (aici
existând mirajul banilor şi presiunea
grupului de apartenenţă atunci când în istoria
celorlalte fete au existat astfel de întâmplări) sau
dacă este pur şi simplu o traumă fantasmată
de multe ori psihologul le comunică mesaje
cognitive sau senzoriale bazate pe propria sa
experienţă, ceea ce îi face pe aceşti adolescenţi
să se simtă nesiguri, deoarece ştiu că nu se
Emitator
Receptor
A emite
A percepe
Emitator
Receptor
A exprima
A intelege
dezvăluie cuiva asemănător sieşi



adolescentul receptează mesajele filtrându-le
prin prisma cunoştinţelor sale, utilizând o
deformare maximă a informaţiei, deoarece
comunicarea se petrece mult în fereastra
oarbă, funcţionarea inconştientă aducând la
suprafaţă comportamente neaşteptate, negative
Pentru ei, în jocul ascunderii, se pierde o imensă
cantitate de energie
Atitudini ale psihologului sau asistentului social care s-au
dovedit a funcţiona ca bariere în relaţionarea cu aceşti
adolescenţi (I)



Atitudini de tipul
“stăpâneşte-te”, mesaj ce
paradoxal le consolidează
patternurile disfuncţionale de
comportament, le
augmentează trăsături
dizarmonice de personalitate
şi îi fac să exteriorizeze din
ce în ce mai multe simptome
din sfera psihiatrică





“acceptarea stoică a
realităţii”

Discrepanţa prea mare între sfaturile
de care au nevoie şi inabilitatealor de
a le pune în practică
contradicţia mesajelor primite cu
nevoile persoanei
Sfaturi prezentate prea brutal sau fără
convingere
nerespectarea dorinţelor
adolescentului
blamarea, chiar neexprimată, dar
simţită, a mediului cultural de
provenienţă a acestuia
Încercările personalului de a-i întreba
sunt imediat interpretate ca
nerespectare a intimităţii; ei preferă
întotdeauna modelul unei relaţii bazate
predominat pe a fi ascultaţi
O relaţie terapeutică de încredere este
insuficientă adesea, ei dorind de la
celălalt totul, iar dacă psihologul sau
asistentul socila pierdere momentului
potrivit, apare refuzul conştient sau
inconştient al adolescentului de a pune
în practică soluţiile primite
Atitudini ale psihologului sau asistentului social care s-au
dovedit a funcţiona ca bariere în relaţionarea cu aceşti
adolescenţi (II)

“Bariere” exterioare:



Matricea culturală – atunci când este
marcată de anumite cutume cu semnificaţie
profundă (cum este la romi) sau de părinţi
cu antecedente de proxenetism, puşcărie,
alcoolism opţiunea de a reuşi să se
salveze sau nu este mult îndepărtată de
controlul voluntar
durata întâlnirii - de la insuficient la
mesaje redundante (există o capacitate
a acestor adolescenţi de a recepta
mesajele)
Un risc semnificativ îl constituie
dependenţa de statutul de bolnav sau
de spital – este vorba de acei adolescenţi
ce iniţial au fost cu greu convinşi să accepte
un consult psihiatric sau o internare atunci
când exista teama unei decompensări, după
care privesc internarea ca pe o etichetare,
fapt ce duce la o diminuare progresivă a
efortului volitiv de a-şi ţine sub control
pulsiunile, se exteriorizează în reacţii
scurt-circuitate de furie şi crize clastice,
forţând practic medicul să plusese
diagnosticul şi mai târziu vor intra în
circuitul psihiatric, eventual solicitând ulterior
certificate de handicap

“Bariere” interioare:

implicarea prea mare a
psihologului în conţimutul
mesajelor adolescentului -
semnificaţia propriilor fantasme








frica, cuplată mai mult sau mai
puţin cu ruşinea adolescentului
teama terapeutului de a
recunoaşte şi de a mărturisi
lipsa feeling-ului într-o anumită
relaţie
jena de a pune anumite
întrebări
presupuneri subiective bazate
pe mai vechea experienţă
dorinţa inconştientă de a
controla viaţa acestor
adolescenţi
o prea mare dorinţă de a-i ajuta
nerespectarea secretelor lor
conotaţia emoţională a
anumitor cuvinte
Elemente de consiliere psihologică utilizate pentru
depăşirea barierelor
ROLUL CONSILIERII
- Înţelegere
- A descoperi “ceva”
ce depăşeşte cadrul
instituţionalului
REZULTATUL CONSILIERII
- Adolescentul capătă informaţie,
echilibru psihic şi autonomie
- Importante sunt:
 dorinţa
 voinţa
 a face
SCOPUL CONSILIERII
- A dobândi încredere şi voinţă
- în lupta cu stigmatizarea
- A vedea dincolo de
„aici şi acum”
COMPORTAMENTUL ESPECTAT:
- a crea adolescentului sentimentul de a deţine
mai multă putere spre a avea grijă de
propriul EU la nivelul maxim
al posibilităţilor sale
- a crea un nou comportament sau a
schimba “ce nu e bun”
- rezistenţa la provocare – a-şi menţine
convingerile dobândite
în acel mediu
Informarea - ca primă nevoie a
adolescentului instituţionalizat





Aceşti adolescenţi au multe idei preconcepute rezultate din
experienţele dcureroase sau din teama de stigmatizare şi vin să
discute cu psihologul sau cu asistentul social cu unicul scop de aşi verifica sau poate chiar valida propriul mod de gândire
consilierea lor presupune relaţionare, comunicare şi ajutor
sfătuirea este o trebuinţă fundamentală a acestor adolescenţi,
deoarece spre deosebire de ceilalţi de aceeaşi vârstă se
caracterizează prin: resurse şi cunoştinţe limitate, reacţii şi
strategii individuale nepotrivite, disabilităţi sau existenţă
falsificată
În Centru nu ne propunem obiective psihoterapice ample, ci
mai degrabă un proces de maturizare, de dezvoltare afectivă
pentru a creşte capacitatea de luare a deciziilor, spre a rezolva
problemele speciale, “lupta” cu crizele emoţionale, prelucrarea
conflictelor interioare, îmbunătăţirea relaţiilor dintre ei şi cu
ceilalţi
trebuie stimulate încercările fiecărui adolescent în parte şi
respectate valorile sale personale
Elementele importante pe care se susţine
relaţia cu aceşti adolescenţi
Conturarea precisă a unor scopuri bazate pe
propria convingere despre lume şi viaţă
 exemple pozitive
 motivaţie - încredere, angajament
 putere
 frică de consecinţele negative – vis-a-vis de
exemplele pe care le au în jur
 dorinţă
 resurse - sprijin din partea personalului
 aptitudini

Modalităţi de “intervenţie” în
situaţiile de crize emoţionale

Intervenţia în criză presupune în primul rând a ajuta adolescentul să

“instrumentele” utilizate sunt:
vorbească







întrebările deschise
“trucurile” - “Ce părere ai despre?”
reflectarea
reformularea
exprimarea în termeni complecşi, dar simpli
aptitudinea de a încuraja - exemplele apropiate
mesajele non - verbale - pentru a manifesta interesul
Stiluri de sfătuire


Stilul directiv:
Punctul slab ar fi că se
poate ajunge la o
persuasiune coercitivă cu
valenţe punitive





Aceşti adolescenţi, dată fiind
situaţia şi statutul social
particular, cer o astfel de
atitudine, în care
răspunderea aparţine mai
puţin sieşi şi mai mult, după
care să poată gândi
extrapunitiv.


Stilul non - directiv:
presupune o atitudine facilitatoare, de sprijin
şi neutralitate
este o metodă catharctică, în care celălalt
acceptă descărcările emoţinale, rămânând
suportiv
riscul este ca adolescentul să delege
autoritatea - “spune-mi tu ce să fac!” capcană în care cu uşurinţă poţi cădea,
pentru că “manevra” este măgulitoare
contează particularităţile personalităţii celui
în cauză, deoarece sfaturile trebuie
“picurate”, descurajându-se un rol prea activ
al psihologului (impunerea părerii acestuia e
resimţită uneori ca o agresivitate)
importanţa acelui self - awareness - a-ţi
controla ca terapeut propriile vorbe, emoţii,
a le ţine “sub control”

rămâne problema implicării - de la “a
intra cu sprijin emoţional” la a da sfaturi,
oscilaţii interioare dependente şi de trecerile
bruşte ale acestor adolescenţi de la
idealizare la devalorizare
Dezideratele consilierii acestor
adolescenţi (I)

Speranţa că lucrurile se vor îndrepta în
viitor - crează celor demoralizaţi, neliniştiţi, neputincioşi şi neajutoraţi
sentimentul autoeficacităţii. Poate fi considerat un element de sugestie.

O nouă vizune asupra sa şi asupra
situaţiei trăite - prin oferirea informaţiilor asupra perturbărilor
emoţionale şi a alternativelor de ieşire din impas. Apare posibilitatea unei noi
percepţii. Este vorba de un alt sistem explicativ ce trebuie însuşit.

O relaţie prietenoasă de îngrijire - Ascultarea
atentă, simpatia şi o doză de optimism le câştigă încrederea.

Construirea unei bune reţele sociale de
suport emoţional - factorii de rezilienţă (protectivi) necesari
pentru sprijin şi ajutor
Dezideratele consilierii acestor
adolescenţi (II)
nu trebuie uitată dorinţa lor de a li asigura o ordine
interioare, deoarece suntem în faţa unor persoane
dezintegrate emoţional, cu tensiuni insurmontabile create
de viziuni confuze asupra vieţii
 trebuie găsite compensări şi construită
responsabilitatea individuală pentru a lupta cu
pasivitatea şi resemnarea, mai ales că problema valorilor
este, actualmente, una de natură macrosocială
 Devine important conţinutul, prelucrarea şi
operaţionalizarea situaţiei de viaţă pe care
adolescentul o aduce în discuţie. Decizia rămâne la
latitudinea lui, dar terapeutul este implicat în lămurirea
lucrurilor cu poziţia sa fundamentală despre lume şi viaţă
 esenţială rămâne păstrarea unei continuităţi
atitudinale

Dezideratele consilierii
acestor adolescenţi (III)




Accentul trebuie pus asupra calităţii relaţiei - căldură
neposesivă, naturaleţe şi înţelegerea trăirilor
celălalt devine un sfătuitor, un Imago - persoană de referinţă la
care adolescentul aderă
fantasmele sale operează predominant în perioadele dintre
întâlniri, determinând un impact, o schimbare a percepţiei
deşi scopul depinde de problema de viaţă concret prezentată şi
de sistemul conceptual al adolescentului, nu trebuie să omitem
din vedere rezolvarea “locală”, “ad - hoc” - dependentă de
obiceiuri şi cultură. Dacă soluţia terapeutică oferită este în total
dezacord cu modelele educaţionale anterioare ale adolescentului
sau “a priorice” (în sensul de inconştient construite) apare o
ruptură, o discontinuitate, pe care echilibrul, echilibrarea sau
reechilibrarea par şubrede.
Transfer şi contratransfer
În lucrul cu aceşti adolescenţi transferul de problematică şi de
agresivitate este masiv, motiv pentru care atunci când apare blocajul în
comunicarea, celălalt este perceput într-o poziţie de ostilitate
 transferul ţine de un model de aşteptare pe care adolescentul în cauză
îl are, de o imagine preformată despre autoritate şi despre un Eu ideal
legat de cunoştinţe, puterea de a schimba cursul vieţii, poziţie socială şi
sursă de afectivitate
 dacă aşteptările lui sunt înşelate apare respingerea şi defăimarea
 în situaţia particulară la care ne referim există un mai mare risc al
contratransferului negativ, deoarece ne confruntăm cu adolescenţi
revendicativi, antipatici, ce ne solicită mult şi pe care îi percepem ca

eşecuri terapeutice
mai ales că, de mult ori, ei vin realmente cu o experienţă negativă
legată de încercările lor afectiv - relaţionale, motiv pentru care relaţia
trebuie bine definită, evitată competiţia şi oferită simpatia şi înţelegerea
spre a-i face mai “iertători”
 cu toate acestea, orice relaţie trebuie să se limiteze la a oferi atâta
încurajare cât permite suportul real al situaţiei lor de viaţă
 Riscurile extreme ar fi reprezentate de alexitimie sau de o
paracomunicare deformată şi defectuasă prin intermadiul
corpului în suferinţă
