Transcript Economie-anul-I-curs-3 - JURNALISM

Departamentul de Jurnalism
Anul I
Lector univ.dr. Luminiţa Ciocan
DEFINIŢII:
Concurenţa = ansamblu de relaţii specifice agenţilor
economici care acţionează pe aceeaşi piaţă pentru a-şi
realiza propriile interese, în condiţii de manifestare a
liberei iniţiative.
Concurenţă perfectă = formă de concurenţă (inexistentă
în realitate), considerată ca o situaţie ideală la care s-a
ajuns reunind într-un model caracteristici ale diferitelor
tipuri de pieţe reale.
Concurenţă imperfectă = formă a concurenţei (care există
în realitate) şi în care participanţii au forţă economică
diferită, dispun de informaţii mai ample sau mai
restrânse sau se diferenţiază între ei după alte criterii.



Este o condiţie fundamentală a economiei de piaţă.
Relaţia concurenţială rezultă din: (a) caracterul
limitat al resurselor şi folosirea lor alternativă; (b)
caracterul interactiv al deciziilor pe care îl ia fiecare
participant la piaţă în mod autonom, independent,
dar care depind şi de cele pe care le iau ceilalţi
agenţi economici.
Este considerată “motorul” progresului economic,
deoarece fiecare agent economic va face ce-i stă în
putinţă pentru a accede la resursele necesare, în
condiţii de eficienţă (îşi va perfecţiona activitatea, îşi
va găsi soluţii pentru rezolvarea problemelor cu care
se confruntă, îşi va dezvolta şi diversifica activitatea
sau va renunţa la ceea ce este ineficient etc.)
Concurenţa se impune pe două căi: stimulativă şi
coercitivă.
 Concurenţa este influenţată de:
(a) numărul şi puterea economică a agenţilor cererii şi
ofertei;
(b) gradul de diferenţiere a ofertei şi a preferinţelor;
(c) gradul de transparenţă a pieţei;
(d) măsura în care mediul stimulează iniţiativa, creativitatea,
riscul şi spiritul de competiţie;
(e) gradul de substituibilitate şi complementaritate a
bunurilor economice;
(f) mărimea veniturilor şi mecanismele prin care ele se obţin;
(g) nivelul de dezvoltare economică şi socială a societăţii;
(h) regulile juridice.



La modul generic, principalul beneficiar al relaţiei
concurenţiale este consumatorul (costuri mai
scăzute, cantitate, calitate şi diversificare a
bunurilor, promptitudinea şi corectitudinea
serviciilor).
Nesupravegheată, relaţia concurenţială poate
conduce la concentrare exagerată a puterii
economice, poate deprecia calitatea bunurilor şi
serviciilor şi îl defavorizează pe consumator.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Stimulează progresul general.
Diferenţiază agenţii economici;
Îi reorientează sau îi elimină pe unii dintre agenţii
economici;
Uneori duce la diversificarea ofertei, la reducerea
preţurilor şi a costurilor.
Permite cumpărătorului să găsească furnizorul cu
marfa cea mai ieftină şi mai bună.
Constrânge pe producător să lărgească piaţa.
I.
În funcţie de forţa economică a particianţilor:
Ofertă
Câţiva ofertanţi
numeroasă
(agenţi economici
mulţi, dar cu
forţă economică
redusă)
Un singur
ofertant
Cerere numeroasă
(agenţi economici
mulţi, dar cu forţă
economică redusă)
Piaţă
monopolistică
Piaţă de tip
oligopol
Piaţă de tip
monopol
Cerere constituită
din câţiva agenţi
economici
Piaţă de tip
oligopson
Piaţă de tip
oligopol
bilateral
Piaţă de tip
monopol
contrat
Cerere constituită
dintr-un singur
agent economic
Piaţă de tip
monopson
Piaţă de tip
monopson
concentrat
Piaţă de tip
monopol
bilateral
Este un model teoretic (şcoala neoclasică – Vilfredo
Pareto şi Leon Walras).
 Piaţa cu concurenţă pură şi perfectă se bazează pe o
serie de caracteristici care, în interacţiunea lor,
constituie mecanismul perfect de funcţionare a pieţei.
1. Atomicitatea pieţei:
- agenţii cererii şi ai ofertei sunt numeroşi şi de forţă
economică mică, astfel că deciziile şi acţiunile lor nu pot
influenţa starea pieţei;
- în funcţie de nivelul pieţei, agenţii încep să se
“replieze”, acţionând asupra cantităţilor oferite / cerute
pe care, în funcţie de interes, le sporesc sau le
diminuează.

2. Omogenitatea perfectă:
- bunurile şi serviciile care fac obiectul tranzacţiei
pe piaţa respectivă sunt identice prin compoziţie,
calitate, formă, modalitate de prezentare, condiţii
şi termeni de comercializare, livrare şi plată etc.;
- agenţii economici nu au nici un motiv să prefere
marfa unuia sau altuia dintre producători.
3. Intrarea / ieşirea liberă de pe piaţă
- intrarea şi ieşirea se fac pe baza unui
raţionament strict economic (nu există bariere
juridice, economice, instituţionale etc.)
4. Transparenţa pieţei:
- agenţii ei sunt permanent, complet şi corect
informaţi asupra evoluţiei pieţei.
5. Factorii de producţie au o mobilitate perfectă
- nu există limite economice, juridice, tehnice în
calea orientării libere şi naturale a acestora spre
domeniile unde sunt folosiţi cel mai eficient.
Caracteristici:
1. Se păstrează atomicitatea producătorilor şi a
cumpărătorilor. Deciziile unei firme nu au o
influenţă sensibilă asupra celorlalte.
2. Produsele sunt similare, dar neomogene.
Furnizorul poate influenţa preţul, preferinţele
consumatorilor şi cantitatea oferită.
3. Intrarea pe piaţă este relativ liberă într-o ramură de
activitate. Pe termen scurt, însă, fluxul intrării unor
firme noi pe piaţă este aproape zero.
Caracteristici:
1. Se pierde atomicitatea producătorilor.
2. Produsele oferite sunt fie omogene (ex.: petrolul),
fie diferenţiate (cum sunt marea majoritate).
3. Pieţele au un grad înalt de concentrare – număr mic
de concurenţi, acţiunile unei firme influenţând
semnificativ deciziile celorlalte.
4. Intrarea pe piaţă este dificilă, dacă nu imposibilă.
Firmele mici cooperează sau fuzionează.
5. Tendinţele acestei pieţe sunt fie de confruntare, fie
de cooperare.
Există mai multe tipuri de monopol:
1. Monopoluri naturale – deţinerea sau controlul unor resurse cu
calităţi deosebite;
2. Monopol asupra unei mărci comerciale;
3. Monopol tehnologic – generat de proprietatea asupra patentului
de invenţie / a dreptului de autor, ceea ce conferă subiectului
dreptul legal de a controla exclusiv noul produs;
4. Monopol instituţional – generat de organizarea unor firme de
interes public, supuse în totalitate controlului statului;
5. Monopol prin economii de casă – bazat pe faptul că dimensiunile
activităţii economice determină o astfel de scădere a costurilor
de producţie, încât firmele concurente sunt eliminate sau nu se
poate pătrunde pe piaţa respectivă.
Producătorul poate decide asupra preţului şi calităţii produsului,
dar trebuie să aibă în vedere consecinţele creşterii preţului
asupra cererii.
Obiective:
1. prevenirea / atenuarea unor dificultăţi economice;
2. asigurarea stabilităţii economice;
3. creşterea eficienţei utilizării resurselor;
4. temperarea sau înlăturarea unor tendinţe de
monopol sau de oligopol.
A. Reglementarea funcţionării pieţei
Reglementarea juridică a tranzacţiilor comerciale
şi a concurenţei, în vederea limitării tendinţelor
de monopol sau de oligopol.
Supravegherea respectării acestor reglementări.
B. Intervenţia directă asupra pieţei
Se face în situaţii limită (războaie, calamităţi, crize
prelungite etc.)
Presupune fie fixarea autoritară a preţurilor, fie
blocarea preţurilor unor produse.
C. Intervenţia indirectă asupra pieţei
- Cumpărarea de către stat a unor cantităţi de
produse şi stocarea lor, subvenţii, avantaje
fiscale, facilităţi la export etc.
Vă mulţumesc
pentru atenţie!
Un grup de firme independente care produc bunuri
similare şi acţionează împreună pentru a creşte
preţul, a stabili nivelul producţiei şi împărţi piaţa.
Efecte negative ale înţelegerilor de tip cartel:
 limitarea artificială a concurenţei;
 creşterea preţurilor;
 evitarea constrângerilor care generează inovaţie
(ex. dezvoltarea unui produs sau introducerea unor
metode de producţie mai eficiente);
 restrângerea oportunităţilor de angajare.




Sancţiuni pentru agenţii economici implicaţi într-un
cartel
În urma unei investigaţii referitoare la un posibil
cartel, se pot aplica sancţiuni :
contravenţionale - amenzi de până la 10% din cifra de
afaceri totală, realizată de agenţii economci implicaţi, în
anul financiar anterior sancţionării;
penale - închisoare de la 6 luni la 4 ani sau amendă
pentru participarea cu intenţie frauduloasă şi în mod
determinant a unei persoane fizice la conceperea,
organizarea sau realizarea unui cartel. Acţiunea penală
se pune în mişcare la sesizarea Consiliului Concurenţei.
Politica de clemenţă = un tratament favorabil
acordat de Consiliul Concurenţei agenţilor
economici implicaţi într-un cartel, care cooperează
cu autoritatea de concurenţă în vederea
descoperirii acestor practici anticoncurenţiale.
Începând cu anul 2009, politica de clemenţă se aplică
şi înţelegerilor verticale foarte grave, cum sunt cele
referitoare la:
 fixarea preţurilor;
 împărţirea pieţelor care conduce la protecţie
teritorială absolută.
Avantajele politicii de clemenţă
Agenţii economici care apelează la politica de clemenţă pot
beneficia de:
 imunitate la amendă (amendă zero)
 sau reducerea amenzii
Cum poate beneficia un agent economic de politica de clemenţă?
Agenţii economici care doresc să beneficieze de politica de
clemenţă trebuie:
 să depună o declaraţie detaliată privind modul de organizare şi
funcţionare a presupusei înţelegeri;
 să furnizeze orice probe referitoare la presupusa înţelegere;
 să coopereze în mod real, total, continuu şi prompt cu Consiliul
Concurenţei;
 să nu dezvăluie intenţia de a apela la clemenţă decât în faţa altor
autorităţi de concurenţă;
 la solicitarea Consiliului Concurenţei, să înceteze implicarea în
presupusa înţelegere.
Consiliul Concurenţei a sancţionat cu amenzi în valoare totală
de 456.237 lei (102.613 euro), cinci companii pentru
încheierea unei întelegeri anticoncurenţiale de stabilire a
preţurilor de vânzare a unor produse de tehnică dentară.
Sancţiunile au fost aplicate în cadrul investigaţiei, declanşată în
aprilie 2011, pe piaţa produselor de tehnică dentară şi pe
piaţa aparatelor pentru procesarea produselor pentru
tehnică dentară din România.
Companiile sancţionate sunt:
1. Vita Zahnfabrik H. Rauter GmBH&Co.KG Germania - 63.402
lei (14.260 euro)
2. SC Dentotal Protect SRL – 232.433 lei (52.277 euro)
3. SC Helios Medical & Dental SRL – 75.263 lei (16.927 euro)
4. SC Tehnodent Poka SRL - 65.726 lei (14.783 euro)
5. SC West Dental Teh-med SRL - 19.413 lei (4.366 euro).
În urma investigaţiei, Consiliul Concurenţei a constat că furnizorul Vita
Zahnfabrik Germania s-a înţeles cu patru distribuitori în privinţa
discounturilor maxime pe care aceștia din urmă le puteau acorda la
vânzarea produselor sale.
“Legea concurenţei interzice orice înţelegeri exprese sau tacite, care
conduc la denaturarea concurenţei. Fiecare companie trebuie să îşi
stabilească politica de preţuri independent, nu printr-o înţelegere cu
alte companii. Practic, prin această înţelegere a fost eliminată
concurenţa între distribuitori, ceea ce ar fi fost în beneficiul
consumatorilor”, a declarat Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului
Concurenţei.
Vita Zahnfabrik H. Rauter GmBH+Co.KG Germania are ca obiect de
activitate producţia şi distribuţia dinţilor artificiali, a materialelor
ceramice şi de alt tip pentru reconstrucţia dinţilor, a accesoriilor de
tehnică dentară şi a altor produse pentru tehnicienii dentari şi
medicină dentară.
Dentotal Protect, Helios Medical & Dental, Tehnodent Poka și West Dental
Teh-med sunt distribuitori ai furnizorului german pe piaţa distribuţiei
de materiale şi aparatură pentru tehnică dentară şi cabinete
stomatologice.


Consiliul Concurenţei recomandă Consiliului Naţional al Audiovizualului
(CNA) revizuirea legislaţiei în domeniu, astfel încât principiul must-carry
să fie aplicat pe baze de neutralitate tehnologică, adică indiferent de
modalitatea de retransmitere a programelor: prin cablu sau prin satelit
de tip Direct-to-Home (DTH) şi nu doar operatorilor prin cablu aşa cum
se procedează în prezent.
De asemenea, autoritatea de concurenţă consideră că acest statut ar
trebui acordat doar acelor canale al căror conţinut global are caracter de
interes general (canalele publice, serviciile de televiziune a căror
obligativitate de retransmitere este stabilită prin acorduri internaţionale
la care România este parte). Acest statut poate fi acordat şi canalelor
private doar în măsura în care se consideră strict necesar în vederea
atingerii obiectivului de interes general (canale culturale, informative etc)
şi în măsura în care acestea deţin cote de audienţă adecvate. Ca urmare,
numărul canalelor de televiziune cărora li se aplică regimul must-carry
ar trebui redus (ţinând cont şi de apropiata introducere a televiziunii
digitale), iar statutul ar trebui acordat în urma unei proceduri
competitive. În acest fel, CNA va asigura, într-o manieră transparentă,
respectarea criteriilor predefinite şi stipulate în caietul de sarcini, de
către toţi radiodifuzorii interesaţi de obţinerea statutului must-carry.


Recomandările au fost făcute în urma investigaţiei declanşate de
Consiliul Concurenţei, în 2012, privind posibila încălcare a Legii
Concurenţei de CNA prin stabilirea unor conditii discriminatorii pentru
distribuitorii de programe televiziune.
În 2012, Consiliul Naţional al Audiovizualului a emis decizia nr. 72 care
prevede că ,,lista must-carry este aplicabilă distribuitorilor de servicii de
programe, cu excepţia celor care utilizează pentru retransmisie reţele
publice cu acces prin satelit de tip Direct-to-Home (DTH)”.

Principiul „must carry” este reglementat în art. 82 din Legea
Audiovizualului și prevede că „Orice distribuitor care retransmite servicii
de programe prin rețele de comunicații electronice, cu excepția celor
care utilizează exclusiv spectrul radio, are obligația să includă în oferta
sa serviciile de programe ale Societății Române de Televiziune destinate
publicului din România, precum și alte servicii de programe, libere la
retransmisie și fără condiționări tehnice sau financiare, ale
radiodifuzorilor privați, aflați sub jurisdicția României, în limita a 25% din
numărul total de servicii de programe distribuite prin rețeaua respectivă,
precum și serviciile de televiziune a căror obligativitate de retransmitere
este stabilită prin acorduri internaționale la care România este parte.
Criteriul de departajare pentru radiodifuzorii privați este ordinea
descrescătoare a indicelui anual de audiență.”