Transcript Economie-anul-I-curs-2 - JURNALISM

Departamentul de Jurnalism
Anul I
Lector univ.dr. Luminiţa Ciocan
În prezent, piaţa este elementul central în jurul căruia
gravitează viaţa economică.
Agent economic = orice entitate care ia decizii relevante pentru
actul economic / activitatea economică. Agenţii economici pot
fi: individul, firmele, statul.
DEFINIŢIE:
 Piaţa este spaţiul economic în care au loc
schimburile sau relaţiile dintre agenţii economici
care vând şi care cumpără.
 Piaţa este o formă de organizare a schimburilor.
 Piaţa este locul de întâlnire al cererii şi al ofertei
dintr-un anumit bun economic, în scopul de a se
realiza schimbul la un anumit preţ.
CARACTERISTICI:
 Orice formă de activitate umană este, în prezent,
implicată în mecanismele pieţei;
 Este un spaţiu economic în care se întâlnesc şi acţionează
din interes cumpărătorii (exponenţi ai cererii) şi
vânzătorii (reprezentând oferta);
 Presupune un ansamblu de mijloace prin intermediul
căruia vânzătorii şi cumpărătorii se informează reciproc
asupra a ceea ce au, a ceea ce au nevoie şi la ce preţ sunt
dispuşi să satisfacă această nevoie;
 Este un spaţiu în care fiecare agent economic acţionează
potrivit interesului său.
 Este locul de manifestare a concurenţei, a competiţiei
dintre agenţii economici cu interese identice sau
apropiate.
FUNCŢIILE PIEŢEI:
1. Verifică gradul de concordanţă a intenţiilor de
cumpărare, respectiv de vânzare a agenţilor
economici.
2. Realizează legătura dintre două acte fundamentale
pentru orice agent economic – producţia şi
consumul (acte corelative, deşi separate datorită
diviziunii muncii).
3. Este forţa care reglează viaţa economică în
ansamblu.
4. În funcţie de piaţă, vânzătorii şi cumpărătorii decid:
ce? Cât? Cum? De la cine? Pentru cine?
A.









După bunul economic care formează obiectul
tranzacţiilor pe piaţă:
piaţa bunurilor de consum;
piaţa serviciilor;
piaţa muncii;
piaţa monetară;
piaţa capitalurilor;
piaţa financiară;
piaţa valutară;
piaţa resurselor naturale;
piaţa informaţiilor etc.
B. După spaţiul economic de provenienţă a agenţilor
cererii şi ofertei: pieţe locale, pieţe regionale, pieţe
naţionale, pieţe mondiale.
C. După volumul tranzacţiilor:

Pieţe dispersate, în care se tranzacţionează bunuri şi
servicii de un anumit fel, cumpărătorii sunt atomizaţi
(mulţi şi de puteri relativ asemănătoare);

Pieţe concentrate, în cadrul cărora se tranzacţionează
cantităţi mari, pe care au acces cumpărători
molecularizaţi (cu forţă economică, ale căror decizii
pot să afecteze sensibil volumul cererii, al ofertei etc.
D. După gradul de informare al agenţilor economici: pieţe
transparente (funcţionarea pieţei, mecanismele
acesteia, nivelul cererii, al ofertei, preţ, concurenţă
etc. sunt bine cunoscute de participanţii la piaţă) şi
pieţe opace.
E. După modul de acces pe piaţă: pieţe libere, pieţe
reglementate (agenţii au acces doar dacă îndeplinesc
anumite condiţii) şi pieţe intermediate (au acces doar
persoanele autorizate în mod special).
F. După capacitatea pieţei de a reacţiona la
schimbările din economie: pieţe fluide şi pieţe
rigide.
G. După modul în care este respectată legislaţia şi
normele de conduită în domeniul respectiv: pieţe
cu concurenţă loială şi pieţe cu concurenţă neloială.
H. În funcţie de factorul timp: pieţe la vedere
(tranzacţia se face imediat sau la cel mult T+3 de la
închiderea contractului, în condiţiile de cantitate,
preţ, condiţii de livrare etc. convenite la început) şi
pieţe la termen.
I.
În funcţie de forţa economică a particianţilor:
Ofertă
Câţiva ofertanţi
numeroasă
(agenţi economici
mulţi, dar cu
forţă economică
redusă)
Un singur
ofertant
Cerere numeroasă
(agenţi economici
mulţi, dar cu forţă
economică redusă)
Piaţă
monopolistică
Piaţă de tip
oligopol
Piaţă de tip
monopol
Cerere constituită
din câţiva agenţi
economici
Piaţă de tip
oligopson
Piaţă de tip
oligopol
bilateral
Piaţă de tip
monopol
contrat
Cerere constituită
dintr-un singur
agent economic
Piaţă de tip
monopson
Piaţă de tip
monopson
concentrat
Piaţă de tip
monopol
bilateral

Cererea = cantitatea dorită dintr-un bun economic,
care poate fi cumpărată, într-o perioadă
determinată, la anumite niveluri ale preţului.
(Dicționar de economie, București, Editura Economică, 2001)
Alţi termeni:
Bunuri complementare = bunuri care, în mod
obişnuit, se consumă împreună (ex: autoturisme şi
carburant; imprimantă şi toner)
Bunuri substituibile = bunuri diferite, care se pot
înlocui în consum, dar şi în activitatea de producţie
(ex: uleiul de floarea soarelui şi de măsline)
Legea cererii:
a. Creşterea preţului unitar al unui bun determină
reducerea cantităţii cerute din bunul respectiv.
b. Reducerea preţului unitar al unui bun determină
creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv.

Principalii factori care determină creşterea cererii sau
scăderea acesteia pe o piaţă:
a.
modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor
(creşterea veniturilor va determina o creştere a cererii,
pe când scăderea lor va determina o scădere a cererii.
Există, însă, şi situaţii în care majorarea veniturilor va
duce la o scădere a cererii, iar scăderea veniturilor va
duce la o majorare a cererii pentru astfel de bunuri. În
această ultimă situaţie, avem de-a face cu bunuri
inferioare);
b. modificarea preţurilor altor bunuri (dacă bunurile X si Y
sunt substituibile, relaţia este pozitivă – creşte preţul la
bunul X, va creşte cererea la bunul Y. Dacă bunurile
sunt complementare, relaţia este negativă);
Principalii factori care determină creşterea cererii sau
scăderea acesteia pe o piaţă:
c. numărul de cumpărători (relaţia este pozitivă);
d. preferinţele cumpărătorilor (dacă preferinţele
consumatorilor pentru un bun cresc, va creşte şi
cererea);
e. previziunile privind evoluţia preţului şi a venitului
(dacă, în perioada următoare, se prevede creşterea
preţului pentru un bun, va creşte cererea pentru el
în prezent) .

Oferta = cantitatea dintr-un bun economic, care este
disponibilă pentru vânzare, într-o perioadă determinată
şi la un anumit preţ unitar.
(Dicționar de economie, București, Editura Economică,
2001)
Alţi termeni:
Ofertă complementară = situaţia în care, în urma
producţiei unor bunuri principale, rezultă şi o serie de
alte bunuri, secundare (ex: în procesul de producţie a
mierii se obţine şi propolis)
Ofertă mixtă = situaţia în care mai multe bunuri oferite
satisfac aceeaşi cerere (ex: săpun de baie, gel de duş)
Legea ofertei:
a. Creşterea preţului unitar al unui bun determină
creşterea cantităţii oferite din bunul respectiv.
b. Reducerea preţului unitar al unui bun determină
reducerea cantităţii oferite din bunul respectiv.

(presupunând că nu există alţi factori care să determine modificarea ofertei)
Principalii factori care determină creşterea cererii sau
scăderea acesteia pe o piaţă:
Costul de producţie (relaţia este negativă – reducerea
costului de producţie determină creşterea cantităţii
oferite, iar o creştere a costurilor de producţie
generează o scădere a cantităţii oferite);
Preţul altor bunuri (o anumită cantitate de resurse poate fi
folosită, în aceleaşi condiţii de eficienţă, fie pentru
producerea bunului A, fie pentru producerea bunului B;
o scădere a preţului lui A pe piaţă, determină o
reorientare a resurselor către producerea bunului B, al
cărui preţ nu s-a schimbat);
Numărul firmelor care produc acelaşi bun (dacă numărul
firmelor care produc acelaşi bun va creşte, şi oferta
respectivului bun pe piaţă va creşte);
Taxele şi subsidiile (creşterea taxelor şi impozitelor va
determina o scădere a ofertei; dacă există firme sau
activităţi economice care beneficiază de subsidii din
partea statului, va rezulta o creştere a ofertei);
Previziunile privind evoluţia preţului (dacă una sau mai
multe firme mizează pe creşterea preţului în viitorul
apropiat sau mediu, vor creşte oferta pe piaţă);
Evenimente social-politice şi naturale (în condiţii
favorabile, oferta creşte).

Preţul = cantitatea de unităţi monetare cerute
şi/sau oferită pentru achiziţionarea unui bun de
consum sau de producţie, pe o piaţă.
(Dicționar de economie, București, Editura Economică, 2001)
Alţi termeni:
Preţ absolut (vezi definiţia de mai sus)
Preţ relativ = orice preţ exprimat în raport cu alt preţ
(exprimă cantitatea dintr-un bun material sau
serviciu la care se renunţă pentru a achiziţiona un
alt bun sau serviciu)
Funcţiile preţului în economia concurenţială:
1. Funcţia de calcul, măsurare şi evaluare a valorii
bunurilor, a rezultatelor economice, cheltuielilor,
veniturilor etc.
2. Funcţia de informare. Preţul informează agenţii
economici asupra stării de tensiune dintre nevoi şi
resurse.
3. Funcţia de orientare a deciziilor. În funcţie de preţ,
orice producător şi cumpărător decide: ce? cât?
cum? să producă / să achiziţioneze.
Funcţiile preţului în economia concurenţială:
4. Instrument de recuperare a cheltuielilor pentru
producător.
5. Funcţia de redistribuire a veniturilor şi a
patrimoniului, între diferite categorii de agenţi,
ramuri sau sectoare de activitate, în cazul preţurilor
administrate.
6. Funcţia de reglare a accesului agenţilor economici
la bunurile marfare.
Vă mulţumesc
pentru atenţie!



Un sistem economic este o variantă de
răspuns la întrebările fundamentale ale
economiei: ce? cât? cum? cum distribui?
Sisteme tradiţionale – comportamentul
economic este bazat în special pe tradiţii,
obiceiuri şi datini.
Sisteme de piaţă – alocarea resurselor este
rezultatul a milioane de decizii economice
luate de producători şi consumatori, toţi
acţionând prin intermediul pieţelor.



Sisteme de comandă – decizia economică este
luată de o autoritate centrală.
Sisteme mixte – în realitate, o economie este
rezultatul unui mix între cele 3.
Criterii: forme de proprietate, decizie,
coordonare, calitate. preţ