Transcript Curs Microeconomie (partea 2)

MICROECONOMIE
IV. ANALIZA CERERII SI A OFERTEI
1. Cererea. Legea generala a cererii
Cererea exprimă cantitatea dintr-un bun pe care un agent
economic sau toţi agenţii economici sunt dispuşi să o
achiziţioneze într-o perioadă de timp în condiţiile preţului
existent şi a altor împrejurări economice
şi subiective care o determină.



Cererea individuală reprezintă cantitatea dintr-un bun pe care un agent
economic e dispus să o achiziţioneze într-o perioadă de timp în baza
împrejurărilor economice şi a preferinţelor subiective în raport de intensitatea
necesităţilor sale.
Cererea de piaţă reprezintă cantitatea dintr-un bun pe care toţi agenţii
economici individuali sunt dispuşi să o achiziţioneze într-o perioadă de timp în
condiţiile restricţiilor economice şi a preferinţelor subiective specifice.
Cererea este o funcţie de mai multe variabile:







venitul disponibil;
preţul unitar al bunului analizat;
preţurile altor bunuri substituibile sau complementare;
numărul de cumpărători;
previziunea evoluţiei preţurilor;
starea economiei;
nevoile cumpărătorilor etc.

Funcţia cererii reprezintă relaţie matematică liniară sau neliniară prin care se
exprimă dependenţa cantităţii cerute în raport cu preţul unitar. Funcţia cererii
exprimă relaţia inversă sau negativă între preţul unitar şi cantitatea cerută,
individuală sau de piaţă.

Curba cererii reprezintă locul geometric al tuturor alternativelor de achiziţii din
bunul ales la diferitele niveluri ale preţului unitar.
O curbă a cererii se deplasează la o nouă poziţie ca răspuns
la o schimbare în oricare dintre variabilele care au fost
menţinute constante atunci când a fost desenată curba iniţială:
 Modificări ale altor preţuri - O creştere a preţului unui înlocuitor al produsului deplasează






curba cerrii produsului la dreapta. O cantitate mai mare din acel produs va fi achiziţionată la
fiecare preţ.
O reducere a preţului unui produs care este complementar cu un al doilea produs va deplasa
curba cererii celui de-al doilea produs la dreapta. O cantitate mai mare va fi achiziţionată la
ficare preţ.
Modificări ale venitului total - O creştere a veniturilor consumatorilor deplasează curba
cererii pentru produse normale la dreapta, indicând că va exista o cerere mai mare la fiecare
preţ posibil.
Distribuţia venitului - Atunci când se modifică distribuţia venitului, cererea va creşte pentru
acele bunuri preferate de cei care câştigă mai mult şi va scădea pentru acele bunuri
preferate de cei care câştigă mai puţin.
Variabile sociologice.
Schimbări ale gusturilor
Legea generală a cererii pune în relaţie cererea pentru anumite bunuri inferioare.
Cererea se află în relaţie negativă cu evoluţia preţului unitar deci cererea se
extinde când preţul scade şi se contractă când preţul creşte.
Paradoxuri ale cererii, (diagrama cererii e în relaţie directă cu evoluţia cererii):
Paradoxul Giffen, Paradoxul Veblen
2. OFERTA. LEGEA GENERALĂ A OFERTEI.




Oferta reprezintă cantitatea dintr-un bun pe care un întreprinzător sau toţi
întreprinzătorii sunt capabili să o producă şi să o comercializeze într-o perioadă
de timp în funcţie de nivelul preţului unitar şi de alte împrejurări economice şi
altele extraeconomice.
Tabelul ofertei - exprimă intenţiile de producţie şi de vânzare ale tuturor producătorilor
din industrie la diferite niveluri alternative ale preţului unitar.
Funcţia ofertei - relaţia matematică liniară şi neliniară care surprinde dependenţele
dintre cantităţile ce se intenţionează a fi produse şi oferite şi preţul unitar.
Diagrama ofertei rezultă din transpunerea baremurilor în sistemul de axe carteziene
unde pe ordonată e surprins preţul unitar iar pe abscisă cantităţile oferite. Curba ofertei
este crescătoare, orientată de la NV la SE
ACOLO UNDE EXISTĂ O SCHIMBARE ORICĂREIA DIN VARIABILE (ALTELE DECÂT PREŢUL
PRODUCULUI), CARE AFECTEAZĂ CANTITATEA DE PRODUS PE CARE FIRMELE DORESC SĂ O
PRODUCĂ ŞI SĂ VÂNDĂ ÎNTREAGA CURBĂ A OFERTEI PENTRU ACEL PRODUS SE VA DEPLASA.
Principalele cauze:
 Preturile intrărilor: cu cât preţul oricărei intrări pentru fabricarea unui produs este
mai mare, cu atât profitul obţinut din fabricarea caelui produs va fi mai mic.
 Obiectivele firmei.
 Tehnologia.

Legea generală a ofertei: când preţul unitar al unui bun creşte are loc extinderea
ofertei, iar atunci când preţul unitar scade are loc contracţia ofertei.
Pe lângă preţul unitar oferta mai este influenţată şi de alţi factori:







costul unitar şi marginal al bunurilor produse
preţurile altor bunuri;
condiţiile de intrare şi de ieşire din ramură
nivelul fiscalităţii
subvenţiile (cresc subvenţiile, creşte şi oferta);
perspectivele de modificare a preţurilor.
Paradoxuri ale legii ofertei: Paradoxul King
3. ECHILIBRUL ÎNTRE CERERE ŞI OFERTĂ

Între cerere şi ofertă se stabileşte un echilibru al preţurilor şi cantităţilor sau un
echilibru de piaţă.
Pret de echilibru
Cantitate de echilibru
Cand cantitatea cerută nu egalează cantitatea oferită, piaţa este în dezechilibru.
 Ipoteze privind o piaţa concurenţială:




Implicaţii:




Toate curbele cererii au pante negative în întreg graficul.
Toate curbele ofertei au pante pozitive în întreg graficul.
Preţurile se modifică dacă şi numai dacă există exces de cerere; ele cresc dacă excesul
de cerereeste pozitiv şi scad dacă excesul de cerere este negativ.
Există un singur preţ la care cantitatea cerută egalează cantitatea oferită: preţul de
echilibru este unic.
Doar la preţul de echilibru preţul pieţei va fi constant.
Dacă fie curba cererii, fie cea a ofertei, se deplasează, preţul şi cantitatea de echilibru
se vor modifica.
Punctul de echilibru al pieţei se găseşte la intersecţia curbei cererii şi a ofertei.
PUNCTUL DE ECHILIBRU
Cererea creşte
Scade cererea
Creşte oferta
Oferta scade
MICROECONOMIE
V. ELASTICITATEA CERERII SI A OFERTEI
1. Elasticitatea cererii
ELASTICITATEA CERERII REPREZINTĂ SENSIBILITATEA EI LA MODIFICAREA
PREŢULUI UNITAR ŞI A ALTOR FACTORI CARE O INFLUENŢEAZĂ.
A: Elasticitatea cererii în raport de preţ exprimă sensibilitatea cantităţii
cerute dintr-un bun la variaţia preţului său unitar:
Kecx/ px - coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul X în raport de preţ
Q1x şi Q0x - cantităţiile cerute după şi înaintea modificării preţului unitar
P0x şi P1x - preţul iniţial şi preţul modificat
%Q
- variaţia procentuală a cantităţii cerute
- variaţia procentuală a preţului unitar a bunului x
% P
În funcţie de gradul de sensibilitate a cererii în raport de preţul unitar, se disting:
Elasticitatea cererii se calculează prin împărţirea variaţiei procentuale a cantităţii la
variaţia procentuală preţului.
Tipul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ depinde de numeroase
împrejurări dintre care amintim:
•
gradul de substituibilitate a bunurilor;
•
natura bunurilor;
•
locul pe care îl ocupă în consum;
•
intervalul (timpul)
B: Elasticitatea cererii în funcţie de venit exprimă sensibilitatea cererii unui
consumator pentru bunul X, când venitul său se modifică, celelalte împrejurări
rămânând neschimbate.
Elasticitatea încrucişată a cererii evidenţiază sensibilitatea cantităţii cerute din
bunul X în raport cu modificarea preţului unitar al altor bunuri.


Dacă coeficientul are valoare negativă, cele două bunuri sunt substituibile, iar
dacă are valoare pozitivă, bunurile sunt complementare. Dacă coeficientul este
zero, cele două bunuri sunt indiferente unul faţă de celălalt.
Dacă coeficientul de elasticitate are valoare pozitivă suntem în faţa unui bun
normal. Dacă e negativ, avem bunuri inferioare.
2. ELASTICITATEA OFERTEI
Elasticitatea ofertei exprima sensibilitatea ofertei la modificarea pretului
si a oricareia dintre conditiile sau factorii sai.
Elasticitatea ofertei în raport de preţ exprimă sensibilitatea unui bun la
modificarea preţului unitar.
În funcţie de gradul de sensibilitate a cererii în raport de preţul unitar, se disting:
Imprejurări comune care influenţează elasticitatea ofertei în raport de preţ:
 condiţiile de stocare;
 costul stocării;
 perioada care trece de la modificarea preţului.
Elasticitate ofertei în raport de cost exprimă sensibilitatea ofertei la modificarea costului
unitar şi marginal sub influenţa unor factori exogeni sau endogeni firmei.
Q 1x  Q 0 x
Keox/ cx 
Q0x
C 1x  C 0 x

%Q
%C
C 0x
Ea se determină ca raport, în modul, între variaţia relativă sau procentuală a
cantităţii ofertei şi modificare relativă sau procentuală a costului unitar cu
ajutorul coeficientului elasticităţii ofertei în raport de cost.