Istoric

Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă decât a apei sărate, s-a găsit în caverne nisipoase de la suprafa ț ă, (în ș i zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau Germania , de exemplu, în jurul Hanovrei sunt deasupra, nepermi ț ș i Braunschweig ). În cazul în care straturile impermeabile de argilă ând ie ș irea la suprafa ț ă a petrolului, acesta se va găsi în straturile profunde de unde va fi extras prin sonde petroliere.

Straturile de petrol situate la suprafa ț ă prin asfalt oxidare se transformă în descoperit în Orient în urmă cu cca. 12 000 de ani în Mesopotamia Oamenii au învă ț antică.

at să folosească asfaltul, prin amestecare cu nisip ș acesta fiind deja i alte materiale ce etan ș ează pere ț ii corăbiilor.

Din timpul Babilonului provine denumirea de naptu ( nabatu faptul că petrolul era utilizat la iluminat, acesta fiind amintit ș = i în luminează legile lui ) care ne indică Hammurabi 1875 î.e.n.

fiind prima dovadă istorică scrisă pentru reglementarea folosirii petrolului.

Petroleum este un cuvânt

de origine romană care provine din „oleum petrae“ = ulei de piatră denumire pe care romanii au preluat-o de la egipteni, care descoperă petrol la suprafață în regiunea munților Golfului Suez se presupune că în antichitate romanii foloseau petrolul ca lubrifiant la osiile carelor romane, sau în timpul

Bizanțului

acesta era parte componentă a focului

grecesc o armă temută în

luptele navale de odinioară.

Petrolul era folosit și în medicina veche fiind vândut ca leac miraculos

universal.

Petrolul, sau titeiul, cum mai este el numit,se gaseste i n cantitati mari sub suprafata scoartei terestre si se foloseste ca si combustibil sau ca materie prima i n industria chimica. Mai precis, petrolul si derivatii lui se folosesc la fabricarea medicamentelor si a i ngrasamintelor chimice,a produselor alimentare, a maselor plastice, a materialelor de constructii, a vopselelor si la producerea de electricitate.

De fapt, toata industria moderna depinde de petrol si de produsele sale; structura materiala si modul de viata i n comunitatile din suburbiile care i nconjoara marile orase sunt rezultatul unei ample si necostisitoare alimentare cu petrol. Restrictiile impuse politic cu privire la alimentarea cu petrol si la folosirea lui au dus la o mare crestere a preturilor i n anii '70 pentru o i ndelungata perioada. Aceasta a adus temeri cu privire la lipsa globala de petrol si astfel la mijlocul anilor '90 preturile au scazut la jumatate.

Formatea petrolului

Petrolul este format in cea mai mare parte din hidrocarburi desi si citiva compusi cu oxigen si sulf intra in componenta lui.Petrolul contine elemente solide, gazoase si lichide fiind un amestec de hidrocarburi solide si gazoase dizolvate in hidrocarburi lichide.Consistenta petrolului variaza, avand stare de lichid mai fluide asa cum este benzina si pana la lichid vascos care de-abia curge.Are culoare brun-inchisa si miros caracteristic.

Petrolul se formeaza sub suprafata scoartei terestre prin descompunerea organismelor. Resturile organismelor mici care traiesc in mare sunt amestecate cu nisipurile fine de la fundul apei.Aceste

depozite,bogate in substante organice, devin sursa de formare a petrolului.Acest

proces dureaza milioane de ani.

Obtinerea petrolului si uitilizari

Pentru a scoate petrolul la suprafata exista mai multe metode dar cea mai interesanta si una dintre cele mai mari realizari inginiere din ultimele decenii este constructia la marginea unei mari sau a unui ocean,a unei turle pentru sonde petroliere.Acestea sunt instalate pentru a functiona de pe o platforma petroliera pana la adancimi de cateva sute de metri; platforma poate fie sa pluteasca, fie sa stea pe picioare instalate pe fundul apei. Ea poate rezista valurilor si vanturilor puternice,sau in regiunile arctice la banchizele de gheata. Ca si in turlele traditionale, dericul(macara invartitoare) este in principal un dispozitiv pentru suspendarea si rotirea tevilor care foreaza dupa petrol.In

acest fel au fost forate cu succes mari puturi pana la adancimea de 6,5 km de la suprata oceanului. Unul dintre statele care folosesc acest procedeu este chiar S.U.A. deoarece a avut foarte mult de castigat de-a lungul anilor din exportul de petrol.

O data ce petrolul este scos,este tratat cu produse chimice si caldura pentru a se inlatura apa si alte impuritati astfel incat petrolul sa fie de cea mai buna calitate.Apoi,este transportat la o rafinarie in cisterne.Unele centre de extractie a petrolului au tevi care transporta petrolul direct la rafinarie.

Cum functioneaza o sonda :

Principala metoda de rafinare a petrolului este distilarea.Prin incalzirea treptata a petrolului se separa componentii sai, dupa temperatura lor de fierbere. Acest mod de prelucrare a petrolului se numeste distilare fractionata. Pentru a se obtine o varietate de produse din petrol acesta este cracat prin mai multe procedee.Astfel se obtin:alcooluri, detergenti, cauciuc sintetic, glicerina,ingrasaminte chimice, sulf care dezvoltat enorm industria petrochimica mondiala o data cu descoperirea lor, deci,implicit a petrolului.Pe

langa toate acestea se mai obtin:medicamente, nylon, mase plastice, vopsele, poliester si material explozibil.

Rezervele mondiale de petrol din 2009 .

Petrol sintetic

Lichefierea directă a cărbunelui

, cunoscută ș i sub numele de

procesul Bergius

sau într într

procesul Pott-Broche

, este procesul chimic care -un amestec de hidrocarburi lichide numit variante de procesare. Toate acestea coincid -un dizolvent la mare presiune a realiza hidro-cracarea

petrol sintetic

Nu trebuie ce să în necesită se confunde cu generarea gazului sintetic ajutorul ș prezen reac ț iei Fischer-Tropsch .

ț ș i

petrol sintetic

în temperatură i apoi este transformat în transformă prima

lichefierea indirectă

fază . a unui catalizator. Produsul ob o rafinare, cu consum de hidrogen.

, care ț direct cărbunele Există mai multe : dizolvarea la care se adaugă constă hidrocarburi cărbunelui hidrogen pentru inut este un prima dată în lichide cu

• Lichefierea

Comparație între lichefierea directă și indirectă

directă poate atinge un mai mare randament energetic (67% pentru procesul LSE) decât • Totu ș i, când se procesul indirect (pu calculează ț in peste 50% pentru randamentul la arderea produselor Sasol ).

în motoare se observă că ambele procese au acelasi randament. Cu toate acestea combustibilii Fischer Tropsch sunt de o calitate mai bună .

• Lichefierea indirectă actualitate. Lichefierea a fost folosită directă industrial de Sasol începând nu are nici un exemplu actual de cu anii 1950 ș i până în platformă industrială . Ultima platformă pentru lichefiere • Produsele din lichefierea directă directă a func ț ionat până în 1940.

sunt foarte aromatice, ceea ce le face pu ț in utilizabile drept combustibil pentru motoare la autovehicule.

• Motorina provenită prin procesul indirect, din contra, are avantajul de a fi foarte parafinică , având un înalt indice de ceton ( hexadecan ). Benzina Fischer-Tropsch, este oleofinică ș i deasemenea este adecvată pentru motoare, limitându -se doar în industria petrochimică .

•Atât produsele din lichefierea de hidrotratament pentru a ș i directă cât ș i cele Fischer-Tropsch au nevoie de o etapă mări calitatea la nivele comerciale. Lichefierea directă are un consum de hidrogen mult mai mare, totu ș i calitatea produselor este mai • Gasificarea permite separarea foarte u șoară a CO2 slabă generat. Acest lucru poate face .

posibilă captarea acestui gaz, făcând compatibil procesul cu Protocolul de la Kyoto pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră . Lichefierea directă nu permite captarea CO2 nici măcar teoretic.

Cărbunele

este o rocă sedimentară de culoare brun neagră formată cu proprietăți prin (carbonizare) combustibile îmbogățirea în carbon ( în condițiile lipsei oxigenului Procesul de incarbonizare a plantelor ) a resturilor unor plante din epocile geologice. preistorice s-a produs cu milioane de ani urmă , prin două procese mai importante: în -faza biochimică produsă care transformă celuloza de bacterii și și ciuperci lignina din plante;

-faza geochimică

, faza propriu zisă de incarbonizare, care se produce la temperaturi și presiuni ridicate formându -se într -un timp îndelungat huila și antracitul. Acest proces are ca rezultat o îmbogățire de peste 50 % din volum în carbon .

Datorită prin ardere energiei termice ridicate degajate

huila

mai poartă numele de

aurul negru

.

Carbunele de odinioara vii pamânt este o roca foarte neobisnuita, din doua motive. În primul rând, este formata din materii organice - tesuturi si, în al doilea rând, spre deosebire de alte roci, arde si degaja caldura.

oxigen.

Carbunele a reprezentat primul combustibi 22122q1610w l utilizat în timpul revolutiei industriale si a jucat un rol foarte însemnat în dezvoltarea marilor tari industrializate. Carbunele contine carbon, care-i confera acea culoare neagra, caracteristica, si gaze inflamabile cum ar fi hidrogen,azot si

Originea carbunelui Cea mai mare parte a carbunelui s a format în urma cu aproximativ 360 286 de milioane de ani într -o perioada numita de geologi era carbonifera, tocmai datorita cantitatilor imense de carbune care s-au format atunci. Acesta a luat nastere din padurile tropicale preistorice, ce cresteau pe pamânturile mlastinoase. Padurile se compuneau din arbori foarte diferiti de cei care traiesc în zilele noastre. Cea mai mare parte a lor erau arbori-feriga giganti. Existau de asemenea, si arbori de coada-calului giganti, dar si multe alte plante mai mici. Dupa moarte, ferigile uriase si celelalte plante cadeau în apele mlastinoase. Aceste ape erau foarte sarace în oxigenul care favorizeaza actiunea bacteriei ce produce putrefactia , astfel încât arborii feriga au putrezit foarte încet si s au transformat în turba , primul stadiu de formare al carbunelui . În timpul formarii turbei apare o degajare de gaz de mlastina, numit gaz metan.

Pentru a se transforma în carbune, turba trebuie sa fie presata. Un strat de turba cu o grosime între 10 si 15 m va forma un strat de carbune de doar 1m grosime. Primul stadiu al comprimarii a avut loc în mlastinile primitive, o data cu depunerea unor straturi succesive de vegetatie intrata în putrefactie, comprimând straturile inferioare sub greutatea lor. În perioada carbonifera scoarta Pamântului a suferit o serie de transformari. În timpul uneia dintre aceste perioade, turba a fost acoperita cu nisip si mâl. Stratul de pamânt si turba au fost apoi îngropate sub mari pentru ca mai apoi sa revina din nou la suprafata. În timp se formau noi mlastini si noi straturi de turba. Acest proces, numit sedimentare ciclica, s-a produs de mai multe ori. În regiunile carbonifere exista un numar de zacaminte, situate unul deasupra celuilalt, cuprinse între straturile de roca sedimentara. Unele straturi de carbune au o grosime de doar câtiva milimetri, altele ating grosimi de câtiva metri.

De unde provin carbunii

Prin acumularea de materii vegetale (floră formată din alge, ciuperci etc. dezvoltată în mlaştini, floră luxuriantă, conifere), s-au format în timp de sute de milioane de ani, printr-un proces de încărbunare — transformări chimice (biochimice şi geochimice), cărbuni. Continua surpare de terenuri şi variaţiile climatice au dus la inundarea şi la îngroparea unor păduri bogate în care predominau foioasele şi coniferele (arbori-mamut, chiparos de mlaştină, sorturi de cetină).

Astfel de transformări s-au repetat în decurs de milioane de ani, aşa încît s-au format zăcăminte de cărbuni cu peste 100 de straturi suprapuse, avînd diferite grosimi. Presiunea, căldura, umiditatea şi alţi factori au transformat celuloza, lignina şi celelalte substanţe conţinute de plante în cărbune. Din punct de vedere chimic, cărbunele se compune din mii de compuşi, dintre care marea majoritate o formează hidrocarburile aromate. Carbonul liber se găseşte în cărbune numai în proporţie de 10%. Compoziţia elementară a cărbunelui este foarte diferită, unele sorturi de lignit deosebindu-se mult de cele ale cărbunelui de piatră. În timp ce un sortiment de lignit lipsit de cenuşă are o compoziţie tipică de 74% carbon, 5% hidrogen şi 21% oxigen, un cărbune tipic de piatră conţine 90% carbon, 5% hidrogen şi 5% oxigen. Substanţele de bază pentru ambele sorturi au fost 50% carbon, 6% hidrogen şi 44% oxigen. Prin procesul de încărbunare a crescut deci conţinutul în carbon şi a scăzut conţinutul în oxigen. Conţinutul părţilor inferioare şi modul de prelucrare influenţează nivelul de energie al cărbunelui (puterea calorifică atinge valori cuprinse între 3 000 şi 8 000 kcal/kg).

Clasificarea carbunilor

Exista trei categorii principale de carbune. Tipurile acestora depind de gradul în care carbunele s a modificat în timp.

-Lignitul, numit si carbune brun dupa culoarea lui, este cel mai putin modificat si are cel mai mic continut de carbon, de aproximativ 30%. În timpul arderii acesta degaja mult fum si relativ putina caldura.

-Huila este cea mai raspândita si degaja cea mai mare cantitate de caldura. Acest carbune are, de obicei, straturi alternante, întunecoase si lucioase. Benzile lucioase erau la origine material lemnos, iar straturile întunecoase s -au format din ramasitele plantelor mai mici. Huila contine si un alt compus, mai putin dur, asemanator cu mangalul: acesta face carbunele sa murdareasca în timpul manipularii.

-Antracitul este carbunele superior. Se compune din 98% carbon si este foarte greu se extras, dar este curat la manipulare. Arde cu o flacara foarte fierbinte si degaja putin fum, însa este foarte greu de aprins.

Utilizarile carbunelui Carbunele este utilizat cel mai des ca si combustibil. Pâna nu demult o cantitate mare de carbune era arsa pentru a încalzi locuintele. În zilele noastre, carbunele este ars pentru a genera electricitate sau în procese industriale. Înainte de exploatarea pe scara larga a gazelor naturale, unele tari îsi produceau întreaga cantitate de gaze din carbune. Ţarile fara resurse de gaze naturale recurg înca la acest procedeu. Producerea gazelor din carbune este asociata cu producerea

cocsului,

un combustibil esential în topirea si turnarea metalelor. Pentru producerea cocsului, carbunele este ars în cuptoare etanse. Carbunele nu arde din lipsa oxigenului, dar odata cu caldura se degaja amoniac, gudroane, gaze si uleiuri usor volatile lasând în urma un reziduu dur. Acesta este

cocsul

.

Carbunele este si materia prima pentru procese chimice. Amoniacul, gudroanele si uleiurile usor volatile rezultate din cocsificare sunt utilizate pentru realizarea altor produse, cum ar fi: vopsele pentru tesaturi, antiseptice, medicamente, parfumuri, fertilizatori, pesticide s-au chiar lac de unghii. Din carbune se poate produce chiar si zaharina.

Unde se gaseste carbune?

Carbunele este zacamântul cel mai bogat de combustilbil fosil. Rezervele mondiale cunsoscute sunt estimate a fi suficiente pentru mai mult de 200 de ani, la o rata de consum egal cu cea actuala si multi experti sunt de parere ca exista cam de 15 ori mai mult carbune ramas nedescoperit. Trei tari detin doua treimi din rezervele mondiale descoperite. SUA detine 30%, Rusia si Statele Aliate aproximativ 25%, iar China 10%. Restul rezervelor de carbune sunt situate în Australia, Canada, Germania, India, Polonia, Africa de Sud si Marea Britanie. În America de Sud doar 4 tari - Argentina, Brazilia, Chile si Columbia - detin zacaminte bogate de carbune. Cea mai mare parte a carbunelui este adânc îngropat sub padurile tropicale unde este greu de exploatat. Dintre cele 52 de tari africane, doar 8 exploateaza: Africa de Sud si Zimbabwue, cu cele mai mari zacaminte, Algeria, Maroc, Mozambic, Nigeria, Tanzania si Zair.

Petrolul poate oferi mai mult decat combustibil pentru masini si avioane. Un fapt mai putin cunoscut este ca petrolul si derivatii lui sunt folositi la fabricarea multor produse utilizate zilnic in intreaga lume, cum ar fi pungile din plastic, recipientele pentru alimente si altele.

Iata cateva intrebuintari ale petrolului care s ar putea sa te surprinda:

Rujul

Femeile au folosit cosmetice naturale de secole insa, in prezent, cele mai multe dintre rujuri si dermatografe contin ingrediente pe baza de petrol, cum ar fi crilatul sau propilenglicolul, care imbunatatesc structura acestora. De asemenea, multe femei folosesc vaselina cosmetica pe post de demachiant sau ca baza pentru ruj.

Panourile solare

Prin valorificarea puterii soarelui, panourile solare ofera oamenilor energie regenerabila, unele continand celule fotovoltaice ce au in structura si componente plastice sau rasini de petrol. Acest lucru s-ar putea schimba insa in viitor, deoarece unele companii au inceput deja sa foloseasca rasini ecologice si produse plastice biodegradabile

Hainele care se sifoneaza greu

Hainele din poliester au cateva avantaje, printre care se numara faptul ca se sifoneaza destul de greu, tin mai mult timp si se curata mai usor de pete, poliesterul fiind obtinut din petrol cu ajutorul mai multor tehnici, in special prin rafinare. In plus, reciclarea poliesterului poate duce la formarea de fibre noi, de o calitate mai buna.

Guma de mestecat

Putini dintre cei care consuma guma de mestecat stiu ca aceasta contine polimeri sintetizati din materii prime derivate din petrol. Mai exact, guma poate avea in structura atat latex natural (folosit in cantitati mai mari in urma cu mai multi ani) cat si produse pe baza de petrol, cum ar fi polietilena si parafina transparenta, ceea ce inseamna ca guma de mestecat nu este biodegradabila.

Creioanele colorate

Fiecare creion contine parafina, o substanta solida obtinuta din petrol, care mai este folosita, de asemenea, si la fabricarea lumanarilor sau chiar a ciocolatei.

Aspirina

Oamenii din intreaga lume inghit miliarde de comprimate de aspirina anual, pentru dureri de cap, febra si pentru a preveni aparitia unor afectiuni ale inimii si a accidentului vascular cerebral. Cele mai multe fabrici folosesc insa benzen la prepararea acestui medicament, benzenul fiind o hidrocarbura extrasa din petrol.

Carbunii in China – stiati ca?

China este cel mai mare producator de carbune din lume,

practica ce dateaza de cel putin 3000 de ani avand peste 26000 de mine de carbune, cu aproximativ 8 milioane de angajati. In China, carbunele genereaza 75% din totalul de electricitate. De asemenea, este raspunzator pentru 90% din cele 25 de milioane de tone de dioxid de sulf eliberate pe an, 67% din oxizii de nitrogen si 70% din cele 4,7 bilioane de tone de emisii de CO2.

Stiati ca...una dintre cele mai controversate probleme care se mai afla in atentia omenirii vizeaza o

mersul pe carbuni incinsi

? Civilizatiile din toate zonele planetei - si nu doar fachirii - l-au folosit in ritualuri de vindecare, in initieri, in purificari si in diverse acte de credinta.Scot Bell detine recordul cu o lungime de o suta de metri parcursa peste taciuni aprinsi la 28 noiembrie 2006 la Wuxi, in China.Controversele se isca atunci cand se incearca justificarea rezistentetei omului la o asemenea proba dura si periculoasa, deoarece se creaza doua tabere: de o parte sunt cei care sustin implicarea doar a unor legi fizice, de cealalta cei care cred ca mentalul si autoimpunerea pe aceasta cale a unei stari de protectie este cheia acestui mister.