DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEŢEANĂ UNITATEA FITOSANITARĂ SIBIU – februarie – martie 2013

Ing. Ana TIMAR

IMPACTUL ÎNŢEPĂTURII DE CĂPUŞE ASUPRA OMENILOR ŞI A ANIMALELOR

CĂPUŞELE

• •

insecte parazite se hrănesc numai cu sânge cald (hematofage)

• •

grupate în două familii ( Ixodidae, Argasidae căpuşe moi ) peste 850 de specii descrise

•

importanţa medicală şi veterinară prezintă doar speciile din familia - Ixodidae (căpuşe tari)

•

dintre bolile majore transmise la om şi animale în Europa şi în România boala Lyme - complexul encefalitei (babesioza, ehrlichioza, anaplasmoza, la care se adauga efectele directe).

RĂSPÂNDIRE

•

Răspândire Europa Centrală, de Est de Nord Asia America de Nord Australia ÎN NATURĂ - se hrănesc cu sângele - animalelor sălbatice - animale domestice - oamenilor

•

ÎN CASELE OAMENILOR - stau numai pe: - pielea oamenilor - în blana animalelor (de companie sau domestice)

•

împreună cu gazdele, ce le servesc şi drept vectori (mijloace de transport) - pot coloniza grădinile oamenilor.

IMPORTANŢA MEDICALĂ ŞI VETERINARĂ CA VECTORI

•

sunt pe locul doi, după ţânţari, în ceea ce priveşte importanţa medicală şi veterinară ca vectori - pagubele produse la nivel mondial, numai la bovine, se ridică la aproximativ şapte miliarde de dolari

•

pagubele produse pentru alte animale de fermă şi animale salbatice sunt mult mai dificil de estimat - pierderile datorate îmbolnăvirii omului nu au fost niciodată calculate, dar sunt de asemenea foarte importante

•

o parte din căpuse NU transmit boli şi nici nu determină apariţia unor probleme grave de sănătate gazdei - altele reprezintă principalul vector al bolii Lyme sau al unui tip particular de meningoencefalită

• din fericire, mai puţin de 5 % dintre înţepăturile de căpusă produc infecţia

Lyme

• medicii au căpatat experienţa cu aceasta afec ţiune, de la primele cazuri şi până în ziua de azi

ECOLOGIE

•

după afinităţi: - căpuşe endofile (de adăpost) - căpuşe exofile Cele endofile - trăiesc în grajduri, locuinţe, crăpăturile zidurilor, vizuini, peşteri parazitează animalele în perioadele de odihnă Capuşele exofile – în natură – se urcă pe firele de iarbă sau se deplasează pe păşune pentru a găsi gazdele - în condiţii sunt nefavorabile - se ascund în tufişuri, în sol etc.

TRANSMITERE

•

gazda trece prin iarba sau frunzişul unde se află o căpuşă, aceasta se lipeşte de ea

•

mamiferele mici – şoareci şi păsările servesc drept gazde larvelor şi nimfelor

•

mamifere mari, inclusiv pe oameni, - gazde pentru căpuşele adulte

•

SCOPUL - de a se hrăni - caută un o zonă potrivită ( unde pielea este mai subţire ) - cu ajutorul chelicerelor - fac o gaură în piele - în care îşi introduce hipostomul

• •

Hipostomul - este prevăzut cu multe cârlige ascuţite (împiedica alunecarea hipostomului în afară pielii) eliberează o secreţie - conţine substanţe - anticoagulante NU SE SIMPTE PREZENŢA ÎN PIELE - antiinflamatorii

BIOLOGIE - ASPECT

• • •

2, 5 – 4 mm lungime femelele sunt de obicei mai mari decât masculii după o perioadă în care se hrănesc femelele ajung până la 14 mm lungime şi la o greutate de 500 de ori mai mare decât cea iniţială

•

corpul compus din două segmente CULOARE

–

roşu — maro,

–

galben — maro

–

gri — maro

•

maxilele aparatului bucal şi cele 4 perechi de picioare au în general o culoare mai închisă decât restul corpului

•

maxilele aparatului bucal sunt specializate pentru supt şi înţepat şi sunt formate din pedipalpi, asemănători unor măciuci, chelicere

•

orificiu bucal circular pentru supt, numit con bucal (hipostom), care este prevăzut cu cârlige ascuţite

•

gazdei)

•

stadiul de ou la cel de căpuşă adultă depinde de temperatură şi se întinde pe 1-3 ani

•

în fiecare stadiu de evoluţie (larvă, nimfă, animal adult) căpuşa se hrăneşte numai o dată cu sângele unei gazde adecvate

•

îşi găsesc gazde cu ajutorul chemoreceptorilor (organe speciale) aflaţi pe segmentul inferior al perechii anterioare de picioare

•

pot percepe substanţele, pe care gazdele le eliberează prin respiraţie sau transpiraţie, precum dioxidul de carbon, azotul, acidul butiric şi acidul lactic etc, fiind capabile să localizeze respectiva gazdă.

-

larvele se hrănesc timp de 4 -5 zile (2-25 zile) - nimfele se hrănesc 3-5 zile - larvele şi nimfele după ce se hrănesc, se lasă să cadă pe jos şi încep să-şi caute o ascunzătoare potrivită în sol, de obicei sub frunze, unde năpârlesc şi îşi continuă creşterea - iarna - procesul evoluţiei este suspendat, - reluat abia la începutul anului următor

-

etapa de hrănire durează la adulţi ceva mai mult decât la larve şi nimfe - după ce se hrănesc, femela şi masculul se găsesc cu ajutorul feromonilor pentru împerechere - masculii mor la scurt timp după împerechere

-

femelele - depun mai întâi ouăle -- după ----- mor

LOCALIZARE - SIMPTOME ALE INFESTATIEI CU CĂPUSE LA ANIMALE - PRIMELE MĂSURI

-

SE LOCALIZEAZĂ PREPONDERENT ÎN ZONE CALDE ŞI UMEDE cap, gât, axilă, inghinală - animalul are tendinţa de a se scărpina continuu la locul unde este localizată - la animalele cu blana lungă şi deasă trebuie cercetat atent corpul respectiv, până la piele - zona este usor inflamată si dureroasă - dacă infestatia este masivă, pot aparea semne de apatie, febră, animalul este anemic; - după îndepărtarea căpusei, se dezinfectează locul cu iod - dacă starea generală a animalului nu se ameliorează, trebuie mers de urgenţă la medicul veterinar

• • •

RISCUL DE TRANSMITERE A BOLII

la sfârşitului mesei care durează între 2 şi 25 zile, căpuşele pot transmite agenţi responsabili de diverse boli infestari sezoniere riscul este maxim primavara şi toamna ( sunt prezente tot timpul anului)

•

IMPORTANT - extragerea căpuşei cel târziu la 48 ore de la fixarea pe gazdă Riscul devine maxim dupa 48h de la fixare

RISCURI

•

Î MBOLNĂVIRI SEVERE UNEORI FATALE

•

din cauza toxinelor injectate odată cu saliva (paralizia de căpuse produsă de Ixodes holocyclus),

•

consumului de sânge (cantitatea de sânge prelevată de la gazdă la un „pranz” este de 200-300 de ori greutatea corpului femelei flamânde) care poate duce la anemie gravă, inducerea unor stări alergice şi chiar şoc anafilactic etc. - rănile pe care le produc creează porţi de intrare pentru infecţii secundare, atrag muşte ale caror larve se dezvoltă pe plăgi şi reduc valoarea animalelor de ferma prin distrugerea pieilor. prin ataşarea lor, produc diferite afecţiuni ale pielii, durere sau tumefacţii

MĂSURI GENERALE DE PREVENIRE

MĂSURILE GENERALE DE PREVENIRE CONSTAU ÎN EVITAREA, PE CÂT POSIBIL, A ZONELOR DE RISC PREVENIRE ŞI CONTROL

Controlul căpuşelor este realizat cu produse insecto - acaricide (substanţe chimice anti căpuşe)

•

Acţiunea directă pe teren constituie o „luptă” ecologică prin: - intervenţia asupra covorului ierbos - prin cosirea ierburilor neconsumate de animale - îndepărtarea tufişurilor - creşterea de animale rezistente la infestaţiile cu căpuşe

-

CARANTINA - rotirea animalelor pe păşune - eliminarea animalelor sălbatice

•

La animalele de companie prevenirea – - folosirea de produse cu acţiune pe termen lung (la recomandarea şi sub controlul medicului veterinar specialist) Pentru om există vaccin pentru prevenirea encefalitei produse de căpuşe

PREVENIRE

•

Persoanele care lucrează, care fac excursii în natură: - să folosească substanţe preventive de protecţie (autan sau deda) aplicate direct pe piele pe haine ( ofera protecţie doar cateva ore)

•

după opririle în natură, oamenii trebuie să-şi controleze corpul de căpuşe

•

căpuşele de obicei se pot înlătura imediat

• • • • •

RECOMANDĂRI - purtarea de haine deschise la culoare (sa se vadă uşor căpusele) - bluze cu mâneci lungi, strânse pe încheietura mâinii pantaloni lungi şi strânsi pe gleznă, peste care se trag şosetele pantofii sa acopere zona respectivă a piciorului în totalitate

•

în apartamente şi case căpuşa nu se poate înmulţi – intră numai prin animale de companie sau oameni

• •

animalele de companie - se pot îmbolnăvi de borelioză trebuie luate şi pentru ele măsuri preventive de protectivă folosirea zgărzilor împotriva insectelor - copiii NU trebuie să intre în contact cu animalele - animalele de casă trebuie controlate în mod regulat

NU

ÎNDEPARTAREA CĂPUŞELOR

-

îndepărtare precoce a căpuselor reducerea riscului de îmbolnavire cu boli transmise de ele

-

în cazul omului, îndepartarea trebuie făcută de medicul uman, cu o pensă anatomica sau o pensă specială de îndepartat căpuse la animalele de companie, medicul veterinar îndepartează căpusele sau trateaza animalul contra căpuselor, dupa caz Se recomandă: - persoana care îndepartează căpuşele sa poarte manuşi pentru protecţia personală, deoarece exista riscul ca, în manevra de îndepartare acestea sa fie „sparte” iar sângele din corpul lor sa ajungă în contact cu pielea medicului uman/veterinar sau a persoanei care face aceasta manevră - în cazul în care căpuşa este infectată cu bacterii/virusuri, acestea pot fi transmise prin microleziunile de la nivelul pielii.

Erupţie cutanată

IMPORTANT

-

aplicarea unor produse care nu au efect anti căpuse (ulei, untură, acetona, petrol, alcool iodat, alcool, arderea cu ţigara sau alte produse) este absolut INTERZISĂ pentru că acestea nu fac decât sa irite căpuşa iar aceasta va produce mai multă salivă, salivă care este injectată în organismul gazdei din care se hrăneste şi astfel, creşte riscul transmiterii agenţilor patogeni

METODE DE DEZINSECŢIE

•

Ecologice - amplasarea unor capcane cu suport adeziv, pe care insectele raman imobilizate

•

Chimice - folosirea substanţelor insecticide de ingestie şi contact pentru combaterea larvelor şi a insectelor adulte Substanţele se aplică sub forma de pulberi, pulberi muiabile, soluţii, emulsii, aerosoli calzi, aerosoli reci, fumigatii

•

Substanţe utilizate Substanţele insecticide folosite sunt din grupele III (Xn) şi IV (Xi) de toxicitate, conform LISTEI PRODUSELOR PESTICIDE AVIZATE DE PROFILAXIA SANITAR UMANĂ - ELABORATĂ DE MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

DEZINSECŢIE

•

Dezinsectia - actiunea de prevenire şi de combatere a antropodelor care transmit diferiti agenţi patogeni, producând aparitia îmbolnavirii la om şi crearea de disconfort fizic.

•

o mare parte din bolile contagioase ca toxiinfectiile alimentare, holera, dizenteria, febra tifoida, tetanos şi diferite parazitoze sunt transmise de insecte

•

MIJLOACELE DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA ANTROPODELOR DĂUNĂTOARE POT FI PROFILACTICE (DEFENSIVE) ŞI CURATIVE (OFENSIVE)

CUM SE FACE TRATAMENTUL ÎMPOTRIVA CĂPUSELOR

• •

trebuie întreţinută vegetaţia - iarba nu trebuie sa fie mai inalta de câtiva centimetri; aplicarea insecticidului trebuie sa fie facuta rezidual – cu pompa de spate, specifica activitatii de DDD

•

se va trata INTEGRAL suprafata ce se banuieste a fi infestata de capuse prin BENZI TRANSVERSALE (perimetrale) pentru generarea unei protectii de suprafata

•

insecticidul va trebui aplicat si pe gardurile invecinate zonei de vegetatie, pâna la inaltimea de cca. 1 m fata de sol

•

daca vegetatia – iarba – este inalta, insecticidul nu va ajunge la baza solului, unde capusele se ascund de obicei, tratamentul urmând a se degrada si mult mai repede datorita factorilor naturali de mediu

•

în cazul in care este imposibila indepartarea vegetatiei, exista si varianta tratamentului prin nebulizare la rece, aparatele de nebulizare urmând a fi indreptate la 45° catre sol si setate pe puterea maxima pentru pentrarea barajului de vegetatie

•

în caz de infestare a animalelor, insecticidul NU VA FI APLICAT DIRECT PE ANIMAL – vor fi folosite produse specifice, sub indrumarea unui doctor veterinar;

P E S T I C I D E

AVIZATE DE MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

• insecticidele au în conţinut substanţe naturale sau sintetice folosite pentru combaterea insectelor d ăunătoare sau parazite - cypermethrin, tetramethrin, cifenotrin, permetrin , deltametrin, extract de piretru, piperonilbutoxid...

• funcţie de substanţa activă insecticidul oferă un diferit efect, knock out sau remanen ţă iar unele le produc pe am ândouă

PRODUSE UTILIZATE,FORMULARE, TIPURI DE APLICARE

• • •

Formulare/stare:

aerosoli lichid pulbere • • • • • •

Substanta activ ă:

bendiocarb bifentrin (contact si ingestie si este un insecticid-acaricid) cifluthrin deltametrin – ( contact si ingestie, penetrând rapid stratul de chitina al insec.) piperonilbutoxid tetrametrin • • •

Tipuri aplicare:

doze spray pulverizare ULV 5