Vocabularul limbii române

I.Structura vocabularului

Totalitatea cuvintelor dintr o limbă alcătuieşte vocabularul limbii respective.

Vocabularul limbii române: aproximativ 140.000 de cuvinte; Socotind şi variantele cuvintelor: cca. 170.000 de cuvinte

• Criterii de clasificare a cuvintelor

1.Din punctul de vedere al frecvenţei şi al importanţei cuvintelor în comunicare

avem:

Vocabular fundamental (fond principal de cuvinte, lexic de bază); b. Masa vocabularului.

a. Vocabular fundamental (fond principal de cuvinte, lexic de bază);

Include cuvintele care denumesc noţiuni foarte importante, sunt indispensabile comunicării cotidiene, sau stabilesc relaţii semantice (prepoziţii, conjuncţii);

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cuvintele ca să facă parte din vocabularul fundamental: 

Să denumească noţiuni importante;



Să fie cunoscute de toţi vorbitorii;



Să fie folosite foarte frecvent;



Să fie vechi în limbă;



Să fie productive, să intre în expresii şi/sau locuţiuni.

De exemplu:

Scrie: scris, nescris, prescris, rescris, rescrie, rescriere, înscris, înscriere, neînscris, descris, nedescris, scrisoare, scrisorică, scriitor, scriitoricesc, scriitorime, scriitoraş, etc.

Om:

omuleţ, neom, omuşor,omenesc, omenie, omeneşte, neomenos, omenire, etc.

Expresii şi locuţiuni cu termenul

om

:

de la om la om, a fi la mintea omului, nu-i picior de om, un om şi jumătate, a face pe cineva om, a se face om, om de omenie, etc.

Cuvintele din vocabularul fundamental denumesc: 

Obiectele cel mai uzuale:

ac, aţă, ceas, cerc, ciocan, cleşte, cuţit, furcă, lacăt, lingură, lopată, masă, pat, radio, televizor,sapă, scaun, scară, vas, etc.; 

Acţiuni importante:

a alerga, a avea, a bea, a culege, a citi, a cumpăra, a cădea, a dormi, a face, a iubi, a învăţa, a lua, a se odihni, a munci, a se naşte, a răspunde, a întreba, a veni, a pleca, a deschide, a închide, etc.;



Părţile corpului uman

: barbă, braţ, burtă, deget, mână, picior, ureche, ochi, gleznă, genunchi, limbă, umăr, unghie, nas, etc.; 

Animale, păsări, insecte

: cal, vacă, albină, capră, porc, câine, gâscă, oaie, peşte, raţă, ţânţar, muscă, vierme, viţel, etc.; 

Arbori şi fructe

: alună, brad, fag, măr, păr, pere, mere, strugure, cireşe, tei, vişin, etc.



Însuşiri:

amar, cărunt, comun, curat, drag, fierbinte, cald, rece, lacom, liber, mare, mic, gras, gros, bogat, sărac, tânăr, etc.; 

Culorile cele mai importante

: alb, negru, roşu, galben, albastru, verde, gri, etc.; 

Relaţii de familie

: băiat, babă, bărbat, bunic, bunică, copil, fecior, fiu, frate, fiică, mamă, ginere, noră, tată, nepot, soacră, etc.;



Alimente, băuturi

: apă, brânză, carne, caş, colac, fasole, fâină, miere, sare, vin, etc.; 

Zilele săptămânii, lunile, anotimpurile

: luni,marţi, ianuarie, mai, vară, primăvară, etc.; 

Majoritatea pronumelor

: eu, tu, el, ea, acesta, acela, al meu, al tău, al său, al nostru, care, cine, nimic, nimeni, fiecare, etc.;



Adverbe:

acolo, aici, acum, aşa, astfel, bine, când, înainte, înapoi, mâine, azi, sus, etc.; 

Numerale:

unu, doi, zece, sută, mie, etc.; 

Prepoziţii:

pe, la, cu, spre, după, fără, din, dinspre, înspre, sub, peste, deasupra,etc.; 

Conjuncţii:

că, să, ca să, deci, aşadar, fiindcă, iar, ori, sau, ori...ori, sau...sau,etc.

b. Masa vocabularului

Cuprinde toate celelalte cuvinte care nu se utilizează în comunicarea cotidiană.

În această categorie se încadrează: • 

Arhaismele:

toate cuvintele, expresiile, fonetismele care au ieşit definitiv din limbă ori au încetat a mai fi utilizate.

Expresii arhaice

: a da

ortul

popii, a nu avea

habar

, a veni (cuiva) de

hac

;

• Sensul acestor locuţiuni este clar pentru majoritatea vorbitorilor, dar cuvintele ortul, habar, hac nu se mai utilizează separat.

Arhaisme fonetice

: forme sonore vechi; • derege – drege, hitlean – viclean, îmbla – umbla, împle – umple, lăcaş – locaş, părete – perete, etc.

Arhaisme lexicale

: pârcălab, capuchehaie, cneaz, clucer, hatman, jitnicer, logofăt, paharnic, vistiernic, vornic, gâdea, satâr, osândit, etc.



Neologismele:

recent; cuvinte împrumutate abonament, acostament, a acumula, anvelopă, asfalt, bacalaureat, baterie, calorifer, decan, decor, definiţie, ecran, fermoar, general, ideal, ilustraţie, independenţă, lentilă, lexicon, magnat, manetă, nivel, oficiu, rampă, robinet, sanatoriu, sejur, sondă, tarif, taxi, etc.



Termenii tehnico-

atom,(fizică);

ştiinţifici:

- sunt cuvintele utilizate în diferite domenii ale ştiinţei, tehnicii: complement, diateză, predicat, topică, lexic, morfologie, sintaxă, etc.(în lingvistică); monom, binom, polinom, ecuaţie, teoremă, logaritm (matematică); centrifug, inducţie, inerţie, laser, osciloscop, tranzistor, diodă,



Regionalismele:

cuvinte utilizate doar în anumite regiuni, zone ale ţării; păpuşoi, curechi, barabule, ciubote,(Moldova); bolund, cătană, pălincă (Transilvania); bumb, lubeniţă, şpais, ştrumf (Banat), etc.



Termenii argotici:

- cuvinte folosite de grupuri sociale restrânse pentru a nu fi înţelese de cei din jur: abureală – minciună, absolvent-infractor, universitate-penitenciar, a achita – a omorî,achiziţie – lucru furat, acritură – persoană în vârstă, a agăţa – a fura, altoit – lovit, bătut, alconaut beţiv, amortizor-sân, ţâţâ, anestezie-a bate pe cineva până la leşin, avariat – accidentat, a avea papagal-a vorbi mult, etc.;



Termenii de jargon:

- cuvinte folosite pentru a afişa o pretinsă superioritate; darling, bonsoar, madam, arrivederci, mersi, monşer, maşer, ciao, etc.

2. Criteriul etimologic de clasificare a cuvintelor

a. Cuvintele cele mai importante sunt de origine latină

(cca. 2000 de cuvinte, dintre care cca. 1300 au peste 7 cuvinte derivate) Categorii de cuvinte moştenite din limba latină:



Acţiuni şi procese

: a ara, a bea, a asculta, a auzi, a cere, a credea, a creşte, a culege, a da, a face, a fi, a fugi, a merge, a muri, a naşte, a plânge, a scrie, a râde, etc.; 

Părţi ale corpului

: cap, deget, mână, mustaţă, faţă, ficat, frunte, genunchi, măsea, mână, păr, picior, pumn, etc.;



Nume de rudenie

: mamă, tată, părinţi, frate, soră, socru, soacră, fiu, noră, ginere, etc.; 

Numele zilelor şi anotimpurilor

: luni, marţi, joi, vineri, primăvară, vară, toamnă, etc.; 

Numele aştrilor

: lună, soare, stea, cer, etc.; 

Numele animalelor domestice şi sălbatice

: bou, cal, câine, găină, miel, porc, oaie, miel, vacă, viţel, lup, urs, etc.;



Casa şi obiectele din ea, din jurul ei

: casă, fereastră, uşă, cuptor, masă, scaun, ac, cuţit, lingură, oală, perete, fântână, furcă, jug, sapă, seceră, etc.; 

Mâncăruri şi băuturi

: apă, carne, fâină, lapte, miere, os, ou, pâine, sare, unt, etc.; 

Prepoziţii, conjuncţii

: de, la, în, cu, fără, pe, până; să, şi, nici, când, cum, unde, etc.

b. Cuvinte de origine slavă



Acţiuni şi procese umane

: a dovedi, a iubi, a grăi, a greşi, a munci, a obosi, a păzi, a sădi, a privi, a sfârşi, a topi, a trăi, etc.; 

Părţile corpului

: gât, gleznă, obraz, stomac, trup, pleoapă, etc.; 

Casa, obiectele din ea, din jurul ei

: blid, clopot, grajd, lopată, pod, topor, toiag, vadră, zid, etc.;



Hrană şi îmbrăcăminte

: colac,drojdie, pită, oţet, slănină, ulei; cojoc, haină, etc.; 

Însuşiri:

bogat, bolnav, drag, gol, lacom, mândru, prost, sărac, slab, treaz, vesel; 

Natură:

deal, dumbravă, zăpadă, gârlă, luncă, nisip, omăt, potop, etc.; 

Faună şi floră

: bivol, cocoş, gâscă, lebădă, păstrăv, rac, ştiucă, veveriţă, vrabie, etc.;

c. Cuvinte de origine maghiară

a altoi, a birui, a bizui, a cheltui, a chibzui, a îngădui, a locui, a tăgădui, bundă, cizmă, ham, bir, chezăşie, hotar, oraş, copoi, şoim, şalău, uliu, belşug, chin, chip, fel, gând, gingaş, iz, pildă, seamă, etc.

II. Îmbogăţirea vocabularului

De a lungul anilor limba română s-a îmbogăţit permanent cu cuvinte noi. Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului sunt:

A. Mijloace interne de îmbogăţire:

1. Derivarea 2. Compunerea 3. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea

)

B.

Mijloc extern de îmbogăţire: împrumutul de

cuvinte din alte limbi.

A.1. Derivarea

Procedeul prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul afixelor se numeşte derivare.

Afixele sunt de două feluri:

a. prefixe b. sufixe

a. Derivarea cu prefixe

Prefixul este un sunet sau un grup de sunete care se ataşează în faţa rădăcinii cuvântului pentru a forma un cuvânt nou.

Limba română are cca. 86 de prefixe, dintre care cele mai frecvente sunt:

des- (des-):

a

des

califica, a

des

face, a

des

fiinţa, a

des

păgubi, a

des

cifra, a

dez

robi, a

dez

lega, a

dez

umfla, a

dez

morţi, a

dez

gropa;

dez

umaniza;

dez

acord;

răs- (răz-): răs

copt,

răs

cumpărat,

răs

tălmăcit, a

răs

turna, a

răz

bate,

răz

gândi, etc.;

în- (îm-):

a

în

curaja, a

în

flori, a

în

trista, a

în

veseli, a (se)

în

frăţi, a

în

zăpezi, a

în

lesni, a

îm

bunătăţi, a

îm

pături, a

îm

pietri, a

îm

boboci, a

îm

povăra, etc.;

ne-: ne

citit,

ne

văzut,

ne

spus,

ne

adevăr,

ne

statornic,

ne

spălat,

ne

omenesc, etc;

re-: re

citit,

re

văzut,

re

calificat,

re

organiza,

re

memora,

re

orienta,

re

gândi,

re

scrie, etc.

Observaţii:

Prefixul

în-

devine

îm-

când cuvântul de bază începe cu consoanele

b,p

.

Prefixele

des , răs-

, devin

dez , răz-

, când cuvântul de bază începe cu consoanele

b, d, g, l, m, n, r, v

sau cu

o vocală

.

După sensul pe care îl atribuie cuvintelor formate, prefixele pot fi de mai multe feluri, dintre care amintim: 

Prefixe privative

:- cuvintele derivate au sensul “fără, lipsit de”:

des- (dez-):

dezlega, desface, deshăma, dezlipi, dezumaniza, descătuşat, etc.;

de-:

deşira, deşuruba, deconecta, defavoriza,detrona, etc.;

a- (an-

în faţa unei vocale): apolitic, apatrid, asimetric, anorganic, anaerob, analfabet, etc.;



Prefixe negative:

- cuvintele derivate au sens de negaţie, de absenţă, de opoziţie:

Ne-:

neatenţie, neomenos, necitit, nescris, negândit, neorientat, etc.;

i-:

imoral, ilogic, etc.;

in- (im-):

intolerant, incapabil, indisciplinat, impertinent, imposibil, impur, imparţial;



Prefixe iterative

: - cuvintele derivate au sensul de repetare:

răs- (răz-):

răscumpăra, răsciti, răzgândi;

re-:

reaminti, reveni, reciti, rescrie, rememora, reintra, etc.



Prefixe care exprimă ideea de superlativ: arhi-:

arhicunoscut, arhiplin, arhiîncărcat;

extra:

extrafin, extraurgent;

hiper-:

hipersensibil, hipercorect;

ultra-:

ultramodern, ultraviolet, ultrascurt, ultraelegant, etc.

Prefixoidele:

în limba de origine sunt cuvinte independente şi cu ajutorul lor formăm termeni tehnico-ştiinţifici compuşi:

acvi-, acva-,aqua-

(apă): acvaduct;

aero-

(aer): aeroport, aeronavă;

anti-

(contra): antigripal, antirabic;

algo

- (durere): algocalmin;

amfi-

(în două feluri): amfiteatru;

api-

(albină): apicultură;

arhe(o)-

(vechi): arheologie;

antropo-

(om): antropomorf, antropofag;

auto-

(însuşi, singur): automobil, autocamion, autocontrol;

cali-,calo-

(frumos): caligrafie, calofil;

cardi(o)-

(inimă): cardiovascular, cardiografie;

claustro

(loc închis): claustrofobie;

clepto-

(a fura): cleptomanie;

cosmo-

(univers): cosmogonie;

dactil(o)-

(deget): dactilograf, dactilografie;

deca

- (zece): decametru, decalitru;

deci-

(a zecea parte): decilitru, decimetru;

dermato

-(piele): dermatolog, dermatologie;

etno fon(o)-

(sunet): fonetică, fonologie, fonograf, fonotecă;

foto-

(popor): etnografie, etnogeneză; (lumină): fotografie, fotosinteză;

fratri-

(frate): fratricid;

frazeo-

(frază): frazeologie;

geo

(pământ): geografie, geologie;

horti

(grădină): horticultură;

legumi-

(legume): legumicultură;

lexico

-(lexic): lexicologie, lexicon;

macro-

(mare): macrosocietate, macromoleculă, macroorganism;

micro

-(mic): microorganism, microsocietate;

mezo

-(mijloc): mezosopran, mezozoic;

mili

-(a mia parte): milimetru, mililitru;

multi-

(mult): multicultură, multimilionar;

ped(o) semi-

(pe jumătate): semialb, semilună, semicerc, semiîntuneric;

silvi(o)-

(copil): pedofil; pedagogie; (pădure): silvicultură;

tele-

(departe): televizor, telefon;

teo-

(zeu, dumnezeu): teologie;

vice-

(în loc de): vicepreşedinte, viceprimar;

xeno

(străin): xenofobie;

zoo

- (animal): zoologie.

b. Derivare cu sufixe Sufixul este sunetul sau grupul de sunete care se ataşează după rădăcina cuvântului pentru a forma un cuvânt nou.

În limba română sunt aproximativ 600 de sufixe, care se clasifică după:

b.1. valoarea morfologică b. 2. sensul pe care îl atribuie cuvântului derivat.

b.1. Clasificarea după valoarea morfologică a cuvântului derivat:



Sufixe substantivale:-

cuvântul obţinut prin derivare este un substantiv;

-ar

: bucătar, lăutar, fierar, strungar; -

easă

: croitoreasă, mireasă, lăptăreasă; -

ime

: muncitorime, prospeţime, tinerime; -

iţă

: casieriţă, portiţă, fetiţă; -

uş:

culcuş, gălbenuş, urcuş,



Sufixe adjectivale

: cuvântul rezultat prin derivare este un adjectiv: -

esc:

muntenesc, pământesc, tineresc; -

iu

: argintiu, vişiniu, ruginiu; -

os

: osos, botos, dureros, furios; 

Sufixe verbale

: cuvântul derivat este verb: -

-a: -i:

brăzda, îndopa, înnoda, cânta; coti, roti, întineri, înlesni,

iza:

româniza, muşamaliza, orăseniza;

ui:

chinui, înfăptui, mânui,



Sufixe adverbiale

: cuvântul derivat este adverb:

eşte

: româneşte, mişeleşte, vitejeşte;

iş

: chioriş, cruciş, pieptiş; -

mente

: moralmente, realmente, socialmente.

b. 2. Sensul pe care îl atribuie cuvântului derivat:



Sufixe augmentative:-

arată că obiectul denumit este mai mare decât de obicei; -

an:

băietan, grăsan, -

oi:

băieţoi, căsoi, lădoi, maimuţoi; -

oaie

: căsoaie, lădoaie, scânduroaie;



Sufixe diminutivale

– arată că obiectul denumit este mai mic decât de obicei: -

aş; el:

băieţaş, copilaş, motănaş, toporaş; băieţel, scăunel, tinerel, tinerel;

ică

: tinerică, burtică, mâncărică;

iţă

: fetiţă, blăniţă, peniţă, periniţă;

uş

: căţeluş, greieruş, viţeluş; -

uc

: năsuc, pătuc, sătuc; -

uţ

: gărduţ, pătuţ, trenuţ, brăduţ; -

uleţ

: gărduleţ,săculeţ, steguleţ.



Sufixe pentru denumirea agentului

: arată cine face acţiunea:

-ar:

argintar, fierar, sifonar, aurar;

aş

: arcaş, nuntaş, poştaş; -

giu

: geamgiu, reclamagiu, scandalagiu;

-ist

: ceferist, gornist, tractorist, maşinist; -

tor

: ascultător, fumător, călător;



Sufixe pentru denumirea însuşirilor: -ar

: inelar, insular, stelar; -

aş

: codaş, fruntaş, nărăvaş; -

at

: buzat, catifelat, pistruiat;

-esc

: românesc, muntenesc, tineresc;

-ist

: idealist, realist, umanist;

-iu

: auriu, argintiu, arămiu, pământiu; -

os

: fricos, lunecos, lucios, mucos.



Sufixe pentru denumiri abstracte: -are

: înfăţişare, repetare, recapitulare; -

ere

: părere, scădere, vedere, încredere;

-ire

: iubire, privire, simţire; -

ătate

: bunătate, singurătate, vecinătate; -

eală

: aiureală, oboseală, păcăleală.



Sufixe pentru denumirea unei colectivităţi

: -

-et:

brădet, făget, tineret;

ime:

tinerime, muncitorime, studenţime;

iş:

aluniş, tufiş, zmeuriş; -

işte

: porumbişte, cânepişte.



Sufixe pentru nume de familie: -escu

: Petrescu, Georgescu, Ionescu; -

eanu:

Munteanu, Olteanu, Ungureanu; -

oiu

: Oproiu, Spiroiu, Olăroiu, Căproiu,etc.

Sufixoidele

– în limba lor de origine sunt cuvinte independente; cuvintele formate cu acestea sunt

cuvinte compuse

: -

agog, -gog,-agogie

(care conduce): pedagog; -

atlon

(probă, exerciţiu): biatlon, pentatlon; -

cid

(care ucide): ierbicid, insecticid, fratricid -

cromie

(culoare): policrom,monocrom;

-

duct

(care duce): acvaduct, apeduct; -

epie

(pronunţare): ortoepie, -

fob

(care urăşte, are oroare): xenofob, claustrofob; -

ftong

(sunet): diftong, triftong; -

gam, gamie

(căsătorie): monogamie, poligamie; -

gramă

(scriere): telegramă, monogramă;

-

man

(pasionat): meloman;

morf

: (formă): antropomorf, polimorf;

plan

(care pluteşte): aeroplan, hidroplan;

scop, scopie, scopic

(care priveşte): telescop, telescopic;

tecă

(dulap, cutie, colecţie): discotecă, bibliotecă, fonotecă, pinacotecă;

vor

(mâncător): ierbivor, carnivor.

Derivare a regresivă

Este un procedeu folosit mai rar: din cuvintele care prin structura lor seamănă cu cele derivate se formează cuvinte noi prin înlăturarea a ceea ce vorbitorilor li se pare că sunt sufixe. Astfel s-au format: 

Nume de pomi fructiferi din numele fructelor:

alun – din alună, banan – din banană, cais – din caisă, mălin – din mălină, nuc – din nucă, portocal – din portocală, vişin – din vişină, smochin din smochină



Nume de animale

: mâţ – din mâţă, pisic – din pisică; 

Substantive din verbe

: a alinta – alint, a auzi – auz, a câştiga – câştig, a credea – crez, a îndemna – îndemn, a guverna – guvern, a păzi – pază, a suspina – suspin, a trăi – trai, a vedea – văz, a zbura – zbor, etc.

A. 2. Compunerea

Este un mijloc de îmbogăţire a vocabularului; Din două sau mai multe cuvinte fie:

a.

b.

Prin scrierea într-un singur cuvânt; Prin scrierea cu cratimă, c.

Prin simpla alăturare

obţinem cuvinte noi.

a.

Prin scrierea într-un singur cuvânt

Compuse scrise într-un singur cuvânt: 

Substantive comune şi proprii

primăvară, răufăcător, răuvoitor, : atotştiutor, Atotputernic, binecuvântare, bunăstare, Câmpulung, Delavrancea, dreptunghi, fărădelege,policalificare, sinucidere, Subcetate, subsol, triplusalt, untdelemn, etc.



Adjective:

atotştiutor, atotputernic, binecuvântat, binefăcător, binemeritat, clarvăzător, cuminte, cumsecade, fotosensibil, sociocultural, răufăcător, etc.



Pronume şi adjective pronominale:

aceeaşi, altceva, altcareva, altcineva, altcuiva, dânsul (de+însul), dumneata (domnia+ta), oricare, fiecare, niciun, nicio;



Numerale:

amândoi, câteşitrei, cincizeci, cincisprezece, douăzeci, nouăzeci, etc; 

Verbe:

a se autoanaliza, a binecuvânta, a binevoi, nemaiştiind, nemaicitind, a telecomanda, etc.



Adverbe:

acasă, adeseori, niciodată, odată, altădată, nicăieri, nicicum, astfel, demult, niciunde, diseară/deseară, devreme, întruna, nemaipomenit, nicidecum, oriunde, orişicând, orişicum, întotdeauna/totdeauna, etc.



Prepoziţii:

deasupra, dedesubtul, despre, dimprejurul, împrejurul, îndărătul, dinaintea, înaintea, înspre, etc.



Conjuncţii:

deoarece, deşi, fiindcă, încât, întrucât, precum, vasăzică, etc.

a.



Compuse scrise cu cratimă: Substantive comune şi compuse

: an lumină, argint viu, Albă-ca-Zăpada, Baba Cloanţa, bună-credinţă, bună-cuviinţă, bun-gust (simţ estetic), bun rămas, bloc-turn, cal-de-mare, câine-lup, Cluj Napoca, contabil şef, cuvânt-titlu, drum-de-fier, cuvânt-cheie, cuvânt-înainte, du-te-vino, după-amiază, Făt-Frumos, Harap-Alb, maşină-unealtă, maţe-fripte (zgârcit), pierde vară (leneş), prim-ministru, zgârie-nori;



Adjective:

alb-argintiu, alb negru, aşa-zis, austro-ungar, bine-crescut, bine-cunoscut, burghezo-democratic, dulce acrişor, galben deschis, înainte-mergător, nou născut, propriu-zis, sus-numit, tehnico ştiinţific, franco-german, etc.



Adverbe

: alaltăieri-seară, azi-noapte, dintr odată, dintr-adins,după-masă, harcea-parcea, tam-nesam, etc.



Prepoziţia compusă de-a ce intră în formarea

unor locuţiuni:

de-a ascunselea, de-a v aţi ascunselea, de-a baba oarba, de a curmezişul, de-a lungul, de-a dura, (a avea) de-a face, de a fir a păr, de-a gata, de-a prinselea, de-a pururi, de a stânga, de-a valma, etc.



Interjecţii:

cioc-boc, hodoronc-tronc, hop aşa, haida-de, etc.

c.



Prin simpla alăturare Majoritatea substantivelor proprii:

Asia Mică, Delta Dunării, Hăşmaşul Mare, Lacul Roşu, Ştefan cel Mare, Oceanul Atlantic, Marea Neagră, Timişul de Jos, Vălenii de Munte, Valea Prahovei, Carpaţii Meridionali,etc   

Pronumele Prepoziţii:

ceea ce; de la, de pe la, pe la, de prin, de sub,de lângă, de deasupra, etc.

Numerale:

o sută cinci, două sute cincizeci,etc.

Pentru completarea cunoştinţelor despre scrierea cuvintelor compuse vezi:

punctuaţie, Mihail Stan, Ghid ortografic, ortoepic şi de

ART Grup Editorial, Bucureşti, 2011, pag. 112 – 116; cu accent pe

Grupurile de cuvinte relativ stabile.

A.3. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)

Datorită acestui procedeu, în funcţie de contextul în care se află, un cuvânt trece dintr o parte de vorbire în alta.

a. Devin substantive:



Adjectivele:

Leneşul mai mult aleargă,

scumpul

mai mult păgubeşte.



Verbele la participiu

: Are

un scris

frumos.

Cititul

este o preocupare plăcută.



Numeralele:

A luat

un zece

la română.



Unele adverbe

:

Binele

învinge răul.



Unele pronume

:

Eul

liric este sensibil.

El e

un oarecare

.

 Interjecţii: Ţi-am ascultat

oful

.

b. Adverbele, prin articulare, devin prepoziţii

: Exemple: Ion merge

înainte

. – adverb; Ion merge

înaintea

căruţei. – prepoziţie + substantiv în genitiv (G); El priveşte

înapoi (îndărăt).-

adverbe; El caută

înapoia (îndărătul)

uşii. – prepoziţii+substantiv în G. etc.

c. Contextul determină clasa gramaticală a unor cuvinte articulate:

contra, deasupra, asupra, etc.

Exemple: Am pus caietul

deasupra. –

adverb; Am pus caietul

deasupra

cărţii. – prepoziţie + substantiv în G.

d

. Datorită contextului, unele substantive devin adverbe:

Exemple:

Iarna

alungă păsările. – substantiv;

Iarna

mergem la schiat.- adverb de timp;

Ziua

aceasta a fost grea.- substantiv;

Ziua

învăţăm, iar

seara

adverbe.

ne odihnim.-

e. Participiul şi gerunziul acordat al verbelor devin adjective:

Exemple: Aceasta e o carte

citită

. – adjectiv participial Ei sunt oameni

citiţi. –

adjectiv participial; Mama m a mângâiat cu mâna-i

tremurândă

. – adjectiv; Am văzut coşurile

fumegânde.-

adjectiv;

f. În funcţie de context, unele adjective devin adverbe

: Exemple: Duc un sac

greu.

– adjectiv; Trenul urcă

greu

dealul. – adverb de mod; Ion este băiat

cumsecade

. – adjectiv; El vorbeşte

cumsecade.

– adverb de mod;

g. Pronumele posesive, demonstrative, de întărire, interogative, relative, nehotărâte, negative (unele dintre acestea din urmă) când însoţesc şi determină un substantiv devin adjective:

Exemple:

Ai mei

vor sosi astăzi. – pronume posesiv; Părinţii

mei

vor sosi. - adjectiv posesiv;

Aceasta

m-a cucerit. – pronume demonstrativ;

Această

carte m-a cucerit. – adjectiv demonstrativ;

Oricare Oricare Ce

poate veni. – pronume nehotărât; prieten poate veni. – adjectiv nehotărât; ţi-ai cumpărat? – pronume interogativ;

Ce

carte ţi-ai cumpărat? – adj. interogativ; Nu ştiu

care

este de preferat.- pronume relativ; Nu ştiu

care

drum este de preferat. – adj. relativ;

h. Pronumele personale de pers. I şi II, singular

şi plural, în acuzativ, mă, te, ne,vă şi în dativ îmi, îţi, ne, vă devin pronume reflexive când

se acordă în număr şi persoană cu verbul din propoziţie.

Exemple: Maşina

mă

duce până la şcoală.- pronume personal;

Mă

duc singur la şcoală.- pronume reflexiv; Tata

îmi Îmi

aduce un cadou.- pronume personal; amintesc de tine.- pronume reflexiv;

Calcul lingvistic

În unele situaţii, limba română nu a împrumutat cuvinte derivate, compuse sau expresii din alte limbi, ci le-a tradus păstrând parţial structura lor iniţială.

Exemple:

anotimp

– provine din traducerea cuvântului german

Jahreszeit:

Jahres – al anului, Zeit – timp; deci:

timp al anului

-

anotimp

Alte asemenea cuvinte care traduc cuv ântul francez

tenir

(a ţine) păstrând prefixul din franceză:

a abţine

– din fr. s`abstenir;

a aparţine

– appartenir;

a conţine

– détenir;

a întreţine

– contenir;

a deţine

– entretenir,

a menţine reţine

– maintenir; – retenir,

a obţine a susţine

– obtenir, – soutenir;

a

Alte exemple pentru calc:

crucişător

– din fr. croiseur şi germ.Kreuzer;

a asigura

– fr. assurer;

autoservire

samosluga şi engl. self-service;

a binecuvânta

– din sl. blagoslovi;

distrugător

– fr. destructeur, etc. – rus.