Transcript Vocabular_2012
Vocabularul limbii române
I.Structura vocabularului
Totalitatea cuvintelor dintr o limbă alcătuieşte vocabularul limbii respective.
Vocabularul limbii române: aproximativ 140.000 de cuvinte; Socotind şi variantele cuvintelor: cca. 170.000 de cuvinte
• Criterii de clasificare a cuvintelor
1.Din punctul de vedere al frecvenţei şi al importanţei cuvintelor în comunicare
avem:
Vocabular fundamental (fond principal de cuvinte, lexic de bază); b. Masa vocabularului.
a. Vocabular fundamental (fond principal de cuvinte, lexic de bază);
Include cuvintele care denumesc noţiuni foarte importante, sunt indispensabile comunicării cotidiene, sau stabilesc relaţii semantice (prepoziţii, conjuncţii);
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cuvintele ca să facă parte din vocabularul fundamental:
Să denumească noţiuni importante;
Să fie cunoscute de toţi vorbitorii;
Să fie folosite foarte frecvent;
Să fie vechi în limbă;
Să fie productive, să intre în expresii şi/sau locuţiuni.
De exemplu:
Scrie: scris, nescris, prescris, rescris, rescrie, rescriere, înscris, înscriere, neînscris, descris, nedescris, scrisoare, scrisorică, scriitor, scriitoricesc, scriitorime, scriitoraş, etc.
Om:
omuleţ, neom, omuşor,omenesc, omenie, omeneşte, neomenos, omenire, etc.
Expresii şi locuţiuni cu termenul
om
:
de la om la om, a fi la mintea omului, nu-i picior de om, un om şi jumătate, a face pe cineva om, a se face om, om de omenie, etc.
Cuvintele din vocabularul fundamental denumesc:
Obiectele cel mai uzuale:
ac, aţă, ceas, cerc, ciocan, cleşte, cuţit, furcă, lacăt, lingură, lopată, masă, pat, radio, televizor,sapă, scaun, scară, vas, etc.;
Acţiuni importante:
a alerga, a avea, a bea, a culege, a citi, a cumpăra, a cădea, a dormi, a face, a iubi, a învăţa, a lua, a se odihni, a munci, a se naşte, a răspunde, a întreba, a veni, a pleca, a deschide, a închide, etc.;
Părţile corpului uman
: barbă, braţ, burtă, deget, mână, picior, ureche, ochi, gleznă, genunchi, limbă, umăr, unghie, nas, etc.;
Animale, păsări, insecte
: cal, vacă, albină, capră, porc, câine, gâscă, oaie, peşte, raţă, ţânţar, muscă, vierme, viţel, etc.;
Arbori şi fructe
: alună, brad, fag, măr, păr, pere, mere, strugure, cireşe, tei, vişin, etc.
Însuşiri:
amar, cărunt, comun, curat, drag, fierbinte, cald, rece, lacom, liber, mare, mic, gras, gros, bogat, sărac, tânăr, etc.;
Culorile cele mai importante
: alb, negru, roşu, galben, albastru, verde, gri, etc.;
Relaţii de familie
: băiat, babă, bărbat, bunic, bunică, copil, fecior, fiu, frate, fiică, mamă, ginere, noră, tată, nepot, soacră, etc.;
Alimente, băuturi
: apă, brânză, carne, caş, colac, fasole, fâină, miere, sare, vin, etc.;
Zilele săptămânii, lunile, anotimpurile
: luni,marţi, ianuarie, mai, vară, primăvară, etc.;
Majoritatea pronumelor
: eu, tu, el, ea, acesta, acela, al meu, al tău, al său, al nostru, care, cine, nimic, nimeni, fiecare, etc.;
Adverbe:
acolo, aici, acum, aşa, astfel, bine, când, înainte, înapoi, mâine, azi, sus, etc.;
Numerale:
unu, doi, zece, sută, mie, etc.;
Prepoziţii:
pe, la, cu, spre, după, fără, din, dinspre, înspre, sub, peste, deasupra,etc.;
Conjuncţii:
că, să, ca să, deci, aşadar, fiindcă, iar, ori, sau, ori...ori, sau...sau,etc.
b. Masa vocabularului
Cuprinde toate celelalte cuvinte care nu se utilizează în comunicarea cotidiană.
În această categorie se încadrează: •
Arhaismele:
toate cuvintele, expresiile, fonetismele care au ieşit definitiv din limbă ori au încetat a mai fi utilizate.
Expresii arhaice
: a da
ortul
popii, a nu avea
habar
, a veni (cuiva) de
hac
;
• Sensul acestor locuţiuni este clar pentru majoritatea vorbitorilor, dar cuvintele ortul, habar, hac nu se mai utilizează separat.
Arhaisme fonetice
: forme sonore vechi; • derege – drege, hitlean – viclean, îmbla – umbla, împle – umple, lăcaş – locaş, părete – perete, etc.
Arhaisme lexicale
: pârcălab, capuchehaie, cneaz, clucer, hatman, jitnicer, logofăt, paharnic, vistiernic, vornic, gâdea, satâr, osândit, etc.
Neologismele:
recent; cuvinte împrumutate abonament, acostament, a acumula, anvelopă, asfalt, bacalaureat, baterie, calorifer, decan, decor, definiţie, ecran, fermoar, general, ideal, ilustraţie, independenţă, lentilă, lexicon, magnat, manetă, nivel, oficiu, rampă, robinet, sanatoriu, sejur, sondă, tarif, taxi, etc.
Termenii tehnico-
atom,(fizică);
ştiinţifici:
- sunt cuvintele utilizate în diferite domenii ale ştiinţei, tehnicii: complement, diateză, predicat, topică, lexic, morfologie, sintaxă, etc.(în lingvistică); monom, binom, polinom, ecuaţie, teoremă, logaritm (matematică); centrifug, inducţie, inerţie, laser, osciloscop, tranzistor, diodă,
Regionalismele:
cuvinte utilizate doar în anumite regiuni, zone ale ţării; păpuşoi, curechi, barabule, ciubote,(Moldova); bolund, cătană, pălincă (Transilvania); bumb, lubeniţă, şpais, ştrumf (Banat), etc.
Termenii argotici:
- cuvinte folosite de grupuri sociale restrânse pentru a nu fi înţelese de cei din jur: abureală – minciună, absolvent-infractor, universitate-penitenciar, a achita – a omorî,achiziţie – lucru furat, acritură – persoană în vârstă, a agăţa – a fura, altoit – lovit, bătut, alconaut beţiv, amortizor-sân, ţâţâ, anestezie-a bate pe cineva până la leşin, avariat – accidentat, a avea papagal-a vorbi mult, etc.;
Termenii de jargon:
- cuvinte folosite pentru a afişa o pretinsă superioritate; darling, bonsoar, madam, arrivederci, mersi, monşer, maşer, ciao, etc.
2. Criteriul etimologic de clasificare a cuvintelor
a. Cuvintele cele mai importante sunt de origine latină
(cca. 2000 de cuvinte, dintre care cca. 1300 au peste 7 cuvinte derivate) Categorii de cuvinte moştenite din limba latină:
Acţiuni şi procese
: a ara, a bea, a asculta, a auzi, a cere, a credea, a creşte, a culege, a da, a face, a fi, a fugi, a merge, a muri, a naşte, a plânge, a scrie, a râde, etc.;
Părţi ale corpului
: cap, deget, mână, mustaţă, faţă, ficat, frunte, genunchi, măsea, mână, păr, picior, pumn, etc.;
Nume de rudenie
: mamă, tată, părinţi, frate, soră, socru, soacră, fiu, noră, ginere, etc.;
Numele zilelor şi anotimpurilor
: luni, marţi, joi, vineri, primăvară, vară, toamnă, etc.;
Numele aştrilor
: lună, soare, stea, cer, etc.;
Numele animalelor domestice şi sălbatice
: bou, cal, câine, găină, miel, porc, oaie, miel, vacă, viţel, lup, urs, etc.;
Casa şi obiectele din ea, din jurul ei
: casă, fereastră, uşă, cuptor, masă, scaun, ac, cuţit, lingură, oală, perete, fântână, furcă, jug, sapă, seceră, etc.;
Mâncăruri şi băuturi
: apă, carne, fâină, lapte, miere, os, ou, pâine, sare, unt, etc.;
Prepoziţii, conjuncţii
: de, la, în, cu, fără, pe, până; să, şi, nici, când, cum, unde, etc.
b. Cuvinte de origine slavă
Acţiuni şi procese umane
: a dovedi, a iubi, a grăi, a greşi, a munci, a obosi, a păzi, a sădi, a privi, a sfârşi, a topi, a trăi, etc.;
Părţile corpului
: gât, gleznă, obraz, stomac, trup, pleoapă, etc.;
Casa, obiectele din ea, din jurul ei
: blid, clopot, grajd, lopată, pod, topor, toiag, vadră, zid, etc.;
Hrană şi îmbrăcăminte
: colac,drojdie, pită, oţet, slănină, ulei; cojoc, haină, etc.;
Însuşiri:
bogat, bolnav, drag, gol, lacom, mândru, prost, sărac, slab, treaz, vesel;
Natură:
deal, dumbravă, zăpadă, gârlă, luncă, nisip, omăt, potop, etc.;
Faună şi floră
: bivol, cocoş, gâscă, lebădă, păstrăv, rac, ştiucă, veveriţă, vrabie, etc.;
c. Cuvinte de origine maghiară
a altoi, a birui, a bizui, a cheltui, a chibzui, a îngădui, a locui, a tăgădui, bundă, cizmă, ham, bir, chezăşie, hotar, oraş, copoi, şoim, şalău, uliu, belşug, chin, chip, fel, gând, gingaş, iz, pildă, seamă, etc.
II. Îmbogăţirea vocabularului
De a lungul anilor limba română s-a îmbogăţit permanent cu cuvinte noi. Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului sunt:
A. Mijloace interne de îmbogăţire:
1. Derivarea 2. Compunerea 3. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea
)
B.
Mijloc extern de îmbogăţire: împrumutul de
cuvinte din alte limbi.
A.1. Derivarea
Procedeul prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul afixelor se numeşte derivare.
Afixele sunt de două feluri:
a. prefixe b. sufixe
a. Derivarea cu prefixe
Prefixul este un sunet sau un grup de sunete care se ataşează în faţa rădăcinii cuvântului pentru a forma un cuvânt nou.
Limba română are cca. 86 de prefixe, dintre care cele mai frecvente sunt:
des- (des-):
a
des
califica, a
des
face, a
des
fiinţa, a
des
păgubi, a
des
cifra, a
dez
robi, a
dez
lega, a
dez
umfla, a
dez
morţi, a
dez
gropa;
dez
umaniza;
dez
acord;
răs- (răz-): răs
copt,
răs
cumpărat,
răs
tălmăcit, a
răs
turna, a
răz
bate,
răz
gândi, etc.;
în- (îm-):
a
în
curaja, a
în
flori, a
în
trista, a
în
veseli, a (se)
în
frăţi, a
în
zăpezi, a
în
lesni, a
îm
bunătăţi, a
îm
pături, a
îm
pietri, a
îm
boboci, a
îm
povăra, etc.;
ne-: ne
citit,
ne
văzut,
ne
spus,
ne
adevăr,
ne
statornic,
ne
spălat,
ne
omenesc, etc;
re-: re
citit,
re
văzut,
re
calificat,
re
organiza,
re
memora,
re
orienta,
re
gândi,
re
scrie, etc.
Observaţii:
Prefixul
în-
devine
îm-
când cuvântul de bază începe cu consoanele
b,p
.
Prefixele
des , răs-
, devin
dez , răz-
, când cuvântul de bază începe cu consoanele
b, d, g, l, m, n, r, v
sau cu
o vocală
.
După sensul pe care îl atribuie cuvintelor formate, prefixele pot fi de mai multe feluri, dintre care amintim:
Prefixe privative
:- cuvintele derivate au sensul “fără, lipsit de”:
des- (dez-):
dezlega, desface, deshăma, dezlipi, dezumaniza, descătuşat, etc.;
de-:
deşira, deşuruba, deconecta, defavoriza,detrona, etc.;
a- (an-
în faţa unei vocale): apolitic, apatrid, asimetric, anorganic, anaerob, analfabet, etc.;
Prefixe negative:
- cuvintele derivate au sens de negaţie, de absenţă, de opoziţie:
Ne-:
neatenţie, neomenos, necitit, nescris, negândit, neorientat, etc.;
i-:
imoral, ilogic, etc.;
in- (im-):
intolerant, incapabil, indisciplinat, impertinent, imposibil, impur, imparţial;
Prefixe iterative
: - cuvintele derivate au sensul de repetare:
răs- (răz-):
răscumpăra, răsciti, răzgândi;
re-:
reaminti, reveni, reciti, rescrie, rememora, reintra, etc.
Prefixe care exprimă ideea de superlativ: arhi-:
arhicunoscut, arhiplin, arhiîncărcat;
extra:
extrafin, extraurgent;
hiper-:
hipersensibil, hipercorect;
ultra-:
ultramodern, ultraviolet, ultrascurt, ultraelegant, etc.
Prefixoidele:
în limba de origine sunt cuvinte independente şi cu ajutorul lor formăm termeni tehnico-ştiinţifici compuşi:
acvi-, acva-,aqua-
(apă): acvaduct;
aero-
(aer): aeroport, aeronavă;
anti-
(contra): antigripal, antirabic;
algo
- (durere): algocalmin;
amfi-
(în două feluri): amfiteatru;
api-
(albină): apicultură;
arhe(o)-
(vechi): arheologie;
antropo-
(om): antropomorf, antropofag;
auto-
(însuşi, singur): automobil, autocamion, autocontrol;
cali-,calo-
(frumos): caligrafie, calofil;
cardi(o)-
(inimă): cardiovascular, cardiografie;
claustro
(loc închis): claustrofobie;
clepto-
(a fura): cleptomanie;
cosmo-
(univers): cosmogonie;
dactil(o)-
(deget): dactilograf, dactilografie;
deca
- (zece): decametru, decalitru;
deci-
(a zecea parte): decilitru, decimetru;
dermato
-(piele): dermatolog, dermatologie;
etno fon(o)-
(sunet): fonetică, fonologie, fonograf, fonotecă;
foto-
(popor): etnografie, etnogeneză; (lumină): fotografie, fotosinteză;
fratri-
(frate): fratricid;
frazeo-
(frază): frazeologie;
geo
(pământ): geografie, geologie;
horti
(grădină): horticultură;
legumi-
(legume): legumicultură;
lexico
-(lexic): lexicologie, lexicon;
macro-
(mare): macrosocietate, macromoleculă, macroorganism;
micro
-(mic): microorganism, microsocietate;
mezo
-(mijloc): mezosopran, mezozoic;
mili
-(a mia parte): milimetru, mililitru;
multi-
(mult): multicultură, multimilionar;
ped(o) semi-
(pe jumătate): semialb, semilună, semicerc, semiîntuneric;
silvi(o)-
(copil): pedofil; pedagogie; (pădure): silvicultură;
tele-
(departe): televizor, telefon;
teo-
(zeu, dumnezeu): teologie;
vice-
(în loc de): vicepreşedinte, viceprimar;
xeno
(străin): xenofobie;
zoo
- (animal): zoologie.
b. Derivare cu sufixe Sufixul este sunetul sau grupul de sunete care se ataşează după rădăcina cuvântului pentru a forma un cuvânt nou.
În limba română sunt aproximativ 600 de sufixe, care se clasifică după:
b.1. valoarea morfologică b. 2. sensul pe care îl atribuie cuvântului derivat.
b.1. Clasificarea după valoarea morfologică a cuvântului derivat:
Sufixe substantivale:-
cuvântul obţinut prin derivare este un substantiv;
-ar
: bucătar, lăutar, fierar, strungar; -
easă
: croitoreasă, mireasă, lăptăreasă; -
ime
: muncitorime, prospeţime, tinerime; -
iţă
: casieriţă, portiţă, fetiţă; -
uş:
culcuş, gălbenuş, urcuş,
Sufixe adjectivale
: cuvântul rezultat prin derivare este un adjectiv: -
esc:
muntenesc, pământesc, tineresc; -
iu
: argintiu, vişiniu, ruginiu; -
os
: osos, botos, dureros, furios;
Sufixe verbale
: cuvântul derivat este verb: -
-a: -i:
brăzda, îndopa, înnoda, cânta; coti, roti, întineri, înlesni,
iza:
româniza, muşamaliza, orăseniza;
ui:
chinui, înfăptui, mânui,
Sufixe adverbiale
: cuvântul derivat este adverb:
eşte
: româneşte, mişeleşte, vitejeşte;
iş
: chioriş, cruciş, pieptiş; -
mente
: moralmente, realmente, socialmente.
b. 2. Sensul pe care îl atribuie cuvântului derivat:
Sufixe augmentative:-
arată că obiectul denumit este mai mare decât de obicei; -
an:
băietan, grăsan, -
oi:
băieţoi, căsoi, lădoi, maimuţoi; -
oaie
: căsoaie, lădoaie, scânduroaie;
Sufixe diminutivale
– arată că obiectul denumit este mai mic decât de obicei: -
aş; el:
băieţaş, copilaş, motănaş, toporaş; băieţel, scăunel, tinerel, tinerel;
ică
: tinerică, burtică, mâncărică;
iţă
: fetiţă, blăniţă, peniţă, periniţă;
uş
: căţeluş, greieruş, viţeluş; -
uc
: năsuc, pătuc, sătuc; -
uţ
: gărduţ, pătuţ, trenuţ, brăduţ; -
uleţ
: gărduleţ,săculeţ, steguleţ.
Sufixe pentru denumirea agentului
: arată cine face acţiunea:
-ar:
argintar, fierar, sifonar, aurar;
aş
: arcaş, nuntaş, poştaş; -
giu
: geamgiu, reclamagiu, scandalagiu;
-ist
: ceferist, gornist, tractorist, maşinist; -
tor
: ascultător, fumător, călător;
Sufixe pentru denumirea însuşirilor: -ar
: inelar, insular, stelar; -
aş
: codaş, fruntaş, nărăvaş; -
at
: buzat, catifelat, pistruiat;
-esc
: românesc, muntenesc, tineresc;
-ist
: idealist, realist, umanist;
-iu
: auriu, argintiu, arămiu, pământiu; -
os
: fricos, lunecos, lucios, mucos.
Sufixe pentru denumiri abstracte: -are
: înfăţişare, repetare, recapitulare; -
ere
: părere, scădere, vedere, încredere;
-ire
: iubire, privire, simţire; -
ătate
: bunătate, singurătate, vecinătate; -
eală
: aiureală, oboseală, păcăleală.
Sufixe pentru denumirea unei colectivităţi
: -
-et:
brădet, făget, tineret;
ime:
tinerime, muncitorime, studenţime;
iş:
aluniş, tufiş, zmeuriş; -
işte
: porumbişte, cânepişte.
Sufixe pentru nume de familie: -escu
: Petrescu, Georgescu, Ionescu; -
eanu:
Munteanu, Olteanu, Ungureanu; -
oiu
: Oproiu, Spiroiu, Olăroiu, Căproiu,etc.
Sufixoidele
– în limba lor de origine sunt cuvinte independente; cuvintele formate cu acestea sunt
cuvinte compuse
: -
agog, -gog,-agogie
(care conduce): pedagog; -
atlon
(probă, exerciţiu): biatlon, pentatlon; -
cid
(care ucide): ierbicid, insecticid, fratricid -
cromie
(culoare): policrom,monocrom;
-
duct
(care duce): acvaduct, apeduct; -
epie
(pronunţare): ortoepie, -
fob
(care urăşte, are oroare): xenofob, claustrofob; -
ftong
(sunet): diftong, triftong; -
gam, gamie
(căsătorie): monogamie, poligamie; -
gramă
(scriere): telegramă, monogramă;
-
man
(pasionat): meloman;
morf
: (formă): antropomorf, polimorf;
plan
(care pluteşte): aeroplan, hidroplan;
scop, scopie, scopic
(care priveşte): telescop, telescopic;
tecă
(dulap, cutie, colecţie): discotecă, bibliotecă, fonotecă, pinacotecă;
vor
(mâncător): ierbivor, carnivor.
Derivare a regresivă
Este un procedeu folosit mai rar: din cuvintele care prin structura lor seamănă cu cele derivate se formează cuvinte noi prin înlăturarea a ceea ce vorbitorilor li se pare că sunt sufixe. Astfel s-au format:
Nume de pomi fructiferi din numele fructelor:
alun – din alună, banan – din banană, cais – din caisă, mălin – din mălină, nuc – din nucă, portocal – din portocală, vişin – din vişină, smochin din smochină
Nume de animale
: mâţ – din mâţă, pisic – din pisică;
Substantive din verbe
: a alinta – alint, a auzi – auz, a câştiga – câştig, a credea – crez, a îndemna – îndemn, a guverna – guvern, a păzi – pază, a suspina – suspin, a trăi – trai, a vedea – văz, a zbura – zbor, etc.
A. 2. Compunerea
Este un mijloc de îmbogăţire a vocabularului; Din două sau mai multe cuvinte fie:
a.
b.
Prin scrierea într-un singur cuvânt; Prin scrierea cu cratimă, c.
Prin simpla alăturare
obţinem cuvinte noi.
a.
Prin scrierea într-un singur cuvânt
Compuse scrise într-un singur cuvânt:
Substantive comune şi proprii
primăvară, răufăcător, răuvoitor, : atotştiutor, Atotputernic, binecuvântare, bunăstare, Câmpulung, Delavrancea, dreptunghi, fărădelege,policalificare, sinucidere, Subcetate, subsol, triplusalt, untdelemn, etc.
Adjective:
atotştiutor, atotputernic, binecuvântat, binefăcător, binemeritat, clarvăzător, cuminte, cumsecade, fotosensibil, sociocultural, răufăcător, etc.
Pronume şi adjective pronominale:
aceeaşi, altceva, altcareva, altcineva, altcuiva, dânsul (de+însul), dumneata (domnia+ta), oricare, fiecare, niciun, nicio;
Numerale:
amândoi, câteşitrei, cincizeci, cincisprezece, douăzeci, nouăzeci, etc;
Verbe:
a se autoanaliza, a binecuvânta, a binevoi, nemaiştiind, nemaicitind, a telecomanda, etc.
Adverbe:
acasă, adeseori, niciodată, odată, altădată, nicăieri, nicicum, astfel, demult, niciunde, diseară/deseară, devreme, întruna, nemaipomenit, nicidecum, oriunde, orişicând, orişicum, întotdeauna/totdeauna, etc.
Prepoziţii:
deasupra, dedesubtul, despre, dimprejurul, împrejurul, îndărătul, dinaintea, înaintea, înspre, etc.
Conjuncţii:
deoarece, deşi, fiindcă, încât, întrucât, precum, vasăzică, etc.
a.
Compuse scrise cu cratimă: Substantive comune şi compuse
: an lumină, argint viu, Albă-ca-Zăpada, Baba Cloanţa, bună-credinţă, bună-cuviinţă, bun-gust (simţ estetic), bun rămas, bloc-turn, cal-de-mare, câine-lup, Cluj Napoca, contabil şef, cuvânt-titlu, drum-de-fier, cuvânt-cheie, cuvânt-înainte, du-te-vino, după-amiază, Făt-Frumos, Harap-Alb, maşină-unealtă, maţe-fripte (zgârcit), pierde vară (leneş), prim-ministru, zgârie-nori;
Adjective:
alb-argintiu, alb negru, aşa-zis, austro-ungar, bine-crescut, bine-cunoscut, burghezo-democratic, dulce acrişor, galben deschis, înainte-mergător, nou născut, propriu-zis, sus-numit, tehnico ştiinţific, franco-german, etc.
Adverbe
: alaltăieri-seară, azi-noapte, dintr odată, dintr-adins,după-masă, harcea-parcea, tam-nesam, etc.
Prepoziţia compusă de-a ce intră în formarea
unor locuţiuni:
de-a ascunselea, de-a v aţi ascunselea, de-a baba oarba, de a curmezişul, de-a lungul, de-a dura, (a avea) de-a face, de a fir a păr, de-a gata, de-a prinselea, de-a pururi, de a stânga, de-a valma, etc.
Interjecţii:
cioc-boc, hodoronc-tronc, hop aşa, haida-de, etc.
c.
Prin simpla alăturare Majoritatea substantivelor proprii:
Asia Mică, Delta Dunării, Hăşmaşul Mare, Lacul Roşu, Ştefan cel Mare, Oceanul Atlantic, Marea Neagră, Timişul de Jos, Vălenii de Munte, Valea Prahovei, Carpaţii Meridionali,etc
Pronumele Prepoziţii:
ceea ce; de la, de pe la, pe la, de prin, de sub,de lângă, de deasupra, etc.
Numerale:
o sută cinci, două sute cincizeci,etc.
Pentru completarea cunoştinţelor despre scrierea cuvintelor compuse vezi:
punctuaţie, Mihail Stan, Ghid ortografic, ortoepic şi de
ART Grup Editorial, Bucureşti, 2011, pag. 112 – 116; cu accent pe
Grupurile de cuvinte relativ stabile.
A.3. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)
Datorită acestui procedeu, în funcţie de contextul în care se află, un cuvânt trece dintr o parte de vorbire în alta.
a. Devin substantive:
Adjectivele:
Leneşul mai mult aleargă,
scumpul
mai mult păgubeşte.
Verbele la participiu
: Are
un scris
frumos.
Cititul
este o preocupare plăcută.
Numeralele:
A luat
un zece
la română.
Unele adverbe
:
Binele
învinge răul.
Unele pronume
:
Eul
liric este sensibil.
El e
un oarecare
.
Interjecţii: Ţi-am ascultat
oful
.
b. Adverbele, prin articulare, devin prepoziţii
: Exemple: Ion merge
înainte
. – adverb; Ion merge
înaintea
căruţei. – prepoziţie + substantiv în genitiv (G); El priveşte
înapoi (îndărăt).-
adverbe; El caută
înapoia (îndărătul)
uşii. – prepoziţii+substantiv în G. etc.
c. Contextul determină clasa gramaticală a unor cuvinte articulate:
contra, deasupra, asupra, etc.
Exemple: Am pus caietul
deasupra. –
adverb; Am pus caietul
deasupra
cărţii. – prepoziţie + substantiv în G.
d
. Datorită contextului, unele substantive devin adverbe:
Exemple:
Iarna
alungă păsările. – substantiv;
Iarna
mergem la schiat.- adverb de timp;
Ziua
aceasta a fost grea.- substantiv;
Ziua
învăţăm, iar
seara
adverbe.
ne odihnim.-
e. Participiul şi gerunziul acordat al verbelor devin adjective:
Exemple: Aceasta e o carte
citită
. – adjectiv participial Ei sunt oameni
citiţi. –
adjectiv participial; Mama m a mângâiat cu mâna-i
tremurândă
. – adjectiv; Am văzut coşurile
fumegânde.-
adjectiv;
f. În funcţie de context, unele adjective devin adverbe
: Exemple: Duc un sac
greu.
– adjectiv; Trenul urcă
greu
dealul. – adverb de mod; Ion este băiat
cumsecade
. – adjectiv; El vorbeşte
cumsecade.
– adverb de mod;
g. Pronumele posesive, demonstrative, de întărire, interogative, relative, nehotărâte, negative (unele dintre acestea din urmă) când însoţesc şi determină un substantiv devin adjective:
Exemple:
Ai mei
vor sosi astăzi. – pronume posesiv; Părinţii
mei
vor sosi. - adjectiv posesiv;
Aceasta
m-a cucerit. – pronume demonstrativ;
Această
carte m-a cucerit. – adjectiv demonstrativ;
Oricare Oricare Ce
poate veni. – pronume nehotărât; prieten poate veni. – adjectiv nehotărât; ţi-ai cumpărat? – pronume interogativ;
Ce
carte ţi-ai cumpărat? – adj. interogativ; Nu ştiu
care
este de preferat.- pronume relativ; Nu ştiu
care
drum este de preferat. – adj. relativ;
h. Pronumele personale de pers. I şi II, singular
şi plural, în acuzativ, mă, te, ne,vă şi în dativ îmi, îţi, ne, vă devin pronume reflexive când
se acordă în număr şi persoană cu verbul din propoziţie.
Exemple: Maşina
mă
duce până la şcoală.- pronume personal;
Mă
duc singur la şcoală.- pronume reflexiv; Tata
îmi Îmi
aduce un cadou.- pronume personal; amintesc de tine.- pronume reflexiv;
Calcul lingvistic
În unele situaţii, limba română nu a împrumutat cuvinte derivate, compuse sau expresii din alte limbi, ci le-a tradus păstrând parţial structura lor iniţială.
Exemple:
anotimp
– provine din traducerea cuvântului german
Jahreszeit:
Jahres – al anului, Zeit – timp; deci:
timp al anului
-
anotimp
Alte asemenea cuvinte care traduc cuv ântul francez
tenir
(a ţine) păstrând prefixul din franceză:
a abţine
– din fr. s`abstenir;
a aparţine
– appartenir;
a conţine
– détenir;
a întreţine
– contenir;
a deţine
– entretenir,
a menţine reţine
– maintenir; – retenir,
a obţine a susţine
– obtenir, – soutenir;
a
Alte exemple pentru calc:
crucişător
– din fr. croiseur şi germ.Kreuzer;
a asigura
– fr. assurer;
autoservire
samosluga şi engl. self-service;
a binecuvânta
– din sl. blagoslovi;
distrugător
– fr. destructeur, etc. – rus.