Transcript PAUL FEYERABEND (1924-1994) - s-a născut şi a studiat la Viena istoria, sociologia şi fizica, fiind influenţat de Popper. - profesor de.

PAUL FEYERABEND (1924-1994)
- s-a născut şi a studiat la Viena istoria, sociologia şi fizica, fiind influenţat de Popper.
- profesor de filosofia ştiinţei la Bristol, Berkeley (profesor emerit), Auckland, Sussex, Yale, London
s-a născut şi a studiat la Viena istoria, sociologia şi fizica.
-
profesor de filosofia ştiinţei la Bristol, Berkeley (profesor emerit),
Auckland, Sussex, Yale, London şi Berlin.
-
a locuit în Anglia, USA, Noua Zeelandă, Italia şi Elveţia
şi Berlin.
- a locuit în Anglia, USA, Noua Zeelandă, Italia şi Elveţia
Lucrări:
Against Method: Outline of an Anarchistic Theory of Knowledge (1975)
Science in a Free Society (1978)
Farewell to Reason (1987)
- conceptia sa ar putea fi numita dadaism critic al metodei sau anarhism epistemologic
ESTE ȘTIINȚA UNICUL DRUM SPRE ADEVĂR ?
CEA MAI CONTROVERSATĂ ,AVENTUROASĂ ŞI
SĂLBATICĂ FIGURĂ DIN DEZBATERILE
POSTKUHNIENE. (P. GODFREY-SMITH)
• A luptat în infanteria germană în cel de-al Doilea Război Mondial fiind rănit. Trece de la
ştiinţă la filosofie şi ajunge în cele din urmă la Universitatea Berkeley, California. A lucrat
timp de un an cu Popper, care l-a influenţat la început. De asemenea el şi Kuhn s-au
influenţat reciproc foarte mult.
• M. Williams vede în Feyerabend un reprezentant târziu al vechii tradiţii sceptice (Pyhron,
Sextus Empiricus, Montaigne, David Hume). Scepticul explorează şi contrapune tot felul
de idei concurente fără a considera că vreuna dintre ele este definitiv stabilită.
A rămas celebru prin scepticismul pe care l-a manifestat în privinţa raţionalităţii ştiinţei. A
susţinut că oamenii de ştiinţă îşi datorează succesele mai mult unor mijloace politice,
retorice şi propagandistice, decât contribuţiilor pe care le-ar aduce la progresul
cunoaşterii obiective pe care o avem despre lume.
SCEPTICISM, DADAISM, ANARHISM, CINISM
• Critică la modul cel mai radical concepţiile contemporane de epistemologie. În
lumina unei reevaluări a revoluţiei galileene, discreditează atât inductivismul cât şi
falsificaţionismul. Analizele sale, poate un pic prea provocatoare, constituie un
remediu eficace împotriva oricărui dogmatism şi a oricărei interpretări simpliste a
procesului de cunoaştere.
anarhismul epistemologic
• …. se opune tuturor sistemelor de reguli şi constrângeri din ştiinţă. Marii
savanţi sunt oportunişti şi creativi, ei se folosesc de orice tehnică de care
dispun pentru a investiga, descoperi şi pentru a convinge. Chiar şi
tentativele de a impune reguli metodologice în investigarea ştiinţifică nu
va contribui decât la îngrădirea acestei creativităţi, lucru atestat din plin
de istoria descoperirilor ştiinţifice. Marii cercetători au încălcat
dintotdeauna şi cele mai fundamentale reguli metodologice pe care
filosofii au încercat să le impună.
• “Anarhismul contribuie la progresul ştiinţei, oricare ar fi sensul pe care-l dăm progresului
.“
• Anarhistul epistemologic este asemenea unui agent sub acoperire care foloseşte raţiunea cu
scopul de a destabiliza.
NU VĂ ÎNCREDEȚI ÎN CEEA CE CITIȚI!
•
A fost uneori înfăţişat drept un duşman al ştiinţei. A fost în fapt, duşmanul
anumitor moduri de a practica ştiinţa. În secolul al 17-lea ştiinţa era
prietena libertăţii şi creativităţii şi se opunea dominaţiei bisericii. El îl
admira îndeosebi pe Galilei. Din aliat al libertăţii ştiinţa de astăzi a devenit
un inamic al acesteia.
•
Cercetătorii se transformă în FURNICI UMANE , incapabili să se
manifeste în afara instrucţiei primite. Autoritatea ştiinţei în societate
ameninţă să schimbe omul într-o maşinărie nefericită, neprietenoasă şi
sigură pe sine, lipsită de farmec şi umor.
•
Societatea actuală trebuie eliberată de sub dominaţia acestui mod de a
face ştiinţa, la fel cum societatea trecutului a fost eliberată de autoritatea
religiei unice!
FAPTE ŞI TEORII
• Toţi suntem în anumite momente realişti naivi, considerând anumite fapte ca existând în
mod indiscutabil. De asemeni, în epistemologie, eroarea (conform lui Bachelard) ar
consta în a crede că experienţa primă oferă fapte “brute”, date imediate, evidente şi
indubitabile, ale cunoaşterii naturii.
Deoarece faptele folosite în sprijinul unei teorii sunt întotdeauna deja
interpretate.
• Un enunţ de observaţie asociază întotdeauna o senzaţie unor interpretări naturale.
(paradigma geocentrică a lui Ptolemeu şi Aristotel conţine în mod manifest pentru F.
mărturia simţurilor: suntem pe pământ şi ne vedem în centrul unui ansamblu de planete
care gravitează în jurul nostru. Observaţia pare să furnizeze dovada experimentală a
imobilităţii pământului: o piatră aruncată de la înălţimea unui turn cade după o traiectorie
verticală la baza acestuia.
Dacă am fi continuat să raţionăm conform faptelor, nu ar fi trebuit niciodată să abandonăm
paradigma ptolemeică.
“EPPUR SI MUOVE”
• Copernic a reluat intuiţiile lui Pitagora şi Philolaus şi a îndrăznit să susţină ideea
revoluţionară conform căreia pământul se învârteşte şi nu se află în centrul
universului.
A făcut acest lucru împotriva oricărei evidenţe senzoriale
• pentru a se putea impune ca nouă paradigmă, ipoteza heliocentrică a trebuit să
neutralizeze întreaga argumentaţie aristotelică.
• Ştiinţa este mai degrabă, pentru F, o chestiune ce ţine mai degrabă de punerea în
discuţie decât de adoptarea lecţiilor observaţiei.
•
Recurgerea la experienţă nu este deci deloc decisivă.
INVENŢIA TEORIILOR
• “…aproape nici o teorie nu este compatibilă cu faptele.
A pretinde să nu fie admise decât teoriile compatibile
cu faptele disponibile acceptate în mod curent,
înseamnă să rămânem din nou fără nici o teorie
(deoarece nu există nici o teorie care să nu se afle în
dificultate, într-un fel sau altul)”
ÎMPOTRIVA ORICĂRUI PROGRAM.
• ”… în genere nu există metode ştiinţifice, întrucît
normele metodologice oferite de teoriile epistemologice
au fost deseori nesocotite de practica ştiinţifică (nu o
dată în chip fertil !), în consecinţă, suprapunerea
raţiunii şi a metodei nu e decît o pură invenţie a
filosofilor...”
… CE E DE FĂCUT ?
• Trebuie abandonată orice metodologie strictă.
• Noile teorii exprimă libertatea creatoare a indivizilor
care nu au primit – sau care au scăpat – de educaţia
“ştiinţifică” comună care impune presupoziţiile implicite
care determină interpretările “naturale” ale “faptelor”.
• Feyerabend face apologia creativităţii şi, ca dadaiştii,
afirmă că “nu numai că el nu are program, ci că [se
declară] împotriva oricărui program”.
• propune o metodologie minimală, pluralistă, considerând
că teoriile se nasc opunându-se altor teorii şi că raportul
cu empiricul este secundar; vrând astfel să încurajeze
libera formulare a „alternativelor incompatibile” şi
confruntarea teoriilor.
ESTE POSIBIL ŞI NECESAR CA ŞTIINŢA SĂ FIE
CONDUSĂ CONFORM UNOR REGULI FIXE ŞI
UNIVERSALE ?
ACEASTĂ IDEE....
• Este nerealistă pentru că ia prea simplu o viziune a talentelor omului şi a
circumstanţelor care încurajează sau cauzează dezvoltarea.
• Şi este pernicioasă pentru că încercarea de a impune reguli este destinată
să ne sporească competenţele profesionale în detrimentul umanităţii noastre.
• În plus, ideea este în detrimentul ştiinţei pentru că neglijează complexele
condiţii fizice şi istorice care influenţează schimbarea ştiinţifică. Ne face
ştiinţa mai puţin adaptabilă şi mai dogmatică: fiecare regulă metodologică
este asociată cu asumpţtii cosmologice, deci folosind regula presupunem că
este sigur că asumpţiile sunt corecte.”
ANYTHING GOES !
(OARE?)
• Fiecare regulă are limitările ei şi singura "regulă" care
supravieţuieşte este "orice merge".
• "Singurul principiu care nu inhibă progresul este: merge
orice!”
... ŞTIINŢA?
• Și totuși știința nu are o autoritate mai mare decât orice altă formă de viață. Scopurile ei
nu sunt cu siguranță mai importante decât scopurile care ghidează viețile într-o
comunitate religioasă sau într-un trib unit de un mit.
• … deosebirea dintre ştiinţă şi mit nu este chiar atât de flagrantă.
• În orice caz, nu ar trebui sa aibă nici o legătură cu restricționarea vieților, gândurilor.
Separarea dintre stat și biserică trebuie completată de separarea dintre stat și știință.
CUM SE NUMEȘTE ACEST BASM ?
• Imaginea științei secolului XX în mințile oamenilor de știință și ale laicilor
este determinată de miracole tehnologice precum televiziunea color, pozele
lunii, cuptorul cu microunde precum și de un zvon vag, dar încă influent, sau
basm, privind maniera în care aceste miracole sunt produse.
• Conform basmului, succesul științei este rezultatul unor subtile, dar atent
echilibrate combinații de inventivitate și control. Oamenii de știință au idei. Și
au metode speciale pentru îmbunătățirea ideilor. Teoriile științei au trecut
testul metodei. Ele dau o imagine mai bună despre lume decât ideile care nu
au trecut acest test. Basmul explică de ce societățile moderne tratează știința
într-un fel special și de ce îi acordă privilegii de care alte instituții nu se
bucură.
Ştiinţa este o ideologie ca oricare alta, este una din
numeroasele forme de gândire/manipulare dezvoltate de om…
• “Știinta este una din formele gândirii, elaborate de oameni, și nu neaparat cea
mai bună"
• “Afirmația potrivit căreia, în afara științei nu există cunoaștere (extra scentiam
nulla salus) nu este decât o poveste comodă".
• ”Această tradiție (știința) are, cu adevărul, o relație accidentală, nu neaparată.
Adevarul poate fi obținut și prin alte căi.”
Adevărul medical (sanatatea) poate fi cunoscut nu doar prin intermediul
medicinei clasice, ci si cu ajutorul plantelor medicinale, a ierburilor, acupuncturii,
masajului japonez, samanism. ceea ce conteaza in acest caz este sanatatea
pacientului, nu rigoarea metodei sau linia stiintifica.
"rationalitatea este doar una din multele traditii, si nu un STANDARD cu care ar
trebui sa se conformeze celelalte traditii".
EVALUAREA CONTRIBUŢIEI LUI FEYERABEND
• ... amestec de argumente bune şi proaste, de exagerări, instigări
intenţionate, glume, insulte şi afirmaţii scandaloase. (P. Godfrey-Smith)
• Ştiinţa reprezintă un aspect al creativităţii umane. După F paradigmele nu
reuşesc aproape niciodată să exercite un control de tipul celui imaginat de
Kuhn. Întotdeauna apar indivizi plini de imaginaţie, care rup barierele
conformismului şi încearcă idei inovative.
• F îşi extinde peste măsură argumentul, transformându-l într-un principiu
greu de apărat: este recomandabil să îţi laşi înclinaţiile să meargă
împotriva raţiunii în orice circumstanţe, pentru ca ştiinţa să profite de pe
urma acestui lucru. El recomandă ca în situaţia în care un principiu sau o
regulă ar putea să aibă rezultate proaste, ar trebui să o ignorăm complet.
?!
• Știinţa nu rezolvă marile semne de întrebare ale omenirii în mod satisfăcător...
• Lipsa metodei fixe, ieşirea din cultul raţionalităţii, acceptarea lui Orice merge! sunt
atitudinile recomandate pentru a evolua în ştiinţă?
• În comportamentul raţional nimic nu este garantat, însă unele politici şi reguli pot fi
justificate în pofida acestui lucru. Simpla posibilitate ca o regulă să aibă consecinţe
nefavorabile nu dovedeşte nimic. Pentru a avea motive să ne îndoim de un principiu
este nevoie de mai mult decât de o posibilitate. Ştiinţa ar putea să profite de pe urma
oricărui tip de decizii ciudate, dar ar putea nu este suficient. (P. Godfrey-Smith)
•