Transcript mistere_ale_bibliei
Slide 1
Slide 2
10 MISTERE ALE
BIBLIEI
Prof. Cornelia Cucu
Liceul cu Program Sportiv Bacău
Slide 3
Biblia! Există oare în cunoaşterea umană vreun obiect, vreun loc
sau o persoană despre care să se poată dezbate, acuza şi povesti
mai mult decât despre Biblie? Cu siguranţă puţine lucruri din cultura
omenească pot egala Scripturile când vine vorba despre istorie,
legende şi controverse. Biblia este un izvor de cunoaştere, este piatra
de temelie a creştinătăţii şi cartea de căpătâi a peste un miliard de
credincioşi din toată lumea. Dar, în acelaşi timp, traducerea sa din
ebraică, aramaică şi greaca veche, limbajul incifrat, pasajele lipsă şi
modul tainic în care este scrisă, înconjoară de mister o suită de
subiecte şi episoade cu “atingere” divină. Zece dintre acestea se
disting prin mistificarea ţesută în jurul lor.
Slide 4
10. SFÂNTUL GRAAL
Misterul: Unde este Sfântul Graal?
Slide 5
Potrivit mitologiei creştine, Sfântul Graal a fost amfora, vasul sau
cupa folosită de către Iisus la Cina cea de Taină, recipient despre
care se spune că ar poseda puteri miraculoase. Există o legendă
care vorbeşte despre Iosif din Arimateea, un apropiat al lui Iisus şi
cel care i-a îngropat trupul lipsit de viaţă, cel care a intrat în
posesia Graalului după ce o apariţie chiar a Mântuitorului i l-ar fi
înmânat. Iosif ar fi luat vasul şi le-ar fi cerut apostolilor săi să îl
transporte pe teritoriul Britaniei. Credinţa în Graal şi interesul faţă
de posibilele locuri unde s-ar putea afla nu au pălit niciodată. S-a
presupus, de-a lungul timpului, că el ar fi în posesia mai multor
grupuri. Cele mai multe suspiciuni în acest sens le-au trezit
Cavalerii Templieri, probabil pentru că aceştia se aflau la apogeul
influenţei lor în perioada în care poveştile despre Graal au început
să circule.
Slide 6
Există, în unele biserici, cupe asupra cărora cade bănuiala că ar fi,
fiecare, Graalul. Un astfel de exemplu este cel al Catedralei Sfânta
Maria din Valencia, al cărei Sfânt Potir se crede că ar fi fost transportat
de Sfântul Petru la Roma în primul secol, şi apoi în Huesca, Spania, de
către Sfântul Laurenţiu, în secolul III. Potirul din Valencia prezintă unele
caracteristici pentru care s-ar califica în poziţia de adevărat Graal,
originile lui fiind aproximate între secolul IV î.Hr. şi sec I d.Hr., undeva
în Orientul Mijlociu. Alte istorii susţin ideea că Graalul ar fi îngropat sub
Capela Roslin sau zace adânc în pivniţele Turnului Sfântului Mihail, de
pe dealul Glastonbury, Marea Britanie. În acelaşi timp, unele izvoare
avansează ideea că membrii secreţi ai unei linii de sânge oculte
protejează Graalul.
Slide 7
Totuşi, poate cea mai sumbră
suspiciune care planează în jurul
acestei idei, născută de la forma
latină a termenului "San Graal" –
"Sang real", adică "sânge regal",
vizează existenţa unor posibili
urmaşi ai lui Iisus Hristos, urmaşi
pe care i-ar menţiona chiar unele
din numeroasele scripturi apocrife
(scripturi scrise în acelaşi timp
sau chiar mai devreme decât cele
biblice, dar care nu au intrat în
alcătuirea Bibliei). Dar aceasta
rămâne, până la probe elocvente,
doar o născocire de impact a
unui best-seller contemporan.
Slide 8
8. SODOMA ŞI GOMORA
Misterul: Au fost oraşe reale? Şi dacă da,
unde se aflau?
Slide 9
Pentru păcatele şi murdăria morală a locuitorilor lor, Sodoma,Gomora,
Adma şi Zeboim au fost distruse prin "foc şi pucioasă venită de la
Dumnezeu din ceruri" (Geneza 19:24-25). În creştinism şi în islam,
numele celor două oraşe au devenit sinonime cu păcatul total,
impardonabil, iar căderea lor se confundă cu manifestarea proverbială
a mâniei Domnului. Totuşi, existenţa istorică a Sodomei şi a Gomorei
este, încă,un subiect de dezbatere în rândul arheologilor. Biblia le
indică amplasarea undeva în apropierea Mării Moarte.Posibili candidaţi
devin, în această situaţie, siturile descoperite sau vizitate de arheologii
Walter E. Rast şi R.Thomas Schaub în 1973, între care se numără şi
Bab edh-Dhra, excavat în 1965 de către arheologul Paul Lapp. Alte
posibilităţi includ regiunile Numeira, es-Safi, Feifeh şi Khanazir, care
au fost şi ele vizitate de Schaub şi Rast. Toate aceste situri care se află
în apropierea Mării Moarte, prezintă urme de arsuri şi de sulf pe multe
din pietre şi sunt caracterizate, se pare, de o încetare subită a populării
către finalul Epocii timpurii a Bronzului.
Slide 10
La sud de Marea Moartă se află un munte cunoscut ca Muntele
Sodoma. Amplasarea celor cinci oraşe despre care se spune că au
fost distruse odată cu Sodoma şi Gomora a fost stabilită prin
realizarea unor hărţi cu ajutorul sateliţilor, prin identificarea formelor
geometrice, în special rectangulare. Pereţii oraşelor descoperite în
aceste locuri şi casele dintre ei au dimensiuni substanţiale, indicând
faptul că oameni de mare statură au populat cândva aceste locuri.
Chiar şi urmele unui ziggurat (piramidă în trepte) au fost găsite,alături
de forme similare cu cea a Sfinxului din Egipt . S-au găsit aici sute de
formaţiuni sulfuroase, pietre compuse din pudră de sulf pură. Supuse
testelor celor mai mari experţi vulcanologi, s-a confirmat că nicăieri în
altă parte a lumii, chiar în preajma vulcanilor activi, nu s-au mai găsit
pietre de asemenea compoziţie.
Slide 11
7. GRĂDINA EDENULUI
Misterul: Unde se afla Grădina Edenului?
Slide 12
În timp ce majoritatea teologilor şi iniţiatilor "biblici" consideră că
pasajul care istoriseşte despre Grădina Edenului este, cel mai probabil,
simbolic, alţii sunt de părere că locul a existat într-adevăr, chiar aici, pe
Pământ. Mai mult, Biblia ar oferi unele indicii destul de clare cu referire
la locaţia sa exactă. Această convingere a condus la organizarea
multor încercări de a localiza Grădina. Povestea creaţiei din Geneza
menţionează amplasarea geografică atât a Edenului, grădina celor
patru râuri biblice (Pison, Gihon, Tigru şi Eufrat), cât şi a celor trei
regiuni biblice ( Havila, Asiria şi Kush). Există ipoteze ce indică poziţia
Edenului fie în zona izvoarelor râurilor Tigru şi Eufrat, la nord de
Mesopotamia, fie în Irak, în Africa, ori în Golful Persic. În timp ce
adevărata locaţie rămâne un mister, există un amănunt fascinant al
poveştii: Etiopia este menţionată ca fiind în apropierea sau
împrejmuind Grădina Edenului în Geneza 2:13 ( “Şi numele celui de-al
doilea râu este Gehon, acelaşi care a urzit tărâmul Etiopiei"). Încă din
1974, paleontologii au excavat prin şase milioane de ani de viaţă şi au
conchis că Etiopia poate fi declarată locaţia ştiinţifică a originilor
umane, o adevărată Grădina a Edenului, din perspectiva Ştiinţei.
Slide 13
6. CODURILE BIBLICE
Misterul: Biblia pare să conţină mesaje
incifrate; este o coincidenţă?
Slide 14
"Iar tu Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la
sfârşitul lumii", Daniel, 12:4. Cercetările unor oameni de ştiinţă au
confirmat, în ultimii ani, o ipoteză care susţinea că în Biblie există
inclus, pe lângă îndrumările spirituale evidente, şi un anumit cod
secret care poate dezvălui evenimente care au avut şi vor avea loc cu
mii de ani după scrierea Bibliei. Codul biblic a fost descoperit în
Vechiul Testament din versiunea originală a Bibliei, scrisă în limba
ebraică. Autorul acestei descoperiri este dr. Eliyahu Rips, unul dintre
cei mai mari experţi din lume în teoria grupurilor, aflată la baza fizicii
cuantice. Descoperirea lui Rips a fost confirmată de matematicieni de
renume de la Harvard, Yale şi Universitatea Ebraică. La 1 septembrie
1994, prim-ministrul israelian Ytzhak Rabin era avertizat printr-o
scrisoare a unui matematician evreu că numele său a fost decodificat
din textul Bibliei, alături de sintagma "criminal va asasina". Mesajul a
fost ignorat. La 4 noiembrie 1995, Rabin a fost ucis cu un glonţ în
spate de către un individ care se credea investit cu o misiune divină.
Este vorba despre o asasinare codificată în Biblie cu peste 2000 de
ani în urmă?
Slide 15
În urma evenimentului, o întreagă serie de alte episoade descifrate
explicit din Biblie s-au adeverit. Teoria lui Rips despre codul biblic
consideră Biblia ca o gigantică grilă de cuvinte încrucişate. Pentru a
găsi codul, Rips a eliminat toate spaţiile dintre cuvinte şi a transformat
întreaga Biblie originală într-un şir continuu de litere, cuprinzând
304.805 caractere. Informaţiile sunt obţinute prin selectarea fiecărei a
N-a literă, unde N are o valoare precisă şi corespunzător aleasă. Un
exemplu simplu ar fi următorul: avem propoziţia "Cum să obţii date",
pe care o compactăm şi ea devine "cumsăobţiidate", din care vom
selecta, începând cu prima, fiecare a cincea literă - "CumsăObţiiDate"
şi rezultă astfel cuvântul "cod". Cu ajutorul unui calculator, sunt
căutate în această matrice formată de textul biblic adus în forma
descrisă mai sus, cuvinte şi fraze ascunse de codurile de intervale.
Se începe de la prima literă a Bibliei şi se caută pentru fiecare
secvenţă de intervale posibilă cuvintele solicitate, descifrate cu
intervale de una, două, trei litere etc., până la câteva mii. Apoi se
repetă aceeaşi operaţie de căutare începând de la cea de-a două literă
şi continuând astfel până la ultima literă a Bibliei.
Slide 16
5. TRIBURILE PIERDUTE
Misterul: Ce s-a întâmplat cu Cele Zece
Triburi Pierdute ale Lui Israel?
Slide 17
Încă de când asirienii au exilat triburile pierdute ale lui Israel, în
secolul VIII î.Hr., misterul continuării vieţii lor din acel moment s-a
adâncit cu timpul, fără a se fi elucidat vreodată. Unde s-au dus? Sunt
legitime declaraţiile unor grupuri contemporane, care pretind că
descind direct din Triburile Pierdute? Cu mai bine de 2.700 de ani în
urmă, asirienii au exilat cele zece triburi din Regatul lui Israel. În anii
722-721 î. Hr., Cele Zece Triburi care compuneau Regatul nordic al
Israelului au dispărut. Cucerite de regele asirian Shalmaneser V, au
fost exilate către Mesopotamia superioară şi Medes, Siria şi Irak din
zilele noastre. Cele Zece Triburi nu au mai fost văzute de atunci. Sau
nu e chiar aşa? Iacob, fiul Patriarhului Abraham, a fost redenumit
Israel atunci când Dumnezeu i s-a revelat în timp ce acesta părăsea
Padn-Aram, şi l-a binecuvântat. Iacob a avut 12 fii, dintre care fiecare a
devenit tatăl câte unuia dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel:
Reuven, Shimon, Levi, Yehuda, Issachar, Zevulun, Dan, Naphtali, Gad,
Asher, Joseph, Benjamin.
Slide 18
În Ţara lui Canaan, fiecare dintre cele 12 triburi israelite a întemeiat
câte o regiune diferită de o parte şi de cealaltă a Râului Iordan. După o
perioadă mai îndelungată, o monarhie a fost stabilită, dar odată cu
moartea Regelui Solomon, statul a fost divizat în două. Triburile s-au
despărţit pe linii politice şi teritoriale, cu Judah şi Benjamin în sud,
loiali casei Davidiene, şi restul triburilor în nord, conduse prin
succesiune monarhică. Triburile sudice constituie rădăcinile istorice
ale celor mai mulţi evrei aşa cum sunt ei cunoscuţi astăzi. Iar cele
Zece Triburi ale Regatului Nordic? Se pare că au fost eliminate pentru
eternitate. Dar profetul Ezekiel a visat la un viitor diferit: “Îi voi lua pe
fii lui Israel şi îi voi aduna de o parte şi aduce pe pământul lor. Şi nu
vor mai fi împărtiţi în două regate". Peste secole şi continente,
cuvintele profetice au sădit în sufletele evreilor ideea că cei din
aceeaşi seminţie vor fi readuşi laolaltă şi vor reconstrui regatul
Domnului.
Slide 19
Dar întâi, cele Zece Triburi Pierdute
trebuie să fie găsite. Există unele
izvoare care atestă că urmaşi ai
acestor triburi ar fi fost găsiţi în
Persia şi în Peninsula Arabică de
către Benjamin din Tudela, fiul lui
Jonah, care în 1165 s-a angajat
într-un periplu prin lume, vizitând cu
predilecţie comunităţile evreieşti.
Totuşi, rămân numai presupuneri.
Slide 20
4. FARAONUL EXODULUI
Misterul: Cine a fost faraonul Exodului?
Slide 21
Este limpede că acest atribut îi aparţine faraonului care stăpânea
Egiptul Antic în perioada când Moise a despărţit apele Mării Roşii şi
şi-a condus poporul către libertate, în ceea ce a rămas cunoscut drept
Exodul. Dar cine anume a fost acest faraon, dat fiind faptul că în acest
episod din Biblie nu i se atribuie o identitate concretă? În mod logic,
pare relativ uşor de dedus, făcând o paralelă între momentul Exodului
şi faraonul Egiptului de la acea vreme. Însă şi asupra Exodului planează dispute privind data exactă a evenimentului biblic. Cercetătorii au
conchis, descifrând încadrarea cronologică sugerată în Regi 6:1, că
Scripturile ar avansa anul 1445 î. Hr. ca an al Exodului. Dacă
informaţia este corectă, acesta s-a întâmplat în cel de-al treilea an de
domnie al faraonului Amenhotep al II-lea.
Slide 22
Totuşi, conform unor informaţii suplimentare din Vechiul Testament,
reiese că predecesorul lui Amenhotep, Tutmes al III-lea ar fi
singurul faraon din intervalul cronologic specificat în Regi 6:1 care ar
fi stăpânit suficient de mult (54 de ani) încât să fie pe tron în momentul
plecării lui Moise şi să moară la scurt timp după întoarcerea acestuia
în Egipt. Aceasta ar însemna că Tutmes al III-lea să fie faraonul
Opresiunii, iar Amenhotep al II-lea faraonul Exodului. Cea mai comună
imagine închipuită în cultura populară este cea a lui Ramses cel Mare,
ca fiind faraonul menţionat în Vechiul Testament,deşi nu există dovezi
documentare sau arheologice că acesta ar fi avut de a face cu
Molimele Egiptului sau că i-ar fi urmărit pe sclavii evrei în timp ce
fugeau din Egipt. Ar mai plana o oarecare bănuială şi asupra lui
Merneptah, în forma unui poem al aşa-numitului Israel Stale: "Israel a
fost şters de pe faţa pământului...seminţia lui nu mai există". Totuşi,
nu se poate spune că reiese din această frază vreo evidenţă care să
susţină ferm identitatea unui anume faraon în poziţia celui din timpul
Exodului.
Slide 23
3. ARCA LUI NOE
Misterul: Unde este Arca lui Noe?
Slide 24
Cel târziu din vremea lui Eusebiu din Cezareea ( 275 - 339 d.Hr.),
episcop în Palestina, teolog, apologet şi istoric al Bisericii creştine,
până în zilele noastre, rămăşitele fizice ale Arcei lui Noe au făcut
subiectul fascinaţiei şi căutarea lor un important domeniu de
activitate atât pentru creştini, cât şi pentru evrei şi musulmani. Până
recent, în ciuda oricăror pretinse observări şi expediţii, nicio dovadă
fizică a arcei nu a putut fi descoperită. Această căutare a primit
stigmatul de "vânătoare de vrăjitoare" din partea câtorva arheologi.
Căutătorii arcei au avut puţine indicii care să-i ghideze spre artefact,
dincolo de menţiunea din Geneza a "munţilor din Ararat". Până la
începutul secolului XXI, două candidate principale pentru explorare
au ieşit la suprafaţă: aşa-numita anomalie Ararat, în apropierea
vârfului muntelui Ararat ( denumită "anomalie" deoarece era până
recent doar o imagine aeriană şi din satelit care arată ca o zonă
înnegrită a zăpezilor şi a gheţii de pe vârf) şi situl de la Durupinar, în
apropiere de Dogubayazit, la 29 kilometri sud de Marele vârf Ararat.
Slide 25
Totuşi, de curând, un grup de exploratori chinezi şi turci aflaţi în
căutarea relicvelor biblice a anunţat că este posibil să fi descoperit
Arca lui Noe, la altitudinea de 4.000 de metri, pe Muntele Ararat din
Turcia. Echipa susţine că a colectat specimene din lemn dintr-o
structură de pe Muntele Ararat, aflat în estul Turciei, cărora datarea cu
radiocarbon le-a stabilit originile în urmă cu 4.800 de ani, o perioadă
ce coincide cu cea în care se crede că a avut loc Potopul lui Noe. "Nu
suntem 100% siguri că este vorba despre Arcă dar, în proporţie de
99,9%, despre ea este vorba", a declarat Yeung Wing-Cheung, un
realizator de documentare din Hong Kong şi membru al echipei de 15
oameni aflată pe urmele Arcei lui Noe. Structura descoperită de
parteneriatul chinezo-turc avea câteva compartimente, dintre care
unele conţineau cuşti din lemn, în care se crede că erau ţinute
animalele. Oficialii locali turci vor solicita guvernului de la Ankara să
facă demersurile pentru statutul de Patrimoniu Internaţional UNESCO,
astfel încât situl recent descoperit să fie protejat în timp ce săpăturile
arheologice vor continua în jurul său.
Slide 26
Conform poveştii biblice cuprinsă în
Vechiul Testament, Dumnezeu a
decis să reverse un potop asupra
Pământului după ce a văzut cât era
de decăzut şi i-a spus lui Noe să
construiască o arcă, unde să ofere
adăpost câte unei perechi din
fiecare specie de animal. După ce
apele potopului s-au retras, spune
Biblia, arca a rămas încremenită pe
un munte. Mulţi cred că Muntele
Ararat, cel mai înalt punct din
regiunea în care se află, este locul
unde Arca lui Noe şi ocupanţii săi
au revenit pe sol.
Slide 27
2. ŞARPELE ISPITITOR
Mister: Cum arătau animalele înaintea
Păcatului Originar? Dar omul?
Slide 28
"Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta,
blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe
pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii
tale!" (Geneza, 3:14). Fragmentul "pe pântecele tău să te târăşti",
rostit ca o pedeapsă din partea Creatorului, face destul de evident
faptul că înaintea acestei osânde, şarpele, aşa cum îl ştim astăzi, arăta
altfel sau, cel puţin, dispunea de un alt mijloc de locomoţie. Care să fi
fost acesta? Avea oare şarpele aripi şi zbura, înainte să fie condamnat
la o viaţă de târâtoare, sau măcar nişte membre cu ajutorul cărora se
deplasa pe pământ, asemenea şopârlelor? Date fiind forma şi
dimensiunile şerpilor, indiferent de specia lor de provenienţă, este
destul de greu de imaginat că ar fi avut aripi sau chiar picioare. În cel
mai bun caz, puteau arăta ca nişte miriapozi, dar cu siguranţă nici
această caracteristică locomotorie nu le-ar fi înlesnit într-un mod
deosebit deplasarea, astfel încât privarea de zecile de picioruşe să
vină ca o damnare.
Slide 29
1. FUGA LUI CAIN
Misterul: Mai existau şi alţi oameni pe
Pământ în afară de Adam, Eva, Cain şi
Abel? Cine i-a făcut?
Slide 30
"De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa
Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni mă va
ucide. Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe
Cain înşeptit se va pedepsi… Şi a pus Domnul Dumnezeu semn lui
Cain, că tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare. Şi s-a dus Cain de la
faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden. După
aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh.
Iar lui Enoh i s-a născut Irad", Geneza (4:14-18). Prima parte a acestei
înşiruiri de versete doar ridică întrebări şi lasă loc de speculaţii. O
analiză foarte riguroasă poate genera o dezbatere pornind de la
sintagmele "oricine mă va întâlni" şi "tot cel ce va ucide pe Cain", în
condiţiile în care Adam, Eva şi Cain erau singurii oameni de pe
Pământ, deducând din informaţiile biblice de până la acel moment.
Dar, cu destulă indulgenţă, se poate considera că atât Dumnezeu cât şi
Cain făceau referire la Adam, Eva şi animalele de pe Pământ prin
cuvântul "oricine", chiar dacă pare nefiresc.
Slide 31
Dar faptul că, plecând după ce l-a ucis pe Abel, Cain s-a dus în ţinutul
Nod, despre a cărui construire de către Dumnezeu nu se menţionează
nimic în prealabil, iar acolo şi-a găsit pereche o femeie, cu care a avut
un fiu care, la rândul lui, a devenit părinte, pune la îndoială foarte multe
premise originare. Atât ţinutul Nod, care nu avea de ce să fie catalogat
astfel dacă nu era populat şi deci format de cineva, cât şi soţia lui Cain
sunt două elemente extrem de controversate, care, oricum ar fi
interpretate, avansează ideea că în afara perechii originare, Adam şi
Eva, care i-au zamislit pe Cain şi Abel, mai existau oameni, despre a
căror existenţă nu se menţionează nimic în versetele de început, din
Geneza. Chiar dacă ar fi să acceptăm ideea că aceştia erau tot copii ai
lui Adam şi ai Evei, încrucişarea lui Cain cu o femeie ar fi însemnat
legatură cosangvinică cu nici mai mult nici mai puţin decât sora lui. Nu
ştim nimic despre femeia cu care a avut copii Cain, însă un episod
incestuos, fără nicio mustrare sau pedeapsă divină ulterioară - cel
puţin menţionată în Biblie - este prezentat foarte explicit în Vechiul
Testament. După episodul Sodoma şi Gomora, singurul drept
credincios şi supravieţuitor este Lot şi cele două fiice ale sale. Imediat
după distrugerea celor doua oraşe:
Slide 32
"Apoi a ieşit Lot din Ţoar şi s-a aşezat în munte, împreună cu cele două
fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar, şi a locuit într-o
peşteră, împreună cu cele două fete ale sale. Atunci a zis fata cea mai
mare către cea mai mică: "Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul
acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului. Haidem dar să
îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm
urmaşi dintr-însul!" Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea;
şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei
şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea. Iar a doua zi a
zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: "Iată, eu am dormit astănoapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să
intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!" Şi
l-au îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea mai mică şi a
dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea. Şi
au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor. Şi a născut cea
mai mare un fiu, şi i-a pus numele Moab, zicând: "Este din tatăl meu".
Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi astăzi. Şi a născut şi cea mai mică
un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: "Acesta-i fiul neamului
meu". Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi astăzi.“ Geneza 19:30-38
Slide 33
Bibliografie:
1.Donald Ryan, Misterele Bibliei, Editura Curtea Veche, Bucureşti,
2010
2.www.descopera.ro/.../6099482-top-10-mistere-ale-bibliei
3.ro.wikipedia.org/wiki/Biblia
Slide 34
SFÂRŞIT
Slide 2
10 MISTERE ALE
BIBLIEI
Prof. Cornelia Cucu
Liceul cu Program Sportiv Bacău
Slide 3
Biblia! Există oare în cunoaşterea umană vreun obiect, vreun loc
sau o persoană despre care să se poată dezbate, acuza şi povesti
mai mult decât despre Biblie? Cu siguranţă puţine lucruri din cultura
omenească pot egala Scripturile când vine vorba despre istorie,
legende şi controverse. Biblia este un izvor de cunoaştere, este piatra
de temelie a creştinătăţii şi cartea de căpătâi a peste un miliard de
credincioşi din toată lumea. Dar, în acelaşi timp, traducerea sa din
ebraică, aramaică şi greaca veche, limbajul incifrat, pasajele lipsă şi
modul tainic în care este scrisă, înconjoară de mister o suită de
subiecte şi episoade cu “atingere” divină. Zece dintre acestea se
disting prin mistificarea ţesută în jurul lor.
Slide 4
10. SFÂNTUL GRAAL
Misterul: Unde este Sfântul Graal?
Slide 5
Potrivit mitologiei creştine, Sfântul Graal a fost amfora, vasul sau
cupa folosită de către Iisus la Cina cea de Taină, recipient despre
care se spune că ar poseda puteri miraculoase. Există o legendă
care vorbeşte despre Iosif din Arimateea, un apropiat al lui Iisus şi
cel care i-a îngropat trupul lipsit de viaţă, cel care a intrat în
posesia Graalului după ce o apariţie chiar a Mântuitorului i l-ar fi
înmânat. Iosif ar fi luat vasul şi le-ar fi cerut apostolilor săi să îl
transporte pe teritoriul Britaniei. Credinţa în Graal şi interesul faţă
de posibilele locuri unde s-ar putea afla nu au pălit niciodată. S-a
presupus, de-a lungul timpului, că el ar fi în posesia mai multor
grupuri. Cele mai multe suspiciuni în acest sens le-au trezit
Cavalerii Templieri, probabil pentru că aceştia se aflau la apogeul
influenţei lor în perioada în care poveştile despre Graal au început
să circule.
Slide 6
Există, în unele biserici, cupe asupra cărora cade bănuiala că ar fi,
fiecare, Graalul. Un astfel de exemplu este cel al Catedralei Sfânta
Maria din Valencia, al cărei Sfânt Potir se crede că ar fi fost transportat
de Sfântul Petru la Roma în primul secol, şi apoi în Huesca, Spania, de
către Sfântul Laurenţiu, în secolul III. Potirul din Valencia prezintă unele
caracteristici pentru care s-ar califica în poziţia de adevărat Graal,
originile lui fiind aproximate între secolul IV î.Hr. şi sec I d.Hr., undeva
în Orientul Mijlociu. Alte istorii susţin ideea că Graalul ar fi îngropat sub
Capela Roslin sau zace adânc în pivniţele Turnului Sfântului Mihail, de
pe dealul Glastonbury, Marea Britanie. În acelaşi timp, unele izvoare
avansează ideea că membrii secreţi ai unei linii de sânge oculte
protejează Graalul.
Slide 7
Totuşi, poate cea mai sumbră
suspiciune care planează în jurul
acestei idei, născută de la forma
latină a termenului "San Graal" –
"Sang real", adică "sânge regal",
vizează existenţa unor posibili
urmaşi ai lui Iisus Hristos, urmaşi
pe care i-ar menţiona chiar unele
din numeroasele scripturi apocrife
(scripturi scrise în acelaşi timp
sau chiar mai devreme decât cele
biblice, dar care nu au intrat în
alcătuirea Bibliei). Dar aceasta
rămâne, până la probe elocvente,
doar o născocire de impact a
unui best-seller contemporan.
Slide 8
8. SODOMA ŞI GOMORA
Misterul: Au fost oraşe reale? Şi dacă da,
unde se aflau?
Slide 9
Pentru păcatele şi murdăria morală a locuitorilor lor, Sodoma,Gomora,
Adma şi Zeboim au fost distruse prin "foc şi pucioasă venită de la
Dumnezeu din ceruri" (Geneza 19:24-25). În creştinism şi în islam,
numele celor două oraşe au devenit sinonime cu păcatul total,
impardonabil, iar căderea lor se confundă cu manifestarea proverbială
a mâniei Domnului. Totuşi, existenţa istorică a Sodomei şi a Gomorei
este, încă,un subiect de dezbatere în rândul arheologilor. Biblia le
indică amplasarea undeva în apropierea Mării Moarte.Posibili candidaţi
devin, în această situaţie, siturile descoperite sau vizitate de arheologii
Walter E. Rast şi R.Thomas Schaub în 1973, între care se numără şi
Bab edh-Dhra, excavat în 1965 de către arheologul Paul Lapp. Alte
posibilităţi includ regiunile Numeira, es-Safi, Feifeh şi Khanazir, care
au fost şi ele vizitate de Schaub şi Rast. Toate aceste situri care se află
în apropierea Mării Moarte, prezintă urme de arsuri şi de sulf pe multe
din pietre şi sunt caracterizate, se pare, de o încetare subită a populării
către finalul Epocii timpurii a Bronzului.
Slide 10
La sud de Marea Moartă se află un munte cunoscut ca Muntele
Sodoma. Amplasarea celor cinci oraşe despre care se spune că au
fost distruse odată cu Sodoma şi Gomora a fost stabilită prin
realizarea unor hărţi cu ajutorul sateliţilor, prin identificarea formelor
geometrice, în special rectangulare. Pereţii oraşelor descoperite în
aceste locuri şi casele dintre ei au dimensiuni substanţiale, indicând
faptul că oameni de mare statură au populat cândva aceste locuri.
Chiar şi urmele unui ziggurat (piramidă în trepte) au fost găsite,alături
de forme similare cu cea a Sfinxului din Egipt . S-au găsit aici sute de
formaţiuni sulfuroase, pietre compuse din pudră de sulf pură. Supuse
testelor celor mai mari experţi vulcanologi, s-a confirmat că nicăieri în
altă parte a lumii, chiar în preajma vulcanilor activi, nu s-au mai găsit
pietre de asemenea compoziţie.
Slide 11
7. GRĂDINA EDENULUI
Misterul: Unde se afla Grădina Edenului?
Slide 12
În timp ce majoritatea teologilor şi iniţiatilor "biblici" consideră că
pasajul care istoriseşte despre Grădina Edenului este, cel mai probabil,
simbolic, alţii sunt de părere că locul a existat într-adevăr, chiar aici, pe
Pământ. Mai mult, Biblia ar oferi unele indicii destul de clare cu referire
la locaţia sa exactă. Această convingere a condus la organizarea
multor încercări de a localiza Grădina. Povestea creaţiei din Geneza
menţionează amplasarea geografică atât a Edenului, grădina celor
patru râuri biblice (Pison, Gihon, Tigru şi Eufrat), cât şi a celor trei
regiuni biblice ( Havila, Asiria şi Kush). Există ipoteze ce indică poziţia
Edenului fie în zona izvoarelor râurilor Tigru şi Eufrat, la nord de
Mesopotamia, fie în Irak, în Africa, ori în Golful Persic. În timp ce
adevărata locaţie rămâne un mister, există un amănunt fascinant al
poveştii: Etiopia este menţionată ca fiind în apropierea sau
împrejmuind Grădina Edenului în Geneza 2:13 ( “Şi numele celui de-al
doilea râu este Gehon, acelaşi care a urzit tărâmul Etiopiei"). Încă din
1974, paleontologii au excavat prin şase milioane de ani de viaţă şi au
conchis că Etiopia poate fi declarată locaţia ştiinţifică a originilor
umane, o adevărată Grădina a Edenului, din perspectiva Ştiinţei.
Slide 13
6. CODURILE BIBLICE
Misterul: Biblia pare să conţină mesaje
incifrate; este o coincidenţă?
Slide 14
"Iar tu Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la
sfârşitul lumii", Daniel, 12:4. Cercetările unor oameni de ştiinţă au
confirmat, în ultimii ani, o ipoteză care susţinea că în Biblie există
inclus, pe lângă îndrumările spirituale evidente, şi un anumit cod
secret care poate dezvălui evenimente care au avut şi vor avea loc cu
mii de ani după scrierea Bibliei. Codul biblic a fost descoperit în
Vechiul Testament din versiunea originală a Bibliei, scrisă în limba
ebraică. Autorul acestei descoperiri este dr. Eliyahu Rips, unul dintre
cei mai mari experţi din lume în teoria grupurilor, aflată la baza fizicii
cuantice. Descoperirea lui Rips a fost confirmată de matematicieni de
renume de la Harvard, Yale şi Universitatea Ebraică. La 1 septembrie
1994, prim-ministrul israelian Ytzhak Rabin era avertizat printr-o
scrisoare a unui matematician evreu că numele său a fost decodificat
din textul Bibliei, alături de sintagma "criminal va asasina". Mesajul a
fost ignorat. La 4 noiembrie 1995, Rabin a fost ucis cu un glonţ în
spate de către un individ care se credea investit cu o misiune divină.
Este vorba despre o asasinare codificată în Biblie cu peste 2000 de
ani în urmă?
Slide 15
În urma evenimentului, o întreagă serie de alte episoade descifrate
explicit din Biblie s-au adeverit. Teoria lui Rips despre codul biblic
consideră Biblia ca o gigantică grilă de cuvinte încrucişate. Pentru a
găsi codul, Rips a eliminat toate spaţiile dintre cuvinte şi a transformat
întreaga Biblie originală într-un şir continuu de litere, cuprinzând
304.805 caractere. Informaţiile sunt obţinute prin selectarea fiecărei a
N-a literă, unde N are o valoare precisă şi corespunzător aleasă. Un
exemplu simplu ar fi următorul: avem propoziţia "Cum să obţii date",
pe care o compactăm şi ea devine "cumsăobţiidate", din care vom
selecta, începând cu prima, fiecare a cincea literă - "CumsăObţiiDate"
şi rezultă astfel cuvântul "cod". Cu ajutorul unui calculator, sunt
căutate în această matrice formată de textul biblic adus în forma
descrisă mai sus, cuvinte şi fraze ascunse de codurile de intervale.
Se începe de la prima literă a Bibliei şi se caută pentru fiecare
secvenţă de intervale posibilă cuvintele solicitate, descifrate cu
intervale de una, două, trei litere etc., până la câteva mii. Apoi se
repetă aceeaşi operaţie de căutare începând de la cea de-a două literă
şi continuând astfel până la ultima literă a Bibliei.
Slide 16
5. TRIBURILE PIERDUTE
Misterul: Ce s-a întâmplat cu Cele Zece
Triburi Pierdute ale Lui Israel?
Slide 17
Încă de când asirienii au exilat triburile pierdute ale lui Israel, în
secolul VIII î.Hr., misterul continuării vieţii lor din acel moment s-a
adâncit cu timpul, fără a se fi elucidat vreodată. Unde s-au dus? Sunt
legitime declaraţiile unor grupuri contemporane, care pretind că
descind direct din Triburile Pierdute? Cu mai bine de 2.700 de ani în
urmă, asirienii au exilat cele zece triburi din Regatul lui Israel. În anii
722-721 î. Hr., Cele Zece Triburi care compuneau Regatul nordic al
Israelului au dispărut. Cucerite de regele asirian Shalmaneser V, au
fost exilate către Mesopotamia superioară şi Medes, Siria şi Irak din
zilele noastre. Cele Zece Triburi nu au mai fost văzute de atunci. Sau
nu e chiar aşa? Iacob, fiul Patriarhului Abraham, a fost redenumit
Israel atunci când Dumnezeu i s-a revelat în timp ce acesta părăsea
Padn-Aram, şi l-a binecuvântat. Iacob a avut 12 fii, dintre care fiecare a
devenit tatăl câte unuia dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel:
Reuven, Shimon, Levi, Yehuda, Issachar, Zevulun, Dan, Naphtali, Gad,
Asher, Joseph, Benjamin.
Slide 18
În Ţara lui Canaan, fiecare dintre cele 12 triburi israelite a întemeiat
câte o regiune diferită de o parte şi de cealaltă a Râului Iordan. După o
perioadă mai îndelungată, o monarhie a fost stabilită, dar odată cu
moartea Regelui Solomon, statul a fost divizat în două. Triburile s-au
despărţit pe linii politice şi teritoriale, cu Judah şi Benjamin în sud,
loiali casei Davidiene, şi restul triburilor în nord, conduse prin
succesiune monarhică. Triburile sudice constituie rădăcinile istorice
ale celor mai mulţi evrei aşa cum sunt ei cunoscuţi astăzi. Iar cele
Zece Triburi ale Regatului Nordic? Se pare că au fost eliminate pentru
eternitate. Dar profetul Ezekiel a visat la un viitor diferit: “Îi voi lua pe
fii lui Israel şi îi voi aduna de o parte şi aduce pe pământul lor. Şi nu
vor mai fi împărtiţi în două regate". Peste secole şi continente,
cuvintele profetice au sădit în sufletele evreilor ideea că cei din
aceeaşi seminţie vor fi readuşi laolaltă şi vor reconstrui regatul
Domnului.
Slide 19
Dar întâi, cele Zece Triburi Pierdute
trebuie să fie găsite. Există unele
izvoare care atestă că urmaşi ai
acestor triburi ar fi fost găsiţi în
Persia şi în Peninsula Arabică de
către Benjamin din Tudela, fiul lui
Jonah, care în 1165 s-a angajat
într-un periplu prin lume, vizitând cu
predilecţie comunităţile evreieşti.
Totuşi, rămân numai presupuneri.
Slide 20
4. FARAONUL EXODULUI
Misterul: Cine a fost faraonul Exodului?
Slide 21
Este limpede că acest atribut îi aparţine faraonului care stăpânea
Egiptul Antic în perioada când Moise a despărţit apele Mării Roşii şi
şi-a condus poporul către libertate, în ceea ce a rămas cunoscut drept
Exodul. Dar cine anume a fost acest faraon, dat fiind faptul că în acest
episod din Biblie nu i se atribuie o identitate concretă? În mod logic,
pare relativ uşor de dedus, făcând o paralelă între momentul Exodului
şi faraonul Egiptului de la acea vreme. Însă şi asupra Exodului planează dispute privind data exactă a evenimentului biblic. Cercetătorii au
conchis, descifrând încadrarea cronologică sugerată în Regi 6:1, că
Scripturile ar avansa anul 1445 î. Hr. ca an al Exodului. Dacă
informaţia este corectă, acesta s-a întâmplat în cel de-al treilea an de
domnie al faraonului Amenhotep al II-lea.
Slide 22
Totuşi, conform unor informaţii suplimentare din Vechiul Testament,
reiese că predecesorul lui Amenhotep, Tutmes al III-lea ar fi
singurul faraon din intervalul cronologic specificat în Regi 6:1 care ar
fi stăpânit suficient de mult (54 de ani) încât să fie pe tron în momentul
plecării lui Moise şi să moară la scurt timp după întoarcerea acestuia
în Egipt. Aceasta ar însemna că Tutmes al III-lea să fie faraonul
Opresiunii, iar Amenhotep al II-lea faraonul Exodului. Cea mai comună
imagine închipuită în cultura populară este cea a lui Ramses cel Mare,
ca fiind faraonul menţionat în Vechiul Testament,deşi nu există dovezi
documentare sau arheologice că acesta ar fi avut de a face cu
Molimele Egiptului sau că i-ar fi urmărit pe sclavii evrei în timp ce
fugeau din Egipt. Ar mai plana o oarecare bănuială şi asupra lui
Merneptah, în forma unui poem al aşa-numitului Israel Stale: "Israel a
fost şters de pe faţa pământului...seminţia lui nu mai există". Totuşi,
nu se poate spune că reiese din această frază vreo evidenţă care să
susţină ferm identitatea unui anume faraon în poziţia celui din timpul
Exodului.
Slide 23
3. ARCA LUI NOE
Misterul: Unde este Arca lui Noe?
Slide 24
Cel târziu din vremea lui Eusebiu din Cezareea ( 275 - 339 d.Hr.),
episcop în Palestina, teolog, apologet şi istoric al Bisericii creştine,
până în zilele noastre, rămăşitele fizice ale Arcei lui Noe au făcut
subiectul fascinaţiei şi căutarea lor un important domeniu de
activitate atât pentru creştini, cât şi pentru evrei şi musulmani. Până
recent, în ciuda oricăror pretinse observări şi expediţii, nicio dovadă
fizică a arcei nu a putut fi descoperită. Această căutare a primit
stigmatul de "vânătoare de vrăjitoare" din partea câtorva arheologi.
Căutătorii arcei au avut puţine indicii care să-i ghideze spre artefact,
dincolo de menţiunea din Geneza a "munţilor din Ararat". Până la
începutul secolului XXI, două candidate principale pentru explorare
au ieşit la suprafaţă: aşa-numita anomalie Ararat, în apropierea
vârfului muntelui Ararat ( denumită "anomalie" deoarece era până
recent doar o imagine aeriană şi din satelit care arată ca o zonă
înnegrită a zăpezilor şi a gheţii de pe vârf) şi situl de la Durupinar, în
apropiere de Dogubayazit, la 29 kilometri sud de Marele vârf Ararat.
Slide 25
Totuşi, de curând, un grup de exploratori chinezi şi turci aflaţi în
căutarea relicvelor biblice a anunţat că este posibil să fi descoperit
Arca lui Noe, la altitudinea de 4.000 de metri, pe Muntele Ararat din
Turcia. Echipa susţine că a colectat specimene din lemn dintr-o
structură de pe Muntele Ararat, aflat în estul Turciei, cărora datarea cu
radiocarbon le-a stabilit originile în urmă cu 4.800 de ani, o perioadă
ce coincide cu cea în care se crede că a avut loc Potopul lui Noe. "Nu
suntem 100% siguri că este vorba despre Arcă dar, în proporţie de
99,9%, despre ea este vorba", a declarat Yeung Wing-Cheung, un
realizator de documentare din Hong Kong şi membru al echipei de 15
oameni aflată pe urmele Arcei lui Noe. Structura descoperită de
parteneriatul chinezo-turc avea câteva compartimente, dintre care
unele conţineau cuşti din lemn, în care se crede că erau ţinute
animalele. Oficialii locali turci vor solicita guvernului de la Ankara să
facă demersurile pentru statutul de Patrimoniu Internaţional UNESCO,
astfel încât situl recent descoperit să fie protejat în timp ce săpăturile
arheologice vor continua în jurul său.
Slide 26
Conform poveştii biblice cuprinsă în
Vechiul Testament, Dumnezeu a
decis să reverse un potop asupra
Pământului după ce a văzut cât era
de decăzut şi i-a spus lui Noe să
construiască o arcă, unde să ofere
adăpost câte unei perechi din
fiecare specie de animal. După ce
apele potopului s-au retras, spune
Biblia, arca a rămas încremenită pe
un munte. Mulţi cred că Muntele
Ararat, cel mai înalt punct din
regiunea în care se află, este locul
unde Arca lui Noe şi ocupanţii săi
au revenit pe sol.
Slide 27
2. ŞARPELE ISPITITOR
Mister: Cum arătau animalele înaintea
Păcatului Originar? Dar omul?
Slide 28
"Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta,
blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe
pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii
tale!" (Geneza, 3:14). Fragmentul "pe pântecele tău să te târăşti",
rostit ca o pedeapsă din partea Creatorului, face destul de evident
faptul că înaintea acestei osânde, şarpele, aşa cum îl ştim astăzi, arăta
altfel sau, cel puţin, dispunea de un alt mijloc de locomoţie. Care să fi
fost acesta? Avea oare şarpele aripi şi zbura, înainte să fie condamnat
la o viaţă de târâtoare, sau măcar nişte membre cu ajutorul cărora se
deplasa pe pământ, asemenea şopârlelor? Date fiind forma şi
dimensiunile şerpilor, indiferent de specia lor de provenienţă, este
destul de greu de imaginat că ar fi avut aripi sau chiar picioare. În cel
mai bun caz, puteau arăta ca nişte miriapozi, dar cu siguranţă nici
această caracteristică locomotorie nu le-ar fi înlesnit într-un mod
deosebit deplasarea, astfel încât privarea de zecile de picioruşe să
vină ca o damnare.
Slide 29
1. FUGA LUI CAIN
Misterul: Mai existau şi alţi oameni pe
Pământ în afară de Adam, Eva, Cain şi
Abel? Cine i-a făcut?
Slide 30
"De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa
Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni mă va
ucide. Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe
Cain înşeptit se va pedepsi… Şi a pus Domnul Dumnezeu semn lui
Cain, că tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare. Şi s-a dus Cain de la
faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden. După
aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh.
Iar lui Enoh i s-a născut Irad", Geneza (4:14-18). Prima parte a acestei
înşiruiri de versete doar ridică întrebări şi lasă loc de speculaţii. O
analiză foarte riguroasă poate genera o dezbatere pornind de la
sintagmele "oricine mă va întâlni" şi "tot cel ce va ucide pe Cain", în
condiţiile în care Adam, Eva şi Cain erau singurii oameni de pe
Pământ, deducând din informaţiile biblice de până la acel moment.
Dar, cu destulă indulgenţă, se poate considera că atât Dumnezeu cât şi
Cain făceau referire la Adam, Eva şi animalele de pe Pământ prin
cuvântul "oricine", chiar dacă pare nefiresc.
Slide 31
Dar faptul că, plecând după ce l-a ucis pe Abel, Cain s-a dus în ţinutul
Nod, despre a cărui construire de către Dumnezeu nu se menţionează
nimic în prealabil, iar acolo şi-a găsit pereche o femeie, cu care a avut
un fiu care, la rândul lui, a devenit părinte, pune la îndoială foarte multe
premise originare. Atât ţinutul Nod, care nu avea de ce să fie catalogat
astfel dacă nu era populat şi deci format de cineva, cât şi soţia lui Cain
sunt două elemente extrem de controversate, care, oricum ar fi
interpretate, avansează ideea că în afara perechii originare, Adam şi
Eva, care i-au zamislit pe Cain şi Abel, mai existau oameni, despre a
căror existenţă nu se menţionează nimic în versetele de început, din
Geneza. Chiar dacă ar fi să acceptăm ideea că aceştia erau tot copii ai
lui Adam şi ai Evei, încrucişarea lui Cain cu o femeie ar fi însemnat
legatură cosangvinică cu nici mai mult nici mai puţin decât sora lui. Nu
ştim nimic despre femeia cu care a avut copii Cain, însă un episod
incestuos, fără nicio mustrare sau pedeapsă divină ulterioară - cel
puţin menţionată în Biblie - este prezentat foarte explicit în Vechiul
Testament. După episodul Sodoma şi Gomora, singurul drept
credincios şi supravieţuitor este Lot şi cele două fiice ale sale. Imediat
după distrugerea celor doua oraşe:
Slide 32
"Apoi a ieşit Lot din Ţoar şi s-a aşezat în munte, împreună cu cele două
fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar, şi a locuit într-o
peşteră, împreună cu cele două fete ale sale. Atunci a zis fata cea mai
mare către cea mai mică: "Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul
acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului. Haidem dar să
îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm
urmaşi dintr-însul!" Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea;
şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei
şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea. Iar a doua zi a
zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: "Iată, eu am dormit astănoapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să
intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!" Şi
l-au îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea mai mică şi a
dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea. Şi
au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor. Şi a născut cea
mai mare un fiu, şi i-a pus numele Moab, zicând: "Este din tatăl meu".
Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi astăzi. Şi a născut şi cea mai mică
un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: "Acesta-i fiul neamului
meu". Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi astăzi.“ Geneza 19:30-38
Slide 33
Bibliografie:
1.Donald Ryan, Misterele Bibliei, Editura Curtea Veche, Bucureşti,
2010
2.www.descopera.ro/.../6099482-top-10-mistere-ale-bibliei
3.ro.wikipedia.org/wiki/Biblia
Slide 34
SFÂRŞIT