Transcript Cerc pedagogic nr 4

Școala Gimnazială ”Gheorghe Lazăr”
Bărcănești, jud Prahova
15 mai 2014
Director,
Prof. Anghel Costel-Gabriel
Creativitate- capacitate de a crea, de a produce valori
Eficienţă - care produce efecte așteptate
Proiectarea - a prevedea din timp, elaborând un proiect
Instrumentelor - mijloc folosit pentru atingerea unui scop
Monitorizare - tehnica de supraveghere
Creştere - dezvoltare, mărire treptată
Calităţii - caracteristică pozitivă
Actului- rezultat al unei activități conștiente sau instinctive individuale
care are un scop sau tinde către realizarea unui scop
Educaţional - care urmărește dezvoltarea capacităților și formarea
aptitudinilor
Managementul
Managementul -- proces conștient de conducere și coordonare a
acțiunilor și activităților individuale și de grup, precum și de
mobilizare și alocare a resurselor unei organizații (umane, materiale,
de spațiu și de timp) având ca finalitate îndeplinirea obiectivelor
acesteia în concordanță cu misiunea și responsabilitățile sale.
Managementul educaţional se referă la teoria şi practica
managementului general aplicate sistemului şi procesului de
învăţământ,organizaţiilor şcolare şi claselor de elevi.prin
urmare,nivelurile la care se manifestă managementul într-o unitate
de învăţământ sunt aceleași cu cele specifice oricărei organizații
funcționale: managementul de vârf (nivelul conducerii școlii);
managementul de mijloc (nivelul comisiilor, catedrelor,
departamentelor);
managementul de bază (nivelul lecțiilor
desfășurate de cadrele didactice cu colectivele de elevi)
Competenţe manageriale


o
o
o
o
o
o
o
o
Competenţa managerială - capacitatea conducătorilor de a-şi îndeplini
activităţile specifice la standardele adoptate de organizaţie
Succesul demersului managerial, în mediul educațional, este condiționat
de măsura în care cadrele didactice dețin următoarele categorii de
competenţe
Competenţe de comunicare şi relaţionare
Competenţe psiho-sociale
Competenţe de utilizare a tehnologiilor informaţionale
Competenţe de conducere / coordonare şi organizare
Competenţele de evaluare
Competenţele de gestionare şi administrare a resurselor
Competenţe care vizează dezvoltarea instituţională
Competenţele care vizează managementul propriei persoane
Abilităţi manageriale
1)
2)
3)
Categorii de abilități
(Robert L. Katz)
Abilităţi tehnice
Abilităţi
interpersonale
Abilităţi cognitive
Inteligența







Termenul Inteligență provine din latinescul INTELLIGERE (înțelegere) - a
relaționa, a organiza sau de la INTERLEGERE - capacitate de rațiune, de
înțelegere diferită a lucrurilor, de a elabora conexiuni cognitive conceptuale
reprezintă “puterea raspunsurilor bune din punctul de vedere al adevarului
sau faptelor”(Thorndike)
este “un set de abilități implicate în atingerea, realizarea scopurilor alese, în
mod rațional”. (Jonathan Baron)
“se manifestă prin capacitatea de a învăța sau de a profita din experiență”.
(Woodrow )
este “capacitatea de a se adapta la situații de viață relativ noi”.(Pintner
“Inteligența îi permite omului sa înțeleagă ordinea lumii si de a se conduce pe
sine însusi”-Platon si Socrate
Pentru gândirea occidentală, inteligența este atributul esențial,fundamental
al omului, care face din om ceea ce el este.Pentru gandirea orientală,
inteligența era redusă la minimum.
TIPOLOGIA
INTELIGENȚEI
Inteligența rațională IQ—a gândi (capacitatea de analiză,raționalizare și comunicare)
Inteligența emoțională EQ—a smți (abilitatea de a conștientiza,a accesa și genera emoții și de
a-și asista propriile gânduri,de a înțelege emoțiile și cunoștințele emoționale și de a-și
controla reflexive propriile emoții ,de a promova dezvoltarea intelectuală și emoțională
(Mayer&Salovey,1997).
Inteligența emoțională se învață și se dezvoltă pe tot parcursul
vieții.
Inteligența multiplă MI—Howard Gardner consideră că nu există un factor general care să
confere inteligenței valoare unitară,ci există câteva capacități mintale esențiale,independenteinteligențe: lingvistică, muzicală, logică/matematică, spaţială, kinestezică, intrapersonală,
interpersonală , existenţială.
Inteligența spirituală SQ—a fi
Inteligența practică --presupune îndemânare în manipularea de obiecte
Inteligența socială –abilitatea de a prevedea și reacționa în mod flexibil în orice situație
social(Joy Paul Guilford)
Inteligența artificială—este baza dezvoltării unei societăți alcătuite predominant din indivizi cu
valențe morale,intelectuale,care construiesc inteligența societății respective
Inteligenţa verbală lingvistică
a citi, a scrie, a vorbi,
a cere, a explica, a
informa,a transmite,
a raporta, a articula, a
adresa, a conferi, a
cere, a povesti, a
lectura, a prezenta, a
anunța, a dezbate, a
discuta, a conversa, a
recita, a cita, a
descrie, a clarifica.
Inteligenţa logică-matematică
a rezolva, a întreba, a
formula
ipoteze,
a
teoretiza, a examina, a
investiga, a experimenta,
a analiza, a deduce, a
dovedi, a verifica, a
descifra, a determina, a
prezice, a estima, a
măsura, a calcula, a
cuantifica, a simplifica
Inteligenţa vizuală-spaţială
a observa, a simboliza, a trage,
a schița, a proiecta, a ilustra, a
vopsi, a colora, a contura, a
rearanja, a aranja, a rearanja, a inventa, a crea, a
concepe, a inova, a imagina, a vizualiza, a
desena, a prezenta vizual (ex. prezentare
powerpoint)
Inteligenţa corporală-kinestezică
a partaja/împărtăşi, a
coordona, a ghida, a
direcţiona, a ajuta, a
media, a gestiona, a
conduce, a colabora, a
coopera, a intervieva, a
influenţa, a convinge, a
realiza un compromis, a
realiza un joc de rol, a
improviza, a arbitra, a
concilia.
Inteligenţa interpersonală
a
partaja/împărtăşi,
a
coordona, a ghida, a
direcţiona, a ajuta, a media,
a gestiona, a conduce, a
colabora, a coopera,
a intervieva, a influenţa, a
convinge, a realiza un
compromis, a realiza un joc
de rol, a improviza, a
arbitra, a concilia.
Inteligenţa intrapersonală
a exprima, a implica, a
sprijini, a promova, a
consilia, a încuraja, a
justifica, a raţionaliza,
a caracteriza, a apăra,
a valida, a reabilita, a
evalua,a judeca, a
provoca, a studia, a
realiza un sondaj.
Inteligenţa existenţială
a reflecta, a contempla, a delibera, a cugeta, a
rezuma, a sintetiza, a asocia, a relaţiona
aspecte, întreba, a recapitula, a încapsula, a
elabora, a aprecia, a evalua, a critica, a
specula, a explora, a visa
Repartizarea IQ/EQ
Implicaţiile educaţionale ale
inteligenţelor multiple
1. Toţi posedăm inteligenţe, într-o măsură mai mare sau mai mică.
2. Nici una dintre inteligenţe nu este mai mare decât cealaltă.
3. Inteligenţele se pot schimba, nu sunt fixate din naştere.
4. Majoritatea oamenilor pot să-şi dezvolte fiecare inteligenţă pana la un nivel
adecvat de competenţă.
5. În general tindem să dezvoltăm una sau două dintre inteligenţe, celelalte fiind
ascunse.
6. Inteligenţele puternice pot fi folosite pentru a trezi şi întări inteligenţele
ascunse.
7. Inteligenţele acţionează împreună în interacţiuni complexe în diferite părţi ale
creierului. Ele sunt independente una de cealaltă.
8. Există mai multe moduri de a fi inteligent. Noi exteriorizăm aceste moduri în
diferite combinaţii. Suntem caracterizaţi de un profil de inteligenţă.
9. Teoria inteligenţelor multiple este o teorie bazată pe cercetări empirice.
10. Putem sa îi ajutăm pe ceilalţi să devină conştienţi de punctele lor tari şi să îi
motivăm sa-şi dezvolte profiluri mai puternice de inteligenţe şi abilităţi.
Modalităţi de aplicare a teoriei
Inteligenţelor Multiple în lecţie







la începutul lecţiilor obişnuite se poate folosi o activitate care stimulează diverse inteligenţe
în scopul de a creşte motivaţia elevilor (folosirea inteligenţelor multiple ca “punct de
plecare“).
pe parcursul orei-învăţarea şi verificarea învăţării prin produse realizate prin coduri de
simboluri diverse şi din perspective diferite (atenţie la evaluarea elevilor în acest caz –
evaluam învăţarea, nu “talentul” elevului pe acel cod, sau produsul!).
exploatarea unei teme la nivelul fizicii prin coduri de reprezentare.
exploatarea unei teme interdisciplinare realizată intr-un grup constituit din elevi reprezentând
diverse inteligenţe “tari’ care vor colabora în realizarea sarcinii prin coduri de simboluri şi din
perspective diferite.
în cadrul unui proiect individual prin care fiecare elev îşi va realiza tema din perspectiva şi cu
mijloacele inteligenţelor “tari”.
in cadrul unui proiect de grup fiecare elev îşi va realiza sarcina de lucru din perspectiva şi cu
mijloacele inteligenţelor “tari”.
Teoria inteligenţelor multiple a atras atenţia datorită faptului că: “nu suntem toţi la fel, nu
avem toţi acelaşi fel de minte, la majoritatea oamenilor educaţia este mai degrabă eficientă,
daca se ţine seama de aceste diferenţe în activitatea şi capacitatea mintală, decât dacă
acestea sunt ignorate”.
Inteligența
emoțională
Inteligența emoțională :un amestec de stăpânire de sine,
motivație, empatie, gândire liberă, tact și diplomație,
capacitatea personală de identificare şi gestionare eficientă
a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră,
familie, educaţie etc.). Finalitatea ei constă în atingerea
scopurilor unei persoane, cu un minim de conflicte inter şi
intrapersonale.
Daniel Goleman (autorul conceptului de inteligență
emoțională), a plasat I.E pe un loc central în ceea ce
privește leadershipul
Elementele EQ (cf. Goleman)
1. Cunoașterea propriilor emoții (self-awareness), abilitatea de a le identifica și de a le
recunoaște impactul asupra modului de manifestare.
2. Gestionarea emoţiilor (self-management), constând în controlul emoțiilor și alegerea
celei mai bune modalități de exprimare a acestora în diferite împrejurări.
3. Conștientizarea responsabilității sociale(social awareness) – recunoașterea emoțiilor
celorlalți, abilitatea de a înțelege și reacționa la emoțiile celor din jur.
4. Managementul relațiilor (relationship management) – abilitatea de a inspira,
influența și dezvolta relații interpersonale astfel încât să se comunice eficient și să
se evite conflictele.
Goleman susține că inteligența emoțională conduce spre performanță în leadership și
determină cât de bine vor funcţiona toate celelalte aspecte organizaționale,
deoarece:
- emoțiile aflate la un nivel primar pot influența semnificativ acuratețea deciziilor luate;
- daca nu îşi cunoaşte şi nu reuşeşte să-şi gestioneze emoţiile şi sentimentele, liderul
poate întâmpina dificultăţi în încercarea de a-şi construi relaţiile cu ceilalţi;
- prin dezvoltarea inteligenţei emoţionale se pun în valoare aptitudinile intelectuale și
creativitatea
Metode de dezvoltare a EQ
1. Faceţi efortul de a vă cunoaşte mai bine, urmăriţi să aflaţi ce fel de personalitate sunteţi,
obişnuiţi să practicaţi introspecţia şi autoobservarea. Identificaţi-vă fricile şi dorinţele profunde.
Autocunoaşterea este piatra de temelie dacă dorim să ne îmbunătăţim inteligenţa emoţională.
2. Reflectaţi la sentimentele voastre. Conştientizaţi-vă emoţiile cu care vă confruntaţi şi găsiţi cele
mai fine nuanţe ale acestora. Învăţaţi să le denumiţi. Spuneţi de exemplu „ mă simt confuz”, „
neîmplinit”, „ neînţeles”, „respins” , „ruşinat” şi nu simplu „mă simt nasol”.
3. Faceţi distincţie între gândurile şi sentimentele dumneavoastră. Spuneţi „Mă simt neglijat” nu „
Simt că ceilalţi au treburi mai importante”
4. Asumaţi-vă sentimentele pe care le aveţi. Recunoaşteţi că „ Sunt gelos” nu „ Tu mă faci gelos”.
Analizaţi-vă mai bine propriile sentimente şi nu acţiunile sau motivele celorlaţi. Căutaţi să vă
identificaţi nevoile emoţionale neîmplinite.
5. Folosiţi-vă de sentimentele pe care le aveţi pentru a lua decizii. Întrebaţi-vă: Cum m-aş simţi
dacă aş face asta? Cum m-aş simţi dacă nu aş face? Cum mă simt? Ce m-ar ajuta să mă simt mai
bine?
6. Folosiţi-vă de sentimente pentru a vă fixa obiectivele. Gândiţi-vă cum aţi vrea să vă
simţiţi sau cum aţi vrea să se simtă cei din jur, clienţii, partenerul, copiii voştri.
7. Validaţi sentimentele celorlaţi. Arătaţi empatie, înţelegere şi acceptare pentru ceea ce
simt cei din jur. Nu-i criticaţi, judecaţi, controlaţi sau etichetaţi.
8. Învăţaţi să faceţi faţă sentimentelor negative.: Folosiţi de exemplu ceea ce de obicei
denumim ca fiind mînie, enervare, ca să vă simţiţi mai dinamizaţi şi energizaţi.
9. Fiţi sinceri şi exprimaţi într-un mod cât mai obiectiv ceea ce simţiţi. Nu afirmaţi „ Urăsc
ciorapii ăştia” sau „ Ador cafeaua cu frişcă”. Sunt exprimări care sigur nu reflectă ceea ce
simţiţi cu adevărat.
10. Învăţaţi să vă identificaţi emoţiile mai degrabă decât să etichetaţi oamenii şi situaţiile.
Pentru aceasta enunţaţi propoziţii alcătuite din trei cuvinte, care încep cu „ Mă simt..”.sau
„Sunt...” „Sunt nerăbdător” , nu „ Este îngrozitor ce se petrece” sau „Mă simt jignit” şi nu
„Eşti un nenorocit „.
11. Evitaţi oamenii care vă fac să vă simţiţi inconfortabil- Deoarece emoţiile sunt
contagioase, până veţi reuşi să mai creşteţi interior şi să puteţi face faţă emoţiilor negative
care vi le provoacă, este o atitudine înţeleaptă să evitaţi anturajul care vă generează stări
proaste
Putem deveni creativi prin:
a. Analizarea lucrurilor ce ne inconjoară
Analizand lucrurile ce ne inconjoară, le putem evalua importanta. Este o buna idee sa ne informam despre tot
ce inseamna tehnologia si sa deslusim fiecare funcție a computerelor , tabletelor etc.
b. Combinarea ideilor existente deja
De regula, la baza unei idei geniale stă combinația celor preexistente, considerate poate banale. Folosindu-ne
de curiozitatea nativă, putem descoperi metode alternative de a duce la indeplinire o sarcina. Este un aspect
care, cu siguranta, ne va influența pozitiv dezvoltarea personală.
c. Notarea ideilor spontane
Ideile grozave, de cele mai multe ori, sunt spontane și ne iau pe nepregatite. Chiar si daca nu suntem pe deplin
convinsi de genialitatea lor, chiar daca suntem siguri ca ni le putem aminti intr-un moment succesiv, este de
preferat sa le notam intr-un fișier sau intr-un jurnal. Altfel, riscăm sa le dam uitarii cu aceeasi rapiditate cu care au
aparut.
d. Iesirea din rutină
Rutina este asasina creativității. Este nevoie să facem tot ce ne stă in putința pentru a nu fi previzibili. Un prim pas
ar fi ca din cand in cand sa aducem o usoara schimbare printre obiceiurile zilnice. Iar apoi, din dorinta de a descoperi
lucruri noi, nu ne ramane decat sa experimentăm incontinuu.Putem folosi metodele moderne de instruire.
e. Schimbarea ambientului de lucru
Procesele mentale sunt influenţate de locaţia în care ne gasim (zgomote, mirosuri, culori, etc.). Munca mereu în
aceeaşi cameră şi la acelaşi birou ar putea da naştere unui fel de rutină mentală. Chiar şi numai orientarea diferită a
mobilierului poate fi începutul unei noi perspective, mult mai creative.De aceea mobilierul şcolar actual permite
rearanjarea mai ales pentru utilizarea metodelor moderne, apoi pavoazarea scolii trebuie reâmprospătată des chiar
dacă implică costuri financiare şi de timp . În clase pavoazarea trebuie să fie minimală şi tot timpul improspătată cu
produsele muncii elevilor chiar dacă nu totdeauna acestea sunt extraordinare (ramâne să şi facem aceste lucruri)
Metode de stimulare a creativității












brainstorming,
metoda matricii morfologice (de Fritz Zwicky),
diagrama Ishikawa,
diagrama Pareto,
chestionare,
scheme cu sugestii,
analiza metaforică,
metoda scenariilor,
Diagrama De ce-De ce (Why-Why),
metoda gîndirii laterale a lui Edward de Bono, sinectica
(elaborată de William Gordon),
matricea descoperirilor a lui Abraham Moles,
metoda TRIZ (în traducere Teoria rezolvării problemelor
inventive, elaborată de Genrich S. Altshuller și colaboratorii)
Metode de instruire
Metode de comunicare orală
- Metode expozitive - Expunerea cu oponent
- Prelegerea dezbatere (discuţie)
Metode interogative
Metoda discuţiilor şi dezbaterilor
Metoda problematizării
Metode de comunicare bazate pe limbajul intern.
Reflecţia personală
Metode de comunicare scrisă. Tehnica lecturii
Metode de explorare a realităţii
- metode de explorare nemijlocită a realităţii
- observaţia sistematică
- experimentul
- învăţarea prin cercetarea documentelor
Metode de explorare mijlocită a realităţii
- metode demonstrative
- metode de modelare
Metode bazate pe acţiune
- metode bazate pe acţiune reală
- metoda exerciţiului
- metoda studiului de caz
- proiectul sau tema de cercetare-acţiune
- metoda lucrărilor practice
- metode de simulare
- metoda jocurilor
- metoda dramatizării
- învăţarea pe simulatoare
Metode de raţionalizare a învăţării şi predării
- metoda învăţării cu fişele
- metode algoritmice de instruire
- instruire asistată de calculator.
Metode alternative
Metode expozitive
metode de comunicare
scrisă
metode moderne utilizate
în interacţiunea
educaţională
Metoda brainstorming-ului
(metoda asaltului de
idei);
Tehnica electronică de
brainstorming;
Brainstorming-ul personal;
Reuniunea Phillips 66;
Controversa creativă;
Tehnica focus group;
Ascultarea interactivă;
Tehnica „acvariului”
(fishbowl);
Metoda rezolvării creative
de probleme (problem
solving).
Metode şi procedee de evaluare
a rezultatelor şcolare







Observarea curentă
şi aprecierea
verbală
Examinarea orală
Examinarea scrisă
Verificarea prin
lucrări practice
Referatul
Portofoliul
Verificarea prin
proiecte
Erorile aleatoare în evaluare
Efecte sursă – se datorează persoanei evaluate:
o Efectul halo – “se referă la tendinţa aprecierilor unor rezultate sau abilităţi
sub influenţa impresiei generale asupra elevului sau grupului de elevi” (vezi
G. Albu, 2001, p.98).
o Efectul de contaminare – aprecierea evaluatorului este influenţată de notele/
calificativele obţinute de elev, la alte discipline.
o Efectul de anticipaţie – sau efectul Pygmalion se referă la faptul că aşteptările
exprimate ale profesorilor, au tendinţa de autorealizare.
Efecte secvenţiale – se datorează examinărilor orale:
o Efectul de contrast – fiind evaluaţi într-o succesiune de timp, unii elevi pot
primi note/ calificative mai mici, dacă urmează după prestanţa strălucită a
unui candidat dinaintea lor, după cum şi invers.
o Efectul de ordine – se referă la tendinţa evaluatorului de a menţine acelaşi
nivel de notare, deşi, în realitate există diferenţe calitative între lucrări.
o Efectul de ancorare – prin modul de expunere a datelor, prin caracteristicile
pe care le prezintă, atrag atenţia evaluatorului asupra unor aspecte,
neluate în seamă până atunci
Erorile aleatoare în evaluare
o Eroarea logică – se referă la substituirea obiectivelor prioritare,
importante ale evaluării, prin obiective secundare pentru apreciere.
o Ecuaţia personală a evaluatorului – ne atrage atenţia asupra faptului că
unele trăsături de personalitate ale profesorului (severitate/indulgenţă,
fluctuant/constant, calm/nervos etc.), influenţează modul său de
apreciere.
o Starea de moment a evaluatorului – este vorba despre faptul că starea
psihică în care se află profesorul atunci când evaluează (stresul, starea
de tensiune, de emoţie, de nervozitate, de frustrare etc.) pot influenţa
modul de apreciere al evaluatorului.
o Tipologia examinaţilor: este vorba despre faptul că particularităţile
psihice ale subiecților pot influenţa şi ele aprecierea rezultatelor, din
partea evaluatorului . Astfel, spontaneitatea, creativitatea, capacitatea
de a face raţionamente logice, deductive, analogice etc. influenţează
pozitiv evaluarea, în timp ce lentoarea gândirii, timiditatea, rigiditatea
etc. dezavantajează cu siguranţă.
Metode şi instrumente de
monitorizare
Observarea, Ancheta şi Analiza documentelor,
fiecăreia dintre ele fiindu-i asociate instrumentele
pe care le utilizează:
oObservarea - ghiduri de observaţie, fişe şi alte
instrumente de evaluare;
oAncheta – chestionare, ghiduri pentru interviuri
oAnaliza documentelor - fişă de analiză a
documentelor şcolii, a rapoartelor scrise
Abordarea capătă nuanţe diferite, în funcţie de anvergura la
care se doreşte culegerea datelor: la nivel de clasă, de
exemplu, se poate aplica un chestionar de evaluare sau se
poate crea un mecanism de culegere a feed back-ului de la
elevi (de exemplu, după finalizarea lecţiei, elevii îşi exprimă
aprecierea privind gradul de înţelegere, atractivitatea
metodelor de predare, cât de interesante au fost
conţinuturile etc ; dacă la nivel preşcolar şi primar feed backul legat de atractivitatea lecţiei este exprimat instant prin
participarea/neparticiparea elevilor, cu cât se înaintează în
vârstă, cu cât se măreşte distanţa profesor-elev, cu atât
creşte gradul de formalism al oferirii feed back-ului din
partea beneficiarilor). În cazul în care se doreşte măsurarea
rezultatelor unei activităţi la nivel de catedră, instrumentele
aplicate vor fi adaptate pentru acest demers.
Interviul individual
se decid aspectele / datele care vor fi
abordate / colectate prin interviu;
• se elaborează instrumentul, ghidul de
interviu sau planul de discuţie (în funcţie de
gradul de structurare a interviului);
• se pregăteşte interviul (cine ? de ce ? ce ?
unde ? când ?, iar persoanele selectate
trebuie anunţate, agenda interviurilor fiind
stabilită de comun acord);
Realizarea interviului
Interviul – nu trebuie să dureze mai mult de 45 minute – 1oră;
dacă există posibilitatea şi participanţii sunt de acord,
interviul se poate înregistra (audio-video şi / sau în scris);
se sintetizează răspunsurile persoanelor intervievate şi se
elaborează raportul interviului (care poate cuprinde: lista
persoanelor intervievate, lista problemelor identificate, lista
recomandărilor formulate pentru cei intervievaţi, în funcţie
de obiectivele interviului);
Interviurile de grup („focus groups”) trebuie să:
definim aspectele abordate prin interviul de grup;
definim criteriile de selecţie a participanţilor (6-10 persoane)
şi să selectăm participanţii;
elaborăm instrumentul, ghidul de interviu (de regulă cu 4-6
întrebări);
Ghidul de interviu
o
o
o
o
o
Ghidul are rolul de a uşura realizarea acelei suite de întrebări
care urmează a fi adresate unui interlocutor.
Asiguri intervievatul că nu vei face publice informaţiile
primite, dar menţionezi ceea ce faci cu ele
Nu comentezi valoarea răspunsurilor
Scopul trebuie formulat clar, răspunzând, pentru tine, la
întrebarea: De ce se face acel interviu? La ce foloseşte? Ce se
doreşte a se afla? (întrebarea cheie
La început se face o captatio indulgentia (o captare a
bunăvoinţei), având în vedere faptul că nimeni nu poate fi
obligat să răspundă la întrebări.
o
o
o
o
o
După răspuns poţi pune întrebări scurte prin care se solicită
informaţii suplimentare despre de ceea de te interesează.
Mulţumeşti după fiecare răspuns.
Fiecare întrebare are o justificare (pentru cel care pune
întrebări).
La început trebuie să te asiguri de faptul că interlocutorul
cunoaşte şi îl interesează domeniul la care se referă
întrebările.
Întrebările se formulează pe baza dimensiunilor, (elementele
definitorii) care definesc conceptul cheie.
Nu se pun întrebări intime.
Chestionarul
Chestionarul este o succesiune logică si
psihologică de intrebări scrise sau de imagini
grafice cu funcție de stimuli, in raport cu
ipoteza cercetării, care prin administrare de
operatori
de
anchetă
sau
prin
autoadministrare, determină din partea celui
anchetat un comportament verbal sau
nonverbal, ce urmează a fi inregistrat in scris.
Etape în elaborarea
chestionarului



lectura a ceea ce s-a scris despre tema studiată, cunoasterea
modului in care anchetatorii au incercat pana in acel moment
sa explice conduita in cauză, a rezultatelor și limitelor
cercetărilor anterioare;
ascultarea a ce spun actorii sociali despre propriile practici, in
scopul familiarizării cu practicile ce urmeaza a fi analizate; nu
trebuie să știi numai cum să le vorbesti indivizilor, cum să le
pui intrebari, ci si să fii atent la modul in care ei descriu
activitățile la care participă;
elaboarea progresivă a unei problematici, a unei interogări
retorice.
Clasificarea chestionarelor
Dupa continut
 chestionare de date factuale- de tip administrativ,
vizand fapte obiective, susceptibile de a fi observate
direct si verificate de alte persoane
 chestionare de opinie-date de ordin subiectiv,imposibil
de observat direct; se studiaza și atitudinile, motivațiile
și interesele, dispozițiile si inclinațiile unei persoane
 chestionare speciale- cu o singură temă; se utilizează in
studierea pieței sau comportamentului electoral
 Chestionare “omnibus”- cuprind mai multe teme; ofera
posibilitatea de a surprinde interacțiunea și
condiționarea acestora.
Clasificarea chestionarelor
După forma intrebărilor
o Intrebari inchise (precodificate)
o Inrebari deschise (libere, postcodificate)
o Intrebari mixte
După modul de aplicare
o Chestionare autoadministrate
o Chestionare administrate de operatori de
anchetă
Structura chestionarului






In funcție de tipul de
intrebări
Intrebări introductive
Intrebări de trecere
Intreabări filtru
Intrebări bifurcate
Interabări de control
Intreabări de identificare
In funcție de tehnicile de
construcție ale
Chestionarului
o
o
o
o
Tehnica palniei
Tehnica palniei rasturnate
Efectul “halo”Efectul de pozitie
Misiunea directorului de şcoală constă elaborarea
planurilor pe termen mediu şi lung, responsabilitatea
principală fiind aceea de a orienta activitatea în
viitor, de a formula obiectivele şi strategia la nivelul
global al organizaţiei, de a facilita şi stimula
adaptarea organizaţiei la schimbare şi de a
monitoriza relaţiile cu comunitatea a cărei parte
integrantă este.
BIBLIOGRAFIE










CALITATE ÎN MANAGEMENTUL UNITAŢII SCOLARE
LEADERSHIP EDUCATIONAL VS MANAGEMENT EDUCATIONAL
INOVAŢIE ŞI PERFORMANŢĂ ÎN DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ A
CADRELOR DIDACTICE DIN MEDIUL URBAN
MANAGEMENT EDUCAȚIONAL EUROPEAN
ABRIC, JEAN - CLAUDE., 1. PSIHOLOGIA COMUNICĂRII, TEORII ŞI
METODE., EDITURA POLIROM, IAŞI 2004.
ROCO, MIHAELA., 10. CREATIVITATE ŞI INTELIGENŢĂ
EMOŢIONALĂ, EDITURA POLIROM, IAŞI 2004,
G.ALBU,MECANISME PSIHOPEDAGOGICE ALE EVALUĂRI
ŞCOLARE, EDITURA U.P.G.PLOIEȘTI
GOLEMAN, D., 7. INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ, EDITURA CURTEA
VECHE, BUCUREŞTI 2001
COVEY, STEPHEN., 6. EFICIENŢA ÎN ŞAPTE TREPTE, EDITURA
ALL, BUCUREŞTI, 1994
WWW.DIDACTIC.RO
"IMAGINAȚIA ESTE MAI
IMPORTANTĂ DECAT
CUNOAȘTEREA. CUNOAȘTEREA
ESTE LIMITATĂ.IMAGINAȚIA FACE
OCOLUL LUMII“
Albert Einstein