Slide 1

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 2

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 3

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 4

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 5

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 6

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 7

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 8

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 9

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 10

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 11

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 12

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 13

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 14

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 15

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 16

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 17

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 18

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 19

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 20

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 21

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru


Slide 22

Sprijinul familiei în activităţile extraşcolare

Şcoala nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui

Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului
alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel,
erau activităţi care să ofere copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să
facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi
erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (sculptura, aerodinamica,
natura, dans etc).
În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi
au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către părinţi şi
copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat
mai mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecţionări continue în anumite domenii.
Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei
într-un context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simti
că este prea mult pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau
prea mult.

Activităţile extraşcolare contribuie la
• adâncirea şi completarea procesului de învăţământ,
• la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor ,
• la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metodele folosite şi la formele de organizare.

Conţinutul nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimist, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Cum ne orientăm spre alegerea acestor activităţi?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul,
activităţile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte in largul lui. Spre exemplu, copiii care au înclinaţii spre latura artistică
pot fi orientaţi spre activităţi care să le permită explorarea acestei laturi, cum
ar fi pictura, dans, muzică; cei care sunt inclinaţi spre exprimarea emoţiilor şi
spre a fi expresivi pot fi implicaţi în activităţi de teatru, pantomimă, iar cei
carora le plac jocurile de isteţime, care sunt preocupaţi de strategii de gândire
pot fi implicaţi în concursuri şcolare şi extraşcolare.
În funcţie de vârsta copilului, ei pot aprecia anumite activităţi, se pot
implica în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare ca nu este pe placul
lor sau este prea greu. Este important să ţinem cont de vârsta copilului şi să
alegem în funcţie de posibilităţile acestuia. Un eşec poate atrage dupa sine
refuzul şi chiar o imagine negativă de sine a copilului.

Vacanţa reprezintă, pe de-o parte, sfârşitul şcolii, adică gata cu orele de
predare, cu notele, cu temele de pe o zi pe alta, cu testele şi proiectele, cu
învăţatul ca sarcină la ordinea zilei.

În acest context în care şcoala pune presiune şi exercită un factor de stres
asupra copilului, dar şi a părinţilor, vacanţa pare o adevărată uşurare.
Dar chiar şi o istorie atât de banală şi de veche cum este sosirea vacanţei ne
face totuşi să ne întrebăm: “...şi în vacanţă ce fac copiii?”
În aceste condiţii rolul profesorilor în activităţile extraşcolare ar trebui
preluat de părinţi şi familie. Din păcate, stilul clasic de vacanţa şi de concediu al
parinţilor este într-o continuă transformare datorită contextului profesional şi
socio-economic, iar copiii sunt uneori puşi în situaţia de a avea nevoie să-şi
petreacă vacanţa tot... la şcoală sau ...pe lângă bloc.

Ce înseamnă să alegem pentru copil o activitate şi care este
sensul ei ?
Părinţii sunt puşi în faţa unei game variate de activităţi care
sunt toate foarte atrăgătoare şi tentaţia de a le face loc tuturora este
mare. Însa există cateva lucruri de care ar trebui să ţinem cont
atunci când suntem în situaţia de a ne gândi la ceea ce îi putem oferi
copilului în plus pe lânga ceea ce face deja.
Interesul copilului - este esenţial daca o activitate îi face sau nu
plăcere copilului. Îi putem vorbi despre ea, i-o putem prezenta, îl
putem lăsa sa încerce să vadă cum este şi cum se simte acolo.

Atunci când copilul ajunge să meargă undeva doar pentru că
este la modă sau pentru că aşa fac alţi copii sau pentru că îi va folosi
mai târziu, el nu va avea niciun beneficiu, ba mai mult va căpăta
tendinţa de a respinge acea activitate, precum şi altele noi.

Deşi părinţii consideră că ei ştiu ceea ce este bine pentru că ei aleg, ei
caută, ei se interesează despre diferite opţiuni, acceptul copilului este cel care îi
ajută să se implice şi să obţină ceva din ceea ce-şi propun. Atenţia faţă de acest
interes, faţă de plăcerea lor în anumite activităţi poate fi un factor care să ne
indice anumite abilităţi ce stau la baza unor aptitudini si chiar ale unor viitoare
performanţe.
Vârsta şcolară este o vârsta optimă pentru ca alături de părinţi, copiii să
poată cunoaşte, explora, să ia contact cu diverse activităţi, să obţină informaţii
despre ele şi să se poată apropia de cele care îl atrag.
Am putea recomanda părinţilor să joace jocuri pe calculator cu copiii
pentru a intra în lumea lor şi a percepe această lume digitală, să citească
împreună, să facă activităţi sportive împreună ( înot, tenis, fotbal, etc), să facă
drumeţii împreună, să–i implice în treburile gospodăreşti, să vizioneze filme,
emisiuni tv. şi spectacole împreună, să meargă în locuri noi unde să descopere noi
tipuri de inteligenţă, de abilităţi şi noi dorinţe ale copiilor lor.

Timpul copilului
De cele mai multe ori tendinţa este aceea de a umple timpul copilului
pentru a nu se plictisi, pentru a nu sta degeaba, pentru a profita la maxim de
anumite posibilităţi, pentru a se dezvolta într-un ritm cât mai satisfăcător, etc.
Însă un program prea încărcat va deveni o povară pentru copil şi el va fi
copleşit. Va deveni apatic, lipsit de chef, trist, speriat, obosit. Nimic nu îi va mai
face plăcere şi toate vor deveni un automatism cotidian.
Ceea ce dorim este ca timpul copilului sa fie organizat în aşa fel încât el să
se poată implica, să se poată bucura, să se poată juca, să se poată odihni şi mai
ales să poată rămâne copil.
Părinţii sunt cei care vor pune limite dacă copilul este suprasolicitat, care
vor organiza timpul, însă în egala masură ei vor rămâne atenţi la ceea ce se
întâmplă cu copilul, la tipurile de activităţi pe care şi le alege şi la modul în care
acestea îi influenţează comportamentul şi îi dezvoltă aptitudinile şi interesul în
alegerea carierei.

Capacitatea de a avea o opinie
Este ceea ce ar fi de preferat să poată face un copil, să îşi formeze această
capacitate de a spune ce îi place şi ce nu îi place pentru că această opinie
personală va sta la baza posibilităţii de a alege mai târziu.
Pentru aceasta trebuie încurajat şi stimulat printr-o comunicare
permanentă. Adesea copiii se tem să spună ceea ce simt, le este frică să nu
gresească, să nu supere părinţii, sau pur si simplu nu au loc pentru o opinie
proprie.
Dacă începând cu perioada şcolară, părinţii sunt în continuare cei care vor
decide, copiii vor fi mereu în ipostaza ca părinţii să decidă şi mai târziu şi vor
avea dificultăţi în a-şi dezvolta autonomia. Orice decizie privind activităţile
extraşcolare poate fi discutată în familie, o discuţie la care şi copilul să poată
participa şi în care fiecare să îl asculte pe celălalt şi să-i respecte opţiunile.

Dorinţa părintelui
Uneori părinţii sunt extrem de încântaţi că pot dărui copiilor lor accesul la
ceea ce ei nu au avut sau că au posibilitatea de a le oferi ceea ce ei şi-au dorit de
la părinţii lor.
Însă această dorinţă proprie se poate confunda şi chiar substitui propriei
dorinţe a copilului. De aceea, de multe ori copiii nu reacţionează aşa de
entuziast sau de recunoscător pe cât şi-ar dori părinţii.
Este firească bucuria şi încercarea părintelui de a găsi lucruri pe care el
însuşi şi le-a dorit, dar este necesar să vedem dacă copilul îi împărtăşeşte această
dorinţă sau dacă are nevoie de altceva.

Altfel spus, activităţile extraşcolare pentru copil sunt o alegere comună, ele
implică o comunicare, un parteneriat între părinte şi copil care ar trebui să fie o
alternativă şi o completare a activităţilor educaţionale din şcoală.

Cum să alegi activităţile extraşcolare?
Modelarea, formarea şi educaţia copilului tău înseamnă timp sacrificat şi
dăruire. Ca părinte, eşti responsabil pentru a-i asigura copilului tău un cămin
stabil şi armonios, o bună creştere şi educaţie. Orice părinte ştie că educaţia
copilului său reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa
personalitate şi viaţă.
Educaţia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de
învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor
noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de
realizare a educaţiei
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumuleaza o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din natură.

În cadrul acţiunilor turistice, copiii işi pot forma afecţiunea faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. Este important pentru ei să cunoască cât
mai bine mediul înconjurător. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se prezintă
sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen,
iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
copiilor în ceea ce priveşte frumuseţea ţării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin efectuarea excursiilor, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.

Vizitele programate la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale, toate acestea constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice
şi istorice ale ţării.
Vizionarea de filme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv.
specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi
timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante, copilul făcând
astfel cunoştinţă cu lumea artei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică
sport, poezie, pictură.

Nu uitaţi!
Amintiţi-vă că se numesc activităţi extraşcolare pentru că sunt extra.
Prioritatea nr. 1 a copilului dumneavoastră trebuie să fie şcoala, aşa că nu
ezitaţi să faceţi ca participarea continuă în sporturi sau cluburi să depindă de
menţinerea unui standard minim de performanţă academică.
Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi revizuiţi activităţile dorite la
începutul fiecărui nou semestru. Decideţi cu cât de mult se poate descurca şi
faceţi alegeri potrivite.
Asiguraţi-vă că dumneavoastră şi copilul dumneavoastră ştiţi exact cât
timp trebuie dedicat fiecărei activităţi. Participarea la un sport, de exemplu,
poate necesita mult mai mult timp decât o oră după orarul zilnic de la şcoală.
Vor fi jocuri şi in weekend-uri? Cât de mult va trebui copilul să călătorească
pentru meciurile din deplasare şi cât de des? Când începe sezonul sportiv şi
când se termină?

Încercaţi să vă încurajaţi copilul să stabilească un echilibru între
activităţile de grup şi cele individuale. Lecţiile de pian sau de tenis sunt
grozave, dar destul de solitare. Copilul are nevoie şi de activităţi de grup, cum ar
fi participarea la un cenaclu de teatru.
Asiguraţi-vă că copilul înţelege că înscrierea într-o echipă sau un club
înseamnă luarea unui angajament faţă de ceilalţi membri şi că vă aşteptaţi ca el
să îşi îndeplineascâ acel angajament. În afara unor circumstanţe extraordinare,
faptul ca „este plictisitor" nu îl va scuza de la îndeplinirea obligaţiilor.
Nici un fel de activitate care se petrece în aer liber nu poate fi nesănătoasă.
Dacă copilul tinde să fie un singuratic, poate doriţi să preluaţi controlul şi
cercetaţi ce fel de echipe sau cluburi există în zona dumneavoastră care să
corespundă cu interesele copilului.
Copiii mai în vârstă, mai ales adolescenţii, uneori preferă să înlocuiască
familia cu unele activităţi constante. Nu lăsaţi angajamentele extraşcolare ale
copilului dumneavoastră să fie mai importante ca mesele şi sărbătorile în familie,
planurile speciale de weekend sau alte momente importante ale familiei.

Sugestii
Dacă copilul dumneavoastră este fără tragere de inimă când vine vorba de
activităţi, aflaţi în ce activităţi sunt prietenii săi implicaţi. Pentru unii copii
este mai important cine participă decât activitatea propriu-zisă.
Atenţie
În mare parte, activităţile de după şcoală, chiar dacă sunt organizate de
şcoală şi au loc la şcoala sau în afara ei, nu sunt considerate a fi la fel cu
activităţile din şcoală. Mai ales la copiii mai mici, verificaţi ca să fiţi siguri că
există un adult care să îi supravegheze pentru orice echipă, club sau alte
activităţi la care participă copilul dumneavoastră.
Activităţile extraşcolare au menirea de a valorifica timpul liber al
elevilor într-un mod plăcut şi util, de a-l transforma într-o sursă
educaţională, civilizatoare.

Activităţi în natură

Activităţi cultural artistice

Activităţi sportive

Activităţi instructiv educative

Mulţumim părinţilor care alături de cadrele
didactice sprijină activităţile din şcoală şi din
afara ei, în care sunt implicaţi copiii lor.
Prof. Gianina Elena Busuioc
Prof. Iozefina Butnaru