Transcript Inteligente multiple

TEORIA INTELIGENTELOR
MULTIPLE
Howard Gardner realizează cea mai profundă
pătrundere în domeniul educaţiei, de la Piaget
încoace.
pentru cei “NĂSCUŢI INTELIGENŢI” pot exista următoarele
situaţii:
•
•
•
Dacă un copil e inteligent → rezultate bune
Dacă are inteligenţă medie → rezultatele pot fi satisfăcătoare
Dacă are inteligenţă scăzută → slabe speranţe...
Personalităţi celebre din diverse domenii
Se spune despre aceste persoane că
ar fi avut dificultăţi în şcoală!
O inteligenţă este o promisiune de potenţial biopsihologic

Studiind modul în care oamenii din intreaga lume rezolvă
diversele probleme, Gardner a identificat 9 tipuri de
inteligenţe (inteligenţa existenţială în curs de definire)
Cum defineşte Gardner aceste inteligenţe ?
Inteligenţa lingvistică

A gândi în cuvinte şi a folosi limba pentru a exprima şi a înţelege realităţi complexe.
Sensibilitate pentru înţelesul şi ordinea cuvintelor, sonoritatea, ritmurile limbii. A reflecta asupra
folosirii limbii în viaţa de toate zilele.

Este inteligenţa cel mai des folosită în comunicare. Copiii cu inteligenţă lingvistică învaţă
repede şi corect limba maternă, învaţă uşor limbi străine, citesc, folosesc metafora,
dezvoltă abilităţi lingvistice şi aleg mai târziu cariera în funcţie de capacităţile lingvistice.
Inteligenţa
logică/matematică


A gândi la cauză şi efect, a înţelege relaţiile dintre acţiuni, obiecte, idei. Abilitatea
de a calcula, cuantifica, evalua propoziţii şi de a efectua operaţii matematice şi
logice complexe. Implică abilităţi de gândire deductivă şi inductivă, precum şi
capacităţi critice şi creative de rezolvare a problemelor.
Oamneii cu inteligenţă logică/matematică devin, de obicei, contabili,
matematicieni, chimişti, fizicieni.
Inteligenţa muzicală/ritmică

A gândi în sunete, ritmuri, melodii şi rime. A fi sensibil la ton, la intensitate, înălţime şi
timbrul sunetului. Abilitatea de a recunoaşte, crea şi reproduce muzica, folosind un
instrument sau vocea. Implică ascultare activă şi presupune o legătură puternică
între muzică şi emoţii.
Inteligenţa spaţială/vizuală


A gândi în imagini şi a percepe cu acurateţe lumea vizuală. Abilitatea de a gândi în trei
dimensiuni, de a transforma percepţiile şi de a recrea aspecte ale existenţei vizuale cu
ajutorul imaginaţiei. A lucra cu obiecte.
Capacitatea de a înţelege relaţiile din spaţiu o au, cu precădere, artiştii, arhitecţii,
fotografii. Matematicienii buni, ca Einştein, se dovedesc inteligenţe logico-matematice
şi spaţiale.
Inteligenţa naturalistă


A înţelege lumea naturală, incluzând în acest domeniu interesul pentru plante, animale şi
studiile ştiinţifice. Abilitatea de a recunoaşte şi de a clasifica indivizi, specii şi relaţii
ecologice. A interacţiona eficient cu creaturi vii şi a discerne scheme legate de viaţă şi
forţele naturii.
Celelalte tipuri de inteligenţe nu pot defini personalităţi precum cea a lui Darwin sau
abilităţile de care dau dovadă biologii, astronomii, ecologii. Ei nu operează cu simboluri,
scheme sau operaţii matematice, cum fac fizicienii sau chimiştii, ci, mai de grabă
organizează tiparele observate în mod diferit decât celelalte ştiinţe “hard”. În această
categorie se includ şi maiştrii bucătari.
Inteligenţa kinestetică a corpului
 A gândi în mişcări şi a folosi corpul în moduri abile şi
complicate. Implică simţul timing-ului şi al coordonării
întregului corp şi a mâinilor în executarea mişcărilor, cât şi în
manipularea obiectelor.
 O au dansatorii, sculptorii, sportivii. Pot fi abilităţi motorii de
fineţe sau de amplitudine. Actoria este mai mult kinestetică şi mai
puţin lingvistică. (Pentru a înţelege în profunzime pe Shakespeare,
cu întreaga lui operă, sunt necesare 6-8 tipuri de inteligenţe...)
Inteligenţa interpersonală
A gândi despre alte persoane şi a le înţelege. A fi capabil de empatie, a recunoaşte
diferenţele dintre oameni şi a aprecia modul lor de gândire, fiind sensibil la motivele,
intenţiile şi stările lor. Implică o interacţiune eficientă cu una sau mai multe persoane din
familie, cu prieteni sau colegi.
Cei cu inteligenţă interpersonală ajung să fie conducători, sunt psihologi sau buni
vânzători, se pricep la motivare, manipulare. Ei înţeleg modul de “funcţionare” al
oamenilor. Un profesor bun nu se poate să nu aibă şi această inteligenţă.


Inteligenţa intrapersonală

A gândi despre sine şi a se înţelege. A fi conştient de punctele tari şi de cele
slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale. Implică
monitorizarea şi controlul eficient al gândurilor şi al emoţiilor. Abilitatea de a
se monitoriza în relaţiile interpersonale. E vorba de cunoaşterea de sine şi de
luarea deciziilor pe baza cunoaşterii propriilor calităţi şi defecte.
Inteligenţa existenţială

Gardner este convins că e vorba de o modalitate de cunoaştere, dar nu a stabilit localizarea ei pe
creier. De aceea, această inteligenţă nu este complet definită încă. O astfel de inteligenţă au
filosofii, cei care îşi pun întrebări despre sensul fericirii, despre începutul Universului etc. Probabil că
şi spiritualitatea aparţine acestui tip de inteligenţă.
Inteligenţele multiple şi instruirea diferenţiată


















Predarea tradiţională
Diferenţele dintre elevi sunt mascate sau se
acţionează asupra lor când devin problematice.
Evaluarea se face , de regulă, la sfârşitul
învăţătării, să se vadă “cine a înţeles”.
Predomină o înţelegere îngustă a inteligenţei.
Există o singură definiţie a excelenţei.
Interesele elevilor sunt apelate rar.
Sunt luate în calcul puţine profile de învăţare.
Domină instruirea cu toată clasa.
Predarea este condusă de ideea de-a acoperii
manualul sau ghidul curricular.
Învăţarea se concentrează pe conţinuturi şi
exerciţii rupte de context.
Sarcinile oferă o singură opţiune.
Timpul e relativ inflexibil.
Domină un singur text.
Se caută interpretări unice ale ideilor şi
evenimentelor.
Profesorul direcţionează comportamentul elevilor.
Profesorul rezolvă probleme.
Profesorul furnizează standarde unice pentru
notare.
Se foloseşte preponderent o singură formă de
evaluare.


















Predarea diferenţiată
Diferenţele dintre elevi sunt studiate ca o bază
pentru proiectare.
Evaluarea este continuă şi diagnosticată pentru a
înţelege cum să facem predarea mai pe măsura
nevoilor elevilor.
E evidentă concentrarea pe forme multiple de
inteligenţă.
Excelenţa este în măsură definită în termeni de
creştere individuală faţă de început.
Elevii sunt frecvent ghidaţi să facă alegeri bazate
pe interese.
Sunt oferte pentru mai multe profile de învăţare.
Se folosesc aranjamente variate.
Disponibilitatea, interesele şi profilul de învăţare
al elevilor conturează predarea.
Învăţarea se concentrează pe folosirea
capacităţilor esenţiale pentru a valoriza şi
înţelege conceptele şi principiile de bază.
Se folosesc frecvent sarcini cu mai multe opţiuni.
Timpul de folosit flexibil, în funcţie de nevoile
elevilor.
Sunt furnizate mai multe materiale.
În mod obişnuit se caută multiple perspective
asupra ideilor şi evenimentelor.
Profesorul facilitează formarea capacităţilor de
învăţare independentă.
Elevii îi ajută pe colegi şi pe profesori să rezolve
problemele.
Elevii lucrează împreună cu profesorul pentru
stabilirea obiectivelor de învăţare individuale şi
pentru întreaga clasă.
Elevii sunt evaluaţi pe mai multe căi.
Principii-cheie ale clasei diferenţiate




Profesorul ştie clar ce e
important la materia lui.
Profesorul înţelege,
apreciază şi clădeşte pe
diferenţele dintre elevi.
Evaluarea şi învăţarea sunt
inseparabile.
Profesorul ajustează
conţinutul, procesul şi
produsul în funcţie de
disponibilitatea, interesul şi
profilul de învăţare al
elevului.

Toţi elevii participă.

Elevii şi profesorii sunt
colaboratori în învăţare.

Scopurile clasei
diferenţiate sunt
dezvoltarea maximă şi
succesul individual.

Flexibilitatea este o caracteristică marcantă a clasei
diferenţiate.
TREI PRINCIPII ALE ÎNVĂŢĂRII EFICIENTE
I. Inteligenţa diferă de la om la om



Inteligenţele multiple ale lui Howard Gardner: 1. Lingvistică; 2. Logică/Matematică;
3. Muzicală/Ritmică; 4. Spaţială/Vizuală;
5. Naturalistă; 6. Kinestetică a corpului;
7. Interpersonală; 8. Intrapersonală; 9. Existenţială.
Trei feluri de inteligenţe ale lui Stenberg:
1. Analitică; 2. Practică; 3. Creativă.
Două concluzii consistente ale cercetărilor:
1. Gândim, învăţăm şi creăm în moduri diferite.
2. Dezvoltarea potenţialului personal este influenţată de ce şi cum învăţăm pe baza
inteligenţelor noastre particulare.
II. Inteligenţa e fluidă, nu e fixă
Furnizarea unei experienţe variate poate amplifica inteligenţa.
Cercetările asupra creierului arată că:

Negarea poate diminua inteligenţele.
1.
Neuronii cresc şi se dezvoltă când sunt folosiţi.
2.
Neuronii se atrofiază când nu sunt folosiţi.
3.
Creierul caută structuri cu înţeles.
4.
Creierul opune rezistenţă structurilor fără înţeles.
5.
Creierul reţine şi informaţii izolate, dar este mult mai eficient în a reţine informaţii grupate.
6.
Informaţiile grupate sunt organizat în jurul categoriilor, ideilor.
7.
Creierul caută să ataşeze părţile la întreg.
8.
Învăţarea se produce conectând ceva nou la ceva deja înţeles.
9.
Creierul răspunde mai bine la înţelesuri adânci şi personale.

REZULTĂ:
Curriculumul trebuie să aibă înţeles.
Curriculumul trebuie să fie interesant şi relevant.
III. Învăţăm cel mai bine când provocarea e
moderată

Pentru buna motivare, nivelul de provocare trebuie să fie la mijloc:
Prea înalt
testare necorespunzătoare;

Mediu
optim;

Prea jos
prea uşor.
Bibliografie

*
Gardner Howard ....”Teoria inteligenţelor multiple”
Traducere şi adaptare de Edmund
Mauzer
Formator naţional
Buletinul Informativ Nr. 6/octombrie 1999 pag. 12.
Cursuri de formare PHARE