Transcript Coloranti naturali si sintetici

COLORANTI NATURALI SI SINTETICI
Realizatori: Diaconescu Mihaela
Tutuianu Bianca
Clasa: a XI a A
Culoarea este o proprietate a materialelor. Multe substante cu aceeasi compozitie chimica,
dar cu alta structura sau configuratie, pot avea culori diferite. Culoarea corpurilor depinde de
doi factori :lungimea de unda a luminii care cade pe corp si modul cum lumina este absorbita
de corp.De exemplu, cand lumina rosie cade asupra unui corp ea poate fi absorbita sau
reflectata sau cand lumina alba cade asupra unui corp ea poate fi reflectata total-cand corpul
pare negru sau partial. Senzatiile de culoare pentru ochiul uman sunt provocate de radiatiile
electromagnetice cu lungimi de unda diferite.
Colorantii sunt substante organice sintetice sau naturale, care au culoare proprie si care au
proprietatea de a colora substraturile pe care sunt aplicate(textile, ceramica, piele, hartie
etc.), rezistand in timp la lumina, spalare, frecare. Culoarea substanţelor se datorează
prezentei in molecula a unor grupe de atomi, numite grupe cromofore sau cromofori, care
absorb selectiv diferite radiaţii ale luminii, fiecărui cromofor corespunzându-i una sau mai
multe benzi de absorbţie in spectrul vizibil.
În general existența culorii este legatã de prezența dublelor legãturi conjugate într-o moleculã
. Substanțele care conțin în molecula lor unul sau mai mulți cromofori se numesc cromogene
și sunt colorate. Pentru ca o substanțã coloratã sã devinã și colorantã (sã poatã colora la
rândul ei), trebuie sã conținã în moleculã , pe lângã cromofori și alte grupe, numite
auxocrome. Grupele auxocrome imprimã substanței proprietatea de a colora, produce
totodatã o intensificare a culorii și dau o nuanțã mai închisã culorii existente în absența
lor. Coloranții organici pot fi clasificați dupã proveniența lor în: coloranți naturali și coloranți
de sintezã .
Un colorant contine:
-un schelet format din nuclee aromatice
-una sau mai multe grupari cromofore
Cele mai importante grupe cromofore sunt:
a)grupa nitrozo –N=O
b)grupa nitro –NO2
c)grupa azo –N=N-
d)grupa cetonica –C=O
e)dubla legatura >C=C<
-una sau mai multe grupe auxocrome
Pincipalele grupe auzocrome sunt :
a)grupa amino –NH2
b)grupa hidroxil fenolica (si derivatii ei alchilati)
-una sau mai multe grupe solubilizante (favorizeaza solubilizarea colorantilor insolubili in apa
–SO3H, -COOH)
CLASIFICAREA COLORANTILOR
•
după natura lor: naturali şi sintetici
•
după proprietăţile tinctoriale:
-Galbeni
-Oranj
-Roşii
-Albaştri
-Verzi
-Bruni
-Negri, cu nuanţe diverse, pentru toate culorile
COLORANȚI ORGANICI NATURALI
Primii coloranți organici utilizați , au fost
produse naturale de origine vegetalã și
numai în micã mãsurã de origine animalã
. Colorantii de origine vegetalã provin din
anumite plante, ca de exemplu: garanța
(roiba) obținutã din rãdãcinile plantelor
din familia Rubiaceelor, indigoul (extras din
plante din familia Indigofera), colorantul
albastru extras din lemnul de bãcan.
Garanța și extractele de lemn de
bãcan vopsesc materialele textile numai în
prezența unor substanțe numite mordanți
(oxizi și hidroxizi de aluminiu, fier, crom,
etc).
Dintre coloranții de origine animalã este
cunoscutã din antichitate, purpura, extrasã
din unele varietãți de melci rãspândiți
pe coastele Mãrii Mediterane și carminul
(extras dintr-un gândac parazit care se
dezvoltã pe diverse specii de stejar pitic
rãspândit în Asia și sudul
Europei). Numãrul compuși lor naturali
utilizați în decursul timpului drept coloranți
a fost foarte mare, însã numai puțini dintre
aceștia sunt valoroși din punct de vedere
al rezistenței culorii pe suportul pe care se
aplicã
COLORANȚI ORGANICI DE SINTEZĂ
Marea majoritate a coloranților folsiți în
prezent în practica vopsirii sunt compuși
de sintezã. Aceștia sunt performanți,
atât sub aspectul paletei coloristice cât și
al rezistențelor la agenții exteriori: lumină ,
umiditate, gaze industriale, spălare etc.
Vopselele sunt folosite pentru colorarea
superficială, opacă a diverselor obiecte.
Lichidele peliculogene pot fi uleiuri
sicative (de exemplu ulei de in) sau
substanţe macromoleculare dizolvate în
solvenţi volatili. După
evaporarea solventului aceste lichide lasă
pe suprafaţa vopsită , pelicula solidă în
care este înglobat colorantul.
O altă posibilitate de utilizare a pigmenţilor
este colorarea în masă a unor materiale
plastice, fibre şi a cauciucului. Operaţia
are loc într-un malaxor în care se află
materialul care trebuie colorat.
COLORANȚI ALIMENTARI
Coloranții alimentari sunt substanțe care redau sau intensificã culoarea produselor alimentare.
Ei pot fi constituenți naturali ai produselor alimentare și / sau alți compuși naturali, care
în mod normal nu sunt consumați ca alimente și nu sunt utilizați ca ingrediente caracteristice
în alimentație. Coloranții alimentari sunt folosiți în scop comercial, deoarece prin culoare se
dã impresia unei calitãți mai bune și se stimuleazã apetitul. Sunt utilizați în: dulciuri,
îngheþate, limonade, margarinã , brânzã și în diverse produse din carne. Coloranții alimentari
pot fi clasificați dupã urmãtoarele criterii:
- în funcție de proveniența lor, se împart în: coloranți naturali și sintetici;
- în funcþie de culoarea pe care o prezintã și o imprimã produselor, pot fi de culoare: galben,
oranj, roșu, albastru, verde, brun etc; Unii coloranþi pot fi introduși în produsele alimentare,
alții sunt folosiți pentru colorarea unor textile, mase plastice, vopsele etc.
COLORANȚI ALIMENTARI NATURALI
Coloranţii alimentari naturali sunt substanţe
complexe obţinute prin extracţie din planta întreagă
sau din diferite părţi ale acesteia. Produşii obţinuţi
au proprietăţi tinctoriale bune, fiind solubili în apă
sau grăsimi. Coloranţii naturali au însă dezavantajul
că nu sunt rezistenţi la tratament termic şi , ca
atare, utilizarea lor este limitată. În cazul clorofilei
şi a colorantului din sfeclă sau varză (suc de sfeclă
sau varză) , se poate imprima produsului alimentar
şi gust caracteristic colorantului, dacă adaosul este
suficient de mare. Clorofila este colorantul verde
din plante şi este folosit şi drept colorant alimentar
verde smarald de mare intensitate. Clorofila este un
complex de magneziu cu un ligand heterociclic.
Dacă la prepararea produselor alimentare verzi
(murături , dulceaţă de caise verzi, nuci verzi etc.)
se adaugă un cristal de CuSO4 acesta induce o
culoare verde strălucitoare, datorată formării
complexului de cupru cu clorofila.
β- carotenul, tinde să fie tot mai mult perceput ca un
nutritiv esenţial, care În plus are şi proprietăţi colorante.
Este unul dintre cei mai folosiţi coloranţi în produsele
alimentare. Există în mod natural în fructe şi legume.
Odată consumată , substanţa este convertită în
vitamina A şi are calităţi antioxidante. β-carotenul se
adaugă în laptele folosit pentru obţinerea brânzei. În
funcţie de culoarea dorită, se adaugă o cantitate de 630 g pentru 1000 kg de brânză . În pastele făinoase se
recomandă o doză de β-caroten de 25-100 mg/kg de
făină. Prin utilizarea cantităţi lor diferite de β-caroten
se obţine o gamă de culori de la galben la
portocaliu. β-carotenul a fost obţinut şi prin sinteză ,
având compoziţie chimică similară celui extras din
fructe şi legume. Şofranul este o plantă cu florile
albastre-violacee. Din şofran se extrag uleiuri eterice şi
alte substanţe care sunt folosite drept condiment şi
colorant alimentar. El este folosit şi în cosmetică la
obţinerea unor rujuri. Practic, şofranul este
mirodenia cea mai scumpă din lume: din 200 de flori
uscate se obţine de-abia un gram de şofran (staminele
florii).
COLORAȚI ALIMENTARI SINTETICI
Marea majoritate a coloranþilor alimentari folosiți în industria alimentarã sunt coloranți
sintetici. Un exemplu de colorant alimentar sintetic este caramelul obținut din porumb, trestie
de zahãr sau prin simpla topire a zahãrului și a altor zaharuri în condiții speciale. E-urile
reprezintã codificarea unor aditivi alimentari, inclusiv coloranți alimentari, a cãror utilizare este
permisã și autorizatã din punct de vedere al siguranței alimentare în țãrile
Uniunii Europene. Acest mod de simbolizare sprijinã consumatorii în recunoașterea aditivilor
în alimente, indiferent de limba în care este redactatã eticheta, garantând astfel cã aceștia fac
parte din lista celor autorizați.
COLORANTUL IDEAL TREBUIE SA
INDEPLINEASCA URMATOARELE CONDITII:
-să nu fie toxic sau cancerigen;
-să fie dispersabil şi/sau solubil, în funţie de destinaţie;
-să nu imprime gust şi miros particular;
-să fie stabil la lumină, într-un domeniu larg de pH (2 – 8);
-să fie stabil termic, compatibil cu tratamentul aplicat produsului alimentar
(pasteurizare, sterilizare, fierbere);
-să fie stabil la depozitare;
-să nu reacţioneze cu metalele şi nici cu agenţii oxidanţi/reducători;
-să posede caracteristici identice pentru fiecare lot;
-să poată fi detectat/dozat prin metode analitice;
-să fie disponibil şi economic;
-să fie aprobat de legislaţia în vigoare
COLORANTI SINTETICI ALIMENTARI DE CARE
TREBUIE SA NE FERIM
E127 sau eritrozina – este unul dintre colorantii de culoare rosie care se foloseste in compoturi si diverse alimente. Un
studiu facut in 1990 a aratat ca aceasta substanta poate provoca cancer de tiroida la sobolani, boala posibila si in cazul
omului. Din 1990 colorantul a fost interzis in Statele Unite si Norvegia.
E110 sau sunset yellow – acest colorant galben se gaseste in sucuri, inghetata, snacks-uri, diverse bauturi, conserve de
peste, budinca etc. Colorantul acesta este interzis in Norvegia. De asemenea, este pe lista substantelor cancerigene.
E102 sau tartrazina - este colorantul galben care se gaseste de cele mai multe ori in dulciuri precum budinci si
bomboane, dar si in supele instant, unele bauturi, mustar, cereale etc. Aceasta substanta poate determina deficiente de
vitamina B6 si zinc, poate provoca mutatii cromozomiale si este un colorant sintetic cancerigen. Tartrazina a fost interzisa
in Norgegia, Suedia, Austria, Elvetia, Olanda si Marea Britanie. Si APC Romania a cerut autoritatilor interzicerea utilizarii
acestui colorant, in special in produsele care sunt consumate mai mult de copii.
E132 sau indigotina - este un colorant sintetic care se foloseste in prepararea tabletelor, capsulelor, produselor de
patiserie, inghetata etc. De multe ori poate provoca greataurticarie, diverse reactii alergice, hipertensiune arteriala sau
probleme de respiratie. Si acest colorant este interzis in Norvegia.
E250 sau nitritul de sodiu - este interzis in foarte multe tari. Folosit pentru stabilizarea culorii rosietice a carnii conservate,
colorantul sintentic amintit poate duce la aparitia unor boli cardio-vasculare sau poate sa formeze nitrozamine in stomac,
combinandu-se cu alte substante. Nitritii din alimente produce substante cancerigene.
E122 sau azorubina - este colorantul rosu, obtinut din gudron, se gaseste in ducliuri, jeleuri, martipan si poate sa
afecteze persoanele astmatice sau pe cele care au alergii la aspirina. Acest colorant sintetic este interzis in Statele Unite,
Japonia, Norvegia, Suedia si Austria.
Sapunurile colorate. Sunt frumoase,
aspectuoase, spectaculoase. In cazul
sapunurilor naturale cu adevarat ar trebui
sa regasim in compozitie pulberi de plante,
frunze, flori, decocturi sau infuzii.
Producatorii prefera sa aleaga variantele
chimice, comerciale, realizate din pudra de
fier si nu variante minerale, naturale ale
acestor oxizi(E172 (i, ii, iii) oxidul
negru/rosu/galben de fier), din cauza
costului.
SAPUNURI NATURALE, COLORATE CU..
… menta
… pulbere de trandafiri si boia dulce de ardei
… cafea si scortisoara
… nuca macinata