Transcript Cinci deserturi pe care sã le încerci mãcar o datã în viaţã.

Cinci deserturi pe care sã le încerci
mãcar o datã în viaţã
• Prajituri, placinte, creme, inghetate, torturi sau gogosi – se pare
ca in absolut toate tarile exista o cultura a dulciurilor si a
prepararii acestora. Retetele au depasit de multa vreme
granitele tarilor in care au fost pentru prima data produse dar,
pentru un impatimit al gastronomiei sau al savoarei unice a
unui desert original, un gust autentic nu se poate savura decat
acolo de unde provine desertul in cauza. Unde altfel ai putea
simti mai bine gustul unei placinte cu branza decat in Moldova?
Unde te-ai putea delecta cu torturi de inghetata mai bune decat
in Sicilia si unde ai putea gusta eclere mai desavarsite decat in
Franta? Plecand de la acest principiu, va prezint o lista a celor
mai apreciate si mai gustoase prajituri, de pe glob, o lista pe
care o puteti completa cu delicatesele pe care, probabil, le-ati
incercat in calatoriile voastre in jurul lumii...
Tiramisu – Italia
• Cu siguranta ca majoritatea celor care citesc acest articol au
incercat macar o data in viata gustul unei delicioase prajituri
Tiramisu. Dar, la fel de adevarat este si faptul ca nicaieri
savoarea acestui desert spectaculos nu este aceeasi cu aceea
pe care o obtin maestri cofetari din Toscana, locul de origine al
acestei prajituri. Se spune ca atunci cand gusti un Tiramisu
toscanez ai, pur si simplu, senzatia ca te afli in Rai. Nici nu este
de mirare, daca luam in calcul faptul ca dintre ingredientele
acestuia nu lipsesc sortimente de branza italiana (celebra
Mascarpone) si crema Zabaglione. Tot in Toscana, cei care
pregatesc acest deliciu culinar vor folosi numai si numai
piscoturi (asa numitele savoiardi) facute dupa reteta locala.
Adaugati la acestea si frisca, zaharul, vinul Marsala (inlocuit in
alte regiuni cu esenta de rom sau de brandy), cafeau si praful
de cacao si veti obtine, poate, unul dintre cele mai apreciate
deserturi din lume.
• Se spune ca Tiramisu ar fi un desert servit de sute
de ani, desi nu exista niciun document istoric despre
Tiramisu mai devreme de anul... 1971! In fapt, mai
multe surse o indica pe Francesca Valori, nepoata
unui renumit bucatar italian, Roberto Linguanotto,
drept inventatoare a delicioasei prajituri. Bunicul sau
ar fi botezat desertul cu numele de Tiramisu, acesta
fiind numele de fata al Francescai. Chiar si asa,
originile sale sunt inca destul de contestate. Cert
este, insa, ca Tiramisu este o prajitura pe placul
absolut oricui, dovada stand adoptarea sa de
majoritatea restaurantelor lumii.
Baclava – Turcia, Grecia
• Pe cat de gustos, pe atat de controversat este desertul pe care
astazi il asociem cu bucataria traditionala greceasca. Da, am
mentionat corect greceasca, pentru ca disputa dintre istoricii
turci si cei greci nu pare sa isi gaseasca o finalitate prea
curand. Daca grecii sustin ca baclavaua este o inventie antica
elena, dovada stand Deipnosophistae (lucrare din secolul al IIIlea d.Hr. apartinand literatului grec Athenaeus, in care apare
mentionat desertul koptoplakous, o forma straveche a
baclavalei), turcii afirma ca in lucrarea respectiva este vorba, de
fapt, de halva, iar baclavaua a aparut initial, in Evul Mediu, in
zona orasului Gaziantep, pentru ca apoi sa fie preluata ca unul
dintre deserturile preferate ale sultanilor de la Palatul Topkapi.
Noi o sa dam credit istoricilor turci, mai ales ca o traditie a
monarhilor otomani, inca din secolul al XV-lea, numita Baclava
Alayi, impunea ca in fiecare sarbatoare sfanta de Ramadan,
sultanul sa prezinte ienicerilor tavi cu baclava, aceasta fiind si
cea mai veche mentiune clara a deliciosului desert.
• Baclavaua este, practic, o prajitura formata din
straturi suprapuse de aluat, in care a fost presarat
din belsug miez pisat de fistic sau nuca. La acestea
se adauga si zahar, miere de albine si scortisoara
pentru ca, la final, cand prajitura a fost rumenita la
cuptor, peste toate sa se adauge o portie consistenta
de sirop sau de apa de trandafiri. Rezultatul este
fabulos... dovada sta in aria larga de raspandire a
acestui desert. Astazi, baclavaua este pregatita, cu
variatiuni ce depind de fiecare zona geografica, din
China si pana in Statele Unite ale Americii, putini
fiind cei care pot rezista tentatiei de a incerca macar
o bucata din acest preparat absolut delicios.
Crème Brûlée – Franţa
• Originea deserturilor celebre s-a pierdut in negura
timpului, pentru titlul de inventator al acestora
luptandu-se, in prezent, mai multe tari decat ne-am
imagina. Daca pentru paternitatea baclavalei se lupta
Grecia si Turcia, ba chiar si Iranul, pentru crearea
celebrei Creme Brulee se ciondanesc istorici atat din
Franta si Anglia, cat si din provincia spaniola
Catalunia. Dar fie ca se numeste Creme Brulle, Burnt
Cream sau Crema Catalana, acest desert este, pe cat
de usor de preparat, pe atat de gustos si de apreciat
in orice colt al lumii. Noi ne vom opri asupra
sortimentului frantuzesc, poate cel mai gustos dintre
toate...
• Pentru cei mai putin initiati in tainele bucatariei si ale prepararii
dulciurilor, creme brulee poate fi definita ca o varianta nobila a
cremei de zahar ars, in compozitia ei intrand, practic, aceleasi
ingrediente: oua, lapte, zahar ars si, in unele variante, esenta de
vanilie sau coaja de portocala. Si, pentru ca, trebuie sa
recunoastem, francezii sunt poate cei mai buni bucatari ai
lumii, in reteta lor mai este inclus si rozmarinul, uneori
ciocolata, cafeaua, lichioruri de fructe sau, pur si simplu, bucati
de fructe. Secretul acestui spectaculos desert este stratul
superior de zahar ars, caramelizat, al carui gust a fost catalogat
de-a dreptul divin. Poate ca nu ar trebui sa ne mire ca reteta in
cauza era servita, cu precadere, capetelor incoronate si
familiilor nobiliare din Franta si Anglia inca din secolul al XVIIlea.
Sachertorte - Austria
•
•
Despre Sachertorte se poate spune, fara a exagera, ca este o mandrie a
bucatariei vieneze si unul dintre cele mai faimoase deserturi din lume.
De altfel, de aproape 180 de ani, Sachertorte este considerata cea mai
buna prajitura de ciocolata creata vreodata. Povestea sa pare rupta dintr-un
roman, si este pe cat de romantica pe atat de spectaculoasa. Se spune ca,
in anul 1832, ministrul afacerilor externe austriac, printul Metternich,
avand de organizat o cina la care participau invitati de rang inalt din
toata Europa, ar fi cerut bucatarilor regali sa pregateasca un desert
cum nu s-a mai facut vreodata, replica sa celebra ramanand de atunci in
istorie: Dass er mir aber keine Schand' macht, heut' Abend! (Nu ma faceti
sa ma simt rusinat in seara asta!).
Ca a vrut sa evite un dezastru sau chiar patise ceva, maestrul bucatar al
casei regale a sustinut ca este bolnav si ca nu poate prepara ceea ce i
s-a cerut. Dificila sarcina a cazut atunci pe umerii unui tanar ajutor de
bucatar, de numai 16 ani, austriacul de origine evreiasca, Franz Sacher.
Iar rezultatul a fost peste asteptarile celor prezenti la importanta reuniune...
prajitura de ciocolata care de atunci ii poarta numele. Fiul lui Sacher,
Eduard, a preluat reteta si, dupa ani de studii de specialitate, a creat
celebrul tort asa cum il cunoastem si astazi.
• Trebuie spus ca un Sachertorte original nu poate fi achizionat
decat din Viena sau Salzburg, locuri in care se afla hoteluri
Sacher, create chiar de Eduard Sacher. De asemenea, variatiuni
ale delicioasei prajituri pot fi gasite si in Innsbruck si Graz in
cafenelele Sacher.
• O prajitura Sachertorte este alcatuita din straturi dense, nu
foarte dulci, de pesmet fin sau chec de ciocolata, cu unul sau
doua straturi de gem de caise in interior, totul acoperit cu o
glazura consistenta si uniforma de ciocolata. In compozitie mai
intra si miez de nuca si, uneori, coacaze sau martipan, iar daca
vreti ca desertul sa fie ca la carte, cereti ca prajitura sa fie
asortata cu multa frisca. Evident, nu va imaginati ca familia
Sacher a dezvaluit toate ingredientele acestei retete unice,
astfel ca originalul vienez este intotdeauna mai gustos decat
variantele adoptate de celelalte restaurante si cofetarii ale lumii.
Churros - Spania
• Uneori mai sunt numiti si gogosi spaniole, si asta
pentru ca in compozitia lor intra cam aceleasi
ingrediente pe care le gasim si in gogosile clasice,
mai precis apa, faina, unt si oua. Diferenta este ca
aceasta specialitate originara din tara lui Cervantes
are forma unor baghete care se rup in bucati dupa
preferinta fiecarui consumator. Unele variante de
churros includ si cartofi. Se spune ca sunt ideali
atunci cand sunt serviti alaturi de o ceasca de
ciocolata calda sau atunci cand sunt stropiti din
belsug cu ciocolata.
• Au fost rapid adoptati de catre popoarele din America Latina, la
fel de bine cum au prins si la publicul din Franta, Portugalia,
Australia, Maroc sau Statele Unite. Evident, fiecare cultura
adoptiva si-a pus amprenta asupra retetei originale, adaptand-o
propriilor traditii culinare. Astfel, spre exemplu, in Uruguay,
churros au fost umpluti cu branza topita, in Cuba cu fructe, in
timp ce in Mexic li s-a adaugat vanilie. Atat de mare a fost
succesul gogosilor spaniole incat in aproape toata lumea au
aparut restaurante cu franciza, care produc delicioasele
baghete spiralate. De mentionat ca spaniolii din sudul si estul
tarii prefera churros fara niciun pic de zahar, acestia fiind
convinsi ca reteta originala nu includea si acest ingredient, pe
care il considera incompatibil cu gustul deosebit al desertului
lor traditional.
Bibliografie :
www.descopera.ro
Prof. Iulia-Maria Stoica
C.N. “Grigore Ghica”
Dorohoi, Botosani