Transcript Markerii tumorali în laboratorul clinic Prof. dr. Minodora Dobreanu Incidenţa cancerului 10 milioane cazuri noi /an (prognoza OMS în urmatorii 20 de ani: creştere la 15 milioane cazuri.

Markerii tumorali în
laboratorul clinic
Prof. dr. Minodora Dobreanu
Incidenţa
cancerului
10 milioane cazuri noi /an
(prognoza OMS în urmatorii
20 de ani: creştere la 15
milioane cazuri noi /an)
7 milioane decese /an
(prognoza OMS în urmatorii
20 de ani: creştere la 10
milioane decese /an)
Ce îşi propune cursul ! ?
1. Clarificarea definiţiei antigenelor tumorale
2. Clarificarea definiţiei markerilor tumorali
3. Semnificaţia unor markeri frecvent uzitaţi:
AFP、CEA、PSA / fPSA、CA125、CA19-9,
CD 15-3, CA 72-4, TPA, proteinele BenceJones, Feritina
4. Reguli de bază în testarea
tumorali in practica clinică
markerilor
1. Antigene tumorale



TSA-Tissue Specific Ag - Antigene care aparţin doar
celulelor tumorale
TAA-Tissue Associated Ag - Antigene care aparţin şi
celulelor normale
Deşi nu toate celule neoplazice dispun de markeri deosebiţi
de cei fiziologici, la majoritatea pot fi identificate structuri
antigenice diferite, numite neoantigene. Aceste structuri
pot fi înşirate în următoarele 2 grupe:
– Antigenele retrogenetice: în condiţii fiziologice ele sunt
exprimate exclusiv pe suprafaţa celulelor embrionare,
dar nu şi a celor de după naştere → antigene oncofetale
(-fetoproteina (AFP) şi antigenul carcinoembrionar
(CEA); pot reapare după naştere
– Antigenele de diferenţiere: apar numai într-o fază
determinată a maturaţiei unor serii celulare (elementele
imature din leucemii).
Antigenele de diferenţiere

Pentru leucemii acute:
– LLA: CD10 (CALLA)-forma comună; CD19, TdT(n) *- forma null
– LLA cu preB: CD19, lanţuri m libere intracitoplasmatic
– LLA cu T: CD3 (citoplasmatic), CD7, TdT(n)
– LMA: CD13, CD33, mieloperoxidaza
* Terminal deoxynucleotidyl transferase (nuclease)

Pentru leucemii cronice:
– LLC cu B: CD19, CD21, CD5, CD23
– Sindromul Sezary: CD3, CD4
– LLC cu T: CD3, CD8
TdT-CD34-HLADR-CD19-CD10-CD79b-cy m Ig-FMC7-CD5-CD23-CD22-sIg-CD38
2. Markeri tumorali - definiţie
Markerul tumoral este substanţa produsă de către un ţesut tumoral, care
rămâne în / pe celula producătoare (markeri celulari, de ex. crz Ph, p53,
receptori hormonali) sau este secretată în umorile înconjurătoare (markeri
umorali / solubili în lichide biologice) şi a cărei identificare / dozare este
utilă in diagnosticul sau management-ul clinic al afecţiunilor canceroase.
2. Markeri tumorali - istoric
a) 1846 - proteina Bence Jones a fost descrisă ca marker pentru
mielomul multiplu
b) 1930 - gonadotropina chorionică (hCG) a devenit un test
standard, iniţial în diagnosticul şi apoi în monitorizarea
choriocarcinomului
c) 1963 - AFP a fost identificată ca marker pentru carcinomul
hepatoceluar (Tatarinov)
d) 1965 - CEA a fost identificat ca antigen oncofetal şi exploatat
clinic (Gold şi Freedman).
e) din 1975 – tehnica anticorpilor monoclonali este folosită pentru
a descoperi noi markeri tumorali (Kohler si Milstein)
2. Markeri tumorali - utilitate
a. screening – populaţie la risc (Calcitonina in familii cu
afecţiuni neoplazice endocrine multiple tip 1, AFP la pacienţii
cu ciroze hepatice alcoolice - risc înalt de carcinom
hepatocelular)
b. diagnosticul tumorilor, pentru completarea
simptomatologiei clinice (5 HIAA urinar în sindr.
carcinoide)
c. stabilirea prognozei (în unele cazuri, concentraţia
markerului este în strânsă relaţie cu masa ţesutului tumoral)
d. monitorizarea răspunsului la tratament chirurgical,
chimioterapic sau radioterapic
e. stabilirea recurenţei / recăderii / metastazării
2. Marker-ul tumoral ideal
Efectuat din sânge sau alt lichid uşor de prelevat, cu
rezultat pozitiv doar pentru pacienţii cu cancer
(SPECIFICITATE), corelat cu stadiul şi răspunsul la
tratament (SENSIBILITATE), uşor de măsurat şi
reproductibil.
Tumora
Prezentă
Sp=[RN/(RN+FP)]x100
Se=[RP/(RP+FN)]x100
Rezultatele
testării
markerului
tumoral
Absentă
Total
Pozitiv
RP
(Real
pozitiv)
FP
(Fals
pozitiv)
RP+FP
Negativ
FN
(Fals
negativ)
RN
(Real
negativ)
FN+RN
Total
RP+FN
FP+RN
NU EXISTĂ MOMENTAN Markeri Tumorali IDEALI !!
2. Marker-ul tumoral ideal
Specificitatea (Sp) unui test diagnostic - este
probabilitatea ca un individ fără boala respectivă
să aibă rezultatele testului negative:
Sp 
nr. cazurilor cu valori normale ale markerilor tumorali
 100
nr. total cazuri făără cancer
Sensibilitatea (Se) unui test diagnostic - este
probabilitatea ca un individ bolnav să aibă
rezultatele testului pozitive:
Se 
nr. cazurilor cu valori anormale ale markerilor tumorali
 100
nr. total al cazurilor de cancer
VPP 
nr. cazurilor cu valori anormale reale
 100
nr. total al cazurilor cu valori anormale
VPN 
nr. cazurilor cu valori normale reale
 100
nr. total de cazuri cu valori normale
2. Marker-ul tumoral ideal caracteristici
Rata fals negativă (RFN) - este probabilitatea ca un individ bolnav să aibă
rezultatele testului negative:
RFN=[FN/(FN+RP)]x100
Rata fals pozitivă (RFP) - este probabilitatea ca un individ fără boala respectivă
să prezinte rezultate pozitive ale testului:
RFP=[FP/(FP+RN)]x100
Valoarea predictivă pozitivă (VPP), sau probabilitatea posttest, este
probabilitatea ca un individ cu valori pozitive ale testului să prezinte boala
(~ Sp crescută a testului):
VPP=[RP/(RP+FP)]x100
Valoarea predictivă negativă (VPN) - este probabil. ca un individ cu valori
negative ale testului să nu aibă boala (~ Se crescută a testului):
VPN=[RN/(RN+FN)]x100
Acurateţea globală a testului (AG) - este probabilitatea globală ca valorile
pozitive sau negative ale testului să identifice corect prezenţa/absenţa
bolii:
AG=[(RN+RP)/(RN+RP+FN+FP)]x100
2. Caracteristicile unui marker
tumoral ideal
sensibilitate 100% - capacitatea de a identifica toţi
pacienţii cu tumoră, în stadiu cât mai precoce;
 specificitate 100% - capacitatea de a discrimina
între indivizii sănătoşi şi cei cu neoplazii;
 specificitate de organ – capacitatea de a localiza
tumora;
 corelaţie între concentraţia serică a markerului şi
stadiul tumorii;
 capacitatea de a indica modificările induse de
tratament;
 capacitate prognostică în funcţie de concentraţie.
Valoarea cut off: este valoarea concentraţiei la care
sensibilitatea şi specificitatea metodei sunt optime.
De obicei corespunde concentraţiei la care
specificitatea este de minimum 80%

3. Markeri tumorali – clasificare –
utilitate în practica clinică
A. Antigene oncofetale – CEA şi AFP
B. Carbohidraţi – CA 15-3, CA 19-9, CA 125, CA 72-4,
TPA, PSA
C. Hormoni – hCG, Calcitonina
D. Proteine non-oncofetale – Tireoglobulina, Feritina,
b2-mg, S-100, Bence Jones
E. Enzime – NSE, TK
F. Markeri genetici – p53
3A. Antigene oncofetale – CEA
În viaţa embrionară se produce în pancreas şi în tractul gastro-intestinal.
Este o glicoproteină complexă – 180 kD cu 45-60% carbohidraţi, fixată în
membrana celulei neoplazice (de unde se eliberează în sânge)
S-au descris cel puţin 6 epitopi (heterogenitatea se datorează conţinutului
variabil în glucide)
Valori normale serice: 0-4,6 ng/ml, Fumători : < 10 ng/ml
Timpul de înjumătăţire în ser : 1-2 săptămâni
Valori crescute se întâlnesc în carcinoame ale tractului gastro-intestinal:
colo-rectal, pancreatic, gastric şi pulmonar, mamar, cervical, ovarian.
•în urină, concentraţii de peste 35 ng/ml (dacă infecţia urinară este
exclusă) poate indica un carcinom al vezicii urinare
•valori crescute în lcr, apar în metastaze cerebrale
3A. Antigene oncofetale – CEA
Sensibilitatea în tu. primare şi secundare
Tumori primare
Se (%)
Locul metastazei
Se (%)
Carcinom pulmonar cu celule mici
60-70
Multiple
87
Carcinoame pulmonare altele
decât cele cu celule mici
75-85
Ficat
71
Cancer mamar preoperator (T3)
Cancer mamar postoperator
40-95
75-85
Oase
57
Plămâni
56
Ficat
30-40
Peritoneu
33
Pancreas
30-40
Sistem limfatic
11
Carcinom colo-rectal preoper.
Carcinom colo-rectal postoper.
10-85
65-75
Vezică urinară
<10
Prostată
<10
Ovar
20-30
Tiroidă
<10
Cap, gât
60-80
• Se/Sp sunt modeste – nu se poate
utiliza în scop de screening
•Concentraţia plasmatică a markerului
se corelează destul de slab cu masa
tumorală
• Persistenţa valorilor patologice
postoperator indică o tumoră reziduală
3A. Antigene oncofetale – AFP
Este o glicoproteină de origine oncofetală, cu masa moleculară 70 kD
(conţine 4% carbohidraţi), sinteza ei fiind suprimată la adult.
În cursul vieţii intrauterine se formează în sacul vitelin, iar mai târziu în
ficat şi tract gastro-intestinal (sinteza max - în săpt 14-20), fiind o proteină
plasmatică; în serul mamei concentraţia max este atinsă în săpt 35-38).
Valori normale: < 5 ng/ml (< 3,5 U/ml) la adult
2-5 mg/ml la făt, < 500 ng/ml la femeia gravidă
Raportul normal al concentraţiei de AFP în :
serul fetal : lichidul amniotic : serul matern = 10.000 : 100 :1
Timpul de înjumătăţire: 5 zile
Valori crescute (peste 500 ng/ml): carcinom hepatocelular (poate fi utilizată
şi pentru screening la persoane AgHBs+), testicular,
moderat crescute: în neoplazii testiculare, ovariene, retroperitoneale, mediastinale şi în boli non-maligne: hepatita alcoolică, ciroza
hepatică, hepatita acută virală, hepatita cronică activă
3A.Sensibilitatea AFP în diverse
afecţiuni tumorale şi nontumorale
AFP ng/ml
<10
10-215 215-7500
Persoane sănătoase
~100%
Ciroza hepatică/hepatita
~80%
~15%
~5%
Carcinoame extrahepatice
cu metastaze hepatice
~65%
~30%
~5%
Carcinoame primare
hepatocelulare
~5%
~10%
~35%
>7500
~50%
3B. Antigene carbohidraţi – CA
CA 125
(1981) este o glicoproteină cu masa moleculară de 200 kD,
produsul genei MUC16, prezentă în 80 % din carcinoamele ovariene
nemucinoase (seroase, nediferenţiate).
Este prezent în epiteliul: ovarian, pancreas, vezica biliară, stomac, bronhii,
rinichi, colon. Se găseşte în cantităţi crescute în lichidul amniotic, laptele şi
serul femeilor însărcinate.
Valori normale: 0-35 U/ml.
Interval de graniţă: 35-65 U/ml.
Timpul de înjumătăţire în ser: 2-6 zile.
Sensibilitatea în stadiile I şi II este în medie de 65%; în stadiile III si IV de
85%
În cazul tu mucinoase (10% din carcinoamele ovariene), sensibilitatea este
mică; este mai sigură combinarea CA 125 cu CA 72-4
CA 125
Cauza frecventă a rezultatelor fals pozitive este
endometrita, diabetul zaharat, ciroza hepatică,
insuficienţa renală cronică.
Este indicat mai ales pentru monitorizarea
evoluţiei bolii şi a terapiei. Dacă nivelul CA 125
rămâne în mod constant peste 100U/ml şi/sau dacă
două testări succesive (la 1-2 săpt. interval) arată
o creştere cu 50% a concentraţiei acestui marker,
atunci probabilitatea ca boala să fie progresivă
este de > 90%.
Ag gastro-intestinal CA 72-4
Este o GP (400 kD), identificată cu 2
AcMo (CC49, B72.3). Este prezent în:
stomac, ovare, celule epiteliale
pulmonare.
Valori normale: 0-8 ng/ml.
Timp de înjumătăţire: 4-6 zile
Este indicat în carcinom colo-rectal,
gastric, ovarian, endometrial, mamar şi
adenocarcinom pulmonar.
Există o corelaţie mai exactă între CA
72-4 şi stadiile bolii, comparativ cu
valorile CEA şi CA19-9.
CA 72-4 poate fi folosit pentru
monitorizarea carcinomului gastric
postoperator pentru că indică
devreme recidiva bolii.
Tumori
Sensibilitate (%)
Gastric
78
Ovarian (mucinos)
82
Pulmonar (altele
decât cu celule mici)
72
Boli benigne
Valori crescute (%)
Stomac
4
Ovar
4
După menopauză
3
Ag gastro-intestinal CA 19-9
Este un gangliozid, prezent numai la persoanele cu
antigenele de grup sanguin Lewis prezente.
Persoanele cu grup sanguin relativ rar, Lewis (3-5% din populaţie) nu dispun de sialyltransferaza necesară pentru sinteza CA19-9. La
aceste persoane CA19-9 rămâne la valori foarte
scăzute, chiar dacă este prezentă o neoplazie.
La astfel de persoane markerul tumoral
recomandat este CA 50.
CA19-9 este prezent în celulele epiteliale şi
mucoase: pancreas, stomac, intestin
Valori normale: 0-37 U/ml.
Timp de înjumătăţire: 4-6 zile.
Intervalul de graniţă: 37-100 U/ml – poate fi
întâlnit atât la persoane cu boli benigne, cât şi
cu boli maligne. Valori > 63 U/ml: probabilitatea
ca boala să fie de natură malignă este de 95%
CA19-9 este markerul de primă linie în carcinomul
pancreatic. În alte boli maligne prezintă o
sensibilitate mai scăzută
Sensibilitatea CA 19-9 în diverse
afecţiuni tumorale
Tumorile
Sensibilitate
(%)
Pancreas
70-95
Căi biliare
55-75
Colon
60
Ficat
50
Stomac
60
Plămâni
15
Glanda mamară
14
Specificitatea CA 19-9
Boala
Valori crescute
(%)
Ciroză hepatică
12
Colecistită
25
Pancreatită
18
Apendicită
11
Hernie
3
CA 15-3
Este o mucină (GP) polimorfă epitelială
(300 - 450 kD)
A fost identificat cu 2 Ac Mo diferiţi:
1. 115 D8 (obţinut prin imunizare cu lipide
din laptele uman) şi
2. DF3 (prin imunizare cu membrana
celulelor din cc mamar).
Valori normale: 0-22 U/ml
Timpul de înjumătăţire: 4-6 zile
Peste 40 U/ml probabilitatea neoplaziei
este de 80%.
Are o sensibilitate semnificativ mai mare în
comparaţie cu CEA în detectarea cc
mamar aflat în diferite stadii
Sensibilitatea CA 15-3 şi CEA în
diverse stadii ale cc mamar
Stadiul
bolii
T1
T2
T3+T4
Media:
Meta
Locale
Osoase
Hepatice
Media:
CA15-3 >
CEA >
25 U/ml(%) 5 U/ml(%)
25
32
35
30
46
79
79
69
9
11
14
11
12
44
75
41
CA 15-3


CA 15-3 este folosit pentru monitorizare
postoperatorie, pentru că indică recidiva cu câteva
luni înainte ca diagnosticul clinic să fie posibil.
„Lead time” este perioada de timp care trece de la
prima creştere a concentraţiei markerului şi până
când detectarea clinică a recăderii devine posibilă.
Valoarea CA 15-3 în monitorizarea postoperatorie
Cut-off
(U/ml)
Valori crescute înainte
de diagnostic clinic (%)
Valori în momentul
diagnosticului (%)
„Lead time”
maxim (luni)
25
70
76
9
40
63
76
7
Specificitatea CA 15-3
Concentraţia CA15-3 în alte boli benigne şi maligne
U/ml
>22
>25
>30
>35
>40
X +/- DS
Persoane
sănătoase%
9,4
5,5
1,3
0,5
0,09
13,3+/-6
Hepatita acută %
63
50
38
25
0
24,7+/-10
Hepatita cronică %
57
43
29
29
14
25,4+/-13
Ciroză %
39
39
31
27
23
26,8+/-19
Boli maligne
Stomac %
14
7
7
7
7
20,5+/-30
Ficat %
36
28
21
14
14
44,2+/-124
Pancreas %
80
80
70
70
50
51,2+/-53
Prostată %
100
50
30
28
20
26,2+/-11
Plamâni %
71
71
60
53
40
63,6+/-76
Ovare %
66
64
55
39
34
59+/-64
Antigenul polipeptidic tisular
(Tissue Polypeptide Antigen) - TPA

Este un antigen asociat tumorilor universal,
deoarece prezintă valori crescute
indiferent de locul tumorii.

Este un polipeptid cu masa moleculară de
180 kD, fiind de fapt un amestec de
citocheratine:
– Citocheratina 19 - 44%;
– Citocheratina 18 - 36%;
– Citocheratina 8 - 20%.

Este prezent în: ţesuturile fetale, placentă,
epiteliul organelor cavitare.

Valori normale în ser: 0-90 U/l, iar în urină:



< 500U/l
Timp de înjumătăţire: 1 zi
TPA este sintetizat în faza S a ciclului
celular şi concentraţia TPA se corelează cu
proliferarea tisulară.
Poate fi identificat în urină, salivă, lichidul
de lavaj bronho-alveolar, ascită. Aceste
determinări sunt de multe ori mai valoroase
decât determinările din ser.
Sensibilitatea TPA în
diverse tumori maligne
Localizarea tumorii
Se (%)
Plămâni - cu celule mici
90-95
Plămâni - altele decât
cele cu celule mici
90-95
Mamar – preoperator
– postoperator
40-95
75-85
Ficat
80-90
Pancreas
80-90
Colon, rect
– Preoperator
– Postoperator
10-85
70-80
Vezica urinară
80-90
Prostată
80-90
Ovar
80-90
Tiroidă
40-60
Cap, gât
60-80
Antigenul polipeptidic tisular - TPA
Sensibilitatea TPA în comparaţie cu alţi markeri în câteva tumori frecvente
Plamân
Colon / rect
Vezica
Sân
TPA
++++
++++
++++
++++
CYFRA 21-1
++++
+
+
+
CEA
++
+++
++
+
NSE
+++
+
+
+
CA 15-3
+
+
+
++
CA 19-9
+
++
+
+
Sensibilitate (%):+ = 0-20 , ++= 21-40 , +++ = 41-60 , ++++ = 61-80
Specificitatea este medie / slabă. TPA creşte frecvent în inflamaţii, infecţii
respiratorii, diabet, hepatită, pancreatită, ciroză hepatică. Este folosit şi
singur în acele cazuri în care nu există alţi markeri specifici (ex. tumorile
vezicii urinare). Combinat cu alţi markeri tumorali, poate creşte
semnificativ eficacitatea diagnostică. În contrast cu ceilalţi markeri, a
căror concentraţie se corelează cu masa tumorală, TPA indică activitatea
actuală a tumorii, de aceea mai este numit şi ”antigen de proliferare”.
Antigenul specific prostatic
(Prostate-Specific Antigen)- PSA

Este o glicoproteină cu masa moleculară de 36 kD (Wang et al 1977),
sintetizată de celulele epiteliale prostatice şi secretată în lichidul
seminal.

Valori normale: 0-2,5 ng/ml, iar cut-off: 3 ng/ml

Timp de înjumătăţire: 1-2 zile.

Valori crescute apar în boli benigne (prostatită, hipertrofie de

In intervalul 4-10 ng/ml, pentru excluderea dg de hipertrofie
benignă, se recomandă dozarea free PSA

Este un marker specific de organ, care poate fi folosit şi pentru
screening-ul grupelor de risc (bărbaţi cu vârste cuprinse între 50-70
ani), mai ales în asociere cu tuşeul rectal

PSA poate fi folosit şi pentru monitorizarea terapiei şi detectarea
recidivelor.
prostată) şi în carcinom de prostată.
3C. MARKERI TUMORALI –
HORMONI
•
Sinteza de hormoni peptidici este o trăsătură
comună a celulelor canceroase. Cele mai multe
studii se referă la cancerul bronşic: 10% din
pacienţii cu această boală prezintă sinteză ectopică
de hormoni.
•
Tumorile celulelor APUD („amine precursor uptake
and decarboxylation”) - “APUD-oamele” au o
activitate intensă de sinteză hormonală.
•
Aceste tumori sunt: cancerul bronşic cu celule mici,
carcinoidul, carcinomul celulelor Langerhans
(insulinomul)
Sinteză ectopică de hormoni în tumori
TUMORI
APUD-oame
Cancer bronşic cu celule mici
Carcinoid
Tumorile celulelor insulare
(pancreas)
HORMONI
ACTH, Lipotrofina (LPH)
Serotonina, Vasopresina (ADH)
Calcitonina, PTH, Gastrina,
(Insulina, Glucagon)
Non APUD-oame
Plamâni- carcinom epidermoid şi
adenocarcinom
Calcitonina, PTH, STH, Prolactina,
Insulina, Glucagon
Cancer mamar
hCG, HPL, Calcitonina, PTH, ACTH
Carcinoidul

Tumoră din grupa APUD-oamelor, se dezvoltă din
celulele enterocromafine în tractul gastrointestinal,
pancreas, căi biliare = sistem de celule cu
caracteristici histochimice şi raspândire heterogenă,
cu rolul de a sintetiza amine biogene: dopamina şi
noradrenalina.

Produsul cel mai caracteristic al acestor tumori este
serotonina (5-hidroxitriptamina). Metabolitul
serotoninei, acidul 5-hidroxiindolacetic (5 HIAA)
este excretat în urină. Determinarea acestui
metabolit este un test indispensabil pentru
diagnosticul biochimic al carcinoidului > 25mg /24 ore
(atenţie la recoltarea Urinei: paracetamol, banane,
alune - 5 HO-Indol).
Human Chorionic Gonadotropin - hCG
•Este un hormon GP heterodimeric (cu două subunităţi:
a şi ß ) produs în mod normal de către trofoblaştii
placentari; este detectabil după aprox 1 săptămână de
la nidare şi creşte exponenţial (dublându-şi
concentraţia la 1,5-2,5 zile).
•Determinarea hCG este utilizată de obicei pentru
confirmarea sarcinii şi evaluarea tumorilor
trofoblastice.
•A fost introdus în screening-ul matern, valori
crescute fiind asociate (+AFP +E3) cu riscul crescut
de sindrom Down, Eduards
Human Chorionic Gonadotropin - hCG
Valori normale:
•la bărbaţi şi la femei < 5 U/l
•la femei în menopauză < 10 U/l.
Valori crescute: Identificarea în afara sarcinii este
caracteristică tumorilor trofoblastice, în particular
coriocarcinomului şi tumorilor cu celule germinale ale
testiculului (seminoame) şi ovarului, rareori în carcinoame
mamare, pulmonare, adenocarcinomul gastric şi pancreatic
(uneori însoţite de ginecomastie).
Există o corelaţie destul de bună între nivelul acestui marker
şi masa tumorală, determinarea putând fi utilizată pentru a
monitoriza răspunsul la tratament şi eventualele recăderi.
Determinarea este utilă şi pentru screening-ul femeilor cu
molă hidatiformă, în sensul depistării transformării acesteia în
coriocarcinom.
Calcitonina
Calcitonina este secretată de celulele parafoliculare C ale
tiroidei. Efectul principal este de scădere a calciului seric,
prin inhibarea resorbţiei osoase şi stimularea eliminării urinare
a calciului.
Creşterea concentraţiei serice a calcitoninei apare în variate
situaţii patologice, incluzând sindroamele mieloproliferative.
Una dintre cele mai importante proliferări maligne însoţite de
sinteza exagerată de calcitonină este carcinomul medular tiroidian.
Valori normale:
< 0.150 ng/ml la bărbaţi
< 0.100 ng/ml la femei
3D. Peptide: lanţurile uşoare, Tireoglobulina,
Feritina, b2-mg, Proteina S-100
Proteina(/-ele) Bence Jones

Este considerată primul marker tumoral (cunoscut din 1846:
încălzirea la 60°C -> pp--100°C dizolvare -> re pp prin
răcire)

Se utilizează doar din 1960, când a fost identificată natura
monoclonală a acestora (lanţuri uşoare libere k sau l).

50-80% dintre pacienţii cu mielom multiplu au BJ+. Mai puţin
frecvet, apar însă şi în alte tipuri de malignităţi:
–
–
–
–
limfoame,
leucemii cu Ly B,
sarcom osteogen,
insuficienţa renală cronică
Tireoglobulina

Funcţia acestei glicoproteine este aceea de a transporta hormonul
tiroidian în timpul sintezei şi acumulării acestuia în tiroidă.

Tireoglobulina creşte la majoritatea bolnavilor cu carcinom tiroidian,
de aceea această proteină este folosită ca marker al cancerului
tiroidian. Cea mai mare sensibilitate diagnostică o are în tumorile
tiroidiene diferenţiate (>90%).

Nu există date suficiente despre sensibilitatea şi specificitatea
tireoglobulinei în tumorile nediferenţiate.

Nu există nici o corelaţie între valorile tireoglobulinei şi carcinomul
medular tiroidian.

Concentraţia tireoglobulinei creşte şi în alte boli tiroidiene: tiroidite,
noduli tiroidieni benigni.

Tireoglobulina este importantă mai ales în monitorizarea evoluţiei
cancerului tiroidian: este folosită în asociaţie cu scintigrafia sau o
poate chiar înlocui.

Valori normale: 0-75 ng/ml. Valori peste 500 ng/ml sunt observate în
metastaze osoase sau pulmonare.
Feritina

Proteina responsabilă de depozitarea fierului cu o masă
moleculară de 440 kD

Feritina este denumirea a 20 de izoferitine. Izoferitinele
sunt alcătuite din combinaţia a trei subunităţi:
–
–
–


H – caracterizează izoferitinele acide;
L – caracterizeaza izoferitinele alcaline;
HL – izoferitine mixte în cord şi ficat.
În ţesuturile tumorale se găsesc mai ales izoferitinele acide.
În caz de exces de fier, ţesuturile tumorale sintetizează
subunităţi H, iar ţesuturile normale subunităţi HL.
Valori normale:
–
–
–
Bărbaţi: 18-440 ng/ml.
Femei: înainte de menopauză: 8-120 ng/ml, după menopauză: 30300 ng/ml.
Nou-născut < 600 ng/ml.

Valori crescute: inflamaţii, tumori, talasemie, sideroblastoză,
hemocromatoză, hepatopatii;

Valori scăzute: sideropenie, sindrom nefrotic, sindrom

malabsorptiv, graviditate.
În următoarele neoplazii feritina creşte în 40-70% din cazuri:
leucemia acută; limfom Hodgkin; carcinom pulmonar; carcinom
de colon; carcinom hepatic; carcinom de prostată.
b 2 microglobulina

Este o proteină mică 11,8 kD, alcătuită din ~100 de aminoacizi,
identică cu lanţul uşor al antigenului de histocompatibilitate
leucocitară HLA clasa I-a. Se găseşte pe membranele tuturor
celulelor diferenţiate.

Este prezentă în lichidele biologice în concentraţie scăzută (ser,
urină, salivă, lcr, etc). Este eliminată de rinichi în proporţie de
98%.

Valori normale:
–
–
–
ser: 1,2-2,5 mg/l;
urină: 0,02-0,3 mg/l (pH-ul acid < 6, o distruge!);
LCR: 0,8-1,8 mg/l.

Timp de înjumătăţire: 40 minute.

Cauzele creşterii b-2-microglobulinemiei:
–
–
–
sinteza crescută;
distrugerea celulelor / turn-over crescut în celulele sistemului imun;
scăderea ratei filtrării glomerulare.

În cazul tumorilor, concentraţia b-2-mg creşte datorită sintezei
crescute în ţesutul tumoral, dar poate creşte şi datorită inflamaţiei
sau alterărilor suferite de ţesuturile din jurul tumorii.

Creşterea concentraţiei b-2-mg nu este specifică tumorilor; apare
şi în inflamaţii, în boli renale, hepatice, infecţii, SIDA etc.
Sensibilitatea b-2-mg în
diagnosticul diverselor tumori
Tumori
Sensibilitate
Pulmonar
42 %
Mamar
40 %
Colo-rectal
52 %
Gastric
57 %
Pancreatic
75 %
col uterin
57 %
Limfom Hodgkin
48 %
Limfom nonHodgkin
62 %
LLC
69 %
Proteina S-100

Este o proteină astroglială cu o masă
moleculară de 21 kD, cu capacitatea de a
lega calciul, alcătuită din 2 subunităţi (,
b) care se cuplează în forme homo- şi
heterodimere.

Este prezentă în:
–
–
–
bb - celule gliale şi celule Schwann;
b - celule gliale;
aa - muşchi striaţi (cord, rinichi).

Testul S-100 măsoară izoformele bb şi b
în ser şi LCR. Valori normale: < 0,3 µg/l.

Proteina S-100 detectează cu o mare
sensibilitate bolile sistemului nervos
central. Ca marker tumoral este folosită
în:
–
–

tumori primare şi metastaze (neurinom,
glioblastom, astrocitom, meningiom);
monitorizarea melanomului.
Nivelul S-100 se corelează exact cu
stadiul clinic al melanomului şi este folosit
ca factor de prognostic şi pentru
monitorizarea terapiei melanomului.
Valoarea prognostică a S-100
Concentraţia
S-100 (µg/l)
Supravieţuire la
3 ani (%)
< 0,3
85%
0,3-0,6
50%
> 0,6
10%
3E.Enzime

Celulele canceroase au o activitate
enzimatică diferită atât cantitativ, cât şi
calitativ.

LDH, Amilaza, CK, g-GT, nu sunt utile pentru
diagnosticul primar al tumorilor, dar sunt
utilizate pentru monitorizarea terapiei şi
evoluţiei bolii, ca markeri de linia a doua

Câteva enzime şi izoenzime însă, pot fi
folosite şi ca markeri tumorali de primă linie
3E.Enzime – markeri tumorali: NSE

Enolaza neuronspecifică - NSE 87 kD, este o
enzimă citoplasmatică cu rol în metabolizarea
intracelulară a glucozei, prezentă în toate
celulele organismului.

Are trei subunităţi: , b, g –prezente
întotdeauna în forme dimere. Formele , gg
şi g sunt prezente în neuroni, celule neuroectodermale şi trombocite.



Valori normale: 0-13 ng/ml
Tumorile însoţite de diferenţiere neuroendocrină (neuroblastom, carcinom pulmonar
cu celule mici) secretă în sânge o cantitate
însemnată de NSE ca rezultat al distrugerii
celulare intense.
Cea mai importantă indicaţie a NSE:
monitorizarea evoluţiei şi terapiei cancerului
pulmonar cu celule mici (indică foarte precis
eficacitatea chimioterapiei – dacă după 48
ore de terapie nu se observă o creştere
semnificativă în activitatea NSE, atunci
tumora este rezistentă la tratament)
Sensibilitatea NSE în diagnosticul
tumorilor însoţite de diferenţiere
neuro-endocrină
Tumori
Se (%)
Neuroblastom
97
Carcinom pulmonar
cu celule mici
83
APUD-oame
74
3E.Enzime – markeri tumorali:
dezoxi Timidin-kinaza - dTK

Enzima dTK (dezoxi timidin kinaza) catalizează fosforilarea
dezoxi timidinei la dT monofosfat.

În celulele organismului uman există trei izoenzime de TK.
Izoenzima TK1 există în cantităţi crescute în celulele care
proliferează intens şi în celulele maligne. Astfel, TK arată
activitatea proliferativă (ca şi TPA).

Valori normale: 0-5 U/l.

Activitatea enzimatică se corelează cu gravitatea bolii; poate fi
folosită pentru stadializarea bolii şi alegerea tratamentului,
precum şi pentru evaluarea eficacităţii terapiei. TK este folosită
mai ales în boli limfoproliferative (limfom Hodgkin, limfom
nonHodgkin, leucemie acută şi cronică, mielom), tumori cerebrale,
carcinom pulmonar cu celule mici, cancer mamar

TK creşte şi în câteva boli virale (virus herpetic, citomegalic,
HIV). Este folosită şi pentru monitorizarea acestor boli.
3F. Markeri Genetici
Oncogene
= gene care atunci când sunt exprimate anormal de intens
sau când suferă mutaţii, contribuie la transformarea unei
celule normale într-o celulă canceroasă (angajată în
mitoză necontrolată).
3F. Markeri Genetici – Oncogene Ras, Raf
Există trei membri ai familiei de oncogene
Ras: H-Ras-1, K-Ras-2, N-Ras
Gene supresoare tumorale
• Inhibă sau frânează creşterea celulară şi ciclul
celular, prevenind dezvoltarea tumorilor
• Mutaţii ale acestor gene determină ignorarea din
partea celulei a unuia sau mai multor componenţi ai
reţelei de semnale inhibitorii, înlăturând “frânele”
ciclului celular, ceea ce conduce la o creştere celulară
necontrolată - cancer.
Gena supresoare p53 a
dezvoltării tumorilor – crz 17p13.1
1.
p53 = Proteina citopl. supresoare a
creşterii
tu,
monitorizează
integritatea
ADN
în
timpul
diviziunii celulare (poate opri /
încetini ciclul celular în faza S,
pentru a permite repararea ADN)
2.
În caz de leziuni ireparabile,
declanşează apoptoza celulei (prin
scăderea expresiei Bcl-2)
3.
Gena codificatoare p53 este
inactivă sau lipseşte la peste 50%
din celulele canceroase
Recomandări pentru utilizarea
Markerilor pentru dg. Cancerului de sân
CA 15-3 nu se utilizează ca şi marker de screening de masă
(Se ↓)
 Determinarea receptorilor pentru Estrogen / Progesteron
este recomandată pentru a aprecia raspunsul la terapie
hormonală


Determinarea CD 15-3 şi CA 27.29 sunt utile pentru
detecţia precoce a recurenţei la pacientele clinic
asimptomatice, după tratament în std II şi III

Determinarea CA 27.29 este utilizat doar in monitorizarea
pacientelor aflate în fază avansată de boală

Descreşterea CD 15-3 = succes terapeutic

CEA – dg precoce al metastazelor
Recomandări pentru utilizarea CEA
pentru dg. Cancerului colo-rectal

CEA nu este recomandat pentru screening (Se ~),
este utilizat pentru completarea stadializării

Dozarea CEA imediat post-operator nu este
recomandabilă, datorită eliberării unei mari cantităţi
intra-operator

Poate fi utilizat pentru monitorizarea răspunsului
terapeutic şi progresiei bolii
Recomandări pentru utilizarea
Markerilor pentru Cancerul pulmonar
(NSE, CEA, CYFRA 21-1, SCC)
Sensibilitatea↓a markerilor NSE (SCLC) – CEA (NSCLC) în cancerul pulmonar
Tipul bolii
N
NSE (> 13 ng/ml)
CEA (> 5 ng/ml)
Carcinom cu celule mici
81
74%
47%
Alte carcinoame
108
15%
46%
Boli pulmonare benigne
79
5.1%
13.9%
Persoane sănătoase
92
0% ( 7.1 +/- 2.0)
0% ( 1.8 +/- 0.8)
CYFRA 21-1 – fragmente solubile de Citokeratina 19 (în NSCLC)
•Valori normale: < 3,3 ng/ml
•Valori crescute: carcinom bronşic non-parvicelular – specificitate 95%.
Antigenul celulelor carcinomatoase scuamoase (SCC)
•Valori normale: < 3 ng/ml
Se recomanda dozarea tuturor markerilor pt a putea depista “Leading
marker-ul”, cu care se va monitoriza tratamentul !!!
(cel mai adesea biopsia este imposibilă !)
Recomandări pentru utilizarea PSA
pentru dg. Cancerului de prostată

PSA se utilizează în asociere cu tuşeul rectal ! (cut-off: 3 ng/ml)

Recoltarea sângelui pentru analiză, se face înainte de orice manipulare /manevre
asupra prostatei

La valori < 4 ng/ml, nu se recomandă biopsia

În intervalul 4-10 ng/ml, pentru excluderea dg de hipertrofie benignă, se recomandă
dozarea f PSA (dacă < 25% din PSA, → risc ↑)
Standard PSA
Probabilitate
cancer
% free PSA
Probabilitate
cancer
0-2 ng/mL
1%
0-10%
56%
2-4 ng/mL
15%
10-15%
28%
4-10 ng/mL
25%
15-20%
20%
>10 ng/mL
>50%
20-25%
16%
>25%
8%
Recomandări pentru utilizarea
Markerilor pentru Cancerul gastric
Sensibilitatea şi specificitatea comparativă a CA72-4, CA19-9, CEA
CA72-4 > 8 ng/ml
CA19-9 > 37 U/ml
CEA > 5 ng/ml
Carcinom
78%
60%
51%
Boli benigne
1%
7%
9%
Corelaţia între valorile crescute ale CA72-4, CA19-9, CEA şi stadiul tumorii
Stadiul
CA 72-4 > 8ng/ml
CA 19-9 > 37 U/ml
CEA> 5ng/ml
I
14%
4%
1%
II
28,5%
12,5%
12,6%
III
64%
46%
32%
IV
85%
70%
65%
Recomandări pentru utilizarea
Markerilor pentru Cancerul ovarian

Nu se recomandă utilizarea CA 125 pentru
screening-ul populaţiei asimptomatice (Se ↓)

Istoric familial de cancer în sfera genitală → se
recomandă dozarea la 6 luni interval + Ultrasonografie transvaginală

CD 125 poate fi utilizat ca marker prognostic în
terapia primară
Markeri tumorali de primă
linie recomandaţi în neoplazii
Tumori
Markeri tumorali
Hepatică primară
AFP, CEA
Germinale
AFP + hCG
Prostată
PSA, fPSA
Gastrică
CA 72-4, CEA, TPA
Pulmonară cu celule mici
Pancreatică
Ovariană
NSE, TPA, CEA
CA 19-9, TPA
CA 125, TPA,, CA 72-4
Vezica urinară
TPA
Colo-rectală
CEA, TPA, CA 19-9
Neuroblastrom
NSE
Tiroidiană
Tireoglobulina, Calcitonina
Metoda
Limita detecţiei
(fmol)
EIA
1-0,1
FIA
0,01
LIA
0,01-0,00001
Combinarea markerilor
tumorali în practica clinică

ROC (Receiver Operating
Characteristics) markeri
tumorali în carcinomul
mamar

CEA: 42%
hCG: 21%
CA 15-3: 30%
p53: 10%
C-erB-2: 20-30%




MCA = mucinous carcinoma
associated antigen (cut off:
11-14 U/l)
Combinarea
markerilor tumorali
în practica clinică
Carcinoamele pulmonare:
•CEA: 88%
•Calcitonina: 54%
•NSE: 90% carcinomul cu
celule în boabe de ovăz
•C-k-ras2: 20%
•C-myc: 45%
Recoltarea şi stocarea
Recoltarea:
 Se face dimineaţa pe nemâncate.
 Sângele se recoltează ca atare, fără aditivi.
 Se recoltează 7 ml de sânge din venele cubitale. Trebuie evitată
aplicarea prelungită a garoului înainte de recoltarea sângelui.
 Sângele poate fi stocat la temperatura camerei maxim 1-2 ore.
Stocarea:
 Sângele coagulat trebuie centrifugat şi serul transferat în 2-3
criotuburi închise. În ser nu trebuie să rămână hematii.
 Aceste probe pot fi stocate la 4oC 4-5 zile sau la temperatura
de -20oC, pentru câteva săptămâni.
 Pentru determinarea markerilor tumorali probele sunt
decongelate la temperatura camerei (1-2 h) şi omogenizate.
Proba odată decongelată nu mai poate fi recongelată. După
decongelare proba poate fi stocată 4-5 zile la temperatura de
4oC.
Important!

Analizele nu pot fi făcute din probe biologice cu hemoliză şi/sau
lipemie.