- boală infecţioasă virală acută, generalizată - glande salivare , - pancreas, - SNC, - gonade.

- mai frecventă la şcolari şi adolescenţi.

Etiologie



Virusul urlian

(familia Paramyxoviridae, genul Paramyxovirus) - ARN virus, - citopatogenitate directă, - formă rotundă, - diametrul de 90-180 nm.

Transmitere

a - direct, prin picături Pflűgge, - indirect, prin obiecte proaspăt contaminate.

Receptivitatea - generală - mai afectaţi copii şi adulţii tineri, - rară la sugari şi la vârstnici.

Sursa de infecţie

- persoane bolnave, - cei cu infecţii inaparente.

- contagiozitate mare: - la sfârşitul incubaţiei, - în perioada prodromală, - începutul perioadei de stare.

Indicele de contagiozitate - aproximativ 40%.

Patogenie

Poarta de intrare - mucoasa faringiană   virusul se multiplică respiratorie  viremie de scurtă durată diseminează - SNC - organe cu ţesut glandular: - glandele salivare, - testicul, - ovar, - glandele lacrimale, - pancreas, - tiroidă.

 Virusul se elimină prin salivă.

- Ac IgM şi IgA  din a zecea zi de boală - IgA secretor în salivă limitează eliminarea virusului, - imunitatea durează toată viaţa.

Parotidite recidivante

: - virusurile coxsackie, - virusul coriomeningitei limfocitare, - streptococul viridans.

Tabloul clinic

Incubaţia - 14 - 18 zile (12 - 23 zile).

PAROTIDITA EPIDEMICA

Debutul:

- brusc, - febră, frison, - cefalee, mialgii, - disfagie, - senzaţie de tensiune dureroasă a lojii parotidiene.

PAROTIDITA EPIDEMICA - Perioada de stare

- febră, - tumefierea unei glande parotide

Parotida inflamată

- consistenţă elastică, - glanda îmbracă unghiul mandibulei şi ramura ascendentă (osul nu se mai poate palpa), - tegumentul suprajacent este neted, destins, lucios, de culoare normală.

PAROTIDITA EPIDEMICA - Perioada de stare

- glanda este uşor sensibilă la palpare, - durerea iradiază în ureche, - trismus antalgic, - orificiul canalului Stenon - inflamat, proeminent, roşu, cu puncte echimotice, - limba - intens saburală, - secreţia salivară scăzută.

PAROTIDITA EPIDEMICA - Perioada de stare

- febra - 38-39ºC persistă câteva zile, - după 2-4 zile parotidita se bilateralizează  facies cu aspect de ”pară ”, - tumefacţia cedează în 7-10 zile şi nu supurează, - noi ascensiuni febrile: - în caz de noi localizări, - glandele submaxilare, sublinguale, - localizări extraparotidiene.

PAROTIDITA EPIDEMICA - Evoluţie

- mai uşoară la copil, - mai severă după pubertate şi la adult: - febră înaltă, - stare generală alterată (asemanatoare cu starea tifică), - localizări extraparotidiene (pancreas, testicul).

Prognosticul -

favorabil, - vindecare fară sechele.

MENINGITA URLIANĂ

- poate fi singura manifestare a infecţiei cu virusul urlian, - poate să apară la 4-7 zile de la debutul parotiditei.

Debutul

: - febră, - cefalee, - fotofobie, - vărsături, - redoare de ceafă.

Semnele de iritaţie meningiană pot fi mai slab exprimate

MENINGITA URLIANĂ

LCR - clar, hipertensiv, - pleiocitoză (sute - una-doua mii elemente), - predomină limfocitele.

la debutul meningitei urliene , în anumite cazuri, - în LCR - predomină PMN, - proteinorahia crescută.

Evoluţia

- benignă.

Prognosticul

- favorabil.

ENCEFALITA URLIANĂ

- encefalită precoce (concomitentă cu debutul parotiditei), - encefalită tardivă prin mecanism autoimun (demielinizare postinfecţioasă).

Debut

: - acut, - febră înaltă, - tulburări de comportament şi de senzoriu, - convulsii, - comă.

ENCEFALITA URLIANĂ

LCR - clar, hipertensiv, - pleiocitoză (sute - una-doua mii elemente), - predomină limfocitele.

Evoluţia

este favorabilă.

Mortalitatea - 1-2%.

Sechele

: - surditate, - retard intelectual, - tulburări de comportament.

ORHITA URLIANĂ

- 25% din infecţiile urliene (băieţi / bărbaţi după pubertate), - uni sau bilaterală: - la o săptămână de la debutul parotiditei, - precede parotidita, - apare in convalescenţa, - poate fi singura manifestare a infecţiei.

ORHITA URLIANĂ

Debutul

: - brutal, - creşterea bruscă a temperaturii (

febris testicularis

), - cefalee, - greaţă, vărsături, - agitaţie.

După 1-2 zile  - dureri la nivelul testiculului, - tumefacţie testiculară, - scrotul edemaţiat, roşu.

Examenul de laborator:

leucocitoză cu neutrofilie

ORHITA URLIANĂ

Evoluţia:

- autolimitată, - regresiunea fenomenelor inflamatorii - 8-10 zile cu

restitutio ad integrum.

! azoospermia



atrofia testiculara < 1-2% din cazuri sterilitatea - posibilă doar în urma afectării bilaterale

OOFORITA

- afectare rară, - 5% din fetele infectate după pubertate. - clinic: - febră, - dureri în hipogastru, - ovarul - inflamat poate fi palpat uneori.

PANCREATITA URLIANĂ

- sediul diseminării hematogene, - frecvent localizarea pancreatică rămâne subclinică, frustă, - doar modificări ale glicemiei şi amilazemiei.

Debutul

: - brusc, - febră, - vărsături, - dureri în epigastru, cu iradiere „în bară”.

Starea generală  se alterează - anorexie, - diaree, - uneori prăbuşire tensională.

Evoluţia

- vindecare în 2-8 zile.

Alte localizări

- MIOCARDITA - PERICARDITA\ - TIROIDITA - MASTITA - DACRIOADENITA Aceste manifestări - deosebit de rare, - pot fi considerate complicaţii.

Diagnostic pozitiv

- epidemiologic

: - provenienţa dintr-un focar, - absenţa în antecedente a infecţiei şi a vaccinării.

- clinic

- contribuie esenţial la diagnosticul: - parotiditei epidemice, - meningitei, - orhitei.

- laborator

- creşterea nivelului seric al amilazelor, - modificări pasagere ale glicemiei, - teste virusologice şi serologice nu intră în practica curentă.

Diagnostic diferenţial

-

parotidita supurată

- trismus, - glanda: - consistenţă lemnoasă, - fluctuentă, - acoperită cu tegument roşu, - foarte dureroasă la palpare

- adenite, - adenoflegmoane, - mastoidite.

Diagnostic diferenţial

- parotidita recidivantă, - litiaza parotidiană, - neoplasme parotidiene, - parotidita toxică (din uremie, intoxicaţie cu bismut, mercur, iod), - chist parotidian, - sindrom Mikulicz (sunt afectate glandele lacrimale şi salivare), - tumefacţia glandelor salivare ca reacţie adversă la fenilbutazonă.

Tratamentul infecţiei urliene

- izolare la domiciliu - 14 zile, - internare: - cazurile cu evoluţie severă, - localizări extraparotidiene: - SNC, - gonade, - pancreas.

Tratamentul igieno-dietetic Tratamentul patogenetic şi simptomatic -

antiinflamatorii, - antalgice, antipiretice, - depletive, - anticonvulsivante, - corticoterapie.