Morfologie bacteriană
Download
Report
Transcript Morfologie bacteriană
Morfologie bacteriana
Dr. Carmen Costache
STRUCTURA
1.Structuri obligatorii:
Nucleoid,
Citoplasma,
Membrană citoplasmatică,
Perete celular
2.Structuri facultative
* neesenţiale pentru
multiplicare
* conferä proprietäţi de
patogenitatea
Capsulă, Glicocalix;
Pili comuni, pili de sex,
Flageli (Cili),
Spori
NUCLEOID
nu are
– nucleoli,
– membrana nucleară.
Se evidenţiază:
– prin coloraţii speciale:
coloraţia Feulgen,
acridin orange;
– microscopia electronică (aspect fibrilar).
NUCLEOID
Un singur cromozom = o moleculă dublu catenară de
ADN circulară
– 50-65 bucle supraspiralizate, pliată, răsucită,
– fibrilar, de arici sau ghem
– legat de membrana citoplasmatică prin mezozomi
Informaţia genetică - haploidă
(gene pentru un caracter într-un singur exemplar).
contact direct între ADN şi ARN,
important pentru transcrierea şi traducerea inf.genetice
sediul de acţiune al unor AB:
Quinolone
Nitrofurani, imidazoli
Rifamicine
NUCLEOID
studii recente => Cz lineari
Borrellia burgdorferi,
Streptomyces spp
Nr. copii de AND/cz la un moment dat
Depind de stadiul ciclului celular
Material genetic extracromozomial
autonom sau integrat în cz bacterian
Plasmidele
Bacteriofagii
Material genetic extracromozomial
Plasmidele
– molecule de ADN circulare.
– se pot transmite de la o bacterie la alta =
conjugarea bacteriană
– Codifica nr variabil de gene
virulenta.
Feuelgen pozitiv
Material genetic extracromozomial
Bacteriofagii
Structuri virale
infecteaza bacteriile.
2 tipuri:
litici, capabili de replicare => liza bacteriei
lizogeni (temperaţi) –
– se pot integra în cz. = profag => proprietăţi noi:
ex. producerea unor toxine.
CITOPLASMA BACTERIILOR
necompartimentată,
fără organite:
reticul endoplasmatic,
aparat Golgi,
mitocondrii,
2 zone distincte
– Periferica, amorfa
– Interna (nucleoidul)
CITOPLASMA BACTERIILOR
1.Ribozomi: mii, 70 S
subunităţile : 50 S (Large) şi 30 S (Small)
– sediul sintezei proteice
– ţinta de acţiune a unor antibiotice => inhiba selectiv
sinteza proteica bacteriana dar nu si cea eukariota !
Chloramfenicol,
Erithromicina (M)
Clindamicin,
Tetracicline
Aminoglicozide
50 S
30 S
CITOPLASMA BACTERIILOR
2.Granule/Incluzii:
– masă lichidă de substanţe nutritive,
– delimitate de membrană
– Colorate specific de anumiti coloranti
Ex. Volutina = corpuscul metacromatic (albastru de
metilen=> rosu)
CITOPLASMA BACTERIILOR
3. ARN în cantitate mare,
– reprezentat de r ARN (9%), m ARN, t ARN.
4. Molecule: 3000 – 4000 molecule
diferite;
– apă, săruri minerale, ioni, acizi nucleici
5. Incluzii: material nutritiv de rezervă,
– format în condiţii nefavorabile de mediu
6. Plasmide
MEMBRANA CITOPLASMATICA
strat subţire (10 -20 nm)
sub peretele celular => greu de evidenţiat.
Structura membranei citoplasmatice
modelul mozaicului Singer:
– masă fosfolipidică,
– plutesc insule de proteine,
dispuse spre interior, exterior
sau în masa fosfolipidică.
model dinamic => reciclată permanent.
MEMBRANA CITOPLASMATICA
Prelungiri în citoplasmă:
1. Mezozomi
Rol:
– diviziunea bacteriilor;
– replicare ADN-ului;
– formarea endosporilor
2. Oxizomi: prelungiri scurte
Rol:
– procesele bioenergetice la bacteriile capabile de respiraţie:
aerobe,
aerob anaerobe facultative,
microaerofile.
FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE
1. Permeabilitate selectivă şi
transport de substanţe:
– transport pasiv = difuzia simplă, substanţe cu
GM mică
– transportul activ
contra gradient de concentraţie,
cu consum de energie
FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE
2. Funcţie bioenergetică:
– sediul transportului de electroni, a fosforilării
oxidative (Oxizomii).
3. Funcţie biosintetică: precursori PC
4. Sediul enzimelor hidrolazice
– hidrolizează polimeri organici: proteine,
zaharuri, lipide în nutrienţi, care pot pătrunde
în bacterie.
FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE
5.Ţinta de acţiune pentru detergenţi
şi antibiotice (bactericid.)
FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE
6. Replicarea ADN cromozomial,
plasmidic:
– prin mezozomii septali
7. Sediul motorului ciliar
FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE
8. Import de macromolecule
– ex. fragment de ADN, de la bacterii
donatoare = transformare
FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE
9. Sediul receptorilor chemotactici:
– deplasarea spre substanţele nutritive
PERETELE CELULAR BACTERIAN
prezent la majoritatea bacteriilor,
Excepţie: genul Mycoplasma.
PERETELE CELULAR LA
BACTERII GRAM POZITIVE
gros (15- 50 nm), dar simplu structurat:
straturi suprapuse de peptidoglican (40) şi
acizi teichoici ataşaţi
1. Acizi teichoici sunt heteropolimeri repetitivi
Rol - aderarea bacteriilor de celulele epiteliale ale
mucoaselor
– ex. streptococ ß hemolitic.
- antigene de suprafaţă
- captarea unor nutrienţi: ex. Mg.
2.Polizaharide de perete
3.Proteine de perete
Rar: proteina A a Stafilococului aureus
Lipidele sunt în cantitate mică (<1%);
– excepţie Mycobacterium
PERETELE CELULAR LA
BACTERII GRAM NEGATIVE
subţire (10 -15 nm) dar complex
structurat
1. Membrana citoplasmatica = interna
2. Spatiul periplasmic cu Peptidoglicanul
1- 2 straturi de peptidoglican, bidimensional
3. Membrana externă
Stratul lipoproteic – schelet
LPZ
PERETELE CELULAR
LA BACTERII GRAM NEGATIVE
Stratul lipoproteic
– masă fosfolipidică fluidă,
– proteine.
Proteinele majore (70%) şi minore (30%)
– Proteine majore: Porine, Nonporine
Proteine minore (Outer membrane proteins - OMP)
– NBP (nutrient binding protein),
– PBP (penicillin binding protein),
– FeBP (siderofor)
PERETELE CELULAR LA
BACTERII GRAM NEGATIVE
4. Lipopolizaharidul (LPZ)
Lipidul A
– este endotoxina bacteriilor Gram negative
– responsabilă de fenomenele toxice:
febră, diaree, greţuri, vărsături, scăderea tensiunii arteriale,
şoc endotoxic şi deces.
Componenta polizaharidică internă (core,
sâmbure polizaharidic):
– structurä comună la bacteriile Gram negative
Lanţurile oligozaharidice laterale:
– proemină la suprafaţa bacteriei, ca spini şi sunt în număr mare
– este antigenul O, responsabil de specificitate
PERETELE CELULAR LA
BACTERII GRAM NEGATIVE
5. Spatiul periplasmic
– între membrana externă şi membrana
citoplasmatică.
– Deţine oligozaharide şi protein-enzime:
distrugerea bacteriilor bătrâne/moarte -autoliza
scindează substanţele nutritive cu G.M. mare,
(polimeri organici) în monomeri: nutrienţi care pot
pătrunde în bacterie.
FUNCŢIILE PERETELUI
CELULAR
1. Menţine forma
2. delimitarea bacteriilor în 2 grupe Gram.
3. responsabil de acido - alcoolorezistenţă,
4. creşterea şi diviziunea bacteriilor primer pentru propria sinteză
6. Intervine în nutriţia bacteriană
7. Intervine în metabolismul bacterian,
– sită moleculară
– transportor de ioni
– import şi export de proteine
8. Este o barieră selectivă şi are rol
protector.
Peptidoglicanul
Structura
Peptidoglicanului
Polimer
Peptide
– Tipic 4 amino acizi, cross-lincati
Glicani
– zaharuri
zaharuri
– N-acetilglucosamina (NAG).
– acid N-acetilmuramic (NAM).
NAG-NAM legaturi ß-1,4
glicanul similar cu chitina
Peptidoglicanul- compozitie chimica
(G = NAG, M = NAM)
Proprietati particulare ale
peptidoglicanului
contine aminoacizi in forma dextro2. Aminoacizi neobisnuiti: acid
diaminopimelic
3. Sintetizat de o serie de enzime de la
nivelul membranei citoplasmatice nu in
ribozomi
1.
sinteza peptidoglicanului
enzime = autolizine
2 molecule carrier:
– uridin difosfat
– bactoprenol
Incepe in interiorul celulei
Constructia unitatii peptidice NAG-NAM
Traverseaza membrana,
Inserata in perete
PENICILLINA: blocheaza legaturile
transpeptidice .
Se pierde rigiditatea viitorului perete
Efectul lizozimului si
pencilinei
autolizine
– taie peptidoglicanul
– insereaza noul complex
– “lipeste” taietura
Lizozimul – actioneaza similar.
– secretii, mucoase
– Mai activ pe Gram+ decat pe Gram-
Penicilina = antibiotic
– blocheaza transpeptidarea
– Nu are efecte secundare
De ce ??
Sferoplasti, Protoplasti, forme-L,
Micoplasme
Celule fara perete celular.
Sferoplasti – daca provine din G (-)
– Forme L = sferoplasti stabili
Protoplasti – daca provin din G (+)
– rezista in mediu isotonic,
– lizate in mediu hipotonic
Micoplasme = grup de bacterii fara perete.
– Colonizeaza zone cu presiune osmotica crescuta
Ex.vagin. M. genitalium, M. pneumoniae.
G (+) & G (-) proprietati comune
Lantul tetrapeptidic lateral:
Poz.1 - L-alanine
– Legata de NAM
Poz.2 -D-glutamate
Poz.4 - D-alanine
Poz 3 ~ !!!!!!!
– Majoritatea G(-) – acid diaminopimelic (DAP)
– G (+) pot avea DAP, L-lizina, alti AA - L
COMPONENTE PARTICULARE ALE G(+)
1. Acizi teichoici si
lipoteichoic/teichuronici
polimeri hidrosolubili
2 tipuri :
– acizi teichoici de perete
Legati de peptidoglican
– acizi teichoici de membrana
Legati de membrana citoplasmatica
antigene majore de suprafata
– Leaga ionii de Mg => celula.
COMPONENTE PARTICULARE ALE G(+)
2.Polizaharidele
– Zaharuri neutre:
manoza,
arabinoza,
galactoza,
rhamnoza,
glucozamina
– Zaharuri acide
acid glucuronic
acid manuronic.
COMPONENTE PARTICULARE ALE G(-)
3 componente – inafara stratului de
peptidoglican
– Lipoproteica,
– Membrana externa (ME) + spatiul periplasmic
– Lipopolizacharidul (LPZ)
1. Lipoproteina
proteina: 57 AA.
componenta lipidica
– inserata ne-covalent in ME
Stabilizeaza structura
COMPONENTE PARTICULARE ALE G(-)
2. Membrana externa ≈ mb.citoplasmatica
– Dublu strat fosfolipidic,
– Proteine specifice
Majore:
– a. porine de matrita
penetrante
Nespecifice => difuzie libera: molecule hidrosolubile
– b. Porine inductibile - specificitate
Lamβ
– c. Nonporine: OmpA
Se ancoreaza de peptidoglican
Receptorul pilului de sex in conjugarea bacteriana (F+F-)
Minore
– transporta specific molecule mici
vitamina B12
siderophori
Functioneaza similar sistemelor clasice de transport : NBP, FeBP, si
PBP.
COMPONENTE PARTICULARE ALE G(-)
3. Lipopolizaharidul (LPZ)
Lipid A
– Unitati dizaharidice (glucozamina) fosforilate
– Acizi grasi cu lant lung
– toxic = endotoxina bacteriilor G(-)
lizate
Polizaharidul
– core = constant la toate speciile G(-).
antigen major de suprafata = antigenul O
– Unitati repetitive terminale = specie specifice
Trizaharide lineare sau tetra-, pent- zaharide ramificate
(tridimensionale)
confera specificitatea antigenica
COMPONENTE PARTICULARE ALE G (-)
Spatiul periplasmic
Contine proteine
– de legare
– Enzime hidrolitice