Transcript LP 4a – microbi – Fam. Staphylococcaceae

Fam.
Staphylococcaceae
LP 4
Fam. Staphylococcaceae



Manualul de Bacteriologie Sistematica Bergey –
2004
Genul Staphylococcus
38 specii, dintre care 18 au fost izolate la om.
Fam. Staphylococcaceae
GRUP
Staphylococcus
intermedius
GRUP
Staphylococcus
aureus
GRUP
Staphylococcus
epidermidis
Gen
Staphylococcus
GRUP
Staphylococcus
simulans
GRUP
Staphylococcus
saprophyticus
Grup
Staphylococcus epidermidis










Staphylococcus epidermidis sensu stricto
Staphylococcus auricularis
Staphylococcus capitis
Staphylococcus caprae subsp. I
Staphylococcus haemolyticus
Staphylococcus hominis
Staphylococcus lugdunensis
Staphylococcus pasteuri
Staphylococcus saccharolyticus
Staphylococcus warneri
Grup
Staphylococcus saprophyticus



Staphylococcus saprophyticus
Staphylococcus xylosus
Staphylococcus cohnii
Grup
Staphylococcus intermedius

Staphylococcus schleiferi
Caractere generale:





coci Gram (+), dispusi izolat, in perechi, in
scurte lanturi si gramezi neregulate
0,5 – 1,5 μm
imobili
nesporulati
catalazo – (+)
Caractere generale:




facultativ anaerobe, dar cresc mai bine aerob
nepretentiosi nutritiv (cultiva pe majoritatea
mediilor uzuale)
tolereaza concentratii de peste 5% NaCl (se pot
cultiva pe medii cu sare: mediul Chapman –
Manitol Salt Agar)
unele specii sunt chiar halofile (tolereaza
concentratii de 10 – 15% NaCl
Habitat
Staphylococcus aureus colonizeaza:
 vestibulul nazal
 mucoasele organelor cavitare cu comunicare la
exterior (colon, vagin)
de unde contamineaza frecvent tegumentul,
preferand zonele cu umiditate ridicata (axile,
perineu, plici interdigitale etc.)
Habitat

proportia purtatorilor de S. aureus variaza intre
20 – 40% intre adultii sanatosi
si

ajunge pana la 40 – 70% in mediul de spital
Habitat



speciile umane de stafilococi coagulazo – (-)
colonizeaza narile si tegumentul.
S. epidermidis – omniprezent in biotopurile
tegumentare
celelalte specii au tropisme pentru anumite
biotopuri:
scalp
 fata
 conduct auditiv extern

Patologie infectioasa
S. aureus
S. aureus:
 infectii ale pielii, cele mai comune localizari:
foliculite,
 furuncule,
 carbuncule,
 celulita,
 impetigo,
 infectii ale plagilor

Patologie infectioasa
S. aureus
Aceste infectii superficiale se pot extinde:



prin continuitate
pe cale limfatica
pe cale sangvina (bacteriemie, septicemie)
cauzand infectii grave:






endocardite
meningite
pneumonii
pioartrite
osteomielite
etc.
Patologie infectioasa
S. aureus

Infectii profunde primare (localizarea superficiala
initiala poate trece neobservata):

Pneumonii stafilococice:




varstnici
complica pneumoniile virale
in mediul de spital, complica BPCO, dupa intubatie sau aspiratie
pulmonara
Izbucniri nosocomiale cu diverse localizari:




plaga chirurgicala
infectii de shunt ventricular
peritonita la pacienti cu dializa peritoneala continua
etc.
Patologie infectioasa
S. aureus

Infectiile cu S. aureus meticilino – rezistente, cu
rezistenta multipla la antibiotice, incluzand toate
antibioticele β – lactamice si adesea macrolidele,
aminoglicozidele, cotrimoxazolul etc. sunt dificil
de stapanit , mai ales cand evolueaza in mediul
de spital.
Patologie infectioasa
Stafilococi coagulazo (-) - SCN


utilizarea pe scara larga a procedurilor medicale
invazive (sonde, catetere din materiale plastice
introduse in organism in scop terapeutic) si a
insertiilor protetice (valve cardiace, shunturi,
proteze vasculare si articulare etc.)
S. epidermidis sensu stricto – cel mai inalt efect
patogen
Patologie infectioasa
S. epidermidis sensu stricto







infectii nosocomiale in sectii de nou – nascuti si oncologie – I
cauza a bacteriemiilor in aceste unitati
infectii in sectii de chirurgie cardio – vasculara: mediastinite,
infectii de pace – maker, infectii de grefa vasculara, endocardita
asociata cu valve protetice
patogen primar in infectiile asociate cu shunturile LCR,
protezele articulare, dispozitivele ortopedice
infectii articulare – in absenta – factorilor predispozanti
osteomielita – mai rar
peritonita asociata cu dializa peritoneala ambulatorie continua
infectii ale tractusului urinar: cistita, uretrita, pielonefrita
Patologie infectioasa
S. haemolyticus







endocardita, chiar in absenta valvelor protetice
septicemie
peritonita
infectii ale tractului urinar
infectii ale plagilor chirurgicale
infectii ale osului
infectii ale articulatiilor
Patologie infectioasa
S. lugdunensis; S. schleiferi













patogeni oportunisti semnificativi
pot coloniza cateterele, drenurile, alte dispozitive introduse in organism
endocardite pe valve protetice sau native
septicemii
abcese cerebrale
infectii profunde
osteite
osteoartrite cronice
infectii ale protezelor vasculare
infectii cutanate
infectii ale plagilor
infectii ale lichidului peritoneal
infectii de cateter
Patologie infectioasa
S. saprophyticus





agent etiologic frecvent implicat in infectiile
tractusului urinar la femei tinere, in perioada
fertila
uretrite negonococice
prostatite
infectii ale plagilor
septicemii
Patologie infectioasa
SCN

capacitatea unor tulpini de SCN de a se dezvolta
pe suprafetele electronegative ale corpilor straini
ca microcolonii formate din bacterii si glicocalix
(“slime”) sub forma unui biofilm – unul dintre
factorii principali de patogenitate care
promoveaza dezvoltarea infectiei cu aceste
microorganisme.
Patologie infectioasa
SCN

infectiile cu tulpini meticilino – rezistente, cu
rezistenta multipla la antibiotice pun probleme
medicale dificile, mai ales in tratamentul
pacientilor cu valve cardiace protetice.
Izolarea


medii de cultura neselective: geloza – sange
medii de cultura selective:





medii de cultura diferentiale:



bulion thioglicolat,
agar hiperclorurat cu manitol si rosu fenol (mediul
Chapman),
agar Vogel – Johnson
agar Baird – Parker
agar trehaloza – manitol
bulion trehaloza – manitol
mediu de imbogatire:

mediu hiperclorurat
Caractere de cultura





se dezvolta usor, in 18 – 24 h, pe medii nutritive simple
in aerobioza.
temperatura optima de crestere: 37°C
pH optim = 7,5
colonii cu aspect S, cremoae, rotunde, Ø: 2 – 3 mm.,
margini perfecte, suprafata neteda, bombata si lucioasa.
mediile lichide sunt tulburate omogen, cu depozit
granular in partea inferioara a tubului de cultura
Caractere de cultura


tulpinile cu deficiente ale peretelui celular, provenind
din probe care contin substante antimicrobiene sau
supuse unor tratamente termice pot da nastere pe
mediile solide, unor colonii de tip G (glossy – lucios),
pitice sau G – R (rough – rugos) mici, cu margini
imperfecte, granulate, fara hemoliza
nu tulbura mediul lichid in care sunt insamantate si apar
ca un depozit granular in partea inferioara a tubului de
cultura.
Caractere de cultura



pe mediile cu 5 – 8% sange defibrinat de berbec sau de
bou, S. aureus si S. haemolyticus produc o zona circulara
de hemoliza in jurul coloniei
hemolizina α a S. aureus determina hemoliza totala cu
clarificarea completa a mediului
β – hemolizina tulpinilor animale de S. aureus, intalnita
ocazional si la tulpini umane, determina o hemoliza de
tip “cald – rece”: zone de hemoliza incompleta la 37°C,
care, dupa expunerea culturii cateva ore la 4°C, devine
completa, similare celei produse de hemolizina α.
Caractere de cultura
prezenta pigmentului carotenoid, portocaliu sau galben – citrin –
caracteristica relativ constanta a tulpinilor de S. aureus.
 dar si unii SCN pot produce pigment:
S. saprophyticus, S. hominis, S. haemolyticus
 pigmentogeneza coloniilor pe mediile nutritive simple sau cu
adaos de sange defibrinat poate intarzia timp de 24 – 48 h. in
cazul tulpinilor de S. aureus supuse unui tratament nefavorabil
dezvoltarii lor (antibiotic, antiseptic, termic etc.)
 pigmentogeneza – este absenta in anaerobioza
 mediile cu suplimente organice complexe (ser, ou) favorizeaza
pigmentogeneza.

Caractere de cultura



pe mediul Baird – Parker, dupa 24 h. incubare,
coloniile de S. aureus au Ø: 1 – 1,5 mm., sunt
convexe, negre stralucitoare cu o ingusta
bordura alba si inconjurate de un halou clar cu
Ø: 2 – 5 mm.
alti stafilococi: colonii negre, dar fara halou clar
coloniile unor tulpini de S. epidermidis determina
un halou larg, opac, bordat cu o zona clara,
ingusta.
Caractere microscopice



pe frotiul direct din prelevatul clinic colorat Gram,
stafilococii au aspect de coci Gram (+) sau Gram –
variabili, izolati, in perechi, in lanturi scurte sau in
gramezi, intra – si extracelulari.
pe frotiul colorat Gram efectuat din culturi pe mediu
solid, stafilococii apar sub forma de coci perfect
rotunzi, dispusi in gramezi neregulate, asemanatoare
“ciorchinilor de strugure”
pe frotiurile efectuate din prelevate sau culturi in mediu
lichid pot aparea si izolati, in perechi, tetrade sau lanturi
scurte de 3 – 4 celule.
Caractere microscopice


in conditii de stress metabolic (temperatura, pH,
presiune osmotica, factori antimicrobieni etc.)
pot deveni Gram – variabili: in aceeasi gramada,
alaturi de coci Gram (+) apar mai multi sau mai
putini coci Gram (-).
odata cu anomalia tictoriala apar de regula si
anomalii morfologice: forme usor alungite, cu
contur imperfect
Identificare preliminara:
Etapele cheie ale identificarii stafilococilor:
1. Diferentierea Fam. Staphylococcaceae de Fam.
Streptococcaceae:



aspectul microscopic
morfologia coloniilor
testul catalazei
Identificare preliminara:
2. Diferentierea genului Staphylococcus de genul
Micrococcus:
testul producerii de acid din glucoza in anaerobioza
 testul sensibilitatii la lizostafin
 testul producerii de acid din glucoza in aerobioza in
prezenta eritromicinei in concentratie de 0,4 μg/ml
 testul sensibilitatii la furazolidon (100 μg/disc)
 testul modificat pentru oxidaza
 testul sensibilitatii la bacitracina (0,04 U/disc)

Test
Catalaza
Furazolidon
(100μg/disc)
Glucoza anaerob
Coagulaza legata
si/sau proteina A
Rezultat
+
> 15 mm.
< 10 mm.
+
+
-
Semnificatie
Staphylococcaceae
Streptococcaceae
Staphylococcus
Micrococcus
Staphylococcus
Micrococcus
S. aureus,
S. lugdunensis,
S. schleiferi
celelalte specii
Identificare preliminara:
3. Diferentierea S. aureus de celelalte specii de
stafilococi:






caractere de cultivare
testul coagulazei libere (testul in tub)
testul coagulazei legate (testul pe lama)
testul proteinei A
testul termonucleazei
testul fermentarii manitei in anaerobioza
Testul
S. aureus
S. lugdunensis
S. schleiferi
Coagulaza libera
+
-
-
Acidifierea
manitolului
anaerob
Termonucleaza
+
-
-
+
-
+
Testul
Novobiocina
(5μg/disc)
Acidifierea
trehalozei
(aerob)
Acidifierea
manitolului
(aerob)
S. saprophyticus S. epidermidis S. haemolyticus
<16 mm.
>16 mm.
>16 mm.
+
-
+
-
-
+ (-)
Identificare definitiva:
4. Diferentierea celorlalte specii de stafilococi
implicate mai frecvent in infectii la om:
baterii extinse de teste pentru identificarea cu o
acuratete acceptabila a speciilor de stafilococi
 metode moleculare de identificare

Detectarea toxigenezei


latex – aglutinare
ELISA
enterotoxinele stafilococice


RPLA (aglutinare pasiva inversata)
ELISA
toxina TSST1
Metode de diagnostic si
epidemiologie moleculara





identificarea tulpinilor de stafilococi
detectarea rapida a stafilococilor in prelevat (MRSA,
TIA)
detectarea rapida a S. aureus si SCN, in combinatie cu
identificarea genelor de rezistenta la antibiotice (mecA
cu sau fara alte gene de rezistenta)
detectarea genelor care codifica pentru factori de
patogenitate (enterotoxina, leucocidina etc.)
tiparea tulpinilor de stafilococi in scop epidemiologic.