CURS DE MICROBIOLOGIE
Download
Report
Transcript CURS DE MICROBIOLOGIE
Microbiologie (micro = mic; bios = viaţă)
Bacteriologie (bakterion = bastonas)
Virusologie
Parazitologie
Micologie (mykes = ciupercă)
Ramuri: microbiologia solului, marină,
industrială, agricolă, medicală etc.
Microorganismele
includ virusuri, bacterii, protozoare, fungi
sunt ubicuitare
▪ majoritatea nepatogene
▪ unele condiţionat patogene
▪ un mic procent patogene
Scop: studierea proceselor fizice,
chimice,biologice legate de activitatea
microorganismelor
pentru:
a păstra si folosi pe cele utile
a anihila pe cele dăunătoare
Microorganismele – rol important pe planetă –
nu ar exista viaţă fără ele
Producere de oxigen:cianobacterii
Circulaia biologică a materiei în natură:
saprofiţi
descompunerea substanelor organice din sol în
produsi simpli (ciclul oligoelementelor: C, N, S,
P,Fe)
Activitate geologică
– formarea de zăcăminte petroliere, cărbuni,
salpetru, sulf, minereuri de fier etc.
În industrie
fabricarea alcoolului etilic
vinificaţie
industria berii
panificaţie
produse lactate: iaurt, lapte acru,brânzeturi
murături
Protecţia mediului
descompun deseurile rezultate din
activitatea industrială
În agricultură
îngrăsăminte
În industria medicamentelor:
biosinteza microbiană a
vitaminelor B1, B2, B12, C, A, D2
substanelor antibiotice
În medicină
inginerie genetică
▪ hormoni de crestere
▪ Insulină
▪ interferoni
▪ produse utilizate pentru realizarea
▪ de vaccinuri
În medicină
pe si în organismul uman trăiesc de 10 ori mai multe
microorganisme decât totalul numărului de celule
(epiteliale, nervoase, musculare etc.)
pe si în organismul uman trăiesc între 500 –1000 specii
diferite de microorganisme
MICROFLORA INDIGENĂ
(flora normală a organismului)
În medicină
MICROFLORA INDIGENĂ
rol negativ:
condiţionat patogeni = oportunisti
o colonizează macroorganismul
o cauzează boală doar în anumite condiţii
• pătrund în zone anatomice unde nu aparţin
• deficienţe ale sistemului imun
• stress
• oboseală
• boli grave etc.
pagube economice
degradare microbiană a documentelor de piatră
acţiune corozivă asupra metalelor
descompunerea alimentelor
biodeteriorarea
▪
▪
▪
▪
▪
cauciucului
a maselor plastice
a textilelor
a hârtiei
a operelor de artă etc.
boli ale
plantelor
pestilor
animalelor
omului
Organisme procariote
nu au membrană nucleară proprie
prezintă un singur cromozom
Forma bacteriilor
controlată genetic
important criteriu taxonomic
forma sferică
coci
forma cilindrică
bacili
forma spiralată (încurbată)
vibrioni
spirili
spirochete
Diametre egale
Staphylococcus spp.
Streptococcus spp.
Reniformi
Neisseria spp.
Lanceolai
Streptococcus pneumoniae
Ovalari
Enterococcus faecalis
Diplo
Neisseria spp.
Tetrade
Micrococcus
tetragenus
Câte opt
Sarcina spp.
Grămezi
Staphylococcus spp.
Lanuri
Streptococcus spp.
Izolai
Micrococi
Diplobacili
Klebsiella pneumoniae
Streptobacili
Bacillus anthracis
Aspect litere, chibrituri, palisade
Corynebacterium diphtheriae
CORP ÎNCURBAT ÎNTR-UN SINGUR PLAN
formă de virgulă
vibrioni
CORP ÎNCURBAT ÎN MAI MULTE PLANURI
spirală cu spire rigide
spirili
spirală cu spire fine, flexibile
Treponema
Leptospira
Borrelia
Micrometri
1 mm = 1.000 micrometri (microni) μm
1 micron = 1.000 milimicroni (nanometri)
Coci: 0,5 – 2 μm
Bacili: lungime 0,5 – 10 μm / lăime 0,3 – 2 μm
Vibrioni: lungime 1,5 – 3 μm / grosime 0,5 μm
Spirochete: lungime 6 – 20 μm / grosime 0,15 –
0,5 μm
Celula este unitatea structurala şi funcţională a tuturor
organismelor vii
celula exprimă caracteristicile de bază ale vieţii
foloseşte nutrienţii din mediu pt a obţine energie
poate creşte; se poate reproduce
răspunde la stimulii din mediu
▪ lumină
▪ căldură/frig
▪ substanţe chimice
poate suferi mutaţii genetice
▪ supravieţuire
▪ apariţie de noi specii etc.
EU – adevărat
CARYON – nucleu
▪ ADN-ul celular este înconjurat
de membrană nucleară
Dimensiuni
▪ 10-30 µm
▪ de 10 ori mai mari decât celula procariotă
de 10 ori mai mică faţă de
celula eucariotă
structură simplă
elemente obligatorii
▪ Perete celular
▪ membrana citoplasmatică
▪ citoplasma
▪ material nuclear
elemente facultative
▪ capsulă
▪ flageli
▪ pili
▪ spori
perete bacterian
membrana citoplasmatică
citoplasma bacteriană
material nuclear
grosime 15 – 35 nm
alcătuit din proteine, lipide, hidraţi de carbon
Structura
strat bazal
stratul structurilor speciale
În funcţie de proporţia celor 2 straturi şi de elementele componente
ale structurilor speciale, distingem:
Bacterii Gram pozitive
Bacterii Gram negative
Bacterii acido-alcoolo-rezistente
Bacterii cu perete celular alterat
= mucopeptid = mucocomplex =
peptidoglican
Reţea tridimensională alcătuită din
macromolecule lungi, polizaharidice paralele:
Acid N-acetil-muramic
N-acetil-glucozamină
legate prin punţi polipeptidice
gros (15 – 30nm), rigid, simplu
Peptidoglicanul: 80%
Structură tridimensională
Structurile speciale: 20%
Acizi teichoici
▪ De perete
▪ legaţi de peptidoglican
▪ De membrană
▪ legaţi şi de peptidoglican şi de membrana citiplasmatică
Acizi teichuronici
Lipoglicani (glicolipide)
Subţire, flexibil, complex
Peptidoglicanul: 20%
Structură bidimensională
Spaţiul periplasmatic
Include peptidoglicanul
Structurile speciale: 80%
Lipoproteine
▪ Unesc membrana externă de peptidoglican
Membrana externă
2 rânduri de fosfolipide între care sunt intercalate proteine (porine)
Lipopolizaharid - LPS
La suprafaţa externă a membranei externe
Rol antigenic (endotoxină)
susţine mecanic celula bacteriană
menţine forma bacteriei
asigurăprotecţia celulei bacteriene
intervine în procesele de osmoză şi difuziune
este sediul
unor antigene somatice
receptorilor specifici pentru bacteriofagi
participă la diviziunea bacteriei
imprimă caracterele de tinctorialitate ale celulei
bacteriene
Alterarea sau absenţa peptidoglicanului duce
la pierderea rigidităţii peretelui şi implicit la
liza bacteriei.
O bacterie complet lipsită de perete –
protoplast şi este incapabilă de a se divide.
Înconjoară citoplasma
Grosime 5 – 10 nm
Alcătuită după modelul
mozaicului fluid:
două straturi de molecule fosfolipidice
între moleculele de fosfolipide se găsesc proteine
Reglează presiunea osmotică
Controlează procesele de difuzie
Conţine enzime ale metabolismului
respirator
Intervine în creşterea şi diviziunea
bacteriei
Este locul de sinteză al endotoxinelor
Sistem coloidal complex: proteine, glucide, lipide, apă,
minerale
Structură granulară:
Ribozomi– 15 nm; izolaţi sau ca reticul endoplasmatic; rol esenţial în
biosinteza proteinelor celulare
Granulaţii de volutină (corpusculi Babeş-Ernst, granulaţii metacromatice)
– polimetafosfaţi
Granulaţii (incluzii) de glicogen, amidon, lipide etc.
Vacuole – conţin diferite substanţe în soluţii învelite de membrană
lipoproteică = tonoplast
Conţine mari cantităţi de ARN – citoplasma intens
bazofilă
Nu este delimitat de o membrană diferenţiată, deci NU
se poate vorbi de nucleu !
Alcătuit dintr-un cromozom unic
Format dintr-o unică moleculă de ADN dublu helicată,
închisă
Diviziunea nucleului precede diviziunea citoplasmei şi a
peretelui
capsula bacteriană
cilii (flagelii)
fimbriile (pilii)
sporul
Capsula bacteriană
capsulă
▪ substanţă gelatinoasă, mucoidă la exteriorul
celulei bacteriene, bine delimitată, vizibilă la
microscop
Protejează celula bacteriană de uscăciune
Măreşte virulenţa bacteriilor patogene prin împiedicarea
fagocitozei.
Substanţele chimice din capsulă-antigene si formează
anticorpi
Serurile imune reactionează sp. cu antigenele capsulare
producînd in vitro o mărire în vol. a capsulei.
Fenomenul de ,, umflare a capsulei,, e folosit pt. Ident. sp. şi
tulpinii unor germeni capsulaţi.
alcătuiţi din flagelină– proteină complexă
similară cu miozina musculară
reprezintă antigenul flagelar “H”
pornesc din citoplasma bacteriei, din
corpusculul bazal
Forma de rezistenţă şi de conservare a speciei
Nu se colorează cu coloraţii obişnuite;
evidenţiat prin metode obişnuite
O bacterie formează un singur spor – un spor
dă naştere unei bacterii
Diferă ca formă, dimensiune, poziţie
Apă
Substanţe minerale
Glucide
Proteine
Lipide
Pigmenţi
Enzime
Substanţe cu acţiune antibiotică
Vitamine
Factori de creştere
75-85% din greutatea umedă a bacteriei
Apă liberă – mediu de dispersie
Apă legată fizico-chimic de diferite structuri
Rol
Mediu de dispersie
Reactiv în reacţii metabolice
Etapă finală a unor reacţii
2 – 30% din greutatea uscată a bacteriei
P, K,Na, S, Cl, Fe, oligoelemente, Cu, Mg, Zn
Variază cu:
Specia
Vârsta culturii
Compoziţia chimică a mediului
Rol:
Intră în compoziţia diferitelor structuri şi enzime
▪ rol important în viaţa celulei
10 – 25% din greutatea uscată a bacteriei
Variază cu:
Specia
Vârsta
Condiţiile de dezvoltare
Glucide simple (mono şi dizaharide)
Rol în metabolism
Glucide complexe (polizaharide)
▪ În structura
▪ ▪ Peretelui bacterian
▪ ▪ Capsulei
Au rol plastic şi energetic
40 – 80% din greutatea uscată a bacteriei
Rol
Jumătate funcţionează ca enzime
Restul – rol structural
Pot fi:
Simple
▪ albumine, globuline, etc.
Complexe
▪ heteroproteine
1 – 10% din greutatea uscată a bacteriei
Excepţie – mycobacteriile – 20 - 40%
Variază cu:
Specia
Vârsta culturii
Compoziţia mediului
Pot fi:
Libere
▪ în vacuole
Combinate
▪ facând parte din diferite structuri ale celulei
Perete, membrană, etc.
Elaborate sub control genetic
Clasificare
După locul de acţiune:
▪ Intracelulare – rămân în celulă
▪ Ectocelulare – în membrana citoplasmatică
▪ Reglează permeabilitatea selectivă
▪ Extracelulare (exoenzime) – eliberate în mediu
În raport cu reacţia catalizată:
▪ Hidrolaze, transferaze, oxido-reductaze, izomeraze, etc.
După modul de apariţie:
▪ Constitutive – există întotdeauna în celulă
▪ Adaptative – sintetizate de către bacterie numai ca răspuns la
anumiţi compuşi apăruţi în mediu
Bacteriocine
Cu efect asupra altor bacterii receptive înrudite
▪ Colicinele – eleborate de E. Coli
Antibiotice polipeptidice
Produse de unele specii de Bacillus
▪ Polimixina – produsă de B. Polymyxa
▪ Bacitracina – produsă de B. licheniformis
Secretate de unele specii:
Tiamina (vitamina B1)
▪ E. coli, B. Subtilis
Biotina
▪ E. coli, B. Anthracis
Vitamine de grup B, K
▪ Sintetizate sub influenţa florei bacteriane
intestinale
Metaboliţi esenţiali, pe care bacteria nu îi
poate sintetiza
Necesari în cantităţi mici dezvoltării unor bacterii
Nu au rol plastic sau energetic
Sunt biocatalizatori
Exemple:
Vitamine (B1, B2, B6)
Factorul X, V
Acid folic, etc
Bacteriile desfăşoară o activitate metabolică în
cursul căreia:
Cresc
Se multiplică
Îşi schimbă structura şi compoziţia chimică
Metabolismul bacterian = totalitatea reacţiilor
biochimice care au loc în celulă.
Metabolismul:
Anabolismul
Catabolismul
Nutriţie = totalitatea proceselor metabolice care patricipă la
producerea de substanţe energetice sau de materiale cu rol
plastic, necesare sintezei constituenţilor celulari.
Bacteriile folosesc surse nutritive diverse: azot molecular,
dioxid de carbon, sulf, etc.
În funcţe de tipul de nutriţie, bacteriile pot fi: autotrofe
(utilizează N şi C din compuşi anorganici) şi heterotrofe
(utilizează N şi C din compuşi organici)
În raport cu sursa de energie utilizată, bacteriile
autotrofe sunt:
Fototrofe – utilizează energia radiantă luminoasă
Chimiotrofe – utilizează energia rezultată din reacţiile
de oxidoreducere.
Bacteriile patogene sunt heterotrofe, datorită
parazitismului şi-au pierdut capacitatea de a-şi
sintetiza elementele de care au nevoie.
Pentru cultivarea pe medii artificiale este
necesară introducerea unor factori de creştere:
vitamine B1, B2, B6, PP, aminoacizi, etc.
Respiraţia bacteriană = totalitatea proceselor aerobe şi
anaerobe prin care celula eliberează energia necesară
activităţii vitale. Aceste reacţii au la bază mecanismul
oxidoreducerii.
Prin oxidoreducere biologică se înţelege pierderea atomilor
de hidrogen (a electronilor de către o substanţă chimică
numită donor şi transferul acestora pe molecula unei alte
substanţe chimice numită accepor.)
După natura acceptorului final de hidrogen, sunt trei
tipuri de procese metabolice:
Respiraţie aerobă (oxibiotică) în care acceptorul
de H este oxigen molecular, produsul rezultat este
apa.
Respiraţia anaerobă (anoxibiotică), în care
acceptorul de H poate fi orice substanţă
anorganică exceptând O.
Fermentaţia, în care acceptorul de electroni este
un compus organic.
În funcţie de comportarea faţă de oxigenul molecular,
bacteriile pot fi:
Bacterii strict aerobe (b. tuberculozei, b. cărbunos), care folosesc
oxigenul molecular ca acceptor final de H.
Bacterii strict anaerobe: (b. tetanic, b. botulinic), care se dezvoltă
numai în prezenţa oxigenului.
Bacterii aerobe facultativ anaerobe (stafilococul, b. coli) au
posibilitatea să-şi adapteze metabolismul în funcţie de prezenţa
sau absenţa oxigenului.
Bacterii microaerofile (spirochete), care tolerează cantităţi mici
de oxigen.
Cunoaşterea fiziologiei bacteriilor oferă posibilitatea să le
creăm condiţii optime de cultivare şi să aplicăm unele teste
pentru identificarea lor
Se face în mod obişnuit prin diviziune directă.
La bacili este transversală, iar la coci se face după unul sau mai
multe planuri perpendicu-lare care duce la gruparea
caracteristică în perechi, lanţuri sau grămezi.
Pentru a vorbi despre creştere şi multiplicare bacte-riană
folosim următoarele noţiuni:
Timp de generaţie: timpul necesar dublării populaţiei bacteriene – 20-30 de
minute.
Rata de creştere: nr. de generaţii în unitate de timp.
Colonia bacteriană: totalitatea bacteriilor rezultate din multiplicarea unei
singure celule.
Cultura bacteriană: totalitatea coloniilor de pe suprafaţa mediului solid.
Cultura mixtă: formată din mai multe tipuri de colonii.
Cultura pură: formată dintr-un singur tip de colonie.
Multiplicarea populaţiei bacteriene
4 faze caracteristice
▪ Faza de latenţă (faza de lag)
▪ Faza de creştere logaritmică (faza exponenţială)
▪ Faza staţionară (faza de concentraţie “M”)
▪ Faza de declin
Perioada de adaptare a
bacteriilor la condiţiile de mediu
Numărul germenilor rămâne
nemodificat sau scade
Durează 2 ore
Între momentul însămânţării şi
momentul când bacteria incepe
să se multiplice
Celulele bacteriene încep
să se dividă ritmic
Timpul de generaţie -20
– 30 minute
Excepţie Mycobacterium
tuberculosis: 12-27 ore
Numărul de naşteri >
numărul de decese
Virulenţa este conservată
Durează 8 – 12 ore
Consumul substanţelor nutritive —>
acumulare de metaboliţi toxici —>mediu
de viaţă mai puţin favorabil
Numărul de bacteriirămâne constant
Numărul de naşteri = numărul de decese
Morfologia este caracteristică
Începe sporogeneza
2 – 3 zile
mediu de cultură reînnoit permanent
⇒cultură continuă
Cantitatea de metaboliţi
toxici este mare
Numărul de naşteri <
numărul de decese
Sporogeneza este
foarte intensă
Apar modificări
morfologice, metabolice, de
virulenţă
2 – 3 zile/2 – 3 săptămâni/2
– 3 luni
SCOP:
identificarea agentului etiologic al unei
infecţii
determinarea farmacorezistenţei
microorganismelor izolate
preparare seruri şi vaccinuri
POPULAŢIA BACTERIANĂ: multitudinea de indivizi ai
unei specii care habitează într-un biotop
CLONA BACTERIANĂ: populaţia rezultată dintr-o
singură celulă prin înmulţire vegetativă (colonie
bacteriană)
TULPINA BACTERIANĂ: populaţia microbiană alcătuită
din descendenţii unei singure izolări în cultură pură
INOCULARE: depunerea unui produs biologic în cultura
de celule, animale de laborator
ÎNSĂMÂNŢARE: depunerea unui produs biologic pe / în
mediu de cultură
MEDIU DE CULTURĂ: mediu care asigură nutrienţii şi
condiţiile fizico-chimice necesare creşterii şi multiplicării
bacteriene
CULTURA BACTERIANĂ: totalitatea bacteriilor
acumulate prin multiplicare pe / în mediul de cultură
Coci Gram-pozitivi
grămezi neregulate
aerobi, facultativ anaerobi
imobili
nesporulaţi
catalazo-pozitivi
Grupe de interes medical:
Stafilococi coagulazo - pozitivi
▪ Staphylococcus aureus
Stafilococi coagulazo - negativi:
▪ Staphylococcus epidermidis
▪ Staphylococcus saprophyticus
Staphylococcus aureus:
colonizează nările şi colonul → contaminare
tegument
purtători sănătoşi: în colectivitate – 10-40% ;
în spital – 40-70%
rezervor principal: mamifere şi păsări →
contaminare mediu
Staphylococcus aureus: suport material al
transmiterii
sol,
apa de mare şi apa dulce,
suprafaţa plantelor,
fructe,
alimente,
îmbrăcăminte,
mobilier,
covoare,
praful şi aerul din încăperi
colonizează nările şi tegumentul
constituenţi ai florei normale cutanate
(barieră de apărare antimicrobiană)
Coci gram-pozitivi
Frotiu:din cultură pe mediu solid: dispuşi
în grămezi neregulate din cultură în mediu
lichid sau din produs patologic:
extracelular (rar intracelular)
lanţuri scurte,
perechi
coci izolaţi
pe medii solide:
colonii: „S”;
în medii lichide :
tulburare uniformă cu depozit moderat la fundul
tubului
rezistă
în culturi, la frigider – câteva luni;
în puroi uscat – 2-3 luni;
relativ rezistenţi la
antiseptice/dezinfectante (30’ la alcool 70º)
distruşi în 60 minute la temperatura de
60ºC
sensibili la bacteriofagi, la UV
DEOSEBIT DE REZISTENŢI LA
ANTIBIOTICE !!!
Peste 95% rezistenţi la penicilină
Tulpini rezistente la meticilină (oxacilină) =
polirezistente (cefalosporine, eritromicina,
clindamicina)
MRSA (stafilococ auriu meticilinorezistent)
Sensibil la vancomicină
PROCES INFECŢIOS DE TIP INVAZIV
TOXIINFECŢII DE ETIOLOGIE
STAFILOCOCICĂ
Foliculita – infecţia foliculului pilos
Furuncul – abces în jurul foliculului pilos
Hidrosadenită – infecţia glandei sudoripare
Panariţiu – infecţie peri- sau subunghială
Impetigo stafilococic
Mastită
Infecţii ale plăgilor chirurgicale, muşcate, tăiate
Angina stafilococică → otite, mastoidite, sinusite etc.
Infecţii urinare, uretrită, cistită, pielonefrită
Focare septicemice
pulmonar (pneumonii, pleurezii)
renal
osos, articular
meningo-cerebral
aparat circulator (endocard, pericard, endoteliu
vascular)
Toxiinfecţia alimentară stafilococică
Ingestia enterotoxinei termorezistente elaborată în
aliment
Suficientă cantitate foarte mică
Sursa:
om – furuncul, sinusită, rar portaj asimptomatic
animal – mastită, furunculoză
alimente: lactate, carne, ouă, peşte
latenţă 1-2 ore, perioadă de stare 24-72 ore,
refacere 12-24 ore
Leziuni de natură toxică cutanate
„sindromul pielii opărite stafilococice”
= boala exfoliativă generalizată(boala Ritter)
este necroza de origine toxică a epidermului
cauzată de toxina exfoliativă
apare iniţial eritemperioral care se extinde apoi la totcorpul
apariţia bulelor mari cu lichid clar este urmată de ruperea straturilor
superficiale ale epidermei
vindecarea are loc la intervale de 10 zile de la apariţia anticorpilor
protectori
hipertermie
hipotensiune
vărsături, diaree
mialgii
insuficienţă hepatică şi renală acută
descuamarea tegumentelor palmare şi
plantare
stare de şoc
Efectuarea antibiogramei este obligatorie pentru toate
tulpinile de stafilococi izolate din diverse infecţii
Rezistenţă crescută prinproducerea de beta-lactamaze,
enzime care neutralizează antibioticele gen penicilină,
cefalosporine
modificarea unor proteine ale peretelui celular
Antibioticele de elecţie sunt Oxacilina şi Nafcilina
Infecţiile grave sau infecţiile asociate cu
bacteriemie/septicemie
tratament cu antibiotice pe cale
parenterală (injectabilă)
infecţiile pielii, ale ţesuturilor moi sau ale
căilor respiratorii
tratament prin administrare orală
măsuri de igienă riguroasă în unităţile
sanitare
spălarea mâinilor înainte şi după contactul
cu pacienţii
utilizarea mănușilor
determinarea portajului nazal de S. Aureus
administrarea profilactică de antibiotice pre
si post-operator.
coci sferici Gram-pozitivi
formează perechi sau lanţuri în cursul
diviziunii celulare
pretenţioşi nutritiv,
imobili şi nesporulaţi
unele specii au capsulă
streptococi patogeni
streptococi condiţionat sau accidental
patogeni
realizat pe baza analizelor efectuate prin
metode ale biologiei moleculare
6 grupări de specii în cadrul genului
I. Grupul piogenic
II. Grupul anginosus
III. Grupul mitis
IV. Grupul salivarius
V. Grupul bovis
VI. Grupul mutans
Boli invazive datorate streptococilor
piogeni
Erizipelul
Celulite
Fasceite necrozante
Febra puerperală
Sepsisul streptococic.
Boli localizate:
Faringita streptococică
Scarlatina
Impetigo streptococic
Endocardita infecţioasă
Foarte rară
Severitate înaltă
Prin leziuni ale mucoasei bucale (extracţii
dentare) pătrund în sânge
endocardită subacută la pacienţi cu leziuni ale
endocardului valvular sau cu disfuncţii ale
dinamicii sanguine cardiace
Cuprinde
Streptococcus salivarius
Streptococcus vestibularis
specii rezidente ale cavităţii bucale şi
orofaringelui
accidental patogene
implicaţii clinice asemănătoare cu cele ale
streptococilor viridans
streptococii de grup D
nonhemolitici
S.bovis prezintă interes medical
izolat de la bovine, ovine, porci, câini, porumbei
se poate transmite accidental la om
aparţine florei normale a colonului
ocazional produce, la pacienţii cu leziuni ale colonului
▪ endocardită subacută
▪ bacteriemie
habitat
omul
animale
▪ hamsteri,
▪ şobolani,
▪ maimuţe
Importanţă în patologia umană:
Streptococcus mutans
▪ rezidenţi în cavitatea bucală
▪ implicate în formarea plăcii dentare şi în
cariogeneză
▪ izolate rar de la pacienţi cu endocardită
subacută
colonii S
mici,
rotunde,
opace,
strălucitoare
tractul intestinal al oamenilor şi animalelor
toate serovarurile de Salmonella enterica subspecia
enterica sunt parazite pentru om şi mamifere
celelalte subspecii se întâlnesc preponderent la păsări şi
animale cu sânge rece.
omul şi animalele determină poluarea
solului,
apelor reziduale,
apelor de suprafaţă în care pot supravieţui de la câteva luni până la
câţiva ani de zile, dacă condiţiile de temperatură, umiditate şi pH sunt
favorabile
germeni rezistenţi;
în solul păşunilor pot supravieţui până la 200
de zile,
în apă câteva luni
în alimente între 10 şi 180 de zile,
în pulberile de ouă 4 ani.
sensibile la căldură
distruse în 5 minute la 100°C;
dezinfectantele le distrug în 30-120 de
minute
Salmonelozele includ 5 sindroame:
gastroenterite;
febre enterice;
septicemie;
infecţii focale;
pătrund pe cale digestivă
ingeraţi într-un număr mai mare de 10 pot declanşa
boala la adultul sănătos.
aciditatea gastrică distruge majoritatea germenilor
ingeraţi.
contaminarea masivă se realizează :
prin ingestia alimentelor în care germenii s-au multiplicat ca într-
un mediu de cultură
de la persoană la persoană pe cale fecal-orală
Nou născuţii şi copii mici sunt mult mai sensibili la
infecţie care poate fi indusă de ingerarea unui număr
mic de bacterii
- de la câteva ore până la o zi
microorganismele se multiplică în epiteliul intestinal,
provoacă un sindrom inflamator intestinal cu diaree
mucopurulentă şi sangvinolentă
la debut diareea este însoţită de greţuri şi vărsături;
în perioada de stare a bolii - febră, colici abdominale,
mialgii şi cefalee
la nou născuţi deshidratarea poate duce la o stare de
toxicoză gravă
Salmoneloze majore (febre enterale)–febra
tifoidă, febrele paratifoide
simptomatologie digestivă (datorată agresiunii
intestinale, hepatice şi asupra vezicii biliare)
anorexie,
colici abdominale,
constipaţie sau diaree.
Plăcile Peyer pot să ulcereze şi să ducă la
perforaţie intestinală şi peritonită
Eliberarea endotoxinelor
rol important în patogenia bolii
pericolul administrării unei doze foarte mari de antibiotic
distrugere bacteriene masive - deci eliberarea în
cantitate
foarte mare de lipopolizaharide ale membranei externe
bacteriene - instalarea şocului endotoxinic
după vindecarea bolii pacientul poate rămîne purtător
biliar de germeni timp de aproximativ un an de zile.
În febrele enterice spitalizarea şi administrarea
intravenoasă de antibiotice trebuie să se realizeze cât
mai repede posibil.
Cloramfenicol
Ampicilina
Cotrimoxazol
Fluorochinolone
Purtătorii de Salmonella serovar Typhi în vezica biliară
intervenţie chirurgicală
tratament cu ampicilină.
eficacitate de 85%
cele mai importante rezervoare animale
găinile, curcanii, porcii şi vacile;
se pot întâlni ca rezervoare şi alte animale
domestice şi sălbatice.
supravieţuiesc în ouă, pulberi de ouă,
carne crudă şi produse animaliere
incomplet preparate termic
transmitere: produsele animale
reducerea purtătorilor animali reduce semnificativ
expunerea umană.
schimbarea practicilor de tăiere a animalelor pentru a
reduce contaminarea de pe carcasele acestora;
protejarea de contaminare în procesele de prelucrare a
alimentelor;
asigurarea unui program de învăţare a practicilor
igienice
pentru personalul care manevrează alimentele în
abatoare, fast-food-uri, cofetării, restaurante;
prepararea şi refrigerarea adecvată a alimentelor în
restaurante şi case;
T. pallidum are ca unică gazdă omul
În mediul extern nu rezistă fiind foarte
sensibilă la uscăciune şi la acţiunea
dezinfectantelor
Treponema pallidum este distrusă de
uscăciune
temperaturi de 42°C
antiseptice, dezinfectante.
Este sensibilă faţă de antibioticele
betalactamice, în special faţă de penicilină.
T. pallidum este agentul etiologic al
sifilisului venerian
se transmite prin contact sexual, contact
direct cu leziunile ulcerative ale
persoanei infectate
sifilisului congenital
se transmite la făt, transplacentar de la
gravidele infectate, în perioadele de
bacteriemie
Sifilisul venerian :
Boala evoluează în mai multe etape:
sifilisul primar
sifilisul secundar, latent
sifilisul terţiar
sifilisul primar
După o incubaţie de 3 săptămâni se dezvoltă
leziunea primară, denumită şancru de inoculare
(şancru dur)
Ulceraţie nedureroasă, cu marginile ridicate, indurate şi baza
netedă
după 1 săptămână apare adenopatia regională dură,
discretă, nedureroasă
se “vindecă” spontan în 3-6 săptămâni –bacteriile
sunt prezente în ţesutul limfatic
• sifilisul secundar
apare la 4 - 10 săptămâni după apariţia şancrului
dacă pacientul nu urmează tratament – leziuni
muco-tegumentare diseminate şi de aspect variat
dar care sunt infectante
După manifestările clinice urmează o perioadă de
latenţă, sifilisul latent
bolnavul este asimptomatic şi necontagios, cu
excepţia transmiterii transplacentare sau prin
sânge.
sifilisul terţiar
apare la 5 – 30% din pacienţii netrataţi, după
1- 40 de ani (în medie 15 ani) de la infecţia primară
Afectează sistemul cardiovascular (în special aorta) şi
sistemul nervos central
Leziunea histologică caracteristică este goma
ulceraţie necrotică
apare pe tot corpul dar şi în ficat, oase sau testicule
sifilisul congenital
se manifestă asemănător cu sifilisul secundar
al adultului.
în sifilisul congenital tardiv predomină
manifestările neurologice acompaniate de
modificări caracteristice ale sistemului osos,
ale dinţilor sau oculare
Penicilina G administrată parenteral.
La nevoie penicilina se poate înlocui cu
alte antibiotice.
Pacienţii trebuie urmăriţi serologic şi
clinic pentru a aprecia eficienta
tratamentului.
Sursa de infecţie este omul bolnav în stadiu de sifilis
primar sau secundar
Boala se transmite prin contact sexual,
transplacentar şi prin sânge infectat (transfuzii)
Receptivitatea este generală, infecţia existând la orice
vârstă
evitarea contactelor sexuale neprotejate
evitarea partenerilor multipli, anonimi,
în cazul îmbolnăvirii, tratarea tuturor partenerilor sexuali
Depistarea gravidelor
Leptospira interrogans este găzduită de:
Mamifere
reptile şi amfibieni
gazdele se împart în trei categorii:
de menţinere
▪ poartă leptospirele în rinichi şi în organele de reproducere, fiind aparent
sănătoase
▪ infecţia se transmite prin urină sau pe cale sexuală
▪ rozătoarele
accidentale
▪ om sau animale domestice care se infectează prin elementele din mediu
de amplificare.
▪ gazde accidentale la care infecţia se poate transmite epidemic
▪ în crescătoriile de animale domestice
acestea transmit infecţia şi către om şi către gazdele de menţinere
Animalele contaminează prin urină:
apa
solul umed
nămolul
leptospirele pot supravieţui până la 42 de
zile la întuneric, mediu cald şi pH neutru
sau usor alcalin
L. biflexa trăieşte în apele de suprafaţă
în mediul extern leptospirele supravieţuiesc greu
sensibile faţă de:
uscăciune
lumină solară
pH acid sau intens alcalin
temperatura sub 14°C sau peste 28°C
distruse de
alcool
acizi
Baze
cloramină
Sunt sensibile faţă de betalactamine
Leptospiroza
zoonoza cu cea mai largă răspândire
Boala la om
frecvent
▪ ▪ prin contactul indirect cu apa sau solul contaminate
▪ ▪ prin contactul cu urina animalelor infectate
rar
▪ ▪ prin contact direct cu animalele purtătoare
Leptospirele pătrund în organismul uman prin tegumente şi mucoase
intacte sau uşor scarificate,conjunctivă,mucoasa nazală,plămâni (aerosoli)
pot străbate placenta şi pot provoca avort sau deces fetal ante-partum.
În gazdele susceptibile
prin sistemului limfatic, leptospirele ajung în sistemul
circulator
cauzând o leptospiremie
urmată de răspândirea lor în toate organele
posibilitatea afectării mai multor organe explică
polimorfismul clinic al bolii
manifestările clinice - variabile
forme uşoare
forme grave
▪ insuficienţă renală sau hepatică
Leptospirele se pot evidenţia
în sânge
▪ ▪ în primele 5 zile de boală
în lichidul cefalorahidian
▪ ▪ între a 4-a si a 8-a zi de boală
din urină
▪ ▪ începând din ziua a 9-a de boală, timp de 6 săptămâni
Examenul direct
preparat nativ
▪ ▪ examinat la microscopul cu fond întunecat,frotiu
Antibioterapia este principalul mijloc terapeutic în
leptospiroză
formele necomplicate care nu necesită spitalizare
doxicilină pe cale orală
în formele cu evoluţie mai gravă
penicilină G pe cale intravenoasă.
în formele grave, cu insuficienţe ale organelor
la tratamentul antibiotic se asociază şi tratamentul
suportiv
Leptospiroza este probabil zoonoza cea mai răspândită în
lume
multe cazuri rămân nediagnosticate datorită posibilităţii de
evoluţie autolimitantă a bolii, simptomelor necaracteristice
Sursa de infecţie:
rozătoarele, sobolanii, câinii, pisicile şi mamiferele sălbatice
▪ ▪ prin urină contaminează apa şi solul
transmiterea bolii la om – indirect prin ape contaminate
Expunerea în general este profesională:
▪ la fermieri, medici veterinari, muncitorii din abatoare, agricultori,
lucrătorii din orezării.
Boala Lyme
apare după muscătura de căpuşă
infectată
▪ borreliile
▪ introduse în piele prin muşcătura
infectantă apoi difuzeaza local in tot
organismul,localizându-se în variate
situsuri
sistemul nervos
articulaţiile
Boala evoluează în trei stadii:
Primul stadiu
▪ după o incubaţie de 1-3 săptămâni
▪ ▪ modificări locale cutanate de la locul înţepăturii
▪ ▪ eritemul migrator se întinde centrifug, sub formă
inelară, zona centrală rămânând clară, palidă
poate să fie însoţit de adenopatie şi de semne generale
Al doilea stadiu după săptămâni sau luni de la infecţie
prin diseminarea generală a borreliilor
▪
▪
▪
▪
▪
▪
▪
multiple leziuni tegumentare
eritem inelar
afectare cardiacă
miocardită
afectarea sistemului nervos
paralizii de nervi cranieni
meningite cu lichid clar
Al treilea stadiu
diseminare tardivă
manifestări articulare cronice
curativ şi profilactic
diferite scheme de tratament în funcţie de
stadiul bolii
antibioticele cel mai des folosite
Cefalosporinele
betalactaminele asociate cu inhibitori de
betalactamază
tetraciclinele
receptivitatea este generală
imunitatea post-boală nu este de lungă durată
profilaxia nespecifică:
evitarea muşcăturii de căpuşă
în
▪
▪
▪
▪
caz de muşcătură
se îndepărtează căpuşa astfel încât să nu i se rupă piesele bucale
se spală bine zona cutanată cu apă şi săpun
se antiseptizează cu alcool
se controlează locul muşcăturii timp de 1 lună pentru a sesiza apariţia unui
eventual eritem
profilaxia specifică
în derulare studii
o serie de vaccinuri recombinante, monovalente
inducerea răspunsului imun prin administrare de plasmide ce codifică proteina de
suprafaţă OspA
bacil Gram-negativ
aerob
poate prezenta microcapsulă
bacterie obligatoriu intracelulară
nu poate fi cultivată pe medii artificiale
implică organisme
vertebrate
animale, om
nevertebrate
artropode (în principal păduchii, purecii,
căpuşele)
tifosul exantematic
boală cu evoluţie epidemică
în urma războaielor, a dezastrelor naturale
în comunităţi închise, lipsa igienei
"camp fever", "jail fever", "hospital fever", "ship
fever",
"famine fever“
vectorul bacteriei:
▪ păduchele de corp (“Pediculus humanus corporis”)
simptome
cefalee
febră (39C)
rash cutanat
pe torace, abdomen, apoi membre
respectă faţa, palmele şi plantele
dureri musculare, articulare
frisoane
sensibilitate la lumină
delir
antibiotic
Tetraciclină
susţinerea funcţiilor vitale în cazurile
grave