Transcript Capitolul 2. Software.

Capitolul 2. Software.
Definirea
noţiunii sistem de
operare
Definirea noţiunii aplicaţie
software
Principalele funcţii ale unui
sistem de operare
Interfaţa grafică cu
utilizatorul
Procesul de dezvoltare a unei
aplicaţii software
Definirea noţiunii sistem de
operare
 Sistemul
de operare reprezintă un
ansamblu de proceduri sau programe
cu ajutorul cărora se realizează
administrarea resurselor unui sistem
informatic.
Un program constă dintr-o
succesiune de instrucţiuni ce converg
către soluţia problemei ce trebuie
rezolvată.
Există două categorii de programe:
 Programe
de sistem
 Programe de aplicaţii
Programele de sistem coordonează
modul în care lucrează componentele
sistemului şi oferă asistenţă în
funcţionarea programelor de aplicaţii.
Ele alcătuiesc software-ul de bază şi
constau în programe de nivel jos
(low level) care interacţionează cu
calculatorul la nivelul său de bază.
Programele de sistem
Sunt proiectate astfel încât să
faciliteze utilizarea eficientă a
resurselor sistemului de calcul şi să
ofere instrumente pentru dezvoltarea
şi execuţia programelor de aplicaţie.
Programele de aplicaţii
Sunt destinate rezolvării unor
probleme specifice unei aplicaţii.
Ele alcătuiesc software de aplicaţii.
Efectuează prelucrări ale datelor, în
concordanţă cu cerinţele
informaţionale necesare.
Sunt realizate de către firme
specializate de software.
Sistemul de operare(SO) este
Un ansamblu de proceduri manuale şi
module de program de sistem prin
care se administrează resursele
sistemului de calcul (procesoare,
memorie, periferice, informaţii) ce
asigură utilizarea eficientă, în comun,
a acestor resurse şi oferă
utilizatorului o interfaţă cât mai
comodă pentru utilizarea sistemului
de calcul.
UTILIZATOR 1
HARDWARE
SISTEM
DE
OPERARE
PROGRAM
APLICAŢIE
1
.
.
.
.
.
.
UTILIZATOR N
.
.
UTILIZATOR 1
.
.
PROGRAM
APLICAŢIE
M
.
.
.
UTILIZATOR N
Sistemele de operare sunt
organizate pe două nivele:
 Fizic
– mai apropiat de hardware cu
care interferează printr-un sistem de
întreruperi;
 Logic – mai apropiat de utilizator,
interferând printr-un sistem de
comenzi, limbaje de programare,
utilitare.
Sistemele de operare cuprind în
general două categorii de
programe:
De comandă şi control pentru
coordonarea şi controlul tuturor funcţiilor
(procese de intrare/ieşire, execuţia
întreruperilor, etc.)
 De servicii (prelucrări) executate sub
supravegherea programelor de comandă şi
control, utilizate de programator pentru
dezvoltarea programelor sale de aplicaţie.

Un sistem de operare are sarcina de
a oferi o interfaţă pentru
interacţiunea cu utilizatorul
sistemului informatic.
Toate componentele hardware ale unui
sistem informatic sunt gestionate de
sistemul de operare pentru a oferi
utilizatorului funcţionalitatea dorită.
Sistemul de operare are sarcina de a
gestiona şi aplicaţiile software care
rulează în cadrul sistemului
informatic. Acestea cer de la sistemul
de operare accesul la anumite
resurse ale sistemului pentru a oferi
funcţionalitatea pentru care au fost
proiectate.
Sistemul de operare este acela care
decide care aplicaţie software
primeşte accesul la o anumită
resursă, când şi pentru cât timp.
Mai simplu spus, un sistem de operare
reprezintă interfaţa dintre
componentele hardware şi utilizatorul
sistemului informatic.
Cele mai cunoscute sisteme de operare
sunt Microsoft Windows, Unix, Linux
şi Novell.
Datorită evoluţiei societăţii
informaţionale apar nevoi noi şi
resurse noi care determină realizarea
diferitelor versiuni ale unui sistem de
operare.
O versiune nouă a unui sistem de
operare reprezintă tot un sistem de
operare care conţine modificări
structurale sau funcţionale faţă de
versiunea anterioară.
Acest mecanism este necesar pentru o
evoluţie naturală a componentelor
software determinată pe de o parte
de evoluţia componentelor hardware,
atât de spectaculoasă, care oferă noi
posibilităţi şi pe de altă parte de
cerinţele tot mai multe şi mai
complexe care se impun sistemelor
informatice în societatea
informaţională de astăzi.
Definirea termenului aplicaţie
software
O aplicaţie software reprezintă un
ansamblu de proceduri sau programe
care oferă utilizatorului o anumită
funcţionalitate, pentru care au fost
proiectate, folosind resursele unui
sistem informatic sub controlul
sistemului de operare.
Diferenţa majoră între aplicaţiile
software şi sistemul de operare este
aceea că sistemul de operare are
sarcina de a gestiona resursele
sistemului informatic şi de a oferi
accesul la acestea aplicaţiilor
software care au rolul de a oferi o
anumită funcţionalitate utilizatorului
final.
Cu ajutorul aplicaţiilor software se pot
efectua prelucrări ale datelor, în
concordanţă cu cerinţele
informaţionale necesare.
Aplicaţii de comunicaţii sunt
aplicaţii cu ajutorul cărora două sau
mai multe persoane pot comunica,
folosind diferite resurse hardware ca
infrastructură de comunicaţii
indiferent de localizarea lor
geografică.
De exemplu aplicaţii precum Yahoo
Messenger, Outlook Express sau
Microsoft Outlook permit
comunicarea între două persoane
folosind infrastructura oferită de
reţeaua Internet. Cum această reţea
are o răspândire la nivel mondial
comunicarea este posibilă indiferent
de locaţia participanţilor atâta timp
cât aceştia dispun de o conexiune la
reţeaua Internet.
Aplicaţiile de manipulare şi
gestiune a fişierelor sunt aplicaţii
cu ajutorul cărora un utilizator îşi
poate crea şi gestiona propria
ierarhie de fişiere şi directoare
pentru a gestiona documentele
personale.
Exemple de astfel de aplicaţii sunt
Norton Commander, o aplicaţie
care rula sub sistemul de operare
DOS sau versiunea mai nouă a
acesteia Windows Commander
care rulează sub sistemele de
operare Microsoft Windows sau
Microsoft Windows Explorer o
aplicaţie software inclusă în pachetul
de programe ale sistemului de
operare Microsoft Windows.
Aplicaţiile de navigare pe WEB sunt
aplicaţii cu ajutorul cărora puteţi
avea acces la diferite pagini web din
cadrul reţelei Internet prin
intermediul serviciului World Wide
Web. Câteva dintre cele mai
cunoscute aplicaţii de navigare pe
web sunt Microsoft Internet
Explorer, Netscape sau Opera.
Aplicaţiile de procesare de text
sunt aplicaţii care au funcţia de
manipula informaţii în format text.
Acestea sunt aplicaţii folosite la
editarea diferitelor documente de
către utilizatorii unui sistem
informatic.
Aplicaţiile de procesare de text
oferă facilităţi de salvare a
documentelor pentru prelucrări
ulterioare precum şi de imprimare a
acestora pe diferite suporturi, cel mai
des întâlnit fiind hârtia. Cele mai
cunoscute aplicaţii de procesare de
text sunt WordPro, StarOffice
Document sau Microsoft Word.
Aplicaţiile de calcul tabelar sunt
aplicaţii care permit introducerea şi
prelucrarea datelor numerice în
diferite tabele de calcul. Aplicaţii
cunoscute din această categorie sunt
Microsoft Excel, Lotus 1-2-3 sau
StarOffice Spreadsheet.
Aplicaţii de gestiune a bazelor de date
sunt aplicaţii cu ajutorul cărora puteţi
organiza şi prelucra colecţii mari de date.
Aceste aplicaţii permit realizarea
manipulării unui volum mare de date pe
baza interogărilor în funcţie de criterii
complexe definite de utilizator. Aplicaţii
cunoscute de gestiune a bazelor de date
sunt Filemaker Pro, Microsoft Access,
Appleworks sau Microsoft SQL Server.
Principalele funcţii ale unui
sistem de operare
Principalele funcţii pe care trebuie să le
îndeplinească un sistem de operare
sunt orientate în principal către
managementul resurselor sistemului
informatic şi oferirea accesului
utilizatorului acestuia la anumite
funcţionalităţi prin intermediul
aplicaţiilor software .
Principalele funcţii ale unui
sistem de operare
Gestiunea prelucrărilor este acea
sarcină a unui sistem de operare
care permite diferitelor aplicaţii
software să ruleze în cadrul unui
sistem informatic.
Gestiunea prelucrărilor
Sistemul de operare este cel care decide
care dintre sarcinile tuturor aplicaţiilor
software care rulează curent în cadrul
sistemului informatic se execută în ce
ordine.
Această funcţionalitate permite aplicaţiilor
software să ruleze independent una de
cealaltă, sistemul de operare fiind cel care
gestionează acest proces.
Gestiunea prelucrărilor
Această facilitate a sistemului de
operare care permite rularea mai
multor aplicaţii simultan în cadrul
unui sistem informatic se numeşte
multitasking.
Astfel sistemele de operare care oferă
această facilitate se numesc sisteme
de operare multitasking.
Principalele funcţii ale unui
sistem de operare
Gestiunea resurselor este funcţia
sistemului de operare de a determina
care sunt aplicaţiile software care
rulează în cadrul sistemului
informatic, resursele de care acestea
au nevoie pentru a oferi
funcţionalitatea dorită utilizatorului şi
de a gestiona accesul acestor
aplicaţii, concurent, la resursele
sistemului.
Principalele funcţii ale unui
sistem de operare
Gestiunea fişierelor este sarcina
sistemului de operare de a gestiona
operaţiile asupra fişierelor situate pe
diferite suporturi de stocare. Aceste
operaţii includ regăsirea fişierelor,
sistemul de operare având sarcina de
a oferi o imagine arborescentă a
sistemului de fişiere şi directoare în
cadrul căruia utilizatorii pot să îşi
organizeze propriile fişiere.
Gestiunea fişierelor
Accesul utilizatorului la această
funcţionalitate se face prin
intermediul unor aplicaţii software
dedicate cum ar fi Microsoft Windows
Explorer.
Gestiunea fişierelor
De asemenea funcţionalităţile de
modificare, ştergere sau creare de
directoare şi fişiere sunt de
asemenea accesibile utilizatorului
final prin intermediul aplicaţiilor
software dedicate cum ar fi Windows
Commander sau Microsoft Word.
Facilităţile puse la dispoziţia
utilizatorului sunt reprezentate de
acele aplicaţii software incluse în
pachetul de aplicaţii ale sistemului de
operare care oferă o interfaţă pentru
interacţiunea cu utilizatorul final
astfel încât acesta să primească
acces la funcţionalităţile oferite de
sistemul de operare.
Interfaţa grafică cu utilizatorul sau
GUI, Graphical User Interface, este
acea componentă a sistemului de
operare care are rolul de a oferi o
interfaţă cât mai naturală
utilizatorului la serviciile oferite de
sistemul de operare.
De obicei interfeţele grafice ale
sistemelor de operare sunt bazate pe
ferestre, fiecare fereastră
corespunzând unei anumite aplicaţii
software care rulează curent în
cadrul sistemului informatic.
Interfaţa grafică a unui sistem de
operare oferă utilizatorului o serie de
elemente grafice, meniuri, butoane,
liste derulante şi alte asemenea
elemente prin intermediul cărora
acesta accesează funcţionalităţile
dorite.
Interfaţa grafică are ca scop principal
ascunderea complexităţii sistemului
informatic utilizatorului final,
oferindu-i acestuia un mecanism cât
mai simplu şi mai natural de acces la
funcţionalităţile dorite.
Avantajele folosirii GUI sunt:
Interacţiune cu computerul mai uşoară şi
mai eficientă pentru utilizator;
 Simplificare a instrucţiunilor complexe,
realizată cu ajutorul pictogramelor şi
meniurilor;
 Iniţiere intuitivă a comenzilor către
computer;
 Programele şi fişierele sunt mai uşor de
mânuit şi organizat.

Componentele de bază ale GUI
sunt:
 Indicator
sau punctator
 Dispozitiv de punctare
 Pictograme (icons)
 Desktop
 Ferestre(windows)
 Meniuri(menus)
Procesul de dezvoltare a unei
aplicaţii software este un proces
complex care presupune parcurgerea
unor etape succesive.
Procesul de dezvoltare a unei
aplicaţii software
Identificarea necesităţii implementării unei
aplicaţii software
 Analiza procesului care urmează a fi
automatizat
 Proiectarea aplicaţiei software
 Testarea
 Implementarea
 Verificarea
 Întreţinerea

Capitolul 3. Reţele
informaţionale.









LAN şi WAN
Arhitectura client/server
Lucru cu grupuri de utilizatori în cadrul unei
reţele
Intranet
Extranet
Internet
World Wide Web
PSTN, ISDN şi ADSL
Semnal analogic, semnal digital, modem şi
rată de transfer
LAN şi WAN
O reţea este formată dint-un grup de
calculatoarea interconectate pentru
schimbul de informaţii.
Două dintre cele mai importante tipuri
de reţele sunt Local Area Network
şi Wide Area Network.
LAN şi WAN
Local Area Network sau LAN este o
reţea locală, în care calculatoarele
sunt la distanţe mici unele de altele,
în aceeaşi clădire sau în clădiri
diferite dar foarte apropiate unele de
altele.
LAN şi WAN
Reţeaua metropolitană (Metropolitan
Area Network- MAN) se întinde pe
teritoriul unui oraş sau al unui spaţiu
aglomerat.
LAN şi WAN
Wide Area Network sau WAN este o
reţea de largă acoperire,
calculatoarele fiind situate la distanţe
foarte mari unele de altele, chiar în
ţări diferite.
LAN şi WAN
Reţeaua globală (Global Area
Network - GAN) cuprinde toată
lumea , legând între ele calculatoare
de pe întreg globul.
Cea mai renumită reţea GAN este
Internetul
Arhitectura client/server
Calculatoarele interconectate în cadrul
unei reţele au ca principal scop
schimbul de informaţii sau accesul la
anumite funcţionalităţi
În cadrul acestui proces complex
calculatoarele se pot afla, în funcţie
de acţiunea desfăşurată în una din
două ipostaze, client sau server.
Arhitectura client/server
Serverul este acela care stochează
informaţiile la care alte calculatoare
primesc acces sau oferă anumite
servicii cum ar fi cel de printare.
Clientul este calculatorul care cere
informaţiile de la server sau
accesează serviciile puse la dispoziţie
de acesta.
Arhitectura client/server
Un calculator poate fi în rol de client atunci
când apelează la un server pentru a
accesa serviciul de printare şi se poate
afla în rol de server atunci când un alt
calculator din cadrul reţelei cere accesul la
informaţii cum ar fi documentele legate de
un anumit contract al unei societăţi
comerciale stocate pe hard-diskul
acestuia. În acest exemplu calculatorul
îndeplineşte rolul de server de documente.
Arhitectura client/server
Există reţele în cadrul cărora staţiile de
lucru nu sunt constituite decât din
monitoare şi tastatură fără a avea un
hard-disk propriu, ele transmiţând
toate datele serverului, fără a face
nici o operaţie proprie în afara
consultării şi a încărcării datelor
primite de la monitor sau tastatură.
Acestea poartă denumirea de terminale
neinteligente.
Arhitectura client/server
În cazul în care acestea dispun de
procesor propriu şi fac o serie de
operaţii cu resursele proprii
poartă denumirea de terminale
inteligente.
Lucru cu grupuri de utilizatori în
cadrul unei reţele
 În
cadrul unei reţele locale accesul la
informaţiile sau serviciile gestionate
de un server trebuie realizat
controlat pentru a evita accesul
persoanelor neautorizate la informaţii
confidenţiale.
 Controlul accesului se realizează pe
bază de permisiuni.
Lucru cu grupuri de utilizatori în
cadrul unei reţele
Administratorul reţelei dă permisiuni
de acces la resursele calculatoarelor
şi utilizatorilor din cadrul unei reţele.
Lucru cu grupuri de utilizatori în
cadrul unei reţele
Serverul când primeşte o cerere de
acces la o resursă pe care o
gestionează verifică, mai întâi,
identitatea celui care a emis cererea.
Apoi verifică dacă acesta are dreptul
de acces la respectiva resursă şi care
este limita până la care îi poate oferi
accesul.
Lucru cu grupuri de utilizatori în
cadrul unei reţele
 În
cadrul unei companii de obicei
membrii unui departament au
aceleaşi permisiuni de acces în reţea.
 Astfel administratorul creează
grupuri generale de utilizatori pentru
fiecare set de drepturi diferit şi
acordă respectivului grup drepturile
de acces în reţea.
Lucru cu grupuri de utilizatori în
cadrul unei reţele
Utilizatorii primesc drepturile de acces
în reţea de care au nevoie pentru aşi desfăşura activitatea în momentul
în care administratorul îi declară ca
fiind membri în grupul
corespunzător.
Lucru cu grupuri de utilizatori în
cadrul unei reţele
În acest fel administratorul poate
gestiona mai simplu şi mai eficient
permisiunile de acces la resurse din
cadrul reţelei. De asemenea
modificările de politici de securitate
care apar sunt mult mai simplu de
aplicat realizându-se la nivel de grup
şi aplicându-se automat la toţi
membrii grupului respectiv.
Intranet
Intranetul este o reţea locală care
foloseşte aceleaşi instrumente de
comunicare, protocoale cu cele
folosite în cadrul reţelei Internet.
Un serviciu important Internet care
este folosit şi în cadrul Intranet este
World Wide Web sau WWW.
Intranet
Cuvântul Intranet este format din
prefixul intra corespunzător termenului
interior şi termenul net ce este folosit în
general pentru termenul de reţea.
 Diferenţa dintre Intranet şi Internet
este aceea că reţeaua Intranet este o
reţea privată şi internă a unei companii pe
când reţeaua Internet este o reţea
publică cu extindere la nivel mondial.

Extranet
Extranetul reprezintă o extensie a
unei reţele Intranet ce permite
comunicarea între anumite instituţii
şi a oamenilor din această reţea fără
a prejudicia securitatea electronică a
informaţiilor din cadrul instituţiilor ce
fac parte din reţeaua Extranet. În
majoritatea cazurilor reţeaua
Extranet oferă un acces limitat la
reţeaua Intranet a acestor instituţii.
Extranet
Cuvântul Extranet este format din
prefixul extra corespunzător
termenului exterior şi termenul net
ce este folosit în general pentru
termenul de reţea.
Extranet
Diferenţa între Extranet şi Internet
este aceea că reţeaua Extranet este
o reţea exterioară corespunzătoare
anumitor firme, reţea ce permite şi
accesul limitat la reţeaua Intranet a
acestor firme, pe când Internetul
nu permite accesul la reţeaua
Intranet a firmelor.
Internetul
Internetul este o reţea publică de
calculatoare cu întindere la nivel mondial.
Internetul reprezintă un sistem cu o
dezvoltare foarte rapidă care cuprinde
computere interconectate facilitând
serviciile de transfer de date cum ar fi
poşta electronică, World Wide Web sau
transferul de fişiere şi ştiri.
Internetul
Internetul oferă posibilitatea
accesului la o cantitate foarte mare
de informaţii, impunându-se
dezvoltarea unor mecanisme de
regăsire şi filtrare a informaţiilor.
Soluţia găsită o reprezintă diferitele
motoare de căutare care permit
căutarea informaţiilor folosind criterii
specificate de utilizator.
Internetul
Internetul este astăzi o reţea globală
ce conectează mai mult de 2
milioane de calculatoare, numărul
acestora fiind în continuă creştere.
Internetul
Spre deosebire de serviciile online care
sunt controlate în mod central,
Internetul este descentralizat prin
însuşi modul sau de proiectare.
Fiecare calculator din Internet,
numit gazdă sau host, este
independent.
World Wide Web
World Wide Web sau WWW este un
serviciu multimedia care are la bază
un sistem de server-e Internet care
permite lucrul cu documente
formatate special într-un limbaj
numit HTML -Hyper Text Markup
Language ce permite grafică şi
legături hyperlink. Accesul la
informaţii se face prin intermediul
protocolului HTTP.
PSTN, ISDN şi ADSL
Reţeaua de telefonie, prin aria de
cuprindere pe care o are, reprezintă
o infrastructură foarte bună pentru
comunicaţia între diverse
calculatoare dispersate geografic, în
multe cazuri fiind sigura posibilitate.
PSTN, ISDN şi ADSL
Comunicaţia între calculatoare prin
intermediul reţelei de telefonie se
realizează utilizând echipamente de
comunicaţii speciale cum este
modemul.
PSTN, ISDN şi ADSL
Public Switched Telephone
Network sau PSTN este reţeaua
telefonică, construită pentru a
transmite sunete, în format analogic.
Această infrastructură poate fi
folosită pentru a realiza comunicaţia
şi transferul de date între diferite
calculatoare. Pentru a realiza
conexiunea calculatorului la reţeaua
PSTN este nevoie de un modem.
PSTN, ISDN şi ADSL
Integrated Services Digital Network sau
ISDN este un standard mondial pentru
transmiterea digitală de semnal telefonic
şi servicii de date către utilizatori
particulari, şcoli şi birouri. Pentru
conectarea calculatoarelor la această reţea
nu mai este necesară folosirea
modemului, folosindu-se acelaşi tip de
semnal, digital, şi în cadrul reţelei ISDN şi
de către calculatoare.
PSTN, ISDN şi ADSL
Asymetric Digital Subscriber Line
sau ADSL este un standard de
comunicaţie care oferă viteze diferite
de transfer a informaţiilor în funcţie
dacă acestea sunt către sau de la
iniţiatorul legăturii.
PSTN, ISDN şi ADSL
 Viteza
de primire de informaţii este
mai mare decât cea de trimitere
prima ajungând până la 1,5 Mbps iar
ce a doua numai până la 384Kbps.
 Acest tip de legătură este avantajos
pentru persoanele sau firmele care
doresc să descarce într-un volum
mult mai mare decât trimit informaţii
din reţeaua Internet.
Semnal analogic, semnal digital,
modem şi rată de transfer
Semnalul analogic utilizat la sistemele
de comunicare de telefonie este un semnal
electric ce variază în strânsă corelaţie cu
un semnal produs pe un traductor.
 Frecvenţa sau amplitudinea semnalului
poate varia, în funcţie de schimbările unor
fenomene sau caracteristici cum ar fi:
sunet, lumină, căldură sau presiune.

Semnal analogic, semnal digital,
modem şi rată de transfer
Semnalul digital este un semnal ce
variază doar la intervale regulate de
timp şi conţine una sau mai multe
amplitudini pentru fiecare interval.
Semnal analogic, semnal digital,
modem şi rată de transfer
Modemul este un dispozitiv electronic ce
permite calculatoarelor să trimită
informaţii pe distanţe mari cu ajutorul
legăturilor telefonice standard.
 Necesitatea utilizării modemului apare
atunci când reţeaua de telefonie foloseşte
un semnal analogic pentru comunicaţie,
calculatoarele folosind un semnal digital
caz în care modemul are rolul de a face
conversia între aceste tipuri de semnale.

Semnal analogic, semnal digital,
modem şi rată de transfer
Toate aceste reţele de transmitere a
datelor au o anumită viteză de
transmisie, viteză care în cazul
datelor digitale se măsoară în biţi pe
secundă, numărul de biţi transmişi
prin intermediul canalului de
comunicaţie într-un interval de o
secundă.
Semnal analogic, semnal digital,
modem şi rată de transfer
Reţelele de transmisie a datelor mai
poartă denumirea de Autostrăzi
informaţionale. Acest termen
desemnează orice reţea mare de
calculatoare, de mare viteză,
accesibilă publicului larg. Este
numele popular pentru Internet şi
alte reţele mari de calculatoare.
Capitolul 4. Utilizarea sistemelor
informatice în viaţa de zi cu zi.
 Situaţii
în care calculatoarele
sunt mai eficiente decât oamenii
 Utilizarea sistemelor informatice
în diferite domenii de activitate
 Educaţia asistată de calculator
 Conceptul teleworking
 Poşta electronică
 Comerţ electronic
Situaţii în care calculatoarele
sunt mai eficiente decât oamenii
Orice decizie se bazează pe evaluarea
informaţiei privind mediul de afaceri
ce se află într-o rapidă schimbare.
Sistemul informatic este instrumentul
cu ajutorul căruia informaţiile se
prelucrează şi deciziile se pot lua în
fracţiuni de secundă.
Situaţii în care calculatoarele
sunt mai eficiente decât oamenii
În general sistemele informatice
sunt mai eficiente decât oamenii,
în domeniile ce necesită un
volum mare de calcule, datorită
rapidităţii cu care efectuează
aceste calcule şi a preciziei cu
care le realizează.
Utilizarea sistemelor informatice
în diferite domenii de activitate
Sistemele informatice sunt folosite în
numeroase domenii: la nivel
guvernamental, în afaceri, în
medicină, în învăţământ, etc.
În domeniul administrativ inclusiv în
domeniul guvernamental sistemele
informatice sunt folosite în acţiuni
decizionale cât şi în colectarea taxelor fără
a mai fi nevoie să se aştepte în faţa unui
ghişeu pentru a plata acestor taxe. Un
nou concept apărut este cel de vot
electronic prin care oamenii pot vota prin
intermediul sistemului informatic fără a
mai fi necesar să se deplaseze la centrul
de votare.
Un domeniu în care sistemele
informatice sunt foarte utilizate este
mediul de afaceri, datorită
rapidităţii cu care trebuie luate
deciziile, a cantităţii mari de
informaţii ce pot influenţa aceste
decizii precum şi a volumului de date
ce trebuiesc prelucrate.
Mediul de afaceri
Câteva dintre aplicaţiile utilizate în
cadrul acestui domeniu sunt: MIS
(Management Information Systems),
Sistem Informaţional de
Management, Procesare de text,
Calcul tabelar, Aplicaţii pentru salarii,
Programe de contabilitate, CAD
(Computer Aided Design) Proiectare
asistata de computer.
În domeniul bancar calculatoarele
au o foarte mare utilizare, fiind
folosite pentru calculul dobânzilor, la
înregistrarea depozitelor sau a
creditelor acordate, la crearea şi
gestionarea bazei de date a clienţilor.
În cadrul domeniului medical cu
ajutorul unui calculator se poate crea
o bază de date cu diferite informaţii
asupra pacienţilor dar acestea pot fi
utilizate şi în urmărirea anesteziilor şi
în laboratoarele de analize. Cu
ajutorul calculatoarelor se pot
observa mai uşor diferite anomalii,
pe care un doctor nu le-ar putea
descoperi cu ochiul liber.
Există diferite instrumente electronice
folosite la realizarea operaţiilor, în
care este necesară o mai mare
precizie şi care sunt benefice pentru
pacienţi. Calculatoarele sunt folosite
pentru a coordona folosirea
ambulanţelor astfel încât acestea să
poată răspunde cât mai prompt
diferitelor cerinţe.
În domeniul educaţional cu ajutorul
unui calculator se poate învăţa de
acasă fără a mai fi nevoie de
deplasarea către o instituţie de
învăţământ şi fără a depinde de un
anumit program. Cu ajutorul unei
conexiuni la Internet se pot căuta
mai multe cursuri dintr-un anumit
domeniu având astfel acces la mai
multe opinii.
Educaţia asistată de calculator
Educaţia asistată de calculator se
numeşte CBT (Computer Based
Training).
Avantajele educaţiei asistată de
calculator
 se
învaţă în ritmul propriu,
autoimpus
 poate fi făcută pe Internet acasă sau
la serviciu
 materialul de curs poate fi accesat în
orice moment
 nu este necesară participarea la nici
un curs
Dezavantajele educaţiei asistată
de calculator
 nu
se interacţionează cu alţi studenţi
 comunicarea cu profesorul se
realizează foarte greu
 motivarea se face mai greu
Conceptul teleworking
Un concept foarte nou este
teleworking sau munca acasă.
Aceasta permite lucrul de acasă fără
a mai fi nevoie de deplasarea la
sediul organizaţiei pentru care se
lucrează.
Avantajele conceptului
teleworking
 reducerea
spaţiului de lucru pentru
organizaţii
 existenţa unui program flexibil.
Dezavantajele conceptului
teleworking
 reducerea
relaţiilor interumane
 nu se creează o cultură de firmă
 este mai greu de lucrat în echipă
Poşta electronică
Poşta electronică a devenit o
modalitate foarte folosită de
comunicare şi trimitere a mesajelor.
Acestea pot fi trimise în format
electronic de la un computer la alt
computer, folosind o reţea de
conectare a computerelor cum ar fi
Ethernet sau Internet, sau prin
sisteme pe linie telefonică.
Avantajele poştei electronice
 costului
redus
 accesibilitate
 viteză
 eficienţa
Dezavantajele poştei electronice
 un
fişier ataşat poate conţine un
virus de calculator, se poate
supraîncărca cutia poştală (Inbox)
 se obţin multe mesaje nefolositoare
(JunkMail).
Comerţ electronic
Comerţul Electronic oferă posibilitatea
realizării de tranzacţii comerciale,
cumpărării şi vânzarea de bunuri şi
servicii, folosind Internetul sau alte
reţele.
Capitolul 5. Sănătate, siguranţă,
mediul de lucru.
 Probleme
de sănătate ce pot
apărea datorită unui mediu de
lucru necorespunzător
 Ergonomie
 Măsuri de siguranţă pentru
protejarea datelor
 Protejarea mediului de lucru
Probleme de sănătate ce pot
apărea datorită unui mediu de
lucru necorespunzător
Folosirea calculatorului necesită
realizarea unor mişcări repetate ce
pot avea ca efect producerea
anumitor afecţiuni gâtului, umerilor
sau coloanei vertebrale. Afecţiunile
pot apărea şi datorită echipamentelor
de lucru necorespunzătoare sau a
unei poziţii incorecte la calculator.
Probleme de sănătate ce pot
apărea datorită unui mediu de
lucru necorespunzător
Aceste afecţiuni se datorează mişcărilor
repetate, concept ce se numeşte RSI
(Repetitive Strain Injury - Accidentare
cauzată de mişcări repetate).
Principalele probleme de sănătate sunt
probleme cu spatele, răniri ale ochilor,
slăbirea vederii, dureri de cap, oboseală.
Ergonomie
Pentru a evita problemele de sănătate ce
pot apărea este recomandată crearea unui
mediu de lucru sănătos.
Astfel va trebui să folosiţi o tastatură
detaşabilă pentru a evita durerile în mâini
şi în braţe, scaunul utilizat să poată fi
reglat şi cu un spătar comod, să utilizaţi
unui ecran de protecţie pentru evitarea
afecţiunilor asupra ochilor, cablurile de
alimentare să fie bine legate şi protejate.
Ergonomie
Deosebit de important în evitarea
afecţiunilor este poziţia corespunzătoare a
utilizatorului faţă de calculator.
 O poziţie corespunzătoare presupune o
distanţa adecvată faţă de monitor, de
aproximativ 60 de centimetrii, pentru a
evita rănirea ochilor, genunchii trebuie să
fie la o distanţă de aproximativ 70 de
centimetrii de sol, poziţionarea corectă
pentru evitarea afecţiunilor coloanei
vertebrale.

Ergonomie
Pentru a evita apariţia oboselii şi a
durerilor de cap este recomandat ca
după aproximativ 50 de minute de
lucru la calculator să faceţi o pauză
de 10 minute, iar încăperea în care
lucraţi să fie aerisită şi foarte bine
iluminată.
Măsuri de siguranţă pentru
protejarea datelor şi a
utilizatorilor
Termenul de siguranţă se referă atât la
persoana care foloseşte calculatorul,
cât şi la datele care se prelucrează.
Măsuri de siguranţă
Astfel, lucrul la calculator presupune
respectarea regulilor ce trebuie luate
în considerare ori de câte ori se
lucrează cu aparate şi dispozitive
electrice şi electronice, ca de
exemplu evitarea atingerii surselor
de curent, evitarea folosirii cablurilor
neizolate.
Măsuri de siguranţă
Pentru a evita deteriorarea harddisk-ului sau
pierderea informaţiilor este recomandat să
salvaţi fişierele în mod regulat, să creaţi o
copie de siguranţă a fişierelor importante,
să utilizaţi un UPS - Uninterruptible Power
Supply – o sursă continuă de curent care
vă permite salvarea datelor după ce
curentul a fost întrerupt, sau folosirea unui
dispozitiv care vă poate avertiza asupra
creşterilor de tensiune.
Protejarea mediului
 Calculatoarele
afectează foarte mult
mediul înconjurător deoarece
utilizează foarte multă energie şi
emit radiaţii.
 De aceea se recomandă utilizarea
acelor monitoare şi imprimante ce
consumă cât mai puţin curent.
Protejarea mediului
Este bine să se încerce, pe cât posibil,
reciclarea hârtiei utilizată la
imprimarea diferitelor documente cât
şi a cartuşelor folosite la imprimarea
hârtiei, prin reîncărcarea acestora.
Protejarea mediului
Necesitatea păstrării documentelor pe
suport de hârtie a scăzut foarte mult
deoarece, documentele în format
electronic prezintă o mobilitate mai
mare, pentru că pot fi transportate
foarte uşor şi se pot realiza oricâte
copii ale acestora.
Capitolul 6. Securitatea
informaţiilor.
Securitatea informaţiilor şi proceduri
de lucru cu informaţii confidenţiale
 Metode de securizare a informaţiilor
în cadrul unui sistem informatic
 Crearea de copii de siguranţă
 Vulnerabilităţi de securitate frecvente
 Viruşii informatici
 Programele antivirus
 Vulnerabilităţi ale sistemului la viruşii
informatici

Securitatea informaţiilor şi
proceduri de lucru cu informaţii
confidenţiale
Securizarea informaţiilor presupune
securizarea accesului la acestea
astfel încât numai persoanele care
sunt autorizate să aibă acces la ele
să primească această permisiune,
precum şi asigurarea păstrării
acestora nemodificate pentru a putea
fi folosite.
Securitatea informaţiilor şi
proceduri de lucru cu informaţii
confidenţiale
Trebuie adoptate proceduri standard
de lucru cu acest tip de informaţii
care să corespundă cu politica
generală de securitate din cadrul
companiei.
Securitatea informaţiilor şi
proceduri de lucru cu informaţii
confidenţiale
Este foarte important ca aceste
proceduri de lucru să existe în cadrul
unei companii cu scopul de a preveni
accesul neautorizat la informaţiile de
mare valoare pentru ea.
Securitatea informaţiilor şi
proceduri de lucru cu informaţii
confidenţiale
Importantă este existenţa unor
proceduri de raportare a
evenimentelor care indică
posibilitatea compromiterii
informaţiilor confidenţiale ale
companiei.
Securitatea informaţiilor şi
proceduri de lucru cu informaţii
confidenţiale
Un alt element important este
comunicarea cu angajaţii companiei
care are rolul de a le aduce acestora
la cunoştinţă caracterul critic al
informaţiilor cu care intră în contact
şi responsabilitatea pe care o au
primind acces la acestea.
Metode de securizare a
informaţiilor în cadrul unui
sistem informatic
Restricţionare accesului fizic la
calculatorul care conţine informaţiile
confidenţiale este o metodă folosită
pentru cazuri speciale cum ar fi
serverele de emitere certificate
digitale care nu trebuie accesate
decât foarte rar pentru emiterea unui
nou certificat.
Metode de securizare a
informaţiilor în cadrul unui
sistem informatic
O modalitate des întâlnită este aceea de
protejare cu un mecanism pe baze de
parole a informaţiilor confidenţiale. Pentru
o eficienţă ridicată a sistemului se
recomandă folosirea unor reguli de
complexitate în ceea ce priveşte stabilirea
parolelor, cum ar fi stabilirea unei lungimi
minime, pentru a diminua posibilitatea
determinării acestora de către persoane
neautorizate.
Metode de securizare a
informaţiilor în cadrul unui
sistem informatic
 Pentru
controlul accesului la
informaţii în cadrul sistemelor
informatice se foloseşte un
mecanism de acordare de permisiuni
utilizatorilor.
 Fiecare utilizator al sistemului
informatic este identificat în mod
unic în cadrul sistemului.
Metode de securizare a
informaţiilor în cadrul unui
sistem informatic
Autentificarea, stabilirea identităţii
persoanei care foloseşte sistemul
informatic, este primul lucru care se
realizează, fără această etapă
neputându-se apela la serviciile
sistemului informatic.
Metode de securizare a
informaţiilor în cadrul unui
sistem informatic
În cadrul procesului de autentificare un
utilizator specifică profilul creat pentru el
şi, pentru a face dovada că acela este întradevăr contul creat pentru el şi nu
încearcă să obţină, în mod fraudulos
accesul la sistem sub o identitate falsă,
introduce parola care este cunoscută
numai de el. Pe baza acesteia sistemul
informatic realizează autentificarea
utilizatorului ca fiind exact cine pretinde că
este.
Metode de securizare a
informaţiilor în cadrul unui
sistem informatic
 Alte
mecanisme de autentificare
includ folosirea de smartcarduri, cărţi
de identitate electronice, sau alte
dispozitive hardware cum ar fi, de
exemplu cititoarele de amprente.
 Pe baza informaţiilor de autentificare
furnizate sistemul informatic acordă
utilizatorului permisiuni de folosire a
resurselor.
Metode de securizare a
informaţiilor în cadrul unui
sistem informatic
Criptarea informaţiilor astfel încât ele
să nu poată fi accesibile decât
anumitor
persoane
este
de
asemenea un mecanism des folosit
de asigurare a confidenţialităţii
informaţiilor.
Crearea de copii de siguranţă
Un alt aspect al securităţii informaţiilor
este asigurarea consistenţei lor în
timp, evitând deteriorarea sau
distrugerea totală ca urmare a unui
accident sau a acţiunii unor persoane
rău intenţionate.
Crearea de copii de siguranţă
 Cea
mai folosită metodă de realizare
a acestei protecţii este cea a copiilor
de siguranţă.
 Periodic se realizează copii ale
documentelor cu informaţii critice pe
suporturi de stocare externe
sistemului.
Crearea de copii de siguranţă
În cazul în care vreun eveniment
accidental sau nu determină
pierderea informaţiilor se poate
reveni la cea mai recentă copie
realizată, evitându-se astfel efectele
negative ale pierderii acestora.
Crearea de copii de siguranţă
Frecvenţa de realizare a copiilor de
siguranţă depinde de dinamica
procesului de business desfăşurat,
precum şi de nivelul de importanţă
al informaţiilor.
Vulnerabilităţi de securitate
frecvente
Un caz frecvent întâlnit de
compromitere a informaţiilor
confidenţiale este pierderea sau
furtul diferitelor dispozitive de calcul
mobile, calculatoare portabile, PD-uri
sau telefoane mobile cu toate
informaţiile conţinute pe acestea.
Vulnerabilităţi de securitate
frecvente
 Această
situaţie poate duce la
pierderea totală a informaţiilor care
nu sunt păstrate şi pe alte suporturi
de stocare.
 De asemenea respectivele informaţii
pot fi accesate de persoane
neautorizate şi folosite în scopuri
contrare intereselor companiei.
Vulnerabilităţi de securitate
frecvente
Acest lucru poate fi evitat dacă
informaţiile sunt stocate criptat pe
echipamentele mobile fiind accesibile
numai persoanelor autorizate pe
bază de parolă sau alt mecanism
cum ar fi smartcard.
Vulnerabilităţi de securitate
frecvente
Astfel echipamentul fizic, fără cheia de
decriptare a informaţiilor nu permite
accesul la informaţiile stocate pe el.
În această situaţie singurul pericol
este acela al pierderii acestor
informaţii în cazul în care nu sunt
păstrate în copii de siguranţă pe alte
dispozitive de stocare.
Vulnerabilităţi de securitate
frecvente
Aceste informaţii pot include informaţii
de contact importante pentru
companie, informaţii care pot fi
folosite în scopuri opuse intereselor
companiei.
Viruşii informatici
Viruşii informatici sunt programe ce
au proprietatea de a se extinde şi
care duc la funcţionarea
necorespunzătoare a sistemului de
operare cu scopul obţinerii accesului
neautorizat la resursele gestionate
de acesta sau de a distruge aceste
resurse.
Viruşii informatici
Viruşii sunt foarte diferiţi, având efecte
foarte variate asupra sistemului de
operare şi a resurselor sistemului
informatic. Acest domeniu este
recunoscut pentru inventivitatea de
care dau dovadă autorii de astfel de
programe.
Viruşii informatici
Efectele acestor viruşi sunt foarte
variate de la atacarea documentelor
din cadrul sistemului până la
distrugerea componentelor hardware
ale acestuia.
Programele antivirus sunt programe
software care au rolul de a identifica
prezenţa în cadrul sistemului informatic a
unui virus şi, în măsura posibilităţilor
eliminarea acestuia din sistem.
 Programul antivirus trebuie actualizat
permanent, ţinut la curent cu noii viruşi
apăruţi, pentru a oferi o protecţie cât mai
eficientă.

Programele antivirus
Programele antivirus nu oferă o
protecţie perfectă împotriva viruşilor
informatici, dar actualizare lor
permanentă cu informaţii despre noii
viruşii informatici apăruţi reduc
şansele ca un astfel de program să
pătrundă nedetectat în cadrul
sistemului informatic.
Programele antivirus
Dezinfectarea este procesul de
identificare a viruşilor informatici şi
eliminarea acestora din fişier şi din
sistemul informatic.
Vulnerabilităţi ale sistemului la
viruşii informatici
Cele mai des întâlnite modalităţi de infectare
a unui sistem informatic sunt copierea
unor fişiere virusate din cadrul reţelei sau
de pe dispozitive precum discheta,
descărcarea de fişiere virusate din
Internet sau primite ca ataşament la
mesaje de poştă electronică, lansarea în
execuţie a unor programe executabile de
provenienţă necunoscută sau ca secvenţe
de cod ce pot fi ataşate de exemplu la un
mesaj de poştă electronică şi care se
activează la simpla deschidere a acestuia.
Vulnerabilităţi ale sistemului la
viruşii informatici
Pentru a se evita aceasta se recomandă
folosirea unui program antivirus bun,
actualizarea acestuia periodică pentru a fi
la curent cu ultimele programe virus
apărute, scanarea tuturor fişierelor care
sunt copiate în calculator, ştergerea
mesajelor de poştă electronică, a
documentelor sau a programelor software
de provenienţă necunoscută şi folosirea
diferitelor facilităţi cum ar fi ”macro
disable” puse la dispoziţie de aplicaţiile
folosite pentru a evita activarea
secvenţelor de cod introduse cu scopuri
distructive.
Capitolul 8. Copyright.
 Explicarea
noţiunii de copyright
 Shareware, Freeware şi Licenţa
Explicarea noţiunii de Copyright
Copyright-ul este modalitatea legală
de protejare a lucrărilor literare,
ştiinţifice, artistice sau de orice alt
fel, publicate sau nepublicate, cu
condiţia ca aceste lucrări să aibă o
formă tangibilă (adică se pot vedea,
auzi sau atinge).
Explicarea noţiunii de Copyright
Dacă este vorba de o simfonie, un
poem sau o pagina de cod HTML sau
de o aplicaţie software proprie care
sunt tipărite pe hârtie, înregistrate
pe casetă audio sau pe hard disk,
atunci pot fi protejate de copyright.
Explicarea noţiunii de Copyright
Deschizând un fişier de tip text, audio sau
video creat de o anume persoană, acesta
conţine data la care a fost creat acel
document.
Orice copiere ulterioară sau descărcare de
pe Internet a documentelor reprezintă o
încălcare a drepturilor de copyright,
deoarece data la care se realizează aceste
operaţii este ulterioara datei creării
documentelor.
Shareware, Freeware şi Licenţa
Shareware sunt acele aplicaţii sau
programe pe care le puteţi
achiziţiona direct de la persoana care
le-a creat, persoană ce doreşte
distribuirea acestor programe fără
intermediar. De cele mai multe ori
distribuirea se realizează gratuit, sau
cu o taxă minimă. Programele se pot
copia şi transmite altor utilizatori.
Shareware, Freeware şi Licenţa
Freeware sunt programe protejate de
dreptul de autor (copyright) care pot
fi totuşi difuzate gratis de către
autor, care îşi păstrează drepturile de
autor. Aşadar, programele pot fi
folosite, dar nu pot fi vândute fără
acordul autorului.
Shareware, Freeware şi Licenţa
Licenţele sunt programele achiziţionate de
la persoanele care le produc şi pentru care
se plăteşte un drept de folosire. Acest
drept este valabil doar pentru un singur
calculator, dar dacă se doreşte instalarea
programului pe mai multe calculatoare, va
trebui achiziţionată o licenţă specială ce va
permite instalarea programului pe mai
multe calculatoare.
Shareware, Freeware şi Licenţa
Licenţa acordă dreptul de folosire a
programului respectiv şi nu drept
de comercializare sau distribuţie.