FAMILIA SPIROCHETE

Dr. Ioana Colosi & Dr. Carmen Costache

FAMILIA SPIROCHETE

• • • • • • structură helicoidală (6-20 μm)

flexibili Mobili

– endoflagel in spatiu periplasmic – “tirbuson” Gram negativ

unele nu se colorează în col. Gram (Treponema)

importante în patologia umană: – genurile Leptospira, Treponema, Borrelia

Genul Treponema

• • specii patogene pentru om: •

Treponema pallidum

• •

Treponema pertenue Treponema carateum

specii comensale: – – cavitatea bucală în asociere cu anaerobi nesporulaţi (Genul Fusobacterium) → angina fuso-spirilară Plaut-Vincent

Genul Treponema

• T. pallidum - sifilisul (lues); • • T. carateum - pinta; T. pertenue - pian.

• Pinta şi pianul – boli nevenerice – în zone tropicale şi subtropicale.

Sifilisul

• • • • Boala venerica, specific umana descris în Europa începând cu secolul XV (1490), fiecare naţiune: boală “importată” de la vecinii geografici – ex. Englezii o numeau boală franţuzească, – francezii “boală italiană”, etc. numele de Syphilis – Fracastorius (Syphilis sive Morbus Galicus) – folosit de Ovidiu în scrierile sale •

Transmiterea predominant pe cale sexuală

–

leziuni exudative

–

contact cu mucoasa intactă sau pielea lezată.

•

Treponema pallidum

Sifilisul

Căile de contaminare:

– contact sexual – nesexuală – transplacentar – transfuzii de sânge (foarte rar)

Treponema pallidum

Sifilisul congenital

GENUL TREPONEMA

Sifilisul

• • 3 stadii: S.primar (2-10 săptămîni)

şancru dur-nedureros

– se vindecă spontan în 75% din cazuri în aprox. 14 zile.

– cel mai frecvent localizat la nivelul • organelor genitale, • • anusului cavitatea bucală, – se poate întîlnii la aproape orice nivel (ex.sifilisul “inocenţilor”, pe degete la ginecologi sau stomatologi) – adenopatie satelită

TREPONEMA

SIFILIS PRIMAR- SANCRU DUR

Sifilisul

•

Sifilisul secundar săpt.3-8

• • • • • - septicemie sifilitică sindrom asemănător cu gripa, – – se poate vindeca spontan, evoluează cu •

rush generalizat : puternic contagios rozeole sifilitice (cutanate

alopecie arială plăci mucoase decolorate In 15 % din cazuri acesta trece in stadiul 3

Sifilisul

• •

Sifilisul terţiar

– tratament inadecvat sau netratati tuberculi (gome sifilitice) în diverse organe.

– la nivelul mucoaselor, ficatului, ochilor, articulaţiilor, oaselor, musculaturii, SNC – se multiplică fie rămân dormante.

• Evolutie: – rash asimptomatic – vindecare spontană – SNC: tabes dorsal => instabilitate posturală => genunchi umflaţi (semnul Charcott)

Sifilis tertiar Gome sifilitice

Tratament

•

Penicilină G sau Peniciline retard.

Treponematozele non-venerice

• • • • endemice zone calde/umede Transmise prin contact direct.

– Boli: • • bejel (

Treponema pallidum endemicum

) in zona Mediteraneana arida Africa – pian (T.pertenue) – • pinta (T.carateum ) America Centrala si de Sud. Tratament: penicillina

Genul Leptospira

Caractere generale: - peste 100 de specii saprofite şi patogene - Lungime: 4-9 µm, - spire regulate şi fine; - Carlige la capete - mobile, - mişcare „în serpentină”

Leptospiroza

• • • • Genul Leptospira specii saprofite (L.biflexa) patogene (boala Weil) = L.interrogans – – 200 serovariante, Importantă: L.icterohemoragie

Rezervor – – animalele (porc, câine, pisică, şobolan) excreta prin urina => ape, nămol, sol Contaminarea umană – – – alimente piele lezată (baie), mucoase,

Variante serologice patogene - depasita-

L.icterohemorragiae → b.Weil → şobolan L.gripo-typhosa → febra de nămol→ şoarece L.pomona → b.tinerilor porcari → porcul L.canicola →tifos canin → câinele L.hebdomadis → febra de 7 zile →rozătoare

Genul Leptospira

• • rezervor = animalele prin urina acestora  ape şi nămol, • • alimente piele lezată, mucoase  contaminarea umană; • determină leptospiroza = antropozoonoză.

Genul Leptospira

Transmiterea: - contact direct cu sângele, urina sau organele (rinichi) unui animal infectat - contact direct cu solul/apa contaminate cu leptospire - pătrunderea în organism: prin leziuni superficiale ale pielii, mucoaselor; - contactul: profesional, băi în sezonul cald în bălţi, mlaştini, la pescuit, vânătoare - transmiterea transpacentară posibilă - omul bolnav, care elimină leptospirele prin urină = sursă de infecţie.

Genul Leptospira

• Persoanele expuse: - regiuni mlăştinoase, orezării, mine - (umiditatea, temperatura relativ constantă şi prezenţa rozătoarelor favorizează persistenţa în natură a leptospirelor); - care lucrează în contact cu animalele - (caracter de boală profesională).

Leptospiroza

• • • • • = boala infectioasa acută: febră, cefalee, dureri musculare, afectarea – rinichilor, – ficatului, – sistemului nervos – cardiovascular.

A fost descrisă prima dată de Adolf Weil în 1886.

Leptospiroza

• • • • • Sindrom febril, icteric, hemoragic, Renal: – nefropatie cu proteinurie moderata, – Urina: hematii proaspete, umbre eritrocitare, leucocite, cilindri hialinici, celule epiteliale renal. – – ziua 7-10: oligurie/anuria; Posibil: IRA – reversibila meningeal.

Leptospirosis Pathogenesis and clinical disease

Leptospiroza

• • Tratament: – – Penicilină G, Tetraciclină, – Ampicilină.

Profilaxie: – – reguli de protecţia muncii (mănuşi, cizme de cauciuc), NU îmbăieri în apele de lângă crescătorii de animale, – clorinarea apei din bazinele de înot.

Genul Borrelia

•

1.B burdgorferi → boala Lyme

Borrelia burgdorferi sensu lato

–

Borrelia burgdorferi sensu stricto

–

Borrelia afzelii

–

Borrelia garinii

2.B.recurrentis



febra recurenta → variabilitate antigenică

Genul Borellia

• B.burgdorferi -> boala Lyme. Transmiterea la om - prin căpuşe.

• Simptome asemănătoare cu gripa + leziune cutanată – eritem cronic migrator – – mialgii, artralgii.

Boala Lyme

• • • • • = boala infecţioasă articulară, neurologică şi cardiacă, agent etiologic Borrelia burgdoferi. Vector: căpuşe, Ixodes spp.

• I.scapularis, I. pacificus I.ricinus - Europa Rezervor - mai multe mamifere, – cerbii, caprioarele Boala Lyme: în Europa, America şi Australia.

B. burgdorferi- Repartitie geografica

Boala Lyme -

Evoluţie • • • Faza primară: – eritem cronic migrator • 3 zile - o lună după înţepătura căpuşei • Leziunea cutanată dispare în trei săptămâni – + febră – + dureri articulare şi musculare.

Faza secundară: – pusee de eritem, – manifestări neurologice, cardiace – – dureri articulare. Durată: de la câteva săptămâni până la câteva luni. Faza terţiară: – la mai mulţi ani după înţepătură; – dermatită cronică atrofiantă, – – reumatism cronic al uneia sau mai multor articulaţii atingeri cerebrale.

Tratament: - Penicilină, - Amoxicilină, - Ceftriaxonă, - Tetraciclină, - Doxiciclină.

Boala Lyme

Boala Lyme profilaxie

Boala Lyme

• • Diagnosticul - clinic, cel de laborator - dificil.

Diagnostic direct: – Produsul patologic: sângele periferic  spiralat (impreganţie argentică) microorganism – Izolare pe medii complexe (prin cultivare le scade virulenţa) – PCR (reacţia de polimerizare în lanţ)

Boala Lyme

• • Diagnostic indirect, serologic: – – IF indirectă ELISA (IgM, IgG) – Western blot (IgM, IgG).

ELISA pt depistarea IgM sau IgG pentru Borrelia burgdorferi, confirmat prin test Western blot

Borrelia recurrentis

- determina febra recurentă - incubaţie 3-10 zile - episoade de febră care durează 3-5 zile , afebrilitate 10 zile apoi din nou febră şi cefalee.

- se transmite prin paduchii de

corp.

• Tratament: – Penicilină, – Eritromicină, – Doxiciclină.

Febra recurenta

• • • • • • Diagnostic direct Produsul patologic: sângele periferic frotiu Giemsa; inegal spiralat Inoculare la animale – ( şobolan intraperitoneal), – după 2-4 zile se face frotiu col. Giemsa.

Diagnostic serologic: RFC – antigenele sunt spirochete din cultură Mulţi dintre cei infectaţi cu borrelii au VDRL pozitiv !

Genul Borellia

• • • 3. Borrelia vincenti borrelie comensală, implicată in gingivostomatită = angina Vincent sau fusospirilară borrelia este asociată cu o bacterie numită fusobacterium