Transcript Mecanisme – clasificări - evoluții       Atenția este funcția psihică de orientare selectivă, de concentrare a energiei psihonervoase asupra unor obiecte, însușiri.

Mecanisme – clasificări - evoluții






Atenția este funcția psihică de orientare selectivă, de concentrare a
energiei psihonervoase asupra unor obiecte, însușiri sau procese,
menite să conducă la sporirea eficienței activității psihice, cu
deosebire a proceselor cognitive.
Astfel, atenția orientează şi concentrează selectiv activitatea psihică
pe anumite obiecte (număr limitat) => claritate + delimitarea de
câmpul perceptiv;
Realizează autoreglarea activităţii psihice pe microintervale sau
intermitent;
Gândirea – nu poate exista fără atenţie; are rol de dirijare anticipativă
şi focalizare;
Excitanţii percepuţi, cu ajutorul atenţiei, se clarifică şi se fixează în
memorie;
Atenţia intervine atât în orientarea nespecifică, cât şi în cea activdirijată, în răspunsul nediferenţiat şi în menţinerea voluntară într-o
activitate de cunoaştere;
Atenţie involuntară: pentru stimuli
bruşti, implică nepregătire, nou
(Titchener);
Voluntară: presupune un efort
volitiv;
Postvoluntară (habituală): aşteptare
pentru o recepţie mai corectă
(Dobrînin);
Evoluție în primele luni de viață
Primele indicii - în luna a 2-a;
În luna a 4-a: curiozitatea;
Înainte de 1 an: activitate concret senzorială;
La peste 1 an - relaţiile (mimică,
pantomimă, conversaţie);
În prima copilărie: involuntară şi
puţin persistentă;
În a 2-a copilărie: voluntară, dependentă de interese;
În a 3-a copilărie: voluntară ->
apreciere clinică şi psihometrică;
Copiii cu tulburări de comportament
– instabili, distraţi;
Copiii cu tulburări de comportament în
stările discordante – pasivi, absenţi,
introvertiţi;
în oligofrenii – scad concentrarea şi
mobilitatea;
în stările maniacale – creşte componenta
spontană şi scade cea voluntară;
◦ în stări maniacale – se reflectă în tot comportamentul;
◦ în stări de excitaţie şi uşoară intoxicaţie;
◦ în majoritatea cazurilor se manifestă selectiv – într-un
anumit sector al vieţii psihice sau sub un anumit
conţinut ideativ;
◦ Exemple:
 la melancolici: hiperprosexie pe ideile depresive de
culpabilitate, de ruină;
 la cenestopaţi, hipocondriaci: pe starea de sănătate;
 la deliranţi, paranoizi: pe tema delirantă;
 la fobici, obsesionali: pe fobii, obsesii;
◦ În stări confuzionale -> aprosexie;
◦ Hipoprosexiile apar în:
 surmenaj;
 irascibilitate;
 anxietate;
 oligofrenii;
 deteriorări cognitive;
 schizofrenie – caracter particular prin
comutările motivaţionale incomprehensibile;
 stări confuzionale – legate de starea de trezire
(arousal) corticală şi mezencefalică;
Formaţiunea reticulată
(FR)
Stimularea FR din
trunchiul cerebral (SRAA)
Stimularea FR din
diencefal (SRDP)
• în trunchiul cerebral (bulb + punte + mezencefal) => SRAA
• în diencefal => SRDP (sistemul reticulat difuz de proiecţie);
•efect tonic, de lungă durată
•remanent => menţine atenţia
•efect scurt, limitat topografic
•efect egal cu stimularea => comută atenţia;
FR poate fi stimulată:
•prin orice modalitate senzorială (acustică, optică,
tactilă);
Dacă FR este distrusă:
•=> cortexul nu mai e activat
Impulsurile nervoase
(două căi):
•nespecifică – prin FR -> responsabilă de reactia de
trezire a cortexului;
•specifică – pe căile proprii fiecărui analizator;
•trezeşte scoarţa cerebrală -> rol activator;
Formaţiunea
reticulată (FR)
•realizează convergenţa impulsurilor senzoriale;
•unele impulsuri sunt selecţionate => „permis de
liberă trecere”
•rol protector pentru cortex (de ocluzie)
Cu cât FR este
mai excitată
Alte puncte
corticale
•cu atât sunt inhibate mai multe mesaje senzoriale
•starea de vigilitate, de veghe – datorată FR
•există şi alte puncte corticale a căror stimulare
determină reacţia de trezire
•există circuite cortico – reticulo – corticale pentru
atenţia voluntară (Fuster)
◦ Metoda grafică – pentru componenta somatică:
 tonus muscular,
 respiraţie,
 puls;
◦ Tahistoscopul (concentrare, volum, intensitate):
 un număr de figuri, în timp limitat, rapid
 subiectul trebuie să reproducă câte figuri poate;
◦ Metoda Kraepelin:
 să numere înapoi de la 100 (din 3 în 3, din 7 în 7, din 13
în 13) – presupune concentrare şi stabilitate
 sau să numească invers lunile anului, zilele săptămânii;
◦ Metoda Bourdon: proba barajului – să taie anumite
litere dintr-un text.
Are rol în
•fixarea , păstrarea şi reactualizarea informaţiilor
•gândire, imaginaţie
E legată de
Lange:
•viaţa psihică fără memorie ar fi ca un ghem de impresii
senzoriale, fără trecut şi fără viitor;
•imagini senzoriale (senzorială),
conţinuturi ideative (abstractă)
se reactualizează
•stări afective („trăiri”) – în isterie (au
forţă şi vivacitate), în emoţii negative
(scade capacitatea de evocare)
în primul an de viață: caracter involuntar; manifestarea unor
gusturi, preferinţe
la sfârşitul primului an: reproduce cuvinte, gesturi, posturi;
la antepreşcolari – reţinerea informației pentru câteva
săptămâni (la 1 an) sau luni (la 3 ani)
la preşcolari: activitatea ludică îi impune caracterul voluntar
(recunoaştere şi reproducere)
la şcolarul mic: memoria are caracter concret-senzorial, este
puţin selectivă, fragmentară
Memorarea:
• implică şi aspecte inconştiente şi automatizate
Învăţarea:
• este voluntară, conştientă, implică acumulare, reţinere, sistematizare,
ordonare
În psihopatologie, spre deosebire de psihologia generală, se disting
• memoria imediată: <10 secunde
• memoria recentă: > 10 secunde
• memoria evenimentelor îndepărtate: de la începutul vieţii până în prezent

Primele amintiri – de la 6 luni,

Memorarea voluntară – sinteză psihică

Participarea subiectului

Recunoaşterea = diferenţierea imaginilor prezente de
cele trăite;
◦ dar, deşi se fixează impresiile, nu există posibilitatea de a le
evoca ordonat cronologic
◦ sub 3 ani nu există amintiri, ci doar reminiscenţe de imagini;
◦ evenimentele din perioada sub -3 –ani se pot manifesta în situaţii
patologice datorită memoriei acustice;
◦ presupune participare activă
◦ prezentul psihologic (Auerbach) = prezentul aparent (James)
◦ prezentul aparent = 0-12 secunde – perioada de timp în care se
fixează ceva
◦ realizarea prezentului nu poate fi separată de constituirea
evocării;
◦ -> transformă imaginea trăită în judecata asupra imaginii =>
memoria aparţine proceselor cognitive;
Amneziile
Hipomnezia
în surmenaj, nevroze –
prin scăderea
prosexiei;
Kurt Schneider: nu există
anularea totală a oricăror
urme de memorie;
Clasificare principală:
în oligofrenii;
în involuţii;
amnezii anterograde,
amnezii retrograde.
a. Sunt uitate evenimentele de după debutul lor.
b. Nu pot fi redate evenimentele recente;
c. Amintirile fixate sunt bine conservate.
d. Contează atenția.
Fixarea unei impresii este diferită de memorarea ei;
Veritabila amnezie de fixare reprezintă mai mult
decât insuficienta mobilizare a atenţiei, ea este o
amnezie de memorare.
Apare în: stări confuzionale, sdr. Korsakov (etiologie
toxică - alcool, infecţioasă sau traumatică),
presbiofrenie, psihoza maniaco - depresivă, stări
reactive, nevroze.
Se numesc retrograde sau de evocare;
Tulburarea memoriei se întinde progresiv spre
trecut, de la debutul bolii până în copilărie;
Destructurarea funcţiilor psihice nu este atât de
mare încât să împiedice fixarea şi memorarea;
Deseori se adaugă caracterul anterograd.
Nu pot fi explicate prin
deficitul prosexic
•slăbeşte întâi memoria
evenimentelor recente, în
timp ce cele din trecut sunt
bine conservate
•există o reţea de relaţii pe
care timpul scurt nu le-a
sistematizat
•este tipică celor care au smuls
ultima pagină a jurnalului şi
continuă să le rupă spre
început
Amintirile mai
îndepărtate sunt mai
bine ordonate
•sunt mai bine separate,
atât de prezentul în care
individul se descurcă tot
mai greu
•cât şi de consecinţele
prezentului, care sunt
anxiogene;
Cu cât evenimentele trecutului
sunt mai îndepărtate, cu atât
sunt mai puţin angajate în
prezent
•explicaţia: amintirile recente
sunt complexe şi încărcate
afectiv
•amintirile îndepărtate îşi pot
păstra încărcătura afectivă, dar
referitor la temă, şi este vorba
doar de cele impresionante
•restul amintirilor trecute nu
mai au caracter emoţional




◦ este o demenţă a limbajului;
◦ presupune mai mult decât uitarea cuvintelor
auzite sau citite, ci şi uitarea vocabularului şi a
cunoştinţelor;
caracterul este tot progresiv (nu există o ierarhie
anatomică, ci una psihologică)
– legea disoluţiei memoriei (Delay),
- legea regresiei memoriei (Ribot) (în ordine inversă
apariţiei)
Uitarea survine:
◦ de la complex -> simplu,
◦ de la cognitiv -> afectiv -> senzorial -> motor
◦ de la achiziţiile cognitive -> bogăţia vieţii afective ->
expresivitatea mimico-pantomimică
◦ este tipică celor cu un jurnal aparent corect, dar cu pagini
albe (nu se poate citi nimic, căci nu s-a scris nimic – un
hiatus mnezic temporar);
◦ Apare în:






modificarea stării de conştienţă,
stări confuzionale,
traumatisme cranio-cerebrale,
echivalenţe de epilepsie,
stări crepusculare,
beţia patologică;
◦ Poate fi:
 totală (nu-şi aminteşte nimic)
 sau parţială (îşi aminteşte vag => e o hipomnezie);
◦ Nu se pierde înregistrarea, ci reproducerea şi descifrarea;
◦ Comparaţia lui Delay caracterizează mai degrabă starea de
apsihie din comele profunde (când subiectul nu înregistrează
şi nu reacţionează la niciun stimul), accesele convulsive,
narcoza profundă;
- este legată de o tulburare a conştienţei;
- lacuna mnezică asupra perioadei
confuzionale nu se instalează imediat
- apare în epilepsie, în stări confuzionale;
- a fost pusă la îndoială de Schneider;
- este proprie celor care au şters din jurnal pasajele referitoare la
anumite evenimente sau persoane (pe alocuri nelizibil;
- poate fi psihogenă, afectogenă
- amintirile au fost bine fixate, dar devine imposibilă
rememorarea voluntară;
- amintirile nu sunt distruse, ci acoperite cu un voal;
- pot fi conştientizate prin evocare involuntară / pot dispărea
dacă se schimbă împrejurările;
- se mai numește tematică deoarece se referă la un aspect
singular (nume, formule chimice etc.);


exagerarea evocărilor -> multiple, tumultuoase, involuntare,
îndepărtează subiectul de preocupările sale;
Schneider: hipermneziile există şi la persoanele normale și sunt legate de
memoria cu conţinut afectiv negativ (anxiogen) sau pozitiv (mari bucurii);
◦ Ex.: adult de 45 de ani care povesteşte cu multe detalii şi reproduce eidetic un
traumatism de la 4 ani;







Se şterge limita trecut – prezent
Nu există o selecţie în evocarea evenimentelor (nu există uitare) => toate
evenimentele au aceeaşi amplitudine
Mentismul:
◦ pacientul devine spectator la desfăşurarea incoercibilă şi tumultoasă a ideilor şi
amintirilor sale,
◦ nu poate rememora, deoarece nu există atenţie
◦ pe ecranul conştienţei se desfăşoară imagini caleidoscopic;
◦ apare în oboseală, surmenaj
Viziunea retrospectivă (panoramică):
forma supremă de hipermnezie,
apare în stări confuzionale psihogene, paroxisme anxioase, stări
halucinatorii, epilepsie de lob temporal,
pericol existenţial iminent – indivizii au impresia că revăd şi retrăiesc în
câteva momente toată viaţa;



Se mai numesc și iluzii de memorie = evocări eronate, trăite în
realitate dar neîncadrate în timpul şi spaţiul real sau
nerecunoscute ca trăite/netrăite
Criptomnezia:
 scade capacitatea de discriminare între evenimentele
personale şi evenimentele străine;
 apare în schizofrenie, paranoia, parafrenie, demenţe;
 ideile delirante pot fi legate de o falsificare a amintirilor în
funcţie de starea timică dominantă
Falsa recunoaştere


Iluzia de nerecunoaştere


variantă a criptomneziei = „dubla conştiinţă”
este mai rară; în stări mai avansate – ”jamais vu”
Paramneziile de reduplicare Pick

dedublare perpetuă a obiectelor şi situaţiilor


falsificări mnezice retrospective sau reproduceri ale unor
evenimente reale din trecut, dar pe care pacientul le situează în
mod fals în prezent:
Pseudoreminiscenţele:








reproduce evenimente reale din trecut, pe care le trăieşte ca prezente,
amestecă frânturi din trecut cu ce trăieşte în prezent;
este o iluzie de memorie – nu recunoaşte timpul şi spaţiul în care s-a
produs acţiunea respectivă;
Confabulaţiile (Pick):
halucinaţii de memorie – percepţie fără obiect;
sunt reproduse evenimente imaginare, pe care bolnavul nu le-a trăit;
pacientul fabulează asupra trecutului cu convingerea că îl evocă;
fabulaţia (amestecă inconştient adevărul şi eroarea) = sora inconştientă a
minciunii (face distincţia conştientă a erorii);
sunt frecvente în sdr. Korsakov
Confabulaţiile (Pick) - continuare
 Tipuri:
◦ confabulaţii mnestice: când evenimentele relatate sunt verosimile, dar
netrăite;
◦ confabulaţii fantastice: ex.: „trenul zbura la câţiva metri”;
◦ confabulaţii onirice (Dupré)


demenţa senilă în fazele incipiente poate avea confabulaţii
prolifice, deşi tulburările de memorie nu sunt grave –
deteriorarea intelectului şi regresia personalităţii (regresia
memoriei o precede pe cea a gândirii, intelectului şi
personalităţii);
nu există confabulaţii la oligofreni (fiindcă memoria nu a fost
suficient dezvoltată);
Ecmnezia: tulburare
globală a memoriei,
pacientul confundă
trecutul cu prezentul
Întreaga personalitate se
întoarce în trecut;
pacienţii retrăiesc activ
scenele; senilele se
consideră tinere
E diferită de confabulaţie
(unde nu deosebeşte
realul de imaginar) şi de
pseudoreminiscenţe (unde
doar un anumit eveniment
real din trecut este plasat
în prezent);
Anecforia: tulburare mai
uşoară, apare în surmenaj
sau predemenţe,
pacientul reproduce
amintiri pe care le credea
uitate, dacă i se
sugerează unele elemente
Regiunile
implicate:
Korsakov: hipocampul, lobul
temporal;
Penfield, Milner: lobul temporal –
memoria de fixare;
atrofia corpilor mamilari -> amnezii;
leziunile bilaterale de lobi frontali =>
amnezie de fixare – disprosexie,
hipobulie;
leziuni în cortexul parietal => afazie,
agnozie, aprosexie + amnezii
categoriale
Procesul mnezic nu
este localizat
Lorente de Nó: există circuite neuronale
reverberante => lanţuri relativ inchise
Papez şi Delay: circuite hipocampo-mamilotalamo-cingulare (au activitate variabilă)
în scoarţa cerebrală - corpusculi sferici, la
distanţe egale, cu numar constant de fibre
nervoase => unităţi funcţionale
ADN, ARN – rol indiscutabil:
Cameron – creşterea ARN => o creştere a
volumului memoriei
Hyden – scăderea ARN => o scădere a
volumului memoriei;
Se desfășoară cu condiţia unei corecte desfăşurări a funcţiei prosexice
Orice amnezie izolată, fără alte simptome = o posibilă simulare
Important: urmărirea relatărilor despre istoria sa de viaţă
testele de memorie au corelaţii cu testele de inteligenţă şi cunoştinţele
achiziţionate fără implicare cognitivă sau a cunoştinţelor
Metoda Vieregge: pacientul repetă cifrele pronunţate, trebuie să le repete
după un minut de linişte şi după încă un minut de conversaţie
Metoda Bernstein: predominant vizuală
Wechsler Memory Scale (WMS): cel mai complet, cuprinde informaţii
generale, de orientare, de control mental