Transcript Evaluarea psihologica Prezentare

EVALUAREA PSIHOLOGICĂ A ÎNTREBĂRILOR CLIENTULUI
Ghid elementar pentru studenți și practicieni
de Jan J.F. ter Laak
- Prezentarea sumară cărţii -
Copyright © TestCentral, 2013
1
Cuprins:


Despre autor
1. Partea 1




2. Partea a 2-a





Capitolul
Capitolul
Capitolul
Capitolul
4
5
6
7
3. Partea a 3-a


Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 8
4. Partea a 4-a



Capitolele 9-14
Capitolele 15-21
Capitolele 22-25
Copyright © TestCentral, 2013
2
Despre autor

Jan ter Laak (1944) a studiat filozofie și psihologie. Are experiență în cercetare, predare și practica
evaluării.

Pe parcursul a aproape 40 de ani a predat evaluare, psihologie experimentală, psihometrie,
dezvoltare și cursuri despre personalitate, studenților din anii de licență, masterat și post doctorat
la Universitățile din Nijmegen, Tilburg, Leiden, și Utrecht (Olanda).

Ca specialist, a lucrat în domeniul selecției de personal și evaluarea copiilor preșcolari și școlari din
Enschede, Haarlem și Breda (Olanda). A fost membru în consiliul de conducere al Asociației
Psihologice Olandeze pentru Evaluare (Dutch Psychological Association for Assessment),
președinte al Comitetului Olandez de Evaluare a Testelor (Dutch Committee for the Evaluation of
Tests): parte a Asociației Olandeze de Psihologie, președinte al Secției de Psihologia Dezvoltării
din cadrul Asociației Olandeze de Psihologie (Dutch Psychological Association).

A fost profesor invitat în Pune, India și a colaborat cu departamentele de psihologie din Dresda,
Moscova, Lima, Gaza și Chennai (India). A fost editor consultant al revistei (The European Journal of
Psychological Assessment).
Copyright © TestCentral, 2013
3
Capitolul 1


Capitolul 1 propune o definire sistematică a evaluării psihologice. Se pune întrebarea de
ce, ce, cum și când evaluează oamenii și sunt evaluați?
Câteva definiții curente sunt prezentate în continuare. Această definire sistematică are
ca elemente:






teoriile/constructele teoretice,
măsurarea și instrumentele.
se disting teoriile implicite, explicite și alternative.
Sunt descrise orientările teoretice nonarbitrare: diferențe individuale, de dezvoltare și
context social.
Sunt discutate relațiile dintre constructele teoretice și comportamente (emoții,
motivații, sentimente, cogniție, atitudini și comportament direct), operaționalizarea
ulterioară și măsurare.
Câteva tipuri de instrumente se disting în mod deosebit. Se realizează o introducere
a procesului evaluării. În final, sunt comentate și analizate problemele din evaluare.
Copyright © TestCentral, 2011
4
Capitolul 1

Mesajul are în vedere faptul că evaluarea unui client se bazează pe
cunoștințele fundamentale ale psihologiei, iar conținutul teoretic nu
coincide în totalitate cu o metodă sau procedură specifică
(psihometrică, test sau chestionar).
Copyright © TestCentral, 2011
5
Capitolul 2

Capitolul 2 conține informații despre itemi, scorarea testelor și despre fidelitate.

În evaluare, domină scorarea în mod obiectiv a itemilor testelor și chestionarelor.
O parte importantă a psihometriei este dedicată scorării itemilor.





Teoria clasică a testului (Classical test theory - CTT) se ocupă cu calitatea sumei scorurilor unui număr de
itemi prin estimarea erorilor.
Teoria modernă a testului sau teoria răspunsului la item (Item Response Theory - IRT) este orientată pe
calitatea itemilor și pe relația itemului cu poziția asupra trăsăturii latente, de exemplu, văzută ca o caracteristică
psihologică, cum ar fi abilitatea verbală, extraversia, anxietatea etc.
De asemenea, este util și în reprezentarea dezvoltării comportamentului și evocarea
manipulării efectelor contextului social al comportamentului clientului, cu toate că
aceste posibilități nu sunt întotdeauna exploatate.
Cele două teorii ale testului sunt comparate, discutate și evaluate. Acestea oferă
proceduri de estimare a erorilor sau oferă o mini-teorie (o funcție) despre minicomportament (răspunsul la un item).
Copyright © TestCentral, 2013
6
Capitolul 2

Mesajul principal este acela că psihometria, cu toate că este utilă în
definirea calității instrumentelor, rolul acesteia nu trebuie să fie
supraapreciat în evaluare, adică în aflarea răspunsului la problemele
clientului.
Copyright © TestCentral, 2013
7
Capitolul 3





Capitolul 3 prezintă istoria evaluării.
Conform descrierii evaluării din Capitolul 1, istoria evaluării are în vedere
formarea teoriei, măsurarea și instrumentele acesteia.
Majoritatea eforturilor depuse de cei care studiază istoria evaluării sunt
investite în descrierea mișcării referitoare la teste.
Un evaluator nu este un istoric, dar totuși se discută ce este considerat ca
important din punct de vedere istoric și ce este perceput ca funcție și utilitate a
studiului istoriei evaluării.
În Europa și SUA, testele sunt proeminent puternic în evaluare începând cu
secolul XIX și până acum.


Care este contextul istoric și ce discipline au contribuit în cursul acestui secol?
Istoria testelor este asociată în mod tradițional cu persoane importante.
Astfel, sunt menționați câțiva „eroi”.
Copyright © TestCentral, 2013
8
Capitolul 3

Mesajul este că două atitudini diferite au marcat originea teoretică.

În primul rând, dezbaterea minte-corp, care încă este prezentă în
abordarea mediului a lui Brunswik despre judecata umană și
evaluare. Această abordare este contestată de Tversky & Kahneman
și Dawes, care au inițiat tradiția „Euristici și Distorsiuni” în evaluarea
normală și clinică, numind judecata noastră irațională. Aceasta din
urmă ajută la evitarea câtorva capcane, dar este sugerat faptul că
nu va duce și la schimbarea calității evaluării.

În al doilea rând, domină atitudinea pragmatică a predicției și
controlului, așa cum este exemplificată în testarea grupurilor mari.
Combinată cu o atitudine empirică, duce la dezvoltarea faptelor și
oferă multe validități predictive, însă modeste. Lipsește o justificare
de integrare.
Copyright © TestCentral, 2013
9
Capitolul 4



Capitolul 4 se ocupă de dihotomia predicției clinic-statistic. În SUA și
Europa, testele s-au confruntat cu nevoile secolului XIX, cum ar fi selecția
recruților pentru armată, repartizarea copiilor în școli și selecția personalului
pentru locurile de muncă. Avantajul așteptat este că testarea surclasează
judecățile ofițerilor, profesorilor și managerilor.
Urmărește principiul utilitarismului etic al lui Jeremy Bentham (1748 – 1832;
a se vedea, de exemplu Dinwiddy, 1989), conform căruia moralitatea este
analizată de gradul în care consecințele faptelor maximizează utilitatea,
adică oferă fericire pentru cât mai mulți oameni posibil. Constituția
Americană include „Căutarea Fericirii”.
Toate opțiunile de maximizare a utilității sunt considerate ca având validitate
egală, așadar nu prescriu bunăstare individuală, ci preferințele și valorile
„oamenilor” (cei care dețin puterea, guvernul, parlamentul, directorii marilor
companii și ai băncilor, democrația, adică noi toți?) și ceea ce pare să funționeze
cel mai bine în practică.
Copyright © TestCentral, 2013
10
Capitolul 4

În primul rând, testele sunt despre avantaje.






Se referă și la diagnosticarea și la consilierea unei persoane în mod obiectiv.
Începând cu anii ’20 ai secolului XX și până acum, a început o discuție lungă despre
utilizarea în evaluare a formulelor determinate empiric sau a experienței și abilităților
clinicienilor.
Este descrisă controversa dintre predicția statistică versus clinică. Discrepanța este
verificată în procesul de evaluare.
Odată ce există un decalaj, se încearcă apropierea, de exemplu, se depune efort pentru a
soluționa empiric controversa. De asemenea, controversa a provocat studii despre modul
cum integrează clinicienii informațiile de diagnosticare despre un client.
Acesta este frecvent considerat inadecvat prin comparație cu combinarea statistică a
datelor.
Controversa a adus o analiză reînnoită a evaluării și judecății clinice, rezultând în
scăderea influenței modelelor normative economice, precum și a regulilor statistice, în
favoarea descrierilor realiste a ceea ce oamenii obișnuiți și profesioniștii fac în evaluare,
analizând și prezicând criterii interesante de comportament.
Copyright © TestCentral, 2013
11
Capitolul 4

Mesajul este acela că apar controverse, iar acest lucru nu este un
efort pur științific. Este și o expresie a temperamentelor cercetătorilor și
evaluatorilor. În plus, dihotomia clinic-statistic este așa de simplă
încât nu schimbă calitatea evaluării unui client.
Copyright © TestCentral, 2013
12
Capitolul 5


Capitolul 5 include utilizarea constructelor teoretice, a modelelor și
instrumentelor de măsurare și a procedurilor ce contribuie la formularea
răspunsului pentru client.
Procesul evaluării este o activitate direcționată către scop și având un punct de
plecare, un curs și o linie de sosire.




Punctul de plecare îl reprezintă întrebările clientului.
Traseul este dat de activitățile de ordin profesional ale unui evaluator competent. Acesta
analizează problemele (întrebările) ridicate de client, apelând la baza sa teoretică și
metodologică din domeniul psihologiei.
Linia de sosire se referă la răspunsul ori la sfaturile acordate clientului. Procesul de
evaluare este analizat prin prisma celor trei orientări teoretice.
S-ar părea că domină orientarea diferențelor individuale, iar cea a contextului
social și a dezvoltării aparent nu lasă urme vizibile - spre deosebire de
metodologia experimentală, care aparține abordării contextuale. Aceasta din
urmă oferă procesului evaluativ un model prin care, la o întrebare științifică, se
răspunde prin derularea unei cercetări empirice.
Copyright © TestCentral, 2013
13
Capitolul 5



Acest ciclu empiric a fost adaptat ca Modelul de testare a ipotezei
(Hypotheses Testing Model, HTM) și joacă un rol în disciplinarea procesului
de evaluare. Totodată, modelul reprezintă și o justificare științifică pentru
răspunsul la problema clientului, optimizând și disciplinând activitățile
diagnostice.
În cadrul acestui ciclu, evaluatorul selectează și integrează informațiile
comportamentale pe care le are despre client și mediul său, apoi trage
concluzii (inferențe).
Abordarea procesării informațiilor este o altă încercare de a descrie și
explica aceste activități. Cercetările empirice, derulate în cadrul acestei abordări
teoretice, relevă failibilitatea evaluatorului și a oricărui expert. Atât
diagnosticianul, cât și omul de rând, sunt supuși greșelii atunci când selectează și
integrează informația și atunci când iau decizii.
Copyright © TestCentral, 2013
14
Capitolul 5




Cu scopul de a minimiza eșecurile, sunt împrumutate modele normative,
din domenii, precum logica, statistica și argumentația, care să faciliteze
luarea deciziilor.
Prin compararea predicțiilor făcute de diagnosticieni, cu și fără aceste
modele, se conturează limitările pe care le are un diagnostician, ca
procesor intuitiv de informație și ca statistician.
În continuare, sunt discutate prescripții și modele statistice, ce se
presupune că reprezintă procesul evaluativ, cel de rând și cel profesional.
Pentru că modelul de testare a ipotezei este folosit în mod frecvent, va fi
descris și un caz concret. Analiza acestuia vizează în ce măsură sunt urmărite
prescripțiile modelului și se reflectă în proces cele trei componente.
Copyright © TestCentral, 2013
15
Capitolul 5
Mesajul capitolului este că diagnosticianul se poate înarma împotriva
propriilor eșecuri și limitări în luarea deciziilor, folosind o formulă ce
combină în mod optim informațiile, după un criteriu.
 Totodată, poate recurge la un model special, care conține informațiile
dintr-o serie de cazuri comparabile, pentru a face predicții despre
comportamentul unui client.
 Atunci când se recurge la surse de ajutor în luarea deciziilor, descresc
șansele de fals pozitiv și fals negativ, dar nici nu se pot oferi certitudini.
Acest ajutor se bazează pe estimări ale corelațiilor într-o populație, care
apoi sunt aplicate unui client anume. Aceste corelații nu vor fi niciodată
perfecte în științele sociale.
 De exemplu, nu vom întâlni corelații de 1.00 între predictor și criteriu, nici
chiar după corecțiile aplicate erorilor de măsurare. Evaluatorul este pus
în gardă de acest lucru, de aceea el „contează cât doi”.

Copyright © TestCentral, 2013
16
Capitolul 6

Capitolul 6 tratează rolul conceptelor de fidelitate și validitate în evaluare.

Acestea se limitează deseori la zona de teste și de aceea capitolul extinde
înțelesul lor asupra modului în care le utilizăm în viața de zi cu zi, în testele
psihologice și în (cvasi)experiemente.

Oamenii dețin concepte ale fidelității implicite. Aceasta are în vedere, printre
altele, caracteristici personale, cu precădere perseverență și persistență; dar
și condiții ale obiectelor și stărilor psihologice.

Teoria fidelității explicite se află în legătură cu teoria statistică privind scorurile
testelor. Procedurile prin care se estimează fidelitatea scorurilor obținute la
teste sunt supuse repetiției, rezultând în clasicii coeficienți teoretici de
fidelitate, respectiv indici de stabilitate și consistență internă, ai testelor și
chestionarelor.
Copyright © TestCentral, 2013
17
Capitolul 6



Teoria răspunsului la item adaugă o funcție informativă a testului, ce
permite estimarea intervalelor de încredere la toate nivelurile unei trăsături
latente.
Procesul de evaluare diferă de testare și include proceduri observaționale, a
căror fidelitate se măsoară prin acordul a cel puțin doi evaluatori.
Aceasta este raportată la o valoare dezirabilă, standard, a coeficientului.
În ce privește alternativele pentru teoria curentă a fidelității, ele nu există.

Validitatea implicită se referă la ceea ce persoanele neavizate consideră a fi
afirmații valide despre comportamente și evenimente.

Validitatea reprezintă o preocupare profund umană, chiar și pentru sceptici
și pentru cei care neagă orice posibilitate de a face afirmații valide cu
privire la comportament. Conceptele implicite de adevăr și validitate se dezvoltă
odată cu vârsta.
Copyright © TestCentral, 2013
18
Capitolul 6





Copiii de numai 4 ani deja „cântăresc” adevărul celor spuse de către
interlocutorii lor, în timp ce copiii de 8-12 ani dovedesc, chiar dacă încă
rudimentar, că dețin criterii de coerență, corespondență, pragmatism și de acord.
Printre ei, chiar întâlnim tineri „sceptici”.
Cercetările se axează acum pe vârstele din intervalul 14-46 de ani, pentru a
studia dezvoltarea epistemologică și reflectivă.
Sunt elaborate definiții sau concepte pentru validitatea explicită, pentru a fi
utilizate în teste și chestionare.
Dacă urmăm traseul istoric, întâi a apărut validitatea predictivă, urmată de
validitatea de conținut și apoi de cea de construct. Cea din urmă a influențat
gândirea asupra validității, punând-o în relație cu teoriile psihologice.
În anii 80 ai secolului XX, validitatea este definită prin inferențele posibile date de
scorurile la testări și de alte modalități de evaluare. Inferențele se referă, de
asemenea, și la validitatea de criteriu, conținut și construct. Cea din urmă
este declarată, de către Samuel Messick, „forța unificatoare”.
Copyright © TestCentral, 2013
19
Capitolul 6





Validitatea semnificativă a fost adăugată pentru ca utilizarea testelor să nu
încalce normele și valorile sociale.
O astfel de definiție extinsă este folosită în ediția din 1999 a Standardelor
pentru Testele Educaționale și Psihologice (Standards for Educational and
Psychological Tests of the American Psychological Association), ale Asociației
Americane de Psihologie (American Psychological Association), însă ea nu este
practică pentru cei care se specializează în evaluare.
Prin urmare, se propune ierarhizarea definițiilor validității în funcție de
gradul de relevanță pe care îl dețin. Recent, a fost propus un concept simplu,
bazal al validității: un test este valid atunci când măsoară ceea ce își propune să
măsoare.
Unitatea de măsură constă în trăsătura latentă sau atributul comportamental
care determină diferențe în răspunsurile subiecților. Aplicarea acestei definiții
susține construcția unui test uni-dimensional.
Problema criteriului (validitatea predictivă) face referire la ce intenționăm să
prezicem acum și în viitor și la fidelitatea criteriului însuși.
Copyright © TestCentral, 2013
20
Capitolul 6

Relația predictor – criteriu este sensibilă la fluctuațiile eșantionului.

Validitatea de aspect se referă la ceea ce testul pare că prezice,
reprezentând o altă temă controversată.
Alături de validitatea testului, „validitatea cercetării” descrie calitatea
rezultatelor unui (cvasi)experiement. Înglobează validitatea internă (este
manipularea variabilelor experimentale, într-adevăr, cauza schimbării?),
validitatea externă (poate această cauză să fie generalizată, adică la
situații, contexte și grupuri similare?) și validitatea concluziilor statistice (nu
cumva putem numi câteva surse neașteptate de eroare?).


Cu greu putem găsi alternative la validitatea testării și validitatea cercetării deși,
din când în când, noi concepte apar și dispar.
Copyright © TestCentral, 2013
21
Capitolul 6

Pentru a estima care nivel anume al validității este acceptabil, s-au
folosit rezultatele a 125 de metaanalize asupra validității predictive și
s-au comparat cu valorile standard, cele care formează „regula”.

S-au mai adăugat două tipuri de validitate, care pot fi relevante pe baza
multitudinii de studii de tip criteriu-predictor (de generalizare a
validității) și de validitate incrementală.

Aceasta pentru a ști dacă noi predictori și sporirea eforturilor au efect în
creșterea validității.
Copyright © TestCentral, 2013
22
Capitolul 6



Mesajul, în urma studierii validității și fidelității, are în vedere faptul că
acestea au într-adevăr un rol practic în evaluarea clientului.
Evaluatorul necesită o estimare a fidelității. El trebuie să afle ce coeficient se
potrivește întrebării clientului său. De vreme ce acest coeficient este
contextualizat, este necesar să ghicească dacă acesta este relevant pentru
grupul din care clientul său face parte.
Discuțiile despre validitate nu se vor finaliza niciodată. Conceptele validității
predictive și de construct au sens pentru practicienii din sfera evaluării.
Metaanalizele derulate sugerează o limită superioară pentru coeficienții
predictivi. Validitatea de construct este un concept vast și totodată vag. Face
referire la a măsura un atribut latent unidimensional și, de asemenea, la
rezultatele unei analize factoriale confirmatorii sau exploratorii. Prima
accepțiune nu permite o interpretare semantică, ceea ce ridică un obstacol
în calea evaluatorului. Pentru uzul practic, este necesar să fie abordate
constructe semantice, precum inteligența verbală, spațială, stadiul operațiilor
concrete, stilul parental autoritar sau caracteristicile familiei nucleare și așa
mai departe.
Copyright © TestCentral, 2013
23
Capitolul 7




Capitolul 7 se referă la calitatea evaluării.
Definiția sistematică acoperă teoria/constructul, reprezentarea printr-un
model și instrumentele de măsurare: teste, chestionare și toate modurile de
evaluare.
Capitolul discută calitatea teoretizării și modelarea teoretică și statistică
a testării. Criteriile în funcție de care este apreciată calitatea testelor și a
chestionarelor sunt elaborate în mod temeinic, prin raportare la standardele
Asociației Americane de Psihologie (APA).
Calitatea procesului de evaluare este de obicei influențată de erori în zona
instrumentelor (deci a testelor), mai degrabă decât în zona constructelor
teoretice și a teoriilor din spatele testelor. Totodată, se face o încercare de
a identifica acele criterii după care să apreciem calitatea teoriilor. Și procesul
diagnostic este supus analizei din punct de vedere calitativ. Mai departe, este
adusă în discuție corectitudinea testelor și a chestionarelor în zona de
selecție și recrutare.
Copyright © TestCentral, 2013
24
Capitolul 7

Mesajul transmis este că toate aceste discuții despre calitate oferă o bună ocazie
de a schița posibilitățile și limitele în procesul de evaluare a unui client.
Copyright © TestCentral, 2013
25
Capitolul 8



Capitolul 8 se axează pe diferențierile care se fac în domeniul psihologiei,
în diverse universități, școli profesionale și arii psihologice. În acest sens,
sunt descrise anumite sarcini ale evaluatorilor, în domeniul psihologiei clinice și
a sănătății, în psihologia muncii, a personalului, organizațională și vocațională,
în psihologia dezvoltării, în psihologia educațională și în neuropsihologie.
În toate aceste arii, evaluarea ocupă o parte din sarcinile practicienilor.
Există diferențe locale însă, datorită dominării domeniului de către psihologia
americană, pot fi identificate și lucruri comune.
Mesajul capitolului ar fi că există o divizare convențională și că predomină
fragmentarea, din cauza „breslelor” profesionale și a „distribuției”
subdisciplinelor psihologice.
Copyright © TestCentral, 2013
26
Capitolele 9-25

Capitolele 9-14 conțin analize ale personalității clienților, urmând
definiția sistematică din capitolul 1 (Tema 1)

Capitolele 15-21 abordează performanța, îndeosebi inteligența,
capacitatea cognitivă, aptitudinile și realizările clientului (Tema 2)

Capitolele 22-25 fac referire la mediul social și înconjurător al
clientului, în măsura în care acesta joacă un rol în a-i răspunde la
întrebare (Tema 3)
Copyright © TestCentral, 2013
27
Capitolele 9-25

Evaluarea clientului din punct de vedere al personalității,
cogniției și a contextului fizic și social (capitolele 9-25) include:







inteligenței,
– O discuție privind trecutul filozofic al credințelor despre persoană, despre inteligență,
capacitățile cognitive și contextul social.
– O analiză a formării teoriilor implicite despre persoană și despre caracteristicile
acesteia: inteligență, capacități cognitive, context social. Construirea unei teorii nu este un
apanaj al oamenilor de știință și al practicienilor. Clienții au, de asemenea, teorii implicite
despre comportamentul lor dezirabil și indezirabil, iar credințele lor sunt relevante pentru
procesul evaluativ.
– O explicație privind construcția teoriilor explicite, în măsura în care aceasta poate fi întâlnită
în manualele despre personalitate, inteligență și cogniție.
– O analiză a contextului fizic și social al clientului – de vreme ce problematica lui se
află în strânsă legătură cu acestea - și o recomandare.
– Construcția teoriilor explicite este privită din prisma celor trei orientări inevitabile: cea a
diferențelor individuale, cea a dezvoltării și cea a contextului social. Încercările de a
integra sau de a proiecta o singură teorie, comprehensivă, sunt discutate și evaluate.
– O analiză a modului de operaționalizare și măsurare a constructelor. Care este relația dintre
constructele teoretice și instrumentele de măsurare, precum testele, chestionarele și alte
modalități de evaluare?
– O descriere a tendințelor, mai vechi și mai moderne, din construcția teoriei alternative.
Copyright © TestCentral, 2013
28
Capitolele 9-25




Pe lângă teoriile implicite și explicite, există colecție de teorii alternative
care propun noi constructe și explică persoana și caracteristicile ei, precum
inteligența, cogniția, alături de cotextul social.
Formarea de teorii alternative este inspirată de către lacunele evidente în
formarea de teorii explicite. Tendințele obsevate – atât cele vechi, dar în special
cele mai noi – ar putea deveni constuctele viitorului.
Fiecare capitol se încheie cu secțiunea de Observații și Evaluare, unde se trec în
revistă informațiile pe care construcția teoriilor, operaționalizarea, măsurarea și
instrumentele le furnizează evaluatorului.
Cititorul este invitat să își stabilească modul propriu în care valorizează și
apreciază argumentele, deoarece observațiile reflectă opiniile și ideile
autorului. Care, desigur, pot fi înlocuite cu unele mai bune.
Copyright © TestCentral, 2013
29
Capitolele 9-25
Ca om de știință / practician, evaluatorul trebuie să îndeplinească
unele standarde științifice și practice.
 Oamenii de știință, teoreticienii și psihometricienii sunt precum artiștii
care creează clădirea.
 Evaluatorul acționează precum un artizan, care trebuie să afle dacă
această clădire poate „găzdui” analiza și explicarea comportamentului
clientului.
 Oriunde se întâlnește în text pronumele „el” sau „al lui”, acesta se
referă în aceeași măsură la „ea” și „al ei”.

Copyright © TestCentral, 2013
30
Etică (I)

Menţinerea securităţii, atât în privinţa materialelor deja utilizate, cât și a celor
neutilizate, reprezintă un aspect important al practicii profesionale (vezi Standards
for Educational and Psychological Tests, AERA, APA & NCME, 1999).

Examinatorii ar trebui să menţină controlul asupra materialelor D&D Consultants
Grup prin nedistribuirea lor fără autorizaţie.


Specialistul care folosește materialele de testare este responsabil pentru
menţinerea confidenţialităţii instrumentului și pentru respectarea dreptului de
autor (este interzisă realizarea unor copii neautorizate).
Utilizarea celor chestionarului, chiar şi în scop de cercetare, este ilegală fără
acordul prealabil, în scris, al autorilor sau al editorului internaţional sau regional.
Condiţiile în care se pot obţine licenţe comerciale, precum şi condiţiile pentru
licenţierea în scop de cercetare, pot fi consultate pe site-urile acestor autori şi
editori: Jan J.F. ter Laak, Phd. pentru autor şi www.testcentral.ro pentru editorul
român.
Copyright © TestCentral, 2011
31
Etică (II)
 Condiții

de utilizare a instrumentelor
Extras din codul deontologic elaborat de COPSI:
 Art. XIII.2. Psihologii vor utiliza (administra, scora, interpreta) metodele și
tehnicile de evaluare în stricta conformitate cu normele instituite în acest
sens de Colegiu.
 Psihologii vor respecta de asemenea legislația în vigoare cu privire la
drepturile de autor și de proprietate intelectuală pentru instrumentele
de evaluare folosite.
Copyright © TestCentral, 2011
32